Helminţi

Generalităţi
Structură, clasificare
 Helminţii se mai numesc şi viermi.
Clasificarea lor se face conform cu
forma externă şi cu organul-gazdă.
Pot fi specii: hermafrodite sau
bisexuale.
Clasificarea definitivă este bazată pe
morfologie externă şi internă a ouălor, a
larvelor şi a stagiilor de adult.
• Helminţii sunt nevertebrate caracterizate
ca fiind animale alungite, rotunde sau
plate.

• I. Viermii plaţi sau plathelminţii includ

viermii plaţi nesegmentaţi sau trematodele
şi viermii plaţi segmentaţi sau cestodele.

• II. Viermii cilindrici sunt nematodele .

• Plathelminţii

• Trematodele
Trematodele adulte sunt fasciolele care
sunt viermii plaţi nesegmentaţi.
Au ventuze proeminente orale şi
ventrale care ajută la menţinerea în
poziţie.
Fasciolele sunt hermafrodite
exceptând cele sanguine care sunt
bisexuale.
 Plathelminţii
• Cestodele
Cestodele adulte sunt forme alungite ,
segmentate, hermafrodite care populează
lumenul intestinal.
Formele larvare sunt extraintestinale.
 Viermii cilindrici
• Nematodele
Nematodele adulte şi larvare sunt
bisexuale, cilindrice.
• Helminţii se dezvoltă prin stagiile de
ou, larvă şi adult

• Cunoaşterea diferitelor stagii în relaţie cu

creşterea şi dezvoltarea lor este baza
înţelegerii epidemiologiei şi a patogenezei
bolilor helmintice ca şi a diagnosticului şi
a tratamentului .
• Helminţii sunt răspândiţi pretutindeni, dar mai
ales în ţările sărace.
• Distribuţia bolilor este determinată de climat,de
igienă , de dietă ,de expunerea la vectori.
• Epidemiologie
• Modul de transmitere variază cu tipul viermelui.
• Poate fi prin:
• ingestia de ouă sau de larve;
• penetrarea de către larve;
• înţepătura vectorilor.
• Cele mai severe infecţii sunt prezente in
ariile tropicale şi subtropicale dar pot
apare şi în ţările dezvoltate.
• Alte infecţii mai puţin severe sunt
răspândite pretutindeni.
• Expunerea la infecţie este influenţată de
climă, de igiena proastă, de obiceiurile
alimentare şi de contactul cu vectorii.
• Multe infecţii sunt neutralizate de apărarea
gazdei.
• Altele pot persiste pentru ani .Toate
organele şi sistemele pot fi afectate.
• Transmiterea infecţiei
Helminţii se pot transmite oamenilor pe
diferite căi.
Prin ingerarea accidentală a ouălor
infecţioase (Ascaris, Echinococcus,
Enterobius, Trichuris) sau a larvelor.
Alţi viermi au larve care penetrează activ
prin piele ( Strongyloides).
În majoritatea cazurilor infecţia necesită
vectori intermediari.
Vectorii pot transmite stagiile infecţioase prin
înţepătură sau larvele pot exista în carnea
gazdei intermediare şi sunt preluate de om prin
alimente animale provenite din această gazdă.
 Patogeneza

• Efectul direct al acţiunii viermilor

• Cel mai evident efect al acţiunii directe este
blocajul organelor interne prin creşterea
paraziţilor.
• Ascaris sau viermii plaţi blochează fizic
intestinul gros .
• Ascaris poate bloca şi căile biliare.
• Blocajul limfaticelor conducând la
elefantiazis –infecţia cu adultul de
Wuchereria în limfatice.
• Atrofia prin presiune este caracteristică
infecţiilor cu larve ale cestodelor (chistul
hidatic determinat de larve ale
Echinococcus granulosus) unde parazitul
creşte ca un chist mare plin de lichid în
ficat, în creier, în plămâni etc.
• Larvele de Taenia solium, se dezvoltă
frecvent în SNC şi în ochi. Semnele
neurologice ale bolii numită cisticercoză
sunt cauzate de presiunea exercitată de
chisturi.
Patogeneza infecţiei produse de
helminţii mari
Intrarea şi localizarea helminţilor
patogeni