GONARTROZA

2011 AN IV, III

 Definitie
 Patogenie
 Factori de risc
 Clasificare
 Diagnostic
 Terapie
 Terapie non-farmacologica
 Terapie farmacologica
 Monitorizare
 Gonartroza este o artropatie cronică
degenerativă, cu prevalentă crescută la
sexul feminin, cu evoluţie cronică ce
limitează capacitatea funcţională, scăzând
treptat toleranţa pentru ortostatism şi mers.

Bilanţul clinic şi funcţional apreciază

 intensitatea durerii,
 deviaţiile în plan frontal (genul flexum,recurvatum) şi
sagital (genul valgum, varum),
 tumefacţia,
 punctele şi zonele dureroase,
 stabilitatea articulară,
 hipotrofia sau retractura muşchilor stabilizatori.
 Gonartroza este cea mai frecventă formă de
suferinţă reumatismală cauzată de uzura cartilajelor
articulare mai ales la nivelul articulaţiilor femuro-
patelare si femuro-tibiale.

Deficitele funcţionale determinate de genunchiul

artrozic sunt:
a. instabilitatea fie cea pasivă şi activă;
b. limitarea mobilităţii articulare pe flexie, extensie
sau ambele;
c. mobilitate patologică.
Gonartroza se poate prezenta clinic în 3 stadii:
-stadiul iniţial care manifestă o incapacitate usoară si intermitentă de
„înzăvorâre” a genunchiului în mers, usoară hipotrofie a cvadricepsului
crepitaţii moderate ;

-stadiul evoluat cu dureri intense

 care apar în ortostatism si mers, limitarea mobilităţii până la 90
grade;
 cresterea în volum a genunchiului,
 crepitaţii,
 uşor flexum,
 hipotrofie si hipotonie importantă a cvadricepsului,
 instabilitatea genunchiului în mers si uneori chiar si deviaţii
laterale ale sale (genu valgum şi genu varus) ;

-stadiul final
Hidrartroza poate să fie expresia fenomenelor exudative acute
(ex. puseul de activare), când este însoţită şi de alte celsiene
(roşeaţă, căldură locală), sau cronice (ex. hidrartroză „rece”,
mecanică).
Crepitaţiile sau cracmentele, zgo-mote mai mult sau mai puţin inten
palpabile, care apar la mobilizarea spontană sau pasivă a articulaţiei, repre
semnul cel mai bun pentru a diferenţia artroza de alte boli articular
datorează fricţiunii suprafeţelor articulare neregulate, din cauza ulceră
hialin. Când fragmente de condrofite sau de sinovială cu metaplazie cond
se interpună între capetele articulare în mişcare – corpi reziduali, denum
articulari” – mişcarea se poate bloca la un moment dat.
 - stadiul final
- cu dureri si în repaus,
- frecvente inflamări ;
- mobilitate sub 90gr ,
- deformări evidente ale articulaţiei,
- flexum şi deviaţii în plan sagital,frontal;
- mers greu făcând absolut necesară utilizarea bastonului.

Forme clinice
în general, deosebim forme primitive, fără cauze evidente şi
forme secundare în care sunt implicaţi factorii etiologici amintiţi.
Artritele genunchilor – survenite în contextul unei poliartrite
reumatoide, spondilartrite anchilozante periferice, poliartrite
psoriazice, gută - au alături de semnele obisnuite de artrită,
particularităţile afecţiunii de bază.
 Problemele cele mai dificile sub aspectul recuperării le
ridică artritele reumatoide, de obicei bilaterale şi caracterizate
prin leziuni ulcerative femuro-patelare şi femuro-tibiale,
geode, osteoporoză, îngustarea interliniei articulare, dezaxaţia
laterală a genunchiului.
 În ceea ce priveste spondiartrita anchilozantă forma
periferică - predomină forma constructivă sau hiperostozantă
(cu osteocondensare şi osteofitoză).
 În formele în care nu s-a aplicat un tratament
corespunzător, mobilitatea este grav afectată, iar
deformaţiile constituite ridică probleme de recuperare
chirurgicală deosebit de dificile.

 Tendinitele de inserţie ale „labei de gâscă”, leziunile

ligamentelor laterale si a ligamentelor încrucişate, bursita
prerotuliană, meniscopatiile pot fi izolate sau se pot asocia
la artritele sau artrozele genunchilor.
 FACTORI etiologici

• Varsta (Grotle M et al,AnnRheumDis 2006)

• Obezitatea (Mazzuca SA et al, Ann Rheum Dis 2003; Manninen

P et al,AnnRheumDis 2004)

• Densitatea minerala osoasa (Hart et al, AnnRheumDis, 1994;

Zhang et al,
JRheumatology, 2000 ; Hart D et al,
Arthritis&Rheumatism,2002)
• Factorii ocupationali (Anderson et al, AmJEpidemiology, 1988;
McAllindon et al, Am J Med, 1999; von Porat A, Roos E,
AnnRheumDis, 2004; Zhang et al,Arthritis&Rheumatism, 2004)

• Leziunile anterioare (von Porat A, Roos E, AnnRheumDis, 2004;

Boszotta et al, Aktuelle Traumtol 1994; Neyret P et al, BrJ
Rheumatology, 1994)

• Factorii genetici (Spector et al, BMJ, 1996; Neame R et al,

AnnRheumDis, 2004; Jones G et al, AnnRheumDis,2004)
SITUSURI ANATOMICE DE
GENERARE A DURERII

 DURERE
DURERE MUSCULARĂ
MUSCULARĂ

 contractură
 contractură reflexă
reflexă –– iniţial
iniţial

 atrofii
atrofii musculare
musculare –– tardiv
tardiv


 DURERE
DURERE OSOASĂ
OSOASĂ
 chisturi
 chisturi subcondrale
subcondrale
 microfracturi
 microfracturi subcondrale
subcondrale
 obstrucţia
 obstrucţia flux
flux venos
venos

 SINOVITĂ,
SINOVITĂ, BURSITA
BURSITA

 ÎNTINDERE
ÎNTINDERE CAPSULĂ
CAPSULĂ
ARTICULARĂ
ARTICULARĂ

 SOLICITARE
SOLICITARE LIGAMENTE
LIGAMENTE ŞI
ŞI
TENDOANE
TENDOANE

 ÎNGROŞARE
ÎNGROŞARE AA PERIOSTULUI
PERIOSTULUI

 COMPRESII
COMPRESII EXTRINSECI
EXTRINSECI

 DURERE
DURERE IRADIATĂ
IRADIATĂ
MANIFESTĂRI CLINICE
 SEMNE CLINICE

 Marire de volum
 Deformari
 Tumefactie de parti moi
 Sensibilitate la palpare
 Cracmente articulare
 Limitarea miscarilor active si
pasive
 Anchiloza articulara

Articulaţiile artrozice sunt sensibile

când se palpează linia articulară.
 INVESTIGAŢII PARACLINICE (II)
EXPLORARI IMAGISTICE

 EXAMENUL RADIOGRAFIC:

 ingustarea
ingustarea asimetrica
asimetrica aa spaţiului
spaţiului articular,
articular,

 scleroză
scleroză subcondrală,
subcondrală, chisturi
chisturi subcondrale,
subcondrale,

 osteofite
osteofite marginale
marginale

 +/-deformări,
+/-deformări, subluxaţii,
subluxaţii, anchiloze
anchiloze

 SCINTIGRAFIA
SCINTIGRAFIA OSOASĂ:
OSOASĂ:

 flux
flux sanguin
sanguin osos şi periarticular
osos şi periarticular

 sensibilitate
sensibilitate crescută,
crescută, specificitate
specificitate scăzută
scăzută

 ECOGRAFIA OSOASĂ: lichid sinovial, rupturi de ligmente,
chisturi
 EXAMENUL COMPUTER TOMOGRAFIC: osteonecroza aseptică

 REZONANŢA MAGNETICĂ: diagnosticul complicaţiilor

neurologice
 ALTE INVESTIGAŢII: termografia, mielografia, biopsia (DD )


.
Evoluţia
În general este lent progresivă,
Pentru articulaţiile portante prognosticul funcţional este nefavorabil.
Se descriu şi forme rapid distructive, când condroliza depăşeşte 2
Tablou clinic: examen clinic : INSPECŢIE, PALAPARE,
MĂSURĂTORI, MANEVRE,TESTING ARTICULAR,
MUSCULARMERS

Manevrele cu mare specificitate:

-Palparea chistului Baker in portiunea

mediala a fosei poplitee
- sensibilitatea pe linia articulara
mediala in artroza compartimentului
medial
- manevra “calcai - fese” in efuziunea
articulara

Anderson R, Evaluation of adult patient with knee pain, Uptodate, 2007

Gonartroza (clinică) Artroza genunch
mai ales în varia
secundară (“încă
ponderală, malal
evoluează cu gon
mediană, agrav
de coborârea sc
episoade de bloc
frecvente puseu
Obiectiv se pot c
semnului şocului
de hidrartroză(st
durere la mobiliz
rotulei, mai ales
sus), fenomenul
anterior în afecta
ligamentelor încr
limitarea dureroa
Artroza genunchiului, cunoscută mai ales în varianta sa
secundară (“încărcare” ponderală, malaliniere) evoluează cu
 gonalgie antero-mediană,
 agravată de mers şi de coborârea scărilor,
 episoade de blocaj articular şi
 frecvente puseuri de activare.
Obiectiv se pot constata:
 semnului şocului rotulian în caz de hidrartroză(stânga sus),
 durere la mobilizarea pasivă a rotulei, mai ales în sus (),
 fenomenul “de sertar” anterior în afectarea ligamentelor
încrucişate şi
 limitarea dureroasă a flexiei (dreapta jos).
 . Calcifierea
tendonului
Examenul radiologic

• Stadializare Kellgren-Lawrence ≥ 2 Alhadlaq

HA, Y Xia, J B Moody, J R Matyas. Ann Rheum Dis 2004

• Osteofitele se coreleaza cu durerea Felson et

al, Rheumatology, 2005

• Pensarea spatiului articular se

coreleaza cu progresia bolii Sugiyama S, M Itokazu,
Y Suzuki, K Shimizu. Ann Rheum Dis 2003; Bruyere O et al,
AnnRheumDis, 2005

• Modificarile osului subcondral se

coreleaza cu durerea nocturna si
progresia bolii Dieppe P, Arthritis&Rheumatism, 2005
• Imagistica in OA de genunchi este reprezentata
de radiologie, dar ultrasonografia si RMN incearca sa-si
stabileasca un loc ca metoda diagnostica.
• Dpdv radiologic se foloseste stadializarea Kellgren-L, dar stadiul
1 nu este luat in considerare de multi autori. Se pare ca
prezenta osteofitor se coreleaza cu durerea, pensarea spatiului
articular cu progresia bolii, iar modificarile osului subcondral cu
durerea nocturna si progresia bolii. Imagistica in OA de
genunchi este reprezentata de radiologie, dar ultrasonografia si
RMN incearca sa-si stabileasca un loc ca metoda diagnostica.
• Dpdv radiologic se foloseste stadializarea Kellgren-L, dar stadiul
1 nu este luat in considerare de multi autori. Se pare ca
prezenta osteofitor se coreleaza cu durerea, pensarea spatiului
articular cu progresia bolii, iar modificarile osului subcondral cu
durerea nocturna si progresia bolii.
Rezonanta magnetica nucleara RMN
• In artroza de genunchi este “standardul de
aur” in evidentierea inflamatiei sinoviale
(sinovita si efuziune) Hill et all,AnnRheumDis, 2007 si
• evaluarea progresiei Cicuttini, AnnRhemDis, 2004 ; Ionichenok N et al,
AnnRheumDis,2006

• Rol diagnostic pentru gonalgie asociata cu

blocaj sau instabilitate : distructie meniscala
sau ligamentara Jackson, JL, O'Malley, PG, Kroenke, K. Evaluation of acute
knee pain in primary care. Ann Intern Med 2003)

• Evidentiaza leziunile periarticulare Hill et all, Arthritis

Rheum 2003

• Metode de scorificare Rhodes LA et al, Rheumatology,2005

Diagnosticul artrozei primare de genunchi (1) (Arthritis
&Rheumatism, 1986)

DURERE plus cel putin 3 criterii clinice din

1) Varsta > 50ani
2) Redoare < 30’
3) Cracmente
4) Durere la palparea reperelor osoase
5) Tumefiere articulara ferma
6) Absenta modificarilor de temperatura locala
Diagnosticul OA de genunchi se poate stabili numai pe criterii clinice cu
sensibilitate crescuta dar specificitate redusa.

SENSIBILITATE 95%
SPECIFICITATE 65%

Altman R; Asch E; Bloch D; Bole G; Borenstein D; Brandt K; Christy W; Cooke TD; Greenwald R; Hochberg M;
et al Arthritis Rheum 1986 Aug;29(8):1039-49
Diagnosticul artrozei primare de genunchi (2) (Arthritis
&Rheumatism, 1986)
DURERE plus 6 criterii clinice

 Criterii de laborator :
 VSH < 40 / 1h
 FR < 1/40;
 Lichid sinovial noninflamator (leucocite< 2000mm³,
culoare clara, vascozitate redusa)

SENSIBILITATE 92%
SPECIFICITATE 75%

Altman R; Asch E; Bloch D; Bole G; Borenstein D; Brandt K; Christy W; Cooke TD; Greenwald R; Hochberg M;
et al Arthritis Rheum 1986 Aug;29(8):1039-49
Recomandari

Diagnosticul artrozei primare de genunchi simptomatice:

– Examenul clinic
– Examenul radiologic

Sinovita clinica Efuziune lichidiana Blocaj/instabilitate

chist Baker

Analize de Ex lichidului sinovial RMN

laborator: Ultrasonografie
VSH,PCR FR
Ultrasonografie
 Diagnosticul diferential
• Boala artrozica secundara care afecteaza cu predilectie
genunchiul (artroza de genunchi secundara ):
• Afectiunile mecanice locale: ruptura de menisc, dislocare
patelara, modificari de ax
• Bolile reumatice inflamatorii cronice
• Afectiunile hematologice: discrazii sanguine (hemartroza)
• Bolile endocrine: acromegalie, hipotiroidia
• Bolile metabolice : boala depozitelor de cristale
• Sindromul patelofemural : durere de genunchi anterioara şi
bilaterală ce apare la pacienţii tineri (< 45 ani).
• Artrită monoarticulară determinată de microcristale (gută,
pseudogută), spondilartropatii seronegative, artrită reumatoidă
• Hemartroză (posttraumatic)

Hooper M et al; Arthritis and Allied Conditions, 2004

• Tratamentul
Îşi propune combaterea
 durerii,
 inflamaţiei,
 degenerării cartilajului şi
 menţinerea funcţiei articulare.
Aceasta se realizează cu mijloace
• medicamentoase,
• fizioterapice,
• ortopedice,
• chirurgicale.
AINS reprezintă medicaţia de bază.
• Trebuie subliniat faptul că se administrează cu reţineri,
• pentru a nu suprima total durerea, caz în care bolnavul îşi reia
activitatea şi
• prin aceasta intensifică mecanismele patogenice ale bolii.
Condroprotectoarele,
Condroprotectoarele extracte de măduvă şi cartilaj (Rumalon),
proteoglicani (Jonctum), extracte de avocato şi soia (Piascledin) se
administrează în fazele de început ale bolii, în câteva serii pe an de
câte 10-12 injecţii, timp de 3-4 ani.
Tratamentul fizical,
fizical prin efectul antalgic, vasodilatator, miorelaxant,
contribuie la ameliorarea proceselor patogenice ale artrozei.
Se subliniază aportul deosebit al balneoterapiei sulfuroase,
carbogazoase, sărate, care intervine în verigile intime ale
mecanismelor degradative.
Tratamentul funcţional trebuie introdus de manieră permanentă şi
perseverentă în schemele terapeutice.
Are menirea întreţinerii unghiurilor articulare,
tonusului musculaturii afectate şi are rol în prevenirea poziţiilor
vicioase.
Măsurile de igienă articulară şi ortopedice contribuie şi ele la
ameliorarea economiei articulare.
Tratamentul chirurgical introdus de scurtă vreme prin endoprotezare
se impune de manieră radicală în ameliorarea suferinţei bolnavilor.
MĂSURI NON-FARMACOLOGICE

• Educaţia pacientului
• Programe de autoîntreţinere
• Suport social individualizat prin contact telefonic
• Scădere ponderală (supraponderali)
• Exerciţii de aerobic
• Terapie fizicală
• Exerciţii de întărire musculară
• Dispozitive de asistare a mersului
• Încălţămonte corespunzătoare
• Talonete
• Mijloace de susţinere
• Terapie ocupaţională
• Protecţie articulară
TRATAMENTUL LOCAL
• Preferat celui sistemic, în artroza
genunchiului şi mâinii, care evoluează cu
durere uşoară – moderată

• AINS topice, capsaicină – eficiente şi sigure

• AINS topice – efecte adverse GI < AINS sist

ANALGEZIA CU PARACETAMOL
• Analgezic de primă alegere pentru
durerea uşoară – moderată =
PARACETAMOL 4g/zi
• Analgezie orală preferată pe termen lung
• Eficienţă şi siguranţă bune – studii pe şold
şi genunchi, extrapolate şi pentru artroza
mâinii
 ANALGEZICE OPIOIDE
• indicaţii: durere moderată – severă, la pacienţii care
au contraindicaţii de utilizare a AINS non-selective,
sau COX-2 selective, şi la pacienţii cu răspuns
inadecvat la acestea

• tramadol – analgezic po cu acţiune centrală, agonist

opioid sintetic

• acetaminofen + codeină

• oxicodona – opioid pur agonist cu acţiune morfină-

like
 AINS ORALE
• risc GI crescut:
AINS non-selective + protecţie gastrică
inhibitori selectivi COX-2
• risc CV crescut:
coxibi sunt contraindicaţi
AINS non-selective cu prudenţă
• risc renal crescut
 AINS ORALE
RISC GI ↑ RISC CV ↑ RISC RENAL↑
-vârsta > 65 ani -hipertensiune -sindrom nefrotic
-ulcer gastroduodenal -IM -boală renală cronică
-antecedente de sângerare GI -BCI
-anticoagulante -tromboze cu Cre > 2mg%
-glucocorticoizi -anticoagulante -hipertensiune
-consum de etanol -ICC -DZ
-fumători -AVC -diuretice
-comorbidităţi: -IEC
insuficienţă hepatică -insuficienţă renală
insuficienţă renală
insuficienţă cardiacă
trombocitopenie
SYSADOA (Symptomatic slow acting drugs in osteoarthritis)

• Glucozamină sulfat /clorhidrat

GS 1500mg/zi > GH 500 mg X 3/zi
• Condroitină sulfat
1200mg/zi
• Asocieri GS, GH + CS
• Extract nesaponificabil de soia şi avocado
• Diacerein
• Hialuronat de sodiu intraarticular
CORTICOSTEROIZII INTRAARTICULAR
• indicaţii: artroza simptomatică
nonresponsivă la antialgice şi AINS, însoţită
sau nu de epanşament articular
• genunchi, şold, artroza trapezometacarpiană
• limite: abord –şold (eco, Rx ghidat)
indicaţie imprecis definită
incertitudini privind durata efectului
prudenţă faţă de riscuri – sepsis,
deteriorare structurală
 CORTICOSTEROIZII INTRAARTICULAR

• beneficii evidente:
- revărsat articular
- inflamaţie: durere difuză, nocturnă, în repaus,
± hipertrofie sinovială

* Revărsat articular

aspiraţie • celularitate
• biochimie
• cultură CS
analiza lichidului
• cristale intraarticular
* hemartroză
* infecţie
 PROCEDEE CHIRURGICALE
• artroplastia – indicată la pacienţi cu artroză
demonstrată radiografic, cu durere refractară şi
dizabilitate
• procedee chirurgicale conservatoare
şold: debridarea artroscopică, dislocarea
chirurgicală a şoldului cu reconstrucţie,
osteotomia - adulţi tineri cu displazie
sau deformare varus / valgus
 Simptome uşoare Simptome moderate/severe
Măsuri educaţionale Identifică alte surse de durere
Control BMI Evaluare corectă a inflamaţiei
Exerciţii Măsuri din etapa anterioară
Agenţi topici AINS + misoprostol / AINS+ IPP/
Analgezice non-narcotice inh COX-2 selectivi
Consideră adm. locală decorticoizi
răspuns suboptimal

Identifică
bursite/tendinite
Step up –analgezie răspuns
şi/sau AINS suboptimal
sau
corticoizii intraarticular administrare de hialuronan
medicaţie de salvare - opioide
răspuns
suboptimal
Intervenţii chirurgicale
 Programul de tratament in OA conform ACR si EULAR

Program Continut Scop

Kinetoterapie Terapie manuala Cresterea amplitudinii
individuala Ex. Pasive asistate Facilitarea miscarilor
Miscari contrarezistenta Reducerea durerii
Instructiuni pentru Relaxarea
30 min exercitii la domiciliu Intinderea
Program de Exercitii active de Intindere musc
exercitii in intindere si training de Ameliorarea andurantei
grup anduranta si coordonare Ameliorarea
coordonarii
30 min Cresterea mobilitatii
Hidroterapie Exercitii de anduranta, Intindere musc
de grup intindere, mobilizare Ameliorarea andurantei
Cresterea mobilitatii
Relaxarea
Inot Intindere Ameliorarea
andurantei
Intindere musculara
Tratament termal Namol, termopacks Relaxarea musc
Ameliorarea
andurantei
Educarea pacientului Informare despre Ameliorarea
boala tehnicilor
Protectie articulara Relaxarea
Medicatia durerii
Tehnici de relaxare
dieta
Masajul Masaj clasic Relaxare
Frictiuni profunde

Electroterapie Galvanizari Combaterea durerii

Ionizari cu diclofenac
etc
• Obiectivele kinetice ale afecţiunilor inflamatorii si degenerative
ale genunchiului reumatic:
• 1.recuperarea stabilităţii pasive si active.
Stabilitatea pasivă se obţine prin integritatea şi funcţionalitatea
structurilor articulare oase plus ţesuturi moi în extensie 0 (zero) si la
diferite grade de flexie şi deflexie.
Stabilitatea activă este dată de musculatura care trebuie să fie
perfect funcţională de valori ale forţei cât mai apropiate de 5 (scara
0-5). Valorile de 4 si +4 sunt insuficiente.
• Cea mai mică valoare care este în acelasi timp funcţională este –5 ;
• 2. recuperarea tonusului muscular pe grupele de muschi
• antigravitaţionali (care prin contracţia lor asigură menţinerea centrului
de greutate al corpului în ortostatism, mers si alergare, la înălţimea
bazinului osos în interiorul poligonului de sprijin) ;
3.recuperarea mobilităţii genunchiului ceea ce
înseamnă în primul rând extensia 0 (zero).
Orice deficit de extensie înseamă
 diminuarea stabilităţii pasive ceea ce duce la
întrebuinţarea excesivă doar a stabilităţii active (oboseală
musculară), de asemenea înseamnă
 scurtarea membrului inferior respectiv mers deformat cu
scurtarea pasilor cu legănarea corpului, handicap de mers.
Recuperarea mobilităţii mai înseamnă recâstigarea unor
unghiuri de flexie.
 Un minim funcţional înseamnă cel puţin o flexie de 90 gr
 funcţionalitate optimă înseamnă 120 flexie,
 iar normalitate înseamnă 145 flexie.
 Este important ca miscarea flexie-extensie (deflexie) să
se facă cu usurinţă şi fără durere deoarece o asemenea
alternanţă înseamnă trecere armonioasă dinspre stabilitate
activă spre cea pasivă si invers. Ori se stie la membrul
inferior primează stabilitatea secondată de mobilitate.
Tehnici si metode în tratamentul si recuperarea kinetică a
genunchiului reumatic

În faza acută (fie că pacientul suferă de vreo formă de artrită, fie

că are vreo formă de artroză) sunt
recomandate tehnicile anakinetice de imobilizare şi posturare
conservând cât mai bine integritatea articulară şi tonusul muscular
(prin exerciţii izometrice).
izometrice

Începând din faza subacută si apoi în cea cronică se pot

întrebuinţa tehnici care utilizează:
 contracţia izometrică sau combinaţii de contracţii izotonice
(concentrice si excentrice) cu contracţii izometrice pe diferite
grade de flexie şi extensie.

 Tehnici FNP: inversare lentă şi cu opunere, contracţii repetate,

secvenţialitate pentru întărire,inversare agonistică, miscare activă
de relaxare opunere, relaxare contracţie, rotaţie ritmică, izometrie
alternantă şi contracţia izometrică în zona scurtată.
Ca metode se recomandă hidro-kineto-terapia
- în mod deosebit pentru recuperarea mersului –
 metoda Kabat aplicată creativ pentru problemele
membrului inferior,
 metoda Klapp si metoda Bobath (mai ales pentru
câstigarea echilibrului în mers).
Ca principii de lucru amintim pe cel al nondolorităţii.
Este foarte important mai ales în recuperarea
mobilităţii, deoarece orice solicitare este foarte
dureroasă.
Alt principiu extrem de important este cel al
accesibilităţii în forma sa de încărcare treptată.
Participarea conştientă şi activă a pacientului este
importantă pe de o parte pentru însusirea de către
pacient a programului kinetic, a indicaţiilor şi
contraindicaţiilor, pe de altă parte respectarea acestui
principiu creste mult eficienţa tratamentului.
Intervenţii nonfarmacologice:

– dietă bogată în vitamine, minerale, hipocalorică unde

e cazul pentru reducerea greutatii;
– educaţia bolnavului privind explicaţia maladiei,
investigaţiile necesare, evoluţie, prognostic, plan
individual de tratament cu respectarea normelor de
viata si igiena alimentara;
– reducerea stresului mecanic articular prin evitarea
pozitiilor vicioase, prin masuri ergonomice
corespunzatoare (anumite profesii, activitati intense,
mers, ortostatism prelungit, purtarea de greutati);
– exerciţii fizice pentru creşterea amplitudinii
articulare, reducerea durerii, îmbunătăţirea funcţiei,
creşterea forţei musculare (în special a
cvadricepsului);
• Obiectivele urmarite in artroza de genunchi I :
• Obtinerea indoloritatii prin posturari,exoprotezari de efort
si repaus,
• Mentinerea mobilitatii in unghiuri utile mersului, urcat
coborit scari,
• Mentinerea stabilitatii prin tonifierea musculaturii
stabilizatoare,
• Mentinerea abilitatii si echilibrului in ortostatism si mers
• Recuperarea genunchiului în gonartroze ST II
Obiective:
• Prevenirea instalării unui genu flexum ireductibil.
• Echilibrarea forţei musculare a extensorilor şi flexorilor
genunchiului.
• Menţinerea / creşterea amplitudinii de mişcare.
• Asigurarea stabilitaţii genunchiului.
• Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers la
posibilitatile unui genunchi degenerat.
• Program kinetic pentru gonartroza. I hipotrofie cvadr.
• Masajul coapsei şi al gambei 5-10 minute.
• Din decubit ventral, cu capul într-o parte şi bratele pe lânga corp.
Flectaţi genunchiul membrului inferior afectat. Menţineţi câteva
secunde şi reveniti (10 ori).
• Din decubitul ventral, cu capul într-o parte, treceţi o coardă
elastică pe sub talpa afectată, încrucişaţi-o pe faţa dorsală ţineţi
ferm capetele. Îndoiţi lent genunchiul, trăgând piciorul spre fese –
10 mişcări.
• Din decubit ventral, cu capul într-o parte şi braţele pe lângă corp.
se încrucişează piciorul sănătos încordat şi rezistaţi împingerii –
10 mişcări
• Din decubit ventral, cu capul într-o parte, cu o greutate la nivelul
gleznei (0,5 – 1 kg), îndoiţi lent genunchiului – 10 mişcari.
• Stând între bare paralele, prin îndoirea braţelor se realizează
semigenoflexiuni – 10 miscări.!!!!!!!!
• Stând depărtat la nivelul şoldurilor cu spatele lipit de un perete.
Încordaţi fesele şi îndoiţi genunchii la 900, ţinând spatele şi umerii
lipiţi de perete – 10 miscări.
• Mers cu genunchii la piept pe o distanţă de 10 metri.
„Igiena ortopedică a genunchiului”

Respectarea regulilor de profilaxie secundară este importantă

pentru evoluţia şi prognosticul gonartrozei. Principalele reguli de
igienă ortopedică a genunchiului sunt:
- menţinerea unei greutăţi corporale normale;
- evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit;
- evitarea mersului pe teren accidentat;
- mersul cu sprijin în baston;
- evitarea poziţiilor de flexiune maximă;
- evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a genunchiului;
- mişcări libere de flexiune – extensiune după un repaus prelungit şi
înainte de trecerea în ortostatism;
- corectarea cu susţinătoare plantare a piciorului plat;
- evitarea tocurilor înalte;
- evitarea traumatismelor directe: lovituri, stat în genunchi.
Indicaţii generale de profilaxie secundară a genunchiului).
Menţinerea unei bune funcţionalităţi mio-artro-kinetice la nivelu
articulaţiei femurotibiale şi a celorlalte articulaţii se face printr-o
respectare riguroasă a regulilor de profilaxie secundară.
Acestea sunt:
 greutatea corporală normală si evitarea supraponderabilităţii,
 evitarea ortostatismului prelungit,
 evitarea mersului pe teren accidentat,
 mersul cu sprijin pe baston,
 evitarea poziţiilor de flexie maximă,
 evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a gen.,
 miscări libere de flexie şi extensie (fără încărcare) după un rep
prelungit pentru lubrifierea articulaţiei,
 mersul (dacă este cazul) cu încălţăminte cu talonete,
 evitarea tocurilor înalte,
 evitarea traumatismelor directe.