TRAUMATISME –II-

POLITRAUMATISME

CURS nr.7
25 XI 2008
 TRAUMATISMELE MUŞCHILOR

 CONTUZIILE MUSCULARE
 A. STUPOAREA MUSCULARĂ : contuzie minimă cu afectare
funcţională musculară – diminuare – pierderea forţei de contracţie
 B. ECHIMOZA MUSCULARĂ :
 C. HEMATOMUL MUSCULAR
 D. ATRIŢIA MUSCULARĂ : ruperea sau zdrobirea musculară,
caracterizată clinic prin durere
 inflamaţie locală
 impotenţă funcţională
 E. SINDROMUL DE STRIVIRE BYWATERS
 F. SINDROMUL TIBIAL ANTERIOR
 G. SINDROMUL DE CONTRACTURĂ ISCHEMICĂ
 SINDROMUL DE STRIVIRE
BYWATERS
 - descris în 1941, la Londra, la cei prinşi sub dărâmături- Bywaters şi Beal
 - un sindrom grav de strivire musculară întinsă, caracterizat de instituirea
fenomenelor de şoc
 - descris la cei cu zdrobiri întinse de membre pelvine sub dărâmături dar
manifestat şi în alte contuzii musculare întinse

 - evoluează în două faze :

I – PEROADA DE STRIVIRE – 6-12 ore
II- PERIOADA DE DECOMPRESIUNE
a.- FAZA DE EDEM
b.- FAZA DE ŞOC
III- PERIOADA FENOMENELOR RENALE
a.- faza oligurică
b.- nefropatia malignă -IRA
FIZIOPATOGENIE : compresia musculară-afectarea debitului
circulator , după 2-15 ore, leziunile asfixice locale realizând o
suprimare circulatorie similară unei amputaţii spontane.

1. FAZA DE STRIVIRE : timpul cât se exercită compresiunea,

traumatizatul acuzând fie agitaţie fie stupoare .
2. FAZA DE DECOMPRESIUNE : starea pacientului se menţine
satisfăcătoare
- membrul afectat devine progresiv insensibil, livid şi rece
(ischemia arterială)
- se formează un edem dur, expresie a infiltratului sero-
hemoragic al ţesutului subcutanat şi spaţiilor
intermusculare
- edemul e nedureros, în 24-48 ore căpătând dimensiuni
impresionante (creşte de 3-4 ori)
- apar flictene pe zona afectată – starea de şoc
- diminuă masa circulantă (prin deshidratare globală şi prin
pierderi lichidiene în teritoriul strivit)
- Na scade 120-130mEq K creşte peste 7 mEq/l – se poate
opri cordul în sistolă
3. Perioada fenomenelor renale

A. Faza oligurică –urina roşietică (urohemoglobină) în

primele 30 -48 ore de la degajarea traumatizatului
B. Nefropatie malignă :
- după 48 ore de la degajare
- IRA şi anurie – 80% din decese

TRATAMENT:
- Combaterea constituirii edemului
- Combaterea hipovolemiei
- Combaterea şocului hipovolemic
- Prevenirea şi tratarea infecţiilor
- Prevenirea şi tratarea IRA
 SINDROMUL TIBIAL
ANTERIOR
 : suferinţă acută şi progresivă a muşchilor şi nervilor
cuprinşi în compartimentul tibial anterior, inextensibil.
 - faţa laterală a tibiei
 - membrana interosoasă
 - fascia gambieră

 - apare în condiţii - idiopatice

 - traumatice
 - vasculare
 (efort muscular neobişnuit la tineri, traumatism al
părţilor moi asociat sau nu cu fractură, entorsă,
luxaţie; embolie, tromboză arterială acută)
CLINIC : - dureri la nivelul gambei, accentuate de mişcări
active ale piciorului
- tegumentele devin eritematoase şi fierbinţi
- volumul gambei creşte progresiv
- apare imposibilitatea de contracţie a muşchilor
 (primii afectaţi – tibialul anterior şi extensor
 lung al halucelui- afectarea extensorului lung al
 degetelor – element de gravitate)
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL : celulită acută, miozita,
tromboflebită, erizipel, periostită, contuzie

TRATAMENT : URGENŢĂ CHIRURGICALĂ !!!

- decompresiunea înainte de dispariţia
pulsului la pedioasă –recuperare totală
- fasciotomie longitudinală(paralel şi
lateral cu creasta tibiei)
 SINDROMUL DE CONTRACTURĂ
ISCHEMICĂ VOLKMANN
 : retracţia muşchilor din loja anterioară a antebraţului,
de obicei după fractura extremităţii inferioare a
humerusului sau fractura oaselor antebraţului.

 - retracţie progresivă, printr-un proces fibroconjunctiv

care se dezvoltă în masa musculară, necrozată prin
ischemie şi infarctizare, leziunea fiind definitivă !

 - afectat- flexorul profund al degetelor şi flexorul lung

al policelui, nervul median sau chiar şi nervul cubital.

 -determinat de traumatismele osoase la care se

adaugă efectul APARATULUI GIPSAT PREA STRÂNS şi
compresiunea prin edemul difuz posttraumatic !
EVOLUŢIE : - 1. faza de ischemie
2. faza de contractură

 1.FAZA DE ISCHEMIE :- primele 24-48 ore

 - acuză dureri intense, continue,
 la nivelul cotului şi antebraţ
 - iradieri spre degete şi rădăcina
 braţului
 - degete şi mână edemaţiate
 - tegumente reci, cianotice
 - puls la radială slab sau abolit
 - tulburări de sensibilitate
 - semn precoce –durere în antebraţ,
provocată prin extensia pasivă şi activă a degetelor
 -în această fază, recuperarea este totală !!!!!!
 -scoaterea ap.gipsat, analgetice, papaverină im iv, ridicarea
braţului deasupra capului, pansamente umede călduţe
 2. FAZA DE CONTRACTURĂ

 - apare când diagnosticul nu a fost pus la timp

 - degetele sunt flectate dar pot fi îndreptate parţial
când pumnul este flectat(prin contractura flexorilor)
 - persistă edemul şi tulburările de sensibilitate
 - pulsul dispare
 - apar progresiv tulburările trofice ale tegumentelor şi
fanerelor

 - tratamentul este chirurgical :

 - fasciotomie decompresivă
 - infiltraţie periarterială
 - simpatectomie cervico-dorsală
 - grefă vasculară
TRAUMATISMELE TENDOANELOR

 SECŢIONAREA TENDONULUI

 RUPTURA TENDONULUI

 LUXAŢIA TENDONULUI

 ENTEZITA
 TRAUMATISMELE VASCULARE

 CONTUZIA ARTERIALĂ

 PLĂGILE ARTERIALE

 CONTUZIA VENOASĂ

 PLĂGILE VENOASE

 LIMFOPATIILE TRAUMATICE
 TRAUMATISMELE NERVILOR
PERIFERICI

 NEUROAPRAXIA

 AXONOTMESIS

 NEUROTMESIS
 TRAUMATISMELE PLEXULUI
BRAHIAL
a. Paralizia totală PRIESMANN
- anestezie şi paralizie completă, membru balant în “limbă de
clopot”
b. Paralizia radiculară DUCHENNE-ERB
- C5, C6 – abolirea mişcărilor art. scapulo-hum.
paralizia m. flexori şi supinatori ai antebraţului
c. Paralizie C5,6,7
- b + paralizia m. Extensori ai antebraţului, pumnului şi degetelor
şi a muşchilor dependenţi de n. radial
d. Paralizia KLUMPKE-DEJERINE
- C8-T1, paralizia flexori degete şi m.intrinseci ai mâinii
e. Lezarea n.circumflex axilar
- reducerea sau abolirea mişcărilor de abducţie a braţului
atrofia deltoidului cu anestezie sau hiperestezie
 TRAUMATISMELE NERVULUI MEDIAN

 - lezarea nervului –la nivelul braţului sau în 1/3 superioară

antebraţ
 - manevra OCHSNER (împreunarea şi strângerea mâinilor) -
pacientul nu poate flecta indexul în art. Interfalangiană
 - în leziunile distal de plica cotului, nu se poate realiza
“pensa digitală”
 - apare “mâna indicatoare” şi “mâna de maimuţă”
 - tulburări de sensibilitate pe faţa palmară- marginea
laterală a mâinii, primele trei degete şi jumătatea laterală a
degetului IV
 - pe faţa dorsală – ultimele două falange ale degetelor II şi
III şi parţial medial, degetul IV.
 TRAUMATISMELE NERVULUI RADIAL

 - în fracturile înalte ale humerusului- “mâna în gât de

lebădă” : antebraţ flectat pe braţ, mîna balantă, flectată în
pronaţie, cu degetele în flexie

 - nu se mai poate face “reflexul tricipital”, extensia

antebraţului pe braţ, la percutarea tendonului tricepsului pe
olecran

 - anestezia feţei dorsale a primului spaţiu interosos,

 faţa dorsală a primelor metacarpiene
 faţa dorsală a falangelor proximale
TRAUMATISMELE NERVULUI CUBITAL

 - paralizia muşchilor interosoşi – imposibilitatea de a realiza

mişcarea “de bobârnac” – flexia primei falange şi extensia
celorlalte două

 - afectarea interosoşilor dorsali – “semnul hârtiei” –

degetele nu se pot desfăşura în evantai

 - în paralizia veche , se constituie “grifa cubitală” –

hiperextensia primei falange şi flexia uşoară a celorlalte
două
TRAUMATISMELE NERVULUI FEMURAL

 - afectează extensia în articulaţia

genunchiului, opoziţia, flexia şi rotaţia
externă a genunchiului şi adducţia coapsei

 - reflexul rotulian este abolit

 TRAUMATISMELE NERVULUI OBTURATOR
- în fractura de bazin
- imposibilitatea adducţiei coapsei

 TRAUMATISMELE NERVULUI SCIATIC POPLITEU EXTERN

 - “mersul stepat”, fără a putea face flexia dorsală a piciorului la
revenirea pe sol

 TRAUMATISMELE NERVULUI SCIATIC POPLITEU INTERN

 - abolirea flexiei dorsale a piciorului şi degetelor care iau poziţia “în
gheară”

 TRAUMATISMELE PLEXULUI RUŞINOS

 - tulburări sfincteriene anale, vezicale şi genitale

 TRAUMATISMELE PLEXULUI COCCIGIAN

 - COCCIDINIE- dureri nevralgice
 POLITRAUMATISMELE
 POLITRAUMATIZATUL : pacientul cu o stare gravă, cu risc vital în
evoluţia imediată sau tardivă, survenită ca urmare a cel puţin două
traumatisme majore care prin efectele posttraumatice ameninţă
funcţiile vitale .

 - diferenţiere de traumatismele multiple, combinate sau asociate

 - apar în orice condiţii etiologice posibile

 - fiecare politraumatizat are particularitatea sa evolutivă,

fiziopatologică, clinică şi prognostică.

 - recuperarea politraumatizatului, transportul, primele măsuri

terapeutice
 ETIOLOGIE :
 - TRANSPORTURILE – rutiere
 - feroviare
 - aeriene
 - navale
 - TRAUMATOLOGIA MUNCII – industrie
 - agricultură
 - construcţii
 - comerţ
 - servicii
 - TRAUMATOLOGIA CASNICĂ
 - TRAUMATOLOGIA SPORTULUI
 - CATASTROFELE NATURALE
 - TRAUMATOLOGIA DE RĂZBOI – acte teroriste asupra civililor
 - luptele armate
 FIZIOPATOLOGIE

 EFECTE : - HIPOXIE
 HIPERCAPNIE
 HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ
 ACIDOZĂ METABOLICĂ

 1. COMPLEXUL DE ADIŢIE

 2. COMPLEXUL DE SUSTRACŢIE

 3. COMPLEXUL DE POTENŢIALIZARE
 BILANŢUL FIZIOPATOLOGIC
LEZIONAL

 - LEZIUNILE CRANIO-CEREBRALE –inhibiţie respiratorie –

hipoventilaţie- încărcare traheo-bronşică- stare de comă

 - LEZIUNILE TORACO-PULMONARE : tulburări respiratorii – ale

hematozei alveolare – revărsate pleurale – încărcare traheo-bronşică – IRA-
şoc

 - LEZIUNILE ABDOMINALE : - hipovolemie-şoc hipovolemic, toxic sau

toxico-septic

 - LEZIUNILE AP. LOCOMOTOR – durere – hipovolemie- şoc traumatic – şoc

hipovolemic -
 CLASIFICAREA LEZIUNILOR
TOPOGRAFICE
 - craniene - cranio-toraco-abdomino-locomotorii
 - toracice
 - abdominale
 - membre
 - cranio-toracice
 - cranio-abdominale
 - cranio-locomotorii
 - toraco-abdominale
 - toraco-locomotorii
 - abdomino-locomotorii
 - cranio-toraco-locomotorii
 - cranio-toraco-abdominale
 - cranio-abdomino-locomotorii
 - toraco-abdomino-locomotorii
 EVOLUŢIA UNUI POLITRAUMATIZAT

 1. etapa posttraumatică imediată

 - prăbuşirea a cel puţin 2 funcţii vitale
 2. etapa de instabilitate reacţională
 - 2-4 ore de la producerea traumatismului: şoc
traumatic, instabilitate neuro-vegetativă, dezechilibre
bio-umorale
 3. etapa de sensibilitate reacţională
 - se ajunge spontan sau prin măsurile terapeutice
 4. etapa de stabilizare a şocului
 - consolidare progresivă a funcţiilor vitale şi
recuperarea şocului
 MOMENTE CHEIE ALE
POLITRAUMATIZATULUI

 1. primul ajutor la locul accidentului

 - scoaterea din locul accidentului
 - asigurarea controlului respiraţiei
 - primele gesturi de hemostază provocată, temporară

 2. transportul pacientului la o unitate medicală

specializată

 3. tratamentul specific de urgenţă a leziunilor

complexe
 IERARHIZAREA ARNAUD A MĂSURILOR
TERAPEUTICE
 1. tratarea insuficienţei circulatorii acute (stopul
cardiac)

 2. tratarea insuficienţei respiratorii acute (stopul

respirator)

 3. tratarea plăgilor cordului şi caselor mari

 4. tratarea plăgilor unor pediculi vasculari viscerali

sau a viascerelor parenchimatoase lezate

 5. tratarea leziunilor cranio-cerebrale (inclusiv

hematomul extradural cu dezvoltare rapidă)

 6. tratarea leziunilor viscerelor cavitare

 ARSURILE....

CURS

2 decembrie 2008
 ARSURILE : efectele unor agresiuni traumatice ale diverşilor
agenţi traumatici care determină leziuni distructive
tegumentare dar care sunt însoţite şi de manifestări generale.

ARSURI – localizările cutanate şi mucoase dar şi alte ţesuturi pot fi

afectate : ţesutul adipos, muscular, osos – este cazul arsurilor
profunde sau al carbonizărilor.

PIELEA – o,25 m2 – naştere – 1,5-1,9 m2 adult

- 15% din masa corpului, unul dintre cele mai mari organe
- rol - prevenirea pierderilor excesive de apă
- controlul temperaturii
- barieră împotriva infecţiilor

70% - dintre arsuri în mediul casnic

1000 decese în Spania, 2.000.000. arşi în SUA – într-un an
 ETIOLOGIA ARSURILOR
 a. Agenţi fizici
 termici – flăcări
 - vapori sau obiecte fierbinţi
 - materiale sau obiecte incandescente
 - metale topite
 curentul electric – flama electrică
 - încălzirea excesivă a ţesuturilor
 b. Agenţi chimici
 acizi
 baze
 săruri

 c. Agenţi ionizanţi
 raze ultraviolete
 raze roentgen
 radiaţii gamma
 - Majoritatea arsurilor sunt casnice

- copii mici au predilecţie pentru arsurile cu lichide fierbinţi

- Arsurile din incendii sunt însoţite de inhalare de

fum şi afectări pulmonare
- Bătrânii suferă arsuri în diverse incendii

- Arsurile solare sunt forma cea mai comună de

arsură prin iradiere dar rareori sunt grave

- Arsurile industriale sunt prin agenţi fizico-chimici

- Întinderea redusă a arsurilor electrice nu trebuie

subestimată deoarece gravitatea este dată de
profunzime
 EFECTELE ARSURILOR :
 EFECTELE LOCALE :
 (depind de profunzimea arsurii, etiologie, intensitatea şi timpul de
acţiune al agentului etiologic)
 - se dilată plexurile capilare – creşte intens, permeabilitatea capilară
şi se rupe echilibrul presiunii coloid-osmotice dintre plasmă şi lichidul
extracelular
 EDEMUL – prin trecerea rapidă a fluidului sanghin în spaţiul
extracelular
 EXUDATUL –exteriorizarea fluidului sanghin prin întreruperea
continuităţii cutanate
 FLICTENELE – localizarea subepidermică a fluidului de extravazare
 - lichidul extravazat este asemănător plasmei sanghine
 - pierderea lichidiană cea mai mare e în primele 8 ore pînă la 48 ore
cînd începe resorbţia edemelor, pînă în a 6-7 –a zi
 EFECTELE GENERALE :
 1. – şocul primar(neurogen) –dureros ? –min. – o oră
 2. – şocul secundar (hipovolemic)-exudat extracelular
 3. – hipoproteinemia (prin proteinele plasmatice- 4g%)
 4. – hiperpotasemie (primele 48 ore- eliberarea K din hematiile
lezate şi prin distrucţiile tisulare)
 5. hipocloremia – prin trecerea în lichidul extracelular
 6. hiperglicemia –la puţine ore de la arsură – prin descărcarea de
adrenalină, glucogenoliză cu formare de glucoză din catabolismul
proteic în muşchi şi alte ţesuturi
 7. dezechilibru acido-bazic –prin anoxia tisulară, cu scăderea
rezervei alcaline
 8. anemie – prin distrugerile de hematii
 9. alterări renale :oligurie prin oligohemie, hiperfuncţie
suprarenală, creşterea hormonului antidiuretic
 FIZIOPATOLOGIA ARSURILOR
 1. – perturbări hidro-electrolitice

 2. – perturbări tisulare

 3. – perturbări metabolice

 4. – complicaţii infecţioase

 5. – tulburări respiratorii

 6. – tulburări renale

 7. – tulburări digestive

 8. – tulburări de hemostază
 1.Perturbări hidro-electrolitice :
- încă din primele minute, 1litru în prima oră- arsura peste 50%
- pierdere masivă plasmatică, până la şoc hipovolemic

- Eliberare de mediatori : denaturarea P de căldură antrenează activarea

complementului(prin xantin-oxidază) a factorului Hageman şi eliberare de
radicali liberi -- histamina, kinine, prostaglandine, citokine, produşi oxidanţi

- Vasodilataţie şi hiperpermeabilitate capilară : secundar eliberării de

mediatori

- Plasmoragia : prin trecerea albuminei în sectorul interstiţial, cu scăderea

presiunii oncotice şi dezechilibrarea schimburilor transcapilare în favoarea
pierderilor de apă şi electroliţi, cu acumularea plasmei fără Ig în spaţiul
interstiţial, ceea ce agravează hipovolemia

- Formarea edemelor : prin pierderile plasmatice, încă din primele

minute;pot provoca compresiuni vasculare care pot agrava leziunile iniţiale
sau dau necroze ischemice extensive
 2. Perturbări tisulare :

 - hiperosmolaritate interstiţială

 - cu pierdere volemică prin “evaporări de

suprafaţă” care persistă mult mai mult
decât pierderile prin hiperpermeabilitatea
capilară
 3. Perturbări metabolice :

 - este generat un hipercatabolism care multiplică necesarul caloric al

organismului prin :
 1. – pierderile de căldură – prin pierderea integrităţii cutanate şi
“evaporările “ de la suprafaţa arsurii
 2. – secreţiile masive de hormoni calorigeni –
 - catecolamine
 - glucagon
 - prostaglandine
 3. – eliberarea produşilor care determină inflamaţia :
 - citokine
 - radicali liberi
 - prostaglandine
 - apare un bilanţ caloric negativ, cu neoglicogeneză, diabet de stress
rezistent la insulină şi hipersecreţie de hormoni hiperglicemianţi
 4. Complicaţii infecţioase :

 Prin :
 - soluţia de continuitate tegumentară
prin arsură

 - depresia imunitară umorală şi

celulară

 - translocarea bacteriană de la nivelul

tubului digestiv, generatoare de viremie şi
bacteriemie
 5. Tulburări respiratorii :

 - prin inhalarea fumului care determină

intoxicaţii cu Co şi cu cianuri

 - prin edem pulmonar de supraâncărcare

 - pneumopatii infecţioase
 6. Tulburări renale :

 - oligurie

 - insuficienţă renală acută precoce –

secundar unei mioglobinurii masive cu
blocarea tubilor uriniferi
 7. Tulburări digestive :

 - ulcerele Curling
 8. Tulburări de hemostază :

 - hipocoagulabilitate de consum cu
trombopenie
 EVALUAREA GRAVITĂŢII
ARSURILOR
 a. SUPRAFAŢA ARSURII
 - metoda GLUMOV – palma pacientului =1% suprafaţă corporală

 - schema lui WALLACE – “regula lui 9”

9 % - cap şi gât.............................9
9 % - un membru superior............18
18 % - fiecare membru inferior......36
18 % - fiecare faţă a trunchiului.....36
1 % - perineu................................1
- nu se aplică la copil – capul -20% din S, la naştere
- mai mult de 15 % - se anticipează şocul hipovolemic
- vârsta + % arsură peste 80% - moarte
b. PROFUNZIMEA ARSURII
ARSURA DE GRADUL I

 - histologic interesează straturile superficiale, fără

stratul bazal, oprindu-se la stratul cornos
 - eritem roşu viu, pe un substrat edematos, dureros
 - apăsarea degetului lasă o urmă albă care dispare
imediat după ridicarea degetului
 - usturimi moderate sau intense
 - pot apare şi semne generale : cefalee, febră,
vărsături,stare de rău, lipotimie şi colaps - când
suprafaţa arsă este mare - insolaţia
 - se vindecă spontan, fără sechele, după 24 – 48 ore –
tegumentele se descuamează şi poate persista o
hiperpigmentaţie (prin activarea melanocitelor).
 - “eritemul solar”
 ARSURA DE GRADUL II
 A. SUPERFICIALĂ:
 - epidermul şi dermul superficial
 - flictene cu aspect rozat, umed, hiperestezie
 - leziunile se vindecă spontan, fără cicatrice
 - dispariţia eritemului la vitropresiune –capilare integre
 B. PROFUNDĂ:
 - indemn doar dermul profund- glande şi păr
 - arsura – roşu-viu, galben pal, cu suprafaţa umedă şi
cu hipoestezie
 - cicatrizare spontană dar în 4 săptămîni
 - grefarea- ameliorează vindecarea
 - în accidente casnice – lichide, metale
 ARSURA DE GRADUL III
- epiderm şi dermul în plexurile capilare, glande, foliculi
- Flictenele sunt hemoragice
- Zona eritematoasă este pe un fond edematos masiv
- Dacă coagulareatermică interesează dermul în toată
grosimea sa, apare un placard, o escară subţire
albicioasă-cenuşi, intradermică, de consistenţă moale-
”escara albă”
- Durerea spontană sau la palpare – intensitate mică
prin distrugerea terminaţiilor senzitive din tegument
- Vindecare “per secundam” dar cu o cicatrice slabă
calitate, cu epiteliu subţire care sângerează uşor
- Cicatrici cu disconfort estetic şi funcţional
ARSURA DE GRADUL III
 ARSURA DE GRADUL IV
 - distrucţie totală a pielii interesând chiar planurile musculare sau os
 - caracteristic ESCARA
 ESCARA ALBĂ – moale, albă, pe un edem intens care antrenează
tulburări ischemice în regiunile inextensibile
 ESCARA BRUNĂ – ca urmare a coagulării complete a ţesuturilor
 - escara este complet insensibilă
 - sub placard – edem intens care poate realiza la extremităţi,
sindrom de ischemie acută care necesită fasciotomii
 - placardele se elimină după 2-3 săptămîni, lăsând o plagă infectată
cu sfaceluri care granulează greu
 - cicatrici vicioase, groase, retractile, cheloide
 - peste 5 cm se vindecă numai prin grefare
 c. INDICI PROGNOSTICI
 Indicele BAUX
 - doar la adulţi
 - suprafaţa cutanată arsă în % adunată cu vârsta pacientului
 - sub 75 – şanse de supravieţuire
 - 75-100 – supravieţuire 50%
 - peste 100 – moarte sigură
 Indicele FRANK
 – (suprafaţa + gradul de profunzime)X gradul arsurii
 - IP –sub 150 recuperare bună
 - IP-150 – 250 – letalitatea creşte, tinerii, fără tare-recuperabili
 -IP- 250 – 350 – recuperarea este excepţională
 Indice simplificat : gradul arsurii X suprafaţa arsă
 -până la 40 – prognostic bun
 -40-60 – apar tulburări generale şi complicaţi
 -60-80 – complicaţii la 50%, risc letal
 -80-100 – complicaţii frecvente, riscul letal creşte
 -100-160 – risc de deces este 50%
 Clasificare prognostică
 A. Arsuri benigne – sub 20%, gradul I sau II
 - superficiale, fără a atinge faţa sau mâinile
 - se pot trata şi ambulator

 B. Arsuri intermediare – arsuri puţin întinse dar profunde

 - localizate la faţă sau mâini
 - suprafaţă între 2-10 %, dar fără afectare Res
 - necesită spitalizare
 C. Arsuri grave – 15-20%, gradul II şi III , antrenează un risc vital
 - spitalizare obligatorie
 - suflul exploziei gaz, electrice, chimice, cu afecţiuni
asociate
 D. Arsuri foarte grave – peste 50% cu riscuri vitale majore
TRATAMENTUL ARSURILOR
 1. PRIMUL AJUTOR

 - oprirea procesului de ardere

 - asigurarea permeabilităţii căilor

aeriene

 - evitarea contaminării arsurilor

 2. TRANSPORTUL LA SPITAL
- cît mai rapid
- însoţiţi de o persoană calificată

3. ASISTENŢA MEDICALĂ DE URGENŢĂ

- Prima prioritate- ventilaţia
- Intubaţie endotraheală- adesea necesară
- Traheostomia – o alternativă
- Prinderea unei linii venoase
- Investigaţii biochimice
- Monitorizare diureză
- Medicaţie antialgică
- Profilaxie antitetanică
 PREVENIREA ŞI TRATAMENTUL
ŞOCULUI
 - prevenirea şocului hipovolemic prin aport lichidian

 - primele 36 ore :4,4,4,6,6,12 % X G X0,5 ml

pentru 1%arsură

 - pierderile excesive pot persista 36-48 ore

 - în primele 3 zile există riscul retenţiei de sodiu

 - pot exista pierderi de K

 - înlocuirea pierderilor hidrice

 - transfuzii sanghine

 - prevenirea complicaţiilor respiratorii

 - prevenirea blocajului renal

 - dieta

 - prevenirea septicemiei

 - prevenirea ulcerului
 TRATAMENTUL LOCAL
 1. curăţirea iniţială şi debridarea
 - plaga arsă curăţată cu un detergent care conţine antiseptic şi
soluţie salină
 - hainele aderente şi ţesuturile devitalizate – îndepărtate
 - flictenele şi pustulele înţepate şi evacuate
 - analgezia poate fi necesară uneori
 - la pacienţii şocaţi, arsurile sunt acoperite cu o pânză curată şi
îngrijirile locale sunt amânate până când se stabilizează circulaţia.

 2. prevenirea contaminării
 - stafilococii şi Pseudomonas Aeruginosa,
 - streptococii hemolitici – pericol – plăgi superficiale în afecţiuni
grave sistemice
 3. Expunerea la aer
- arsurile de o singură suprafaţă pot fi expuse la aer, după toaletă şi debridare
- particular – faţă şi gât
- risc de suprainfectare

4. Pansamente evaporante
- Previn contaminarea şi permit evaporarea
- Un strat de tifon steril parafinat, un înveliş dintr-un strat de tifon de
bumbac, un înveliş de vată, un strat exterior de bandaj din crep
- Reexaminat zilnic dar necesar pentru 8-10 zile

5. Pansamente semi-ocluzive :
- Pelicula aderentă
- Op Site
- Hidrogeluri şi hidrocoloide
- Pungi de polietilenă – previn rigiditatea
- Mâinile unse cu polividone Iodine, cremă de sulfodiazină
 6. AGENŢI ANTIBACTERIENI
- crema de sulfodiazină (Flamazine) şi Betadine (povidone iodine)

7. Pansamente biologice :
- Xenogrefele îngheţate şi uscate
- Amnion sau piele păstrată – rar
- Keratocite obţinute prin culturi celulare

8. ESCAROTOMIA

9. Restaurarea învelişului epidermal

- Arsuri complete pe mai mult de 10%
- Excizie tangenţială şi grefe imediate
- Grefări totale sau parţiale
- O altă recoltă de piele după 14 zile