IC – Dilatatia

Dilatatia reprezinta cresterea volumului systolic prin mechanism intrinsic miocardic. Se bazeaza pe legea
Frank Starling : alungirea fibrei miocardice intre 0,5-2,2 microni, insotindu se si de cresterea fortei de
contractie, deoarece creste nr de punti actomiozinice si spatial dintre fibre.

Intr un cord cu IC cand scade fractia de ejectie, volum telesistolic creste.

Intoarcerea venoasa normal si volumul telediastolic crescut duc la dilatarea cavitatii ventriculare prin
alungirea fiecarei miofribrile.

Alungirea creste forta de contractie la urmatoarea contractiei => fractia de ejectie e normal.

Fibra se dilate progresiv pana la 2,2 microni, pt ca nr puntilor actomiozinice scade dramatic. La peste 2,2
microni devine factor agravant/precipitant.

Legea lui La Place : T=pxr/2h ; t=tensiunea superficiala, p=presiunea, r=raza, h=grosimea.

Prin dilatatie se obtine volumul systolic adecvat necesitatilor hemodinamice dar si o crestere a tensiunii
parietale care se rasfrange si asupra circulatiei miocardice, creste rezistenta in circulatia coronariana
ducand la irigare insuficienta si apoi la hipoxie.

Dilatarea devine de la un punct factor agravant/precipitant