,,Dizabilitatea vizează orice reducere, lipsă ori pierdere (rezultând dintr-o infirmitate sau

deficiență) a aptitudinii de a desfășura o activitate în condițiile considerate normale pentru o

ființă umană.”1

Ea are un caracter complex, dinamic și multidimensional. În ultimele decenii s-a realizat

o tranziție de la o perspectivă medicală la o perspectivă socială, ce a fost descrisă ca o schimbare
în care oamenii sunt considerați mai degrabă dizabilitați de societate decât de propriile corpuri.
Preambulul Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități subliniază faptul că
dizabilitatea este rezultatul interacțiunii dintre persoanele cu dizabilități și barierele de atitudine
sau de mediu, ce le îngrădesc participarea deplină și eficace în societate pe baze egale cu ceilalți.

Dizabilitate versus handicap

Dizabilitatea reprezintă o condiţie ce poate avea cauze genetice, sau ce poate fi provocată
de un accident, de o boală sau o traumă, diminuând abilităţile unei persoane, respectiv: vederea,
auzul, vorbirea, mobilitatea sau funcţia cognitivă.

Handicapul reprezintă bariera pe care o întâmpină omul în relaţia sa cu mediul social,

scopul acestui termen fiind acela de a atrage atenţia asupra deficienţelor din mediul înconjurător,
ce împiedică participarea tuturor indivizilor la activităţile cotidiene, în condiţii de egalitate.

Oricărui tip de dizabilitate îi corespunde un mijloc asistiv corespunzător, de exemplu:

proteze auditive pentru cei cu dizabilităţi de auz, fotolii rulante, cârje sau cadre de mers pentru
cei cu dizabilităţi de mers, bastoane albe pentru nevăzători, iar pentru utilizarea mijloacelor de
locomoţie menționate, sunt necesare anumite amenajări speciale (rampe de acces, semnalizări
sonore), ce poartă denumirea de accesibilităţi. Lipsa accesibilităţilor generează handicapul,
aceasta reprezentând o problemă socială destul de răspândită.

Potrivit Legii Nr. 448 din 6 decembrie 2006 (actualizată la data de

10.03.2022) ,,Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat
deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le
limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul
integrării şi incluziunii sociale.”2

Conform acestei legii, sunt prevăzute următoarele tipuri de handicap: fizic, vizual,
auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare, iar gradele de
afectare sunt: grav, accentuat, mediu şi uşor.

1
L.M. Pop, Dicționar de Politici sociale, București 2002, p. 277
2
https://www.prostemcell.ro/images/stories/download/Lege-448-2006.pdf, accesat la 3.06.2022
 Situația persoanelor cu handicap din România

În România funcționează Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi

(ANPD), aceasta fiind desemnată să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute în Convenţia
privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, ce a fost semnată de România la 26
septembrie 2007. Totodată, ea are rolul de a pune în aplicare, de a urmări şi asigura aplicarea
unitară a legislaţiei în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

Conform statisticilor realizate de ANPD la sfârșitul anului 2021, numărul persoanelor cu

dizabilități din țara noastră a fost de aproximativ 865.573 persoane. ,,Dintre acestea, 98,09 %
se află în îngrijirea familiilor şi/sau trăiesc independent şi 1,91 % se află în instituţiile publice
rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu dizabilităţi, coordonate de
Ministerul Muncii şi Protecției Sociale prin Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor
cu Dizabilităţi, Copii și Adopții.”3

Numărul cel mai mare de persoane cu dizabilităţi se înregistrează în municipiul Bucureşti

(73.509 persoane), urmat de judeţul Prahova (38.189 persoane), iar cel mai mic număr se
înregistrează în judeţul Covasna (6.459 persoane). Femeile reprezintă 53,35% din totalul
persoanelor cu dizabilităţi. În cazul persoanelor adulte, cele mai răspândite tipuri de handicap
sunt: fizic, somatic, mintal, asociat și psihic, iar la copii, cele mai răspândite sunt: asociat,
psihic, somatic, mintal și fizic.

Numărul persoanelor cu vârsta de peste 50 ani reprezintă 72,76% din totalul persoanelor
adulte cu dizabilităţi. Din centralizarea datelor pe grupe de vârstă rezultă că 52,75% sunt
persoane cuprinse între 18-64 ani (415.305 persoane) şi 47,25% au peste 65 ani (372.078
persoane). Numărul persoanelor cu handicap grav reprezintă 40,47% din total, cele cu handicap
accentuat 47,37%, iar cele cu handicap mediu şi uşor 12,16%.

Numărul instituţiilor publice de asistenţă socială pentru adulții cu dizabilităţi este de 525,
469 dintre acestea fiind rezidenţiale, de care beneficiază 16.607 persoane (centre de îngrijire şi
asistenţă, locuințe protejate și centre de reabilitare) şi 56 nerezidenţiale – de zi.

3
http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/, accesat la 3.06.2022
 Legislația statului român cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități
Potrivit Legii nr. 448 din 6 decembrie 2006, persoanele cu handicap beneficiază de
drepturi la: ocrotirea sănătății (prevenire, tratament și recuperare); educaţie şi formare
profesională, ocuparea şi adaptarea locului de muncă; orientare şi reconversie profesională,
asistenţă socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale; locuinţă, amenajarea mediului de
viaţă personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional;
petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism; asistenţă juridică; facilităţi fiscale și
evaluare şi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii
comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
Servicii şi prestaţii sociale
- Dreptul la asistenţă socială sub forma serviciilor sociale poate fi acordat la cerere sau din
oficiu, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege. Persoana adultă și copilul cu
handicap grav cu handicap grav au dreptul la un asistent personal, în baza evaluării
sociopsihomedicale. Părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav, adulţii cu
handicap grav ori reprezentanţii legali ai acestora, cu excepţia celor cu handicap vizual grav, pot
opta între asistent personal şi primirea unei indemnizaţii lunare.
Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spaţiu de locuit, nu realizează
venituri ori realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie, poate beneficia
de îngrijirea şi protecţia unui asistent personal profesionist. Persoana cu handicap poate beneficia
și de servicii sociale ce pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educaţie, de
locuire, de ocupare a forţei de muncă, în centre de zi şi centre rezidenţiale de diferite tipuri:
publice, public-private sau private.
- Dreptul la prestaţiile sociale este stabilit prin decizia directorului executiv al direcţiei generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza documentului care atestă încadrarea în grad de
handicap. Astfel, copiii cu handicap, inclusiv cei cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de
alocaţie de stat în condiţiile şi în cuantumul prevăzut de lege. În funcție de gradul de handicap,
adulții pot beneficia de indemnizaţie lunară, indiferent de venituri și buget personal
complementar lunar, indiferent de venituri. Părintele, tutorele sau persoana care se ocupă de
creşterea şi îngrijirea copilului cu handicap în baza unei măsuri de protecţie specială, stabilită în
condiţiile legii, beneficiază de prestaţii sociale, pe perioada în care îl are în îngrijire,
supraveghere şi întreţinere, astfel: a) 60% din indicatorul social de referinţă în cazul copilului cu
handicap grav; b) 35% din indicatorul social de referinţă în cazul copilului cu handicap
accentuat; c) 12% din indicatorul social de referinţă în cazul copilului cu handicap mediu.
Publicația Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung referitoare la Îmbunătățirea Protecției
Sociale Din România sublinia faptul că, deși statul român oferă prestații, servicii, scutiri de

impozite şi subvenții persoanelor cu dizabilităţii, ,,măsurile de protecție socială sunt fragmentate

și dispersate între mai multe instituții, astfel că birocraţia implementării anumitor drepturi poate
fi demotivantă sau chiar prohibitivă.”4 Acest studiu a scos în evidență și necesitatea extinderii
subvențiilor publice, precum şi a ameliorării disponibilităţii şi accesibilităţii acestora.
Stategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2027
Pe plan național, Strategia 2021-2027 se raliază cerințelor Programului de Guvernare 2021-2024,
afirmând astfel o abordare a politicilor publice din domeniul dizabilității din perspectiva
drepturilor omului, obiectivul general fiind asigurarea participării depline și efective a
persoanelor cu dizabilități, bazată pe libertatea de decizie, în toate domeniile vieții și într-un
mediu accesibil și rezilient.
Această Strategie conține opt domenii prioritare:
1. Accesibilitate și mobilitate, prin care se urmărește îmbunătățirea: accesului persoanelor cu
dizabilități la mediul fizic (locuința proprie, clădiri publice și zone publice urbane și rurale),
accesului persoanelor cu dizabilități la informații și comunicații accesibile, accesului persoanelor
cu dizabilități la transport;
2. Protecția efectivă a drepturilor persoanelor cu dizabilități, prin care se dorește îmbunătățirea
capacității persoanelor cu dizabilități de a lua decizii;
3. Ocupare, care susține creșterea: accesului persoanelor cu dizabilități la ocupare, a calității
ocupării pentru persoanele cu dizabilități și a accesului persoanelor cu dizabilități la formare
profesională;
4. Protecție socială, inclusiv abilitare/reabilitare, ce își propune îmbunătățirea accesului la
programele de reducere a sărăciei pentru populația generală și a acoperirii cheltuielilor
suplimentare legate de dizabilitate prin programele existente;
5. Viață independentă și integrare în comunitate, inclusiv accesul la servicii publice, ce urmărește
îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale, dezinstituționalizarea

4
http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/16835.pdf, accesat la 3.06.2022
persoanelor cu dizabilități, îmbunătățirea accesului la servicii sociale în comunitate necesare
pentru o viață independentă și asigurarea accesului la locuințe sociale;
6. Educație, ce prevede îmbunătățirea accesului la educație de calitate pentru toate nivelurile de
învățământ preuniversitar, dar și a accesului persoanelor cu dizabilități la educație terțiară;
7. Sănătate, domeniu în care se dorește îmbunătățirea accesului persoanelor cu dizabilități la
serviciile curative și de sănătate publică, dar și creșterea accesului persoanelor cu dizabilități la
tratament cu demnitate și respect;
8. Participare politică și publică, ce susține extinderea accesului persoanelor cu dizabilități la
activități culturale, sportive, de recreere și turism, la procesul electoral și dar și participarea
persoanelor cu dizabilități la viața publică.

Organizații ce vin în ajutorul persoanelor cu dizabilități

- Fundația Pentru Voi este o organizație non-guvernamentală care oferă servicii comunitare și
militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale. Printre serviciile oferite se
numără: informare, consiliere socială și psihologică, abilitare și reabilitare (kinetoterapie,
fizioterapie, terapie prin muzică și dans, terapie ocupațională), dezvoltarea deprinderilor de viață
independentă, integrare și participare socială și civică.
- Asociația Persoanelor cu Dizabilități “Well” a fost înființată cu scopul de a asigura un trai mai
bun persoanelor, familiilor și comunităților persoanelor cu dizabilități din România, prin
generarea oportunității de dezvoltare și creare a unor noi locuri de muncă.
- Asociația Sfânta Ana a fost înființată în 1996 de către părinți și rude ale copiilor cu dizabilități
mintale și asociate severe. Misiunea acesteia este reducerea situațiilor de maltratare a
adolescenților și tinerilor cu handicap mintal sever și asociat, prin furnizarea de servicii directe
care să-i sprijine și să le îmbunătățească lor și familiilor aparținătoare, calitatea vieții.
- Asociaţia Ateliere Protejate a fost înfiinţată cu sprijinul voluntarilor din România şi Germania,
scopul principal al organizației fiind aducerea persoanelor cu handicap la o independență cât mai
mare și facilitarea integrării acestora în societate prin activități practice, educative, de socializare
și lucrative.
O inițiativă foarte reușită și folositoare, după părerea mea, este înființarea echipelor
mobile destinate copiilor cu dizabilități și familiilor acestora, formate din specialiști (asistent
social, psiholog, kinetoterapeut) ce se deplasează la domiciliul familiei pentru a acorda sprijin în
recuperarea și reabilitarea copiilor. Aceste metode de intervenție mi se par foarte utile, dearece
vin și în sprijinul familiilor din mediul rural ce au în componența lor copii cu dizabilități, și care
nu au o condiție materială destul de bună încât să își permită accesul la diverse terapii.
Totodată, ,,o politică națională de dezvoltare a acestor tipuri de servicii ar putea contribui la
reducerea riscului de separare a copilului de familia sa, la facilitarea integrării sociale a copiilor
în comunitate, la schimbarea tendinței părinților de a izola copiii cu dizabilități ca rezultat al
supraprotecției, al stigmatului social și al lipsei de informații.”5

,,Singura dizabilitate în viaţă este o atitudine negativă.” - Scott Hamilton

Bibliografie

Albu A. – Albu C. – Petcu I., Asistența în familie a persoanei cu deficiență funcțională, Editura
Polirom, Iași 2001

Buzducea D., Asistența socială a grupurilor de risc, Editura Polirom, Iași 2010

Cojocaru Ș. – Cojocaru D., Managementul de caz în protecția copilului, Editura Polirom, Iași
2008

Pop L. M., Dicționar de Politici sociale, Editura Expert, București 2002

http://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs/2021/04/wfqgkt8_6ncsv3ymp0rj.pdf

5
Ș. Cojocaru – D. Cojocaru, Managementul de caz în protecția copilului, Iași 2008, p. 245