Capitolul 1

Echipamente pentru terapii

asistive
Cristina Mohora

1.1. Dizabilitate versus normalitate. Cadrul legislativ.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune următoarea definiţie a dizabilităţii:

“Dizabilitatea este reprezentată de orice restricţie sau lipsă (rezultată în urma unei
infirmităţi) a capacităţii (abilităţii) de a îndeplini o activitate în maniera sau la nivelul
considerate normale pentru o fiinţă umană”.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi, dizabilitatea
este definită ca fiind“rezultatul interacţiunii dintre o persoană care are o infirmitate
şi barierele ce ţin de mediul social şi atitudinal de care ea se poate lovi”.
Lipsa totală sau parţială a unui membru al corpului sau imposibilitatea de a utiliza
în totalitate un membru sau diferite părti ale corpului reprezintă o dizabilitate
fizică/locomotorie, persoanele cu dizabilităţi fizice necesitând echipamente sau
dispozitive asistive, pentru a se putea integra în viaţa socială [12], [16], [17].
Dacă la început dizabilitatea era privită doar din punct de vedere medical, ulterior
s-a constat ca aceasta depinde mult şi de aspectul social [17], [22]. Dacă din punct de
vedere medical persoanele cu dizabilităţi sunt diagnosticate şi primesc tratamentul
necesar sau prescripţia unui echipament asistiv necesar, din păcate uneori sunt
neglijate de către societate. Deşi în multe cazuri se pune problema adaptării
locuinţei persoanei cu dizabilităţi în vederea asigurării unei vieţi independente,
constrângerile financiare, de spaţiu, legislaţie etc., implică dificultăţi greu de depăşit
câteodată.
Între anii 1960 și 1970 au apărut schimbări vizibile în modul în care persoanele
cu dizabilităţi erau tratate sau privite de societate, schimbări datorate chiar unor
grupuri de astfel de persoane, care au început să-şi facă auzită vocea în societate [25].
Astfel încât în prezent, dizabilitatea nu mai este văzută doar ca o problemă
individuală, este percepută ca un fapt social cauzat de politică, practică, atitudini și/sau
mediul înconjurător. De exemplu, un utilizator de scaun rulant poate avea o
dizabilitate fizică rezolvată prin echipamentul asistiv, dar care fără rampă nu poate
avea acces într-o clădire. Cu alte cuvinte, factorul determinant al dizabilității îl
constituie mediul inaccesibil.
Articolul 50 din Constituţia României, prevede că “Persoanele cu handicap se
bucură de protecţie specială”. Statul propune realizarea unei politici naţionale de
10 Mohora C.

egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale dizabilităţii, în vederea participării

efective a persoanelor cu dizabilităţi în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi
îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. Sistemul de protecţie specială a persoanelor
cu dizabilităţi este reglementat prin acte normative de bază (legi, ordonanţe, hotărâri
de guvern) şi acte normative care conţin prevederi de natură metodologică. Ȋn ţara
noastră, pană în anul 2006, persoanele cu dizabilităţi nu au beneficiat de o
legislaţie şi o strategie coerentă care să recunoască statutul acestora. Persoanele
cu dizabilităţi sunt o categorie de persoane cu nevoi specifice care trebuie să
beneficieze de o abordare socială integrată prin implementarea de politici şi strategii
naţionale [25], [27].
Dizabilităţile implică limite funcţionale purtând şi denumirea de handicap,
denumire care astăzi nu se mai foloseşte, căci rolul echipamentelor asistive este
acela de a crea pentru cei cu dizabilităţi condiţii de viaţă identice, asemănătoare
sau foarte apropiate de condiţiile normale [68].
Dizabilităţile sunt cauzate de:
 boală moştenită sau dobândită;
 un accident.
Strategia Naţională pentru Protecţia, Integrarea şi Incluziunea Socială a
Persoanelor cu Handicap în perioada 2006-2013 “Șanse egale pentru persoanele
cu handicap- către o societate fără discriminări” este dezvoltată şi centrată pe
persoana cu handicap, cetăţean cu drepturi şi obligaţii depline. Acest document
recunoaşte că persoana cu handicap este la fel de importantă şi valoroasă ca orice altă
persoană, că protecţia şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, precum şi posibilitatea de a se bucura pe deplin de acestea sunt esenţiale
pentru participarea activă a persoanelor cu handicap în societate, fiind în beneficiul
populaţiei în întregul ei [31], [32].
Strategia Naţională pentru Protecţia, Integrarea şi Incluziunea Socială a
Persoanelor cu Handicap în perioada 2006-2013, a avut ca obiective generale şi
specifice:
 Promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca cetăţeni activi în
măsură de a-şi controla viaţa.
 Acordarea de sprijin pentru familiile care au în componenţă persoane cu
handicap.
 Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă pentru persoanele cu
handicap.
Actele normative emise după anul 2006, care reglementează, protejează şi
coordonează statutul persoanelor cu handicap, împart persoanele cu nevoi speciale în
următoarele categorii:
 Dizabilitatea şi persoanele cu dizabilităti.
 Handicapul şi persoanele cu handicap.
 Invaliditatea şi persoanele cu invaliditate .
Persoanele cu handicap, conform legii nr. 448/2006 privind protecţia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap în înţelesul prezentei legi, sunt acele
Echipamente pentru terapii asistive 11

persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc
abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de
protecţie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale.
Pentru a promova, proteja şi asigura realizarea deplină şi egală a drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale a persoanelor cu dizabilități şi pentru a promova
respectul pentru demnitatea acestora, la data de 13 Decembrie 2006 a fost adoptată
Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități de către Adunarea Generală a
Naţiunilor Unite. În articolele 20 şi 26 ale Convenţiei se afirmă că statele membre
vor lua măsuri pentru a asigura mobilitatea personală şi recuperarea persoanelor
cu dizabilități prin facilitarea accesului la echipamente de mobilitate şi tehnologii
asistive de calitate.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că aproximativ 1% din totalul
populaţiei la nivel mondial (sau 10% dintre persoanele cu dizabilităţi) au nevoie de un
scaun rulant, adică aproximativ 65 de milioane de persoane [24]. Se estimeaza ca în
România numărul persoanelor (potenţial) utilizatoare de scaune rulante este undeva
între câteva zeci de mii şi 200 000 [56]. Vorbim aşadar despre o categorie importantă
a populaţiei care este privată de o serie de drepturi fundamentale şi de accesul la viaţă
socială şi profesională, dacă este lipsită de acest echipament esenţial destinat
pozitionării şi deplasării. În acest sens, Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor
cu Dizabilităţi pledează pentru măsuri eficiente care să asigure mobilitatea persoanelor
cu dizabilităţi la cel mai înalt grad posibil de independenţă [57], [68].
Există dizabilităţi remediabile total, parţial, sau asupra cărora nu se poate
interveni. Astfel, o proteză auditivă poate reda integral auzul unei persoane cu
deficienţe auditive. O pereche de ochelari sau de lentile de contact poate reda vederea
astfel încât văzul să fie total corectat.
Există cazuri în care situaţia se remediază parţial, de exemplu un om cu paralizie
a mâinii de la încheietura dinspre degete poate să mănânce dacă i se ataşează o
cureluşă legată de o lingură. Lipsa totală a membrelor este greu de remediat până în
acest moment sau se poate face cu eforturi finaciare greu de suportat.
O persoană cu handicap îndeplineşte greu activităţi normale cotidiene. Cauzele
pot fi multiple şi, oricum, foarte diferite. Astfel, persoana afectată poate avea dureri,
poate avea blocări cu lipsă de mobilitate, sau poate manifesta lipsa posibilităţilor de
comunicare. O problemă majoră, greu remediabilă sau imposibil de remediat este
aceea a incapacităţii intelectuale. În toate cazurile descrise, acceptarea din partea
societătii ar reduce semnificativ efectele dizabilităţii. Aceasta presupune eliminarea
barierelor sociale şi ambientale, ceea ce ar crea persoanelor cu dizabilităţi oportunităţi
egale cu persoanele fără probleme de acest gen [68].

1.2. Conceptul de echipament asistiv şi rolul inginerului de

reabilitare asistivă

Tehnologia asistivă (TA) este definită ca făcând referire la orice dispozitiv,

echipament, sau produs, comercial, modificat, sau personalizat, care este utilizat
12 Mohora C.

pentru a creşte, menţine sau îmbunătăţi capacităţile funcţionale ale persoanelor cu

dizabilităţi.
Produsele din categoria tehnologii asistive permit persoanelor cu dizabilităti să
ducă la bun sfârşit activităţile de zi cu zi, în comunicare, educaţie, în activităţile
lucrative şi recreative, ajutându-i să dobândească o mai mare independenţă şi să-şi
îmbunatăţească standardul de viaţă.
Produsele din categoria tehnologii adaptive sunt formate dintr-o serie de
produse, echipamente, dispozitive care sunt modificate după nevoile specifice ale
persoanelor cu dizabilităţi şi sunt folosite pentru a le menţine, a le creşte sau
îmbunătăţi capacităţile funcţionale.
Echipamentele pentru terapii de recuperare au apărut cu mult timp în urmă, din
dorinţa unor oameni de a uşura şi a reintegra în societate persoanele cu dizabilităţi.
Astfel, în anul 1285, se presupune că ar fi fost realizată prima pereche de ochelari
de către un călugar italian.
Ȋn anul 1456, Gutenberg a inventat prima maşină de tipărit, iar în anul 1870,
Alexander Graham Bell, a carui soţie era surdă a încercat să construiască un dispozitiv
care să o ajute să comunice, inventând telefonul .
Ȋn anul 1824, Louis Braille a inventat braille, iar în 1975 Ray Kurzweil a inventat
o maşină care să vorbească ceea ce citeşte.
Ulterior în 1970, Gregg Vanderheiden a construit primul dispozitiv de
comunicare pentru persoanele care nu pot vorbi.
Progresele către echipamentele de astăzi au ajuns la exoscheleţi şi tot felul de
roboţi meniţi să uşureze şi să asiste viaţa persoanelor cu sau fără dizabilităţi.
Legea nr. 448 din 18 decembrie 2006 privind protecția şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, prevede în Capitolul I, Dispoziţii generale, definiţii şi
principii, la Art.5 – 28, tehnologia asistivă şi de acces ca fiind tehnologia care asigură
accesul cu şanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi
comunicaţional.
Standardul EN ISO 9999 este un standard internaţional care stabileşte o
clasificare a produselor asistive, special concepute sau general valabile pentru
persoanele cu dizabilităţi. Ȋn România, există SR EN ISO 9999:2007. A. CT 369.
Mijloace ajutătoare tehnice pentru persoane cu dizabilităţi.
Există peste 50 000 de produse de tehnologii de asistare, în prezent disponibile în
Europa, cu cifra de afaceri estimată la 30 miliarde de euro. Fiecare cetăţean european
poate să profite de aceste produse pentru o varietate de scopuri (terapie, formare
profesională, îngrijire personală, mobilitate, comunicare, adaptare acasă, educaţie,
muncă, timp liber, etc) [27], [28].
Din punct de vedere a producerii de astfel de echipamente, sunt luaţi în vedere
doi actori: furnizorii şi producătorii de dispozitive de terapie asistivă. În România, deși
există o cerere de produse care să înglobeze tehnologia asistivă, activitatea productivă
se limitează la câteva firme care produc scaune rulante, majoritatea echipamentelor
asistive fiind importate.
În Europa aproximativ 38 de milioane de oameni prezintă dizabilități și se
estimează că la nivelul Uniunii Europene, 2-3,5 milioane de persoane cu dizabilități
Echipamente pentru terapii asistive 13

pot fi reintegrate în activitatea productivă. Tehnologia asistivă și echipamentele

asistive, joacă un rol important în reintegrarea persoanelor cu dizabilități.
Rolul inginerului de reabilitare asistivă este de a lucra într-o echipă
interdisciplinară și de a desfășura următoarele activități:
• proiectarea unor noi tehnologii ;
• propunerea unor dispozitive accesibile;
• modificarea echipamentelor existente;
• testarea siguranței în utilizare a echipamentelor asistive cu respectarea legilor
internaționale ;
• propunerea unor schimbări în mediul de viață al pacientului (clientului).
Există multe domenii în care se regăsesc aplicații ale ingineriei asistive cum ar fi:
• biomecanica mersului uman;
• orteze și proteze;
• scaune rulante pentru îmbunătățirea motricității;
• accesul în clădiri;
• stimularea functionalităţii cu senzori;
• biofeedback;
• acces la tehnicile informaţionale;
• îmbunatățirea vederii;
• cresterea acuității auditive;
• controlul mediului casnic (domotica);
• diferite servicii;
• design universal.
Accesul la lumea înconjurătoare este fundamental pentru persoanele cu dizabilități
(fig.1.1). Accesul înseamnă a merge la grădiniță și la școală, a putea alege orice formă
de educație superioară și a o putea urma, ca și ceilalți, a alege o carieră și a te bucura
de ea ulterior. Accesul se face prin metode, tehnici și flexibilitate în curicula
educațională, prin rampe cu un unghi corect, prin amplasarea semnalelor audio pentru
nevăzători pe stradă și în clădiri, a semnalelor luminoase pentru cei fără auz sau prin
utilizarea pictogramelor în toate spațiile publice, prin amplasarea toaletelor specifice
persoanelor cu dizabilități [3], [8], [13]. Acces înseamnă că, atunci când îți dorești să
ieși cu prietenii undeva, să o poți face, fără a căuta ore în șir un local fără trepte.
Accesul va fi corespunzător atunci când lucrurile care altora le par simple, vor fi la fel
și pentru cei cu dizabilități [2], [4], [16].
Problematica asistării persoanelor cu dizabilităţi a avut o evoluţie lentă până în
ultimii ani, când s-a produs o deschidere în acest domeniu, odată cu creşterea
resurselor materiale ale familiilor sau cu creşterea disponibilităţii de intervenţie a
statului prin asistenţa socială.
Echipamentele asistive permit persoanei cu dizabilităţi să trăiască independent, să
poată efectua activităţi cum ar fi îmbrăcatul, igiena personală (fig.1.2), îmbăiatul,
întreţinerea locuinţei, gătitul, servitul mesei, etc. Prin intermediul echipamentelor
asistive se poate obţine o îmbunătăţire a funcţiilor fizice sau mentale, se poate
compensa un defect, se poate preveni înrăutăţirea condiţiei de sănătate, se poate creşte
capacitatea de a învăţa sau chiar se pot suplini funcţiile unor membre amputate.
14 Mohora C.

Ȋntre cele
două uşi

Fig.1.1. Asigurarea accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi în spaţiile publice.

Serviciile asistive includ sprijinul acordat persoanelor cu dizabilităţi sau

însoţitorilor acestora în alegerea, achiziţionarea sau folosirea echipamentelor adaptive.
De asemenea, acestea includ evaluarea funcţională şi instruirea cu ajutorul produselor
demonstrative pentru achiziţionarea sau închirierea lor.
O dizabilitate implică limite funcţionale care au fost cauzate de o boală sau un
accident. Ȋn unele situaţii limitele se pot atenua. Activităţile de zi cu zi pot fi foarte
dificile pentru o persoană cu dizabilităţi din cauza durerilor, dificultăţii de a se mişca,
a comunica sau învăţa, însă acceptarea din partea societăţii şi facilitarea accesibilităţii
ar reduce semnificativ efectele dizabilităţii.
Dacă barierele sociale şi ambientale ar fi eliminate, persoanele cu dizabilităţi ar
avea în realitate oportunităţi egale cu celelalte persoane.
Pentru orice tip de dizabilitate există echipamente ce vin în ajutorul celui care are
nevoie de ele. Există astfel mai multe categorii de echipamente asistive:
Echipamente pentru terapii asistive 15

a) b)
Fig.1.2. Spaţiul necesar unei persoane cu scaun rulant în baie.

 Proteze şi orteze.
Ȋnlocuirea sau substituirea părţilor corpului care lipsesc sau funcţionează incorect
cu membre artificiale sau cu orteze, inclusiv atele, proteze, orteze pentru picioare, etc.
 Echipamente pentru asigurarea transportului şi mobilităţii.
Echipamente care ajută persoanele cu dizabilităţi să se mişte în mediul lor,
oferindu-le independenţă în transportul personal. Acestea includ: bastoane, accesorii
pentru baston, cârje, cadre metalice, accesorii pentru cadre, instrumente pentru
transfer, lifturi speciale care urmează balustrada scării, cărucioare, biciclete adaptate,
rampe, scaune pentru călătorie, centuri de siguranţă adaptate, comenzi speciale pentru
conducere auto, vehicule adaptate, lifturi pentru scaune rulante şi pacient,
compartimente speciale pentru scaunele rulante, etc. [16], [17], [23].
 Echipamente pentru viaţa de zi cu zi, pentru asigurarea igieniei şi
îmbrăcatului.
 Echipamente pentru recreere şi petrecerea timpului liber.
 Echipamente de comunicare proiectate să ajute persoanele cu deficienţe
de vorbire sau dificultăţi de comunicare în scris.
 Echipamente pentru învăţat şi educaţie.
Acestea includ programe de calculator cognitive, focalizate pe clasificarea,
asocierea, argumentarea, luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, abilităţi de
memorie, procesarea cuvintelor vorbite, programe pentru recunoaşterea/completarea
cuvintelor, instrumente de reabilitare sau instruire cognitivă, etc. Unele dintre ele pot
fi de intervenţie urgentă.
 Echipamente pentru mediul ambient.
Acestea reprezintă adaptări ambientale şi structurale care elimină sau reduc
barierele fizice pentru persoanele cu dizabilităţi (fig.1.3). Sub-categoriile uzuale sunt:
1. Comenzi şi întrerupătoare ambientale - sisteme electronice care permit celor cu
mobilitate limitată să comande dispozitive variate, luminile, telefonul şi sistemele de
16 Mohora C.

siguranţă în camerele lor, în casă sau imprejurimi. Elementele de comandă ambientale

includ, întrerupătoarele electronice, instrumentele de alarmare şi alertare, comenzi
electronice adaptate pentru televizor, detector de fum, sonerii pentru telefon, etc.
2. Adaptări casă/loc de muncă - includ proiectarea sau modificarea în scopul
accesibilizării locului de muncă/şcolii/casei, ajustări ambientale, adaptări structurale,
rampe, elevatoare proiectate pentru casă, lift pentru scaunul rulant, echipamente
asistive pentru transferul persoanei cu dizabilităţi în baie, uşi automate, lărgirea uşilor,
mobilă adaptată, mânere adaptate pentru uşi, sonerii alternative, baie proiectată special
(fig.1.3), etc.

Cabina de duş

Fig.1.3. Baie specială pentru persoane cu dizabiliăţi.

Ȋn figura 1.4 este prezentat spatiul necesar accesibilităţii persoanelor cu scaun

rulant [3], [13], [25]:
1. Spaţiul podelei de 76,2cm X 122cm minimum, apropiat mesei, asigură o
deplasare uşoară şi posibilitatea de transfer de pe pat.
2. Asigurarea unei înălţimi ajustabile a patului care sa permită transferul uşor al
persoanei cu dizabilităţi în scaunul rulant.
3. Spaţiu asigurat între pat şi perete, pentru a permite persoanei care asistă
pacientul să-l ajute la transfer şi poziţionare. Când este posibil, este necesar ca
transferul să poată fi făcut din ambele părţi ale patului.
4. Spaţiu necesar pentru asigurarea unor diferite metode de transfer a persoanei cu
dizabilităţi.
Echipamente pentru terapii asistive 17

5. Spatiu accesibil care să ofere posibilitatea de deplasare către alte spaţii.

6. Intrarea accesibilă pe uşă care trebuie să aibă minimum 815mm cu posibilitatea
deschiderii acesteia la 900.
7. Loc de manevrare.

Fig. 1.4. Spaţiu necesar pentru deplasarea persoanei cu dizabilităţi.

 Echipamente pentru auz

Produse special proiectate pentru persoane cu deficienţe de auz. Includ
instrumente asistive pentru ascultare, sisteme de amplificare cu infraroşu, sisteme
audio/FM, amplificatoare FM, amplificatoare TV, decodoare TV, sisteme de alertare şi
semnalare vizuală, sisteme de alertare tactilă, telefoane adaptate, etc.
În ţara noastră au existat preocupări faţă de persoanele cu deficienţe de auz de
peste 100 de ani. În 1863 se înfiinţează o şcoală pe lângă locuinţa Dr. Carol Davila,
care a devenit ulterior o secţie a azilului „Elena Doamna”, după care s-a înfiinţat o
secţie a Institutului pentru surdomuţi de le Focşani (1865). Încă din 1924 s-a stipulat în
Legea Învăţământului că în unele şcoli vor funcţiona clase speciale pentru persoanele
cu dizabilităţi.
La noi în ţară funcţionează în prezent grădiniţe, şcoli generale, profesionale şi
tehnice pentru persoanele cu deficinţe de auz.
Datele statistice estimează că la vârsta copilăriei există un copil cu deficienţe de
auz la 1 000 de locuitori, iar odată cu înaintarea în vârstă incidenţa cazurilor creşte,
astfel că la maturitate, procentul este de peste 10 % iar la adulţii de vârsta a treia, de
peste 50% [68].
Clasificarea tulburărilor de auz este următoarea [3]:
 Surdităţile ereditare, produse prin lezarea celulelor senzoriale, a canalului
cohlear, prin atrofia nervului cohlear sau transmise genetic de la unul dintre părinţi.
 Surdităţile dobândite pot fi de mai multe feluri:
18 Mohora C.

a) prenatale – cauzate de maladii infecţioase ale gravidei, viruşi ai rubeolei,

oreionului, pojarului, hepatitei, hipotiroidism, diabet, infecţii bacteriene (tuberculoza,
sifilis), medicamente tranchilizante (morfina, cocaina, heroina, marihuana); iradierea
mamei cu raze X în timpul sarcinii, alcoolismul, incompatibilitatea sanguină între
mamă şi fetus.
b) surdităţile neonatale (perinatale) - produse prin leziuni anatomo-patologice
în timpul naşterii, hemoragii meningiene, incompatibilitatea sanguină, anoxia (asfixia
albastră- neoxigenarea fetusului în timpul travaliului, din cauza cordonului ombilical).
c) surdităţi postnatale – determinate de traumatisme cranio-cerebrale, boli
infecţioase (meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsivă,
oreionul), otita, boli vasculare, subalimentaţia cronică, traumatismul sonor, cauze
medicamentoase (streptomicină, neomicină, canamicină, gentamicină, aspirină,
chinină în doze mari).
Auzul normal percepe sunete la o intensitate de la 0-20dB şi chiar 30dB.
Perceperea sunetelor la intensităţi de peste 20dB, indică pierderi uşoare, medii sau
avansate ale auzului, iar pierderile profunde se produc la 90dB. Decibelul este cea mai
mică unitate de măsură convenţională a intensităţii sunetului.
Biroul Internaţional de Audiofonologie estimează că:
o între 0-20dB – audiţia este normală (poate auzi o conversaţie fără dificultăţi.)
o între 20-40 dB – deficit de auz lejer sau hipoacuzie uşoară (poate auzi conversaţia
dacă nu este îndepărtată).
o Între 40-70 dB – deficit de auz mediu sau hipoacuzie medie (poate auzi conversaţia
de foarte aproape şi cu dificultăţi. Necesită proteză).
o Între 70-90dB – dificultate de auz severă sau hipoacuzie severă (poate auzi
zgomote, vocea. Se poate proteza).
o Peste 90dB – deficit profund, surditate sau cofoză (aude doar sunetele foarte
puternice dar are şi senzaţii dureroase).
 Echipamente pentru vizualizare şi citit
Produse proiectate să ajute nevazătorii şi persoanele cu vedere slabă. Includ
instrumente auditive şi verbale de ieşire, maşini de citit, sisteme de scanare/citire a
documentelor, cititoare electronice de cărţi, instrumente de transcriere şi traducere
Braille, instrumente de vizualizare mărită a ecranului, suporturi pentru cărţi, sisteme
manuale şi electrice pentru întors pagina, taste mari pe aparatele telefonice, telefoane
speaker, cărţi cu litere tipărite mari, carţi audio, calculatoare cu programe specializate
etc.

1.3. Necesitatea personalizării echipamentelor pentru terapii

asistive

Înlocuirea sau substituirea părţilor corpului care lipsesc sau funcţionează incorect, cu
membre artificiale sau cu orteze, vizează trei aspecte majore: funcţia, structura şi
estetica, fiind însă supuse cerinţelor fiecărui caz în parte, respectiv nevoii de
personalizare a protezelor si ortezelor [10], [14].
Echipamente pentru terapii asistive 19

Scaunul rulant trebuie sa fie prescris în concordanţă cu nevoile fizice şi

funcţionale ale fiecărui utilizator în parte şi să fie însoţit de o pregătire adecvată a
persoanei care are calitatea de însoţitor al acestuia, pentru o utilizare corectă şi
maximizarea independenţei utilizatorului [16], [19]. La Fundaţia MOTIVATION,
printre cei care dau consultanţă în utilizarea scaunului rulant sunt chiar persoane care
utilizează astfel de scaune.
Este foarte importantă alegerea scaunului rulant potrivit. Sunt importante
dimensiunile pacientului, pe baza cărora se alege înalţimea, adâncimea şi lăţimea
şezutului ca şi lăţimea şi înalţimea spătarului [56].
În acest scop trebuie luaţi în considerare mulţi factori cum ar fi: condiţia fizică a
pacientului în prezent şi în viitor, disponibilitatea financiară, disponibilitatea ajutorului
din partea familiei şi prietenilor şi tipurile de servicii de transport disponibile în zonă.
Obiectivul bunelor practici privind evaluarea constă în identificarea corectă a
nevoilor fiecarui utilizator pentru a-i prescrie acestuia cel mai adecvat scaun rulant.
Fiecare utilizator necesită evaluarea individuală, realizată de către o persoană sau o
echipă cu abilități corespunzătoare. Evaluarea trebuie să fie complexă, și să ia în
considerare stilul de viață, mediul de viață și condiția fizică a utilizatorului [24], [28],
[56].
Un scaun rulant este corespunzător atunci când:
 satisface nevoile utilizatorului şi este adecvat condiţiilor de mediu în care
trăieşte acesta;
 este pe măsura utilizatorului şi îi furnizează suportul postural adecvat;
 este sigur şi durabil;
 este disponibil în ţara respectivă.
În cazul unei scolioze se vor prescrie suporturi laterale pentru trunchi,
măsurându-se distanța de la nivelul suprafeței de sprijin a șezutului și punctul maxim
al curburii (convexității) scoliozei, pe de-o parte, și distanța de la nivelul suprafeței de
sprijin a șezutului până la nivelul subaxilar, pe partea opusă (partea concavă a
scoliozei).
În cazul alunecării persoanei de pe șezutul scaunului se vor recomanda: centura
de bazin, perna în rampă, ham pentru trunchi și aductor pentru genunchi, recomadat
de asemenea și pentru persoanele cu musculatura aductoare a coapselor spastică; la
persoanele cu spasticitate la nivelul membrelor inferioare se va recomanda o centură
pentru picioare cu arici; la copii se va recomanda o măsuță pentru joacă prinsă de
cadrul scaunului rulant [56].
În urma evaluării se va discuta cu echipa (kinetoterapeut, technician și instructor
de recuperare activă) pe baza formularului de evaluare și a fotografiilor și se va lua
decizia cu privire la modelul de echipament asistiv cel mai potrivit pentru beneficiarul
respectiv.
Scaunul rulant de tip activ contribuie la dobândirea independenței utilizatorului.
Acest echipament trebuie să fie disponibil în diferite dimensiuni, atât pentru adulți, cât
și pentru copii. Ideal ar fi să fie personalizat în funcţie de problemele persoanei cu
20 Mohora C.

dizabilităţi care îl va utiliza. Spătarul pliabil și axele cu deblocare rapidă ușurează

transportul cu trenul sau cu mașina [27].
Scaunul de poziționare trebuie să permită personalizarea prin reglarea unor
caracteristici cum ar fi: unghiul de înclinare al spătarului, al scaunului şi al suportului
de picioare, înălţimea spătarului şi a suportului de picioare, adâncimea şezutului,
tetiera, centurile, perna abductoare şi măsuţa detaşabilă.
Scaunul rulant ortopedic oferă posibilitatea urcării şi coborârii în mod simplu
(fig.1.5). El este util pentru deplasarea în interior şi exterior a persoanelor cu
deficienţe locomotorii, dar nu oferă aceeaşi uşurinţă în deplasare ca scaunul rulant de
tip activ. Suportul de sprijin al picioarelor şi cotierele trebuie reglate pe înălţime şi să
fie detaşabile, iar suportul de sprijin al picioarelor trebuie să fie reglabil pe înălţime
pentru a putea fi adaptat fiecărui utilizator în parte. Axul roţilor cu deblocare rapidă
permite scoaterea şi montarea uşoară a roţilor. Spătarul pliabil şi sistemul de pliere
mediană permit depozitarea scaunului într-un spaţiu minim.
Exista un număr mare de fotolii rulante pe piaţă şi este foarte important să
se găsească cel care se potriveşte cel mai bine utilizatorului [56]. Fotoliul rulant tip
sport, sau fotoliul rulant ultra uşor, este foarte popular, atât în rândul persoanelor care
sunt foarte active, cât şi în randul persoanelor care îl consideră mai uşor şi mai
confortabil în utilizare.
A fost ales scaunul rulant, pentru că de regulă acesta oferă cele mai multe
posibilităţi de personalizare, fiind absolut necesară reglarea scaunelor rulante în
funcţie de nevoile, vârsta şi capacitatea de mobilitate a persoanei cu dizabilităţi care
urmează să-l folosească. Prin descrierea părţilor componente, se poate vedea uşor şi de
ce este necesară personalizarea echipamentelor asistive.
1. Spătarul: Spătarul unui fotoliu rulant sport este de obicei mai scund decât
spătarul unui fotoliu rulant convenţional. Ȋn mod tipic, spătarul este cuprins între 28
cm şi 38 cm. Spătarul este de obicei reglabil şi sunt disponibile şi modele de la 18 cm
- 28 cm la 38 cm - 48 m. Un spătar mai scund poate permite o libertate mai mare a
trunchiului.

Fig.1.5. Fotoliul rulant:

1.Spatarul, 2. Axul din spate, 3. Roţile din spate, 4. Barele pentru control manual, 5. Şezutul, 6. Cadrul, 7.
Traversa, 8. Ansamblul frontal, 9. Suportul pentru picioare, 10. Roţile frontale, 11. Roţile anti-basculare.
Echipamente pentru terapii asistive 21

2. Axul din spate: Ȋn timp ce la un fotoliu rulant convenţional, axul este situat
direct sub şezut, multe fotolii rulante tip sport au axe care se reglează. Acestea se pot
poziţiona mai aproape de partea din faţă a scaunului, reducând baza roţilor şi facând
fotoliul rulant uşor manevrabil. Ȋn timp ce este mai manevrabil şi mai uşor de împins,
o bază a roţilor mai mică reduce stabilitatea fotoliului rulant. Pentru a spori
stabilitatea, în detrimentul manevrabilităţii, axul se poate muta mai în spate spre partea
din spate a fotoliului rulant, acesta fiind mai greu de împins. Ȋn loc de un ax mobil,
unele fotolii rulante de tip sport au în schimb un şezut mobil.
3. Roţile din spate: Roţile din spate au de obicei aceeaşi dimensiune ca şi
fotoliile rulante convenţionale, dar uneori, pentru concursuri de viteză, se utilizează
roţi mai mari. Au rulmenţi de precizie şi sunt concepute pentru a fi cât mai uşoare.
Astfel, fotoliul rulant este mai uşor de mişcat şi se reduce frecarea. De obicei au un
buton de eliberare rapidă pentru ca axul să se mute sau pentru ca roata sa fie înlocuită
rapid şi usor. Majoritatea au roţi cu spiţe, deşi unele fotolii rulante tip sport au jante
solide.
De obicei se utilizează anvelope pneumatice, pentru presiune mult mai mare
decât anvelopele tradiţionale. Anvelopele pneumatice sunt minunate în exterior,
deoarece asigură o mai bună absorbţie a şocurilor. La fel ca şi bicicletele de curse,
anvelopele sunt uneori foarte înguste [42].
Deseori, convexitatea roţii, unghiul, este ajustată, la fel ca la maşinile sport, cu
partea de jos a roţii mai depărtată decât partea de sus. Astfel roata este mai apropiată
de corpul utilizatorului, pentru mai multă eficienţă în utilizarea energiei. O bază a
roţilor mai mare oferă avantajul unui fotoliu rulant stabil care este usor de manevrat.
Apare o problemă la utilizarea în interior când scaunul rulant trebuie să se treacă
printre uşi strâmte, transportul fiind mai dificil. Unele permit reglarea convexităţii într-
un mod de apropiere în faţă pentru utilizarea în interior.
4. Barele pentru control manual: Barele pentru controlul manual sunt de obicei
acoperite cu spumă care este acoperită cu vinilin, deşi bara este fabricată din metal.
Acest lucru o face mai uşor de apucat, totusi vinilinul poate produce arsuri ale
degetelor. Se poate adăuga mai multă sau mai puţină captuşeală pentru o varietate de
moduri de prindere [43], [56].
Deseori se utilizează bare mai mici pentru controlul manual ce necesită mai multă
energie la pornire, dar permit atingerea unei viteze mai mari. Barele mai mici permit
mai uşor menţinerea vitezei de către utilizator. Din multe puncte de vedere,
dimensiunea barelor este asemănătoare cu diversele viteze ale unei biciclete.
Uneori, pentru persoanele cu puţină putere sau mobilitate a trunchiului, se adaugă
la bare extensii mici care se extind în afara fotoliului rulant la un unghi care face mai
uşoară mişcarea roţilor.
5. Șezutul: Șezutul are deseori părţi de velcro, ce permit prinderea pernelor sau a
genţilor. Spătarul scund al şezutului permite o gamă mai largă de mişcări şi ridică
puţin genunchii, îmbunătăţind stabilitatea.
6. Cadrul: Cadrul fotoliului rulant tip sport este fabricat din materiale care sunt
foarte uşoare, precum aluminiul, titanul şi grafitul. Deseori, întregul fotoliu rulant va
cântări peste 13 kg, care reprezintă aproximativ jumătate din cât cântăreşte un fotoliu
22 Mohora C.

rulant convenţional. Există unele care, totuşi, cântăresc 13 kg. Cu cât este mai uşor
cadrul, cu atât este mai uşor de propulsat.
Ȋn mod tradiţional, cadrul fotoliilor rulante tip sport era rigid dar era greu de
transportat. Șezutul ar trebui să se plieze înainte, iar roţile mai mari din spate ar trebui
îndepărtate. Totuşi, în ultima vreme, mai mulţi producători au început să fabrice fotolii
rulante tip sport care se pliază, ceea ce face transportul mai uşor.
7. Traversa: Traversa înlocuieşte barele transversale de la fotoliile rulante
convenţionale şi face cadrul mai rezistent. La plierea fotoliilor rulante tip sport,
cadrele sunt echipate cu sisteme de blocare pentru a împiedica plierea atunci când
acest lucru nu este necesar.
8. Ansamblul frontal: Ansamblul frontal se referă la suportul pentru picioare şi
la barele care îl leagă pe acesta de cadru. Ȋn mod tradiţional, ansamblul frontal nu este
detaşabil, ceea ce îmbunătăţeşte stabilitatea cadrului. Unele fotolii rulante tip sport au
acum ansamblul frontal detaşabil.
9. Suporturile pentru picioare: Suportul pentru picioare este, de obicei, format
dintr-o piesă şi este fabricat din mai multe ţevi de metal. Este de obicei mai aproape de
cadru decât la fotoliile rulante convenţionale, reducând raza de întoarcere a fotoliilor
rulante tip sport.
10. Roţile din faţă: Roţile din faţă sunt de obicei fabricate din poliuretan solid,
deşi unele au anvelope de cauciuc sau anvelope pneumatice. Roţile au un diametru de
10-13 cm. Totuşi, fotoliile rulante pentru competiţiile sportive au roţi frontale mai
mari uneori.
11. Roţile anti-basculare: Roţile anti-basculare împiedică bascularea pe spate a
fotoliului rulant complet deşi uneori acestea nu sunt incluse în cele mai noi fotolii
rulante.
Toate suprafeţele de contact cu corpul oferă poziţionare şi suport postural.
Împreună, aceste componente ale scaunului rulant ajută utilizatorul să menţină o
poziţie confortabilă şi funcţională şi diminuează presiunea (fig.1.6). Acestea sunt
foarte importante pentru utilizatorii care au dificultăţi legate de sensibilitatea la nivelul
pielii.
Sunt scaune rulante care oferă posibilitatea unui nivel înalt de ajustare sau de
adaptări personalizate pentru utilizatorii care necesită un suport postural complex.
Cele mai des întâlnite sunt:
 şezuturile fixe care nu sunt flexibile şi sunt deseori realizate din lemn, placă
de metal sau plastic;de mediu şi
 şezuturile pliabile, realizate din material flexibil, precum pânza sau vinilinul.
Câteva recomandări privind șezutul scaunului rulant [12], [13], [42]:
 trebuie să aibă suprafaţa continuă fără fante care ar putea tăia sau agăţa pielea
utilizatorului; ;;
 unghiul şezutului faţă de planul orizontal trebuie să fie între 0 şi 12 grade (cu
porţiunea frontală mai sus decât porţiunea posterioară a şezutului) ;
 trebuie să fie la acelaşi nivel de la o margine la cealaltă;
Echipamente pentru terapii asistive 23

 șezutul pliabil trebuie să fie proiectat din materiale care nu se întind în timp
din cauza greutăţii utilizatorului;
 șezutul pliabil şi şezutul fix trebuie dotate cu perne proiectate sau modificate
pentru folosire pe şezut pliabil, respectiv fix. şi utilizar
Se impun condiţii pentru evitarea constrângerilor de utilizare care se referă la
greutatea şi volumul echipamentelor precum şi condiţii referitoare la simplitatea
constructivă şi la simplitatea modalităţilor de comandă.
De asemenea se impun condiţii pentru evitarea constrângerilor de acomodare,
relaţionale şi biologice (strâns legate de tehnicile de învăţare în vederea utilizării
echipamentelor, de percepţia de inutilitate sau de dependenţă pe care o are utilizatorul
dar şi de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele pentru a fi
acceptate de cei din jur, adică să fie estetice şi ergonomice).
Din punct de vedere istoric, se spune că vechii egipteni au fost cei care au folosit
pentru prima dată scaunele rulante. Acestea au fost, totuşi, scaune rulante uşor de
manevrat pentru a împinge oamenii din jur, nimic la fel de sofisticat precum fotoliile
rulante de astăzi.

a. b.
Fig.1.6. Zone predispuse la sensibilitate datorita presiunii [13]
a) zone predispuse la sensibilitate datorită presiunii (vedere laterală) si b)zone predispuse la sensibilitate
datorită presiunii (vedere posterioară)

Ȋn alte lucrări se precizează faptul ca poporul grec a fost cel care a inventat
scaunul rulant, deşi la început s-au folosit "paturile cu rotile", cel puţin aşa arată o
gravură de pe un vas vechi datând din anul 535. Aceste "paturi cu rotile" erau folosite
mai degrabă de copii decât de adulţi.
Cam tot în aceaşi perioadă chinezii au inventat un scaun rulant, dar acesta era
tras, nu împins precum actualele fotolii rulante. Scaunele rulante au fost construite,
mai degrabă, pentru ca persoanele importante din perioada aceea să îşi prezinte
opulenţa şi nu pentru a ajuta persoanele cu dizabilităţi. Prima gravură din China, care
24 Mohora C.

înfăţişează un bărbat şezând într-un scaun cu trei roţi datează din secolul al şaselea
(fig. 1.7).

Fig.1.7. Scaun rulant din antichitate.

O perioadă lungă de timp nu s-a mai consemnat nimic despre scaunele rulante,
până în timpul lui Filip al doilea al Spaniei. El a primit un scaun rulant care îi permitea
să se plimbe prin grădina castelului (fig.1.8).
Prin 1655 britanicul Stephen Farfler a construit un scaun cu trei roţi pentru
propria lui folosinţă. După această perioadă scaunele cu roţi au început să se dezvolte
usor ajungând la fotoliile rulante de azi. Scaunul cu roţi a fost sursă de inspiraţie la
apariţia tricicletei.

Fig.1.8. Scaun rulant pentru gradină

Achiziţionarea unui scaun rulant care să fie perfect este foarte dificilă. Un scaun
rulant este un echipament personalizat, funcţie de :
 susţinerea poziţiei verticale;
Echipamente pentru terapii asistive 25

 susţinerea trunchiului şi a capului;

 reducerea presiunii asupra pielii;
 gradul de socializare in care este implicat utilizatorul scaunului.
Ȋn funcţie de particularităţile fiecărei persoane cu deficienţe locomotorii,
specialiştii în domeniu pot sugera recomandări pentru alegerea celui mai bun scaun
rulant ergonomic. Considerentul principal de la care trebuie pornit în alegerea
scaunului rulant este cât de activ este utilizatorul în viaţa de zi cu zi [42].
Ȋn ziua de astăzi, scaunele rulante devin «vehicule de teren». Un vehicul destinat
deplasării persoanelor cu dizabilități locomotorii va putea fi folosit şi pentru plimbări
în natură, pe un teren mai accidentat, datorită unui nou design, inspirat de mountain
bikes.

Fig. 1.9. Scaun rulant adaptat pentru deplasarea în teren.

Echipamentele asistive pot permite persoanelor cu dizabilităţi să ducă la bun

sfârşit treburile de zi cu zi, să comunice în educaţie, în activităţile lucrative şi
recreative, de fapt, îi ajută să-şi dobândească o mai mare independenţă şi să-şi
îmbunătăţească standardul de viaţă. Acestea pot ajuta prin îmbunătăţirea funcţiilor
fizice sau mentale la compensarea unui defect, prevenirea înrăutăţirii condiţiei de
sănătate. Serviciile asistive includ sprijinul acordat persoanelor cu dizabilităţi sau
însoţitorilor lor în alegerea, achiziţionarea sau folosirea echipamentelor asistive.

1.4. Echipamente pentru transport şi asigurarea mobilităţii

Aceste echipamente ajută persoanele cu dizabilităţi să se mişte în mediul lor şi le oferă
independenţă în transportul personal. Includ cadre metalice şi suporturi pentru statul în
picioare, instrumente pentru transfer, lifturi speciale care urmează balustrada scării,
cărucioare şi tri-cicluri, biciclete adaptate, rampe, scaune pentru călătorie, centuri de
siguranţă adaptate, comenzi speciale pentru conducere auto, vehicule adaptate, lifturi
pentru cărucioare şi pacient, compartimente speciale pentru cărucior, etc. Categoriile
cel mai des folosite includ:
● Bastoane
Aceste dispozitive sunt destinate sprijinului la mers a persoanelor cu handicap
uşor sau în fazele de recuperare post traumatism (accident, intervenţie medicală, etc)
26 Mohora C.

[44], [46], [52].

Utilizarea acestui produs poate fi temporară sau permanentă, în funcţie de
recomandarea medicului specialist. Reglajul pe înălţime se face în 11 trepte a câte 25
mm, între 70.5 cm şi 148 cm.

 Cârje
Cârja cu sprijin sub axilă

Caracteristici:
Masa produsului: 0,960 kg.
Greutatea maximă admisă 100 kg.
Produsele sunt destinate sprijinului la mers
a persoanelor cu handicap uşor sau în
fazele de recuperare post traumatism
(accident, intervenţie medicală, etc).
Reglajul pe înălţime al produsului se face
în 8 trepte a câte 25 mm, în plaja 120-
140cm. Mânerul intermediar se poate
poziţiona în 4 trepte.

Cârja cu mâner antialunecare

Cârja cu sprijin pe antebraţ

Caracteristici:
Greutatea maximă admisă 100 kg.
Greutatea netă a produsului este de 0.530 kg
Produsele sunt destinate sprijinului la mers
a persoanelor cu handicap uşor sau în fazele
de recuperare post traumatism (accident,
intervenţie medicală, etc).
Reglajul pe înălţime al produsului se face în
11 trepte a câte 25 mm, între 97cm şi 125
cm.
Echipamente pentru terapii asistive 27

 Cadre de mers [46], [52]

Cadru de mers, rigid, reglabil în 5 trepte a

câte 25mm pe înălţime (81-93cm).

Produsul este destinat sprijinului la mers a

persoanelor cu handicap uşor sau în fazele de
recuperare post traumatism (accident,
intervenţie medicală, etc). Utilizarea acestui
produs poate fi temporară sau permanentă, în
funcţie de recomandarea medicului specialist.
Componenţa produsului: mânere; tije cadru
(şasiu); coliere elastice de blocare; bucşe
ghidaj; tije mobile; ventuze amortizoare.
Cadru de mers pliabil reglabil

Plierea (închiderea) cadrului de mers se face

prin simpla apăsare a lamelei şi închiderea
concomitentă a suporţilor laterali ai cadrului.
Deschiderea cadrului de mers se face prin
rotirea cu 90 de grade a suporţilor laterali.
Reglajul pe înălţime se face în 5 trepte a câte
25mm în plaja 75-87 cm.

N.B. Exemplificările de echipamente asistive din capitol sunt însoţite de prezentările

producătorilor.

 Scaune şi fotolii rulante [56]

Scaun rulant de tip ortopedic

Este realizat din oţel carbon de calitate, cu

roţile din faţă pneumatice. Roţile din
spate, cotierele şi suporturile pentru
picioare sunt detaşabile. Poate fi pliat pe
verticală. Un astfel de scaun poate susţine
o persoană cu o greutate maximă de 120
kg.
28 Mohora C.

Scaun rulant pentru persoane cu

hemiplegie
Este dotat cu kit de manevrare cu o
singură mână pentru cei ce pot utiliza
numai una dintre mâini. Pârghia de
manevrare se fixează pe una din părti. Pe
axul roţilor este montat un mecanism de
schimbare a direcţiei de mers. Pentru a fi
acţionat acest mecanism, este suficientă o
mişcare din încheietura mâinii. Modelul
constructiv al scaunului, în timpul
utilizării extensiei, sporeşte comfortul şi
funcţionalitatea acestuia. Frânele sunt
conectate între ele pentru a permite
oprirea ambelor roţi cu o singură mână.
Cotierele şi suporturile pentru picioare
sunt detaşabile.
Scaun rulant cu spătar rabatabil
Scaunul rulant are posibilitatea de a
înclina spătarul spre înapoi până la 30 de
grade. În varianta standard de echipare are
o tetieră prinsă pe spătarul alungit, mânere
de împingere speciale pentru a împinge
uşor scaunul, precum şi pentru a uşura
înclinarea spre spate a spătarului. Modelul
constructiv al scaunului, în timpul
utilizării extensiei, sporeşte comfortul şi
funcţionalitatea acestuia. Cotierele şi
suporturile pentru picioare sunt detaşabile.

Scaun rulant cu spătar rabatabil la 30o

şi tapiţerie

Este echipat cu tapiţerie ortopedică SOFT

realizată din burete special care se
potriveşte în mod ideal corpului, protejând
părţi ale corpului înainte de decubit, fiind
un material special foarte moale şi
rezistent. Este echipat cu tetieră care are
posibilitatea de reglare a unghiului de
înclinare şi a înălţimii acesteia.
Echipamente pentru terapii asistive 29

Scaun rulant semiactiv

Este realizat dintr-un aliaj de aluminiu cu
crom molibden. Cântăreşte 15 kg. Este cu
8 kg mai uşor decât cele standard, iar
modelul constructiv este garantat pentru
maximum de siguranţă. Are roţile din
spate şi suporturile de picioare cu placă
uşor detaşabile, dar şi cotiere rabatabile şi
detaşabile. Se poate plia pe verticală
pentru a fi uşor de transportat şi
depozitat.
Acest tip de scaun este caracterizat de
numărul mare de posibilități de reglare a
diferitelor componente: adâncimea
șezutului; poziția cotierelor; unghiul de
poziționare a suportului de picioare și
tălpii; lungimea suportului de picioare;
adâncimea tălpii; bara de împingere care
este reglabilă pe înălțime; unghiul de
înclinare al spătarului dar și al scaunului
se face în mod foarte lin; lățimea
reglabilă; frână pentru roțile din spate;
sistem antirăsturnare.
Scaun rulant pentru pacienți cu
greutate mare
Este un scaun rulant standard cu un cadru
mult mai rezistent, cu sistem de susținere
și pliere în dublu x, oferind o susținere
mult mai bună a persoanelor cu
dizabilități de până la 130kg.

Scaun rulant cu durabilitate crescută.

Acest tip de scaun este recomandat
persoanelor supraponderale. Este realizat
din aluminiu, prevăzut cu sistem de
susținere și pliere dublu X. Oferă confort
prin forma anatomică a șezutului și
spătarului. Acest scaun rulant special are
prevăzute la roțile din spate jenți armate
pentru a putea susține persoane cu
greutate de până la 200 kg.
30 Mohora C.

Scaun rulat standard pentru copii

produs din oțel de calitate.

Are următoarele caracteristici: pliabil pe

verticală, cotiere detașabile, suport de
picioare rabatabil, construcție modulară ce
permite adaptarea modelului în funcție de
necesităţile individuale ale utilizatorului,
lățimea șezutului: 32 cm si 37 cm,
greutatea scaunului rulant 16 kg.

Scaun rulant pentru copii ultraușor

Este realizat din țeavă de aluminiu care

este rezistentă la loviturile mici.
Husa scaunului este realizată astfel încât
hainele să nu poată fi agățate între roțile
scaunului. Alte componente: cotiere de
aluminiu detașabile, lățimea șezutului: 29
cm si 35 cm, pliabil pe verticală, roți
detașabile ușor.
Având o greutate mică si fiind pliabil este
foarte ușor de transportat.

Acest tip de scaun este modelul

constructiv care permite utilizatorului să
regleze aproape toate componentele
inclusiv: unghiul de înclinare al
spătarului, unghiul de înclinare al
șezutului, unghiul de înclinare al
suportului pentru picioare, înălțimea
spătarului, adâncimea șezutului, lungimea
suportului pentru picioare, posibilitatea
schimbării direcției de mers; ușoară
demontare a roților din spate, tetieră, ham
de fixare, abductor.
Echipamente pentru terapii asistive 31

Scaun rulant active

Este proiectat pentru a permite

utilizatorilor mobilitate şi independenţă.
Poate fi folosit atât în casă cât şi în
exterior. Acest tip de scaun oferă
utilizatorului posibilitatea de schimbare
pe orizontală a poziției rotilor în față sau
în spate. Cu cât poziția roților este mai în
față, manevrabilitatea este mai ușoară
dând posibilitatea utilizatorului să se
deplaseze pe două roți pe un teren
denivelat, peste borduri, mici obstacole şi
eventual pe trepte. Are cadru rigid, roţi
care se pot detaşa rapid şi un spătar
pliabil, ceea ce permite o dezasamblare
uşoară pentru a încăpea în portbagajul
unui autoturism. Suporturi pentru picioare
reglabile pe înalţime, frâne cu deblocare
rapidă, șezut din pânză rezistentă la
întindere, pernă standard din material
impermeabil şi lavabil. Este disponibil
într-o gamă largă de dimensiuni.
Este recomandat persoanelor foarte
active.

Scaun rulant tip sport

Este produs din oțel de calitate. Are

următoarele caracteristici: cadru fix ;
suport de picioare fix; pernă cu husă
lavabilă; roți de spate cu mecanism de
deblocare rapidă. Poziționarea roților de
spate este foarte importantă deoarce
influenţează poziționarea centrului de
greutate şi implicit echilibrul general.
32 Mohora C.

Scaunele rulante semi-automate sunt în

esență, scaune rulante manuale cu motor
de propulsie, motor care permite
utilizatorului să pună în mişcare scaunul
mai rapid şi cu mai puțin efort, pentru
persoane cu dureri în umeri sau cu
tetraplegie. Scaunele rulante semi-
automate sunt mai masive şi mai greu de
manevrat decat cele manuale, dar sunt mai
puțin voluminoase şi mai usor de
manevrat decat cele cu acționare electrică.

Scaunul rulant electric este un

echipament complex, ce a fost intens
studiat. Majoritatea persoanelor cu leziuni
ale măduvei spinării sunt foarte interesate
de acest tip de scaune, deoarece acesta
poate să le îndeplinească cu adevarat
nevoile. Cu toate astea, scaunele rulante
electrice sunt avansate din punct de
vedere tehnologic şi este necesară
consilierea privind funcţionarea în
vederea achiziționării unui astfel de scaun.

Scutere şi cărucioare electrice

Viteza maximă 7 km/ h
Autonomie 32 km
Capacitate maximă 125 kg
Lungime 100 cm
Lăţime 54 cm
Înălţime 92 cm
Greutate totală 20 kg.
Scuterul se poate plia şi demonta pentru a
uşura transportul şi depozitarea

 Vehicule adaptate [61], [62]

Acestea includ sisteme pentru deplasarea în cabină, autoturisme, autobuze şi

camionete convenţionale.
Echipamente pentru terapii asistive 33

CAROSPEED cu transmisie mecanică:

Carospeed Standard prezintă o manetă
universală pentru comanda manuală cu
transmisie mecanică utilizată pentru
acceleraţie sau frână pentru cei care nu
pot folosi pedalele maşinii. Produsul a
fost realizat în concordanţă cu nevoile
persoanei cu dizabilităţi iar pedalele au
fost eliminate astfel încât să nu existe
riscul accelerării şi frânării în acelaşi
timp. Are un design şi o formă
ergonomică care se potriveşte perfect cu
interiorul maşinii. Carospeed este
recomandat la autoturismele cu
schimbător automat de viteze.

Sistemul pentru sprijinul braṭului

asigură suport pentru braṭ atunci când
soferul utilizează comenzile manuale ale
autoturismului. Prin utilizarea acestui
suport este redusă sarcina la care este
supus antebraṭul în timpul condusului,
fiind deosebit de util, mai ales atunci când
sunt parcurse distanţe lungi.

Sisteme de transport
individual
Dispozitivul permite modificarea poziţiei
scaunului, astfel încât să faciliteze
transferul individului în şi din fotoliu
rulant.
Caracteristici tehnice: Ridicarea si
coborârea scaunului de maşină este
controlabilă electric. Rotaţie manuală a
scaunului. Capacitatea de ridicare:
aproximativ 110 kg. Poate fi instalat în
microbuze sau vehicule de teren.
34 Mohora C.

Sisteme de ancorare a
scaunului rulant

Sistemul ANCAR permite ancorarea în

condiţii de siguranţă a fotoliului rulant. O
parte o centurii este ancorată de scaun, iar
cealaltă parte de nişte inele fixate de
podeaua vehiculului.

Electronic Ring Accelerator

Acceleratorul electronic “Electronic ring”
asigură un control uşor şi sigur al
accelaraţiei. Poate fi combinat cu un
sistem de frânare separat. Sistemul este
conceput să lucreze cu efort minim din
partea utilizatorului. Poate fi adaptat
aproape oricărui vehicul şi este disponibil
în două forme: prima este un sistem
electromecanic iar cea de a doua un
sistem cu comandă complet electronică.

Space Drive este o colecţie de noi sisteme

elctronice, digitale, proiectate pentru
persoanele paraplegice cu leziuni ale
coloanei vertebrale sau cu miscări limitate
şi forţă musculară scazută. Sistemul Space
Drive, este un sistem de ultimă generaţie,
cu comandă complet electronică. Fiecare
Space Drive Steering Sistem are 4
butoane funcţionale. Acestea pot fi
folosite pentru realizarea funcţiilor
secundare cum ar fi semnalizarea sau
reglarea luminii farurilor. Deasemenea
poate fi prevăzut cu un selector pentru
viteze.
Echipamente pentru terapii asistive 35

Accelerator/BrakeLever
pentru a lucra cu acest sistem şoferul
foloseste o manetă pentru a accelera sau a
frâna.
Sistemul poate fi adaptat, astfel încât să
fie necesar un efort minim pentru
acţionarea manetei.

Space Drive - 2 way Joystick Steering

Sistem este acţionat cu ajutorul unui
joystick cu mişcare dreapta-stânga.
Opţional este prevăzut cu un suport pentru
antebraţ.
Space Drive - 4 way Joystick
Accelerator/Brake and Steering Sistem
este proiectat pentru a putea fi folosit cu o
singură mână cu ajutorul unui joystick de
la un scaun electric.

Space Drive Mini Steering Wheel este

alcătuit dintr-o roată mică comandată
electronic, prevazută cu patru butoane
pentru funcţii secundare.

 Rampe şi lifturi pentru clădiri [27], [67]

Rampa telescopică

Rampele sunt uşoare, telescopice,

portabile. Suprafaţa exterioară a rampei
este realizată astfel încât să asigure
utilizatorului folosirea în siguranţă
datorită unei aderenţe foarte bune.
Lungimea rampei este de 1 500mm.
36 Mohora C.

Rampa de acces în mijloacele de

transport în comun

Aceasta trebuie să fie usor manevrabilă şi

cu greutate cât mai mică.

Rampa pentru accesul

persoanelor cu dizabilităţi în
clădiri

Trebuie respectate condiţii de proiectare,

cum ar fi unghiul maxim de înclinare al
rampelor pentru a putea fi cu adevărat
utile.

Rampele ar trebui să fie reglabile,

portabile, flexibile şi uşoare. Suprafaţa
exterioară a rampei poate fi realizată din
fibră de sticlă.

 Lifturi de transfer [45]

Transportul pe verticală al
persoanelor cu dizabilităţi locomotorii
sau cu mobilitate redusă.
Echipamentele care ajută persoanele cu
dizabilităţi să se mişte în mediul lor şi le
oferă independenţă în transportul
personal, includ echipamente pentru
transfer, lifturi speciale care urmează
balustrada scării, scutere, carucioare şi
tri-cicluri, biciclete adaptate, rampe,
scaune pentru călătorie, etc.
Echipamente pentru terapii asistive 37

Lifturi pentru scări

Cea mai mare parte a lifturilor pentru
scări se deplasează pe două ţevi
inoxidabile rotunde.
Acestea permit curbele strânse, cu
economie de spaţiu, ceea ce este extrem
de important pentru lifturile pentru scări
care se deplasează pe partea interioară a
scărilor. Manevrarea simplă a lifturilor
destinate scărilor este posibilă şi se
realizează prin intermediul fie a unei
manete situată pe mâner, fie cu ajutorul
unei telecomenzi.

Rolele de acţionare şi de ghidare înconjoară cele două

ţevi, în perechi, şi asigură un ghidaj sigur al scaunului
(fig.1.10). Un melc cu autoblocare este conectat între
motor şi rolele de acţionare. Cu acest sistem,
deplasarea se poate realiza atât pe porţiunile drepte cât
şi pe cele curbe, cu diferite unghiuri de înclinare, şi cu
menţinerea scaunului în poziţie orizontală.
Uşile şi coridoarele rămân complet accesibile. La baza
scărilor se află adesea o uşă sau un coridor care nu pot
fi blocate cu componentele fixe ale şinei de ghidare. Ȋn
acest caz se utilizează şina turnantă de rulare şi ghidare automatizată (un accesoriu
special). Ȋn timpul coborârii, segmentul inferior de rulare, care include scaunul şi
pasagerul, sunt aduşi în siguranţă la sol, în coridor, prin simpla apăsare a unui buton.
După coborâre, scaunul este deplasat înapoi, în poziţia sa de parcare, unde va sta la
acelaşi nivel cu cea mai joasă treaptă. Zona uşii rămane astfel liberă şi accesibilă.
Alternativ, se poate instala chiar şi o şină automată de ghidare rabatabilă. Ȋn acest caz,
ultimul segment de şină de ghidare se rabate în jos, spre sol, prin intermediul unei
articulaţii. Ȋn principiu, toate lifturile pentru scări pot fi instalate şi în exterior.
Protecţia la coroziune se realizează fie prin utilizarea unui oţel inoxidabil sau prin
galvanizare, în funcţie de componente. Sistemele electrice sunt protejate adecvat
impotriva umidităţii. Ţevile din otel inoxidabil de calitate pe care se deplasează în
siguranţă liftul nu necesită ungere.
Ȋn multe case este imposibil ca liftul pentru scări să se deplaseze în exteriorul
unor scări curbe deoarece calea poate fi întreruptă, de exemplu, de o uşă (fig.1.11).
Ȋn acest caz, liftul pentru scări trebuie să se deplaseze prin interiorul scărilor. Ȋn
cazul scărilor curbe strâmte, care economisesc spaţiu, acesta permite conectarea
diverselor nivele fără nici un fel de intrerupere.
38 Mohora C.

Unul dintre elementele comune ale tuturor lifturilor pentru scări îl reprezintă
alimentarea cu energie de la o baterie de acumulatori care permite deplasarea liftului
în siguranţă pană la destinaţie, chiar şi în cazul unei căderi de tensiune. Atunci când
liftul este localizat la una dintre staţii, bateria se încarcă automat. Pentru conectarea
încărcătorului este nevoie doar de o priză normală de energie electrică. Radio-
comanda este utilizată pentru a chema sau a trimite liftul la destinaţie. Aceasta poate fi
instalată fie permanent la bordul liftului, fie livrată ca o radio-comandă manuală.

Fig. 1.11. Diferite tipuri de lift pentru deplasarea pe verticală.

 Lifturi pentru scaune rulante

Toate lifturile sunt extrem de silenţionase şi uşor de întreţinut. Pentru a chema
sau pentru a trimite liftul se utilizează o radio-comandă. Simpla apăsare a unui buton
este suficientă pentru deplasarea automată a pardoselei platformei, a barierelor şi
rampelor până în poziţia dorită.
Toate lifturile sunt alimentate cu energie de la o baterie de acumulatori pentru a
asigura deplasarea în siguranţă până la destinaţie chiar şi în cazul in care alimentarea
este întreruptă. Cand liftul se află la una dintre staţii, dispozitivul inteligent de
încărcare detectează automat momentul când bateria trebuie reincărcată. Aceasta face
ca liftul să fie in permanenţă pregătit pentru exploatare. Scările curbe nu mai
reprezintă un obstacol (fig. 1.11).
Echipamente pentru terapii asistive 39

Fig.1.12. Lifturi pentru scaune rulante

 Lift pentru scări drepte HIRO 350

Liftul pentru plan înclinat destinat scaunelor rulante HIRO 350 este utilizat pentru
scări drepte, atât în interiorul cât şi în exteriorul imobilelor (fig.1.13). Şina de ghidare
este formată din două profile rectangulare realizate dintr-un oţel inoxidabil. Ȋn caz de
necesitate, echipamentul poate fi livrat şi cu alte dotări, cum ar fi un scaun rabatabil
sau o rampă laterală de acces.

Fig. 1.13. Lift pentru scări drepte

 Lifturile verticale cu platformă Kalea

Lifturile verticale KALEA cu platformă sunt utilizate pentru transportul
persoanelor cu dizabilităţi (în scaune rulante) şi eventual a unei persoane însoţitoare.
Cu ajutorul acestora şi în funcţie de forma constructivă este posibilă atingerea unei
înălţimi de ridicare de maximum 9 metri şi pană la 6 staţii. Viteza maximă de
deplasare este de 0,2 m/s, cu o capacitate nominală de ridicare de 300 kg. Este necesar
un spaţiu minim inferior cuprins între 80 şi 150 mm.
40 Mohora C.

Sistemele sunt flexibile şi în ceea ce priveşte poziţionarea uşilor de acces. Ele pot
fi instalate cu o singură uşă de acces sau chiar cu două, situate faţă in faţă sau pe două
laturi adiacente. Astfel, fiecare lift vertical poate fi adaptat optim oricărui tip de
imobil.

1.5. Tehnologia robotică în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi

În anul 1977, s-a înfiinţat în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti,

Facultatea de mecanică specializarea Mecanică fină. O dată cu aceasta au apărut
primele încercări în domeniul medical. Ingineria medicală se dezvoltă şi mai mult o
dată cu apariţia mecatronicii care îşi direcţionează eforturile pentru reabilitarea sau
recuperarea unor persoane cu deficienţe din punct de vedere fizic prin realizarea
protezelor (pentru înlocuirea membrelor umane amputate) şi ortezelor (realizarea
mişcării membrelor sau amplificarea forţelor muşchilor), descrise în Capitolul 2.
Plasată la granița a două domenii de referință - inginerie si medicină - implicând
atât cunoștințe referitoare la structura și funcționalitatea biosistemelor, cât și
cunoștințe si deprinderi din cadrul sistemelor tehnice, electronice şi informatice,
Ingineria Medicală este astăzi un domeniu de mare interes.
În urma unor studii realizate în perioada 2002-2005 la Clinica de Recuperare a
INRMF Bucureşti pe un număr de 453 pacienţi privind ponderea bolnavilor cu
fracturi de şolduri, genunchi, glezne s-a constatat că 54,25% din totalul afecţiunilor
posttraumatice sunt ale articulaţiilor portante. Acest lucru s-a constatat şi din statistica
oferite de Institutul Naţional de Medicină Sportivă Bucureşti şi anume că cele mai
frecvente traumatisme se produc la nivelul membrelor inferioare (57,7%) şi a
membrelor superioare (21,25%).
Ȋn România la institutul ICTCM (Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică
pentru Construcţii de Maşini) cercetările în domeniul dispozitivelor ortetice
mecatronice pentru persoane paralizate la nivelul aparatului locomotor au început în
anul 2005. Au fost realizate mai multe structuri ortetice, standuri de încercări,
actuatoare speciale, programe software, acestea fiind descrise în Capitolul 5. Pentru
realizarea unor programe locomotorii specifice, în cadrul proiectului a fost elaborat un
dispozitiv ortetic de achiziţie date, care, îmbrăcat de către o persoană validă a permis
măsurarea şi înregistrarea poziţiilor unghiulare relative ale segmentelor structurii
acestuia pentru diverse funcţii locomotorii specifice (ridicare / aşezare din / pe scaun,
mers înainte pe o suprafaţă orizontală, ş.a.).
Implicarea roboţilor în asistarea persoanelor cu dizabilităţi, este axată pe
următoarele domenii:
 Asistiv ( hrănire, vocaţional, igienă ).
 Mobilitate.
 Protezare/Ortezare.
 Terapie.
 Educaţie.
 Comunicare.
Echipamente pentru terapii asistive 41

Roboţii asistivi trebuie să interacţioneze cu oamenii. Din punct de vedere asistiv,

atunci când o persoană priveşte mai mult de câteva secunde spre un anumit obiect,
robotul sesizează acest lucru și pe baza direcției privirii identifică obiectul privit, îl
ridică cu un braț robotic și îl oferă acestuia (fig.1.14).
Ȋn lume există tendinţa de asociere a universităţilor, cu instituţiile de cercetare şi
cu cele medicale, pentru a inventa şi dezvolta echipamente asistive cât mai moderne,
utilizând cele mai noi descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii. De exemplu, cercetătorii
australieni de la University of Technology Sydney (UTS) în parteneriat cu Greystanes
Disability au lansat un Proiect de Asistare Robotică în Laborator (Assistive Robotic
Laboratory Project), proiect ce urmăreşte îmbunătăţirea sănătăţii şi a calităţii vieţii
persoanelor cu dizabilităţi cu ajutorul roboţilor. UTS a investit patru milioane de
dolari în cercetarea şi colaborarea în acest domeniu. Ȋn acelasi timp, Greystanes
Disability are o vastă experienţă în furnizarea de servicii pentru persoanele cu
dizabilităţi, precum fabricarea scaunelor rulante şi a echipamentelor de mobilitate
personalizate. Laboratorul se concentrează pe dezvoltarea de echipamente inteligente
care să colaboreze cu oamenii [10], [11].

16 sec 28 sec

40 sec 52 sec

Fig.1.14. Interacţiunea între om şi robot bazată pe evaluarea direcţiei privirii

La lansarea proiectului, cercetătorii au prezentat demonstraţii practice ale

aparaturii elaborate de ei, cum ar fi: un scaun rulant inteligent (fig.1.15), un asistent
robotizat pentru mers şi un exoschelet robotizat [21].
42 Mohora C.

Inventatorii susţin ca scaunul mobil construit de ei poate fi condus fără a utiliza

convenţionalul joystick fiind suficient ca “ocupantul” să se gândească încotro vrea să
meargă.
Scaunul este echipat cu un scaner cu laser care creează o imagine tridimensională
a spaţiului din jurul său, imagine care apare pe un ecran în faţa utilizatorului. Acesta se
concentrează asupra unei anumite părţi a imaginii de pe ecran, reprezentând partea
spre care vrea să se îndrepte, scaunul orientându-se automat în acea direcţie. O cască
echipată cu electrozi înregistrează activitatea cerebrală a utilizatorului, informaţia
astfel obţinută fiind folosită pentru stabilirea direcţiei mişcării [15].

Fig.1.15. Scaun rulant inteligent.

Scaunul a fost construit de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Zaragoza,

Spania. După declaraţiile acestora, voluntarii care au participat la testări au avut
nevoie de numai 45 de minute pentru a învăţa cum să utilizeze dispozitivul.

Fig.1.16. Picioarele robot

Japonezii de la Honda au inventat picioarele robot, respectiv un echipament

similar unei "biciclete" conectat la o pereche de pantofi printr-un cadru mecanic
Echipamente pentru terapii asistive 43

(fig.1.16). Astfel, dispozitivul, un cadru mecanic cu şa, conectat la o pereche de

pantofi, reduce tensiunea acumulată la nivelul genunchilor, facilitează urcarea sau
coborârea treptelor şi ajută la flexarea genunchilor.
Aparatul reduce stresul acumulat la nivelul picioarelor, astfel încât cei care îl
poartă se vor simţi mai confortabil şi nu atât de obosiţi. Pentru a-l folosi trebuie doar
fixată şaua şi apăsat butonul ON.
Ȋntr-un laborator din Tokyo a fost creat un exoschelet artificial foarte uşor,
controlat electronic, ce permite ridicarea unor greutăţi de până la 40kg. Acesta are
forma de “A”, se îmbracă precum o jachetă, se fixează pe şolduri şi umeri prin centuri
şi se extinde pe partea laterală a picioarelor, iar braţele se pot roti liber în jurul
articulaţiilor de la umăr şi cot. Ȋn Israel, deja din anul 2015 li se oferă acces
persoanelor cu dizabilităţi, prin intermediul sistemului de sanatate, la un model de
exoschelet mai simplu.
Unele aplicaţii de tip exoschelet întâmpină probleme încă din stadii incipiente,
ceea ce impiedică scoaterea lor pe piaţă. Majoritatea acestor probleme sunt datorate
insuficienţei energiei pentru a alimenta numeroasele motoare necesare pentru punerea
în funcţiune a unor asemenea echipamente, adesea destul de grele. Ȋn ultima vreme
motoarele electrice şi hidraulice sunt înlocuite de “muşchi pneumatici artificiali”.
Aceste dispozitive uşoare din cauciuc, îmbrăcate într-o plasă care le oferă rezistenţă,
se contractă atunci când se pompează aer în interior. Astfel se pot ridica cel putin
30kg. “Raportul forţă/greutate este de 400 ori mai mare decât în cazul altor astfel de
costume cu motoare electrice,” spune Kobayashi, care adaugă că un alt avantaj este şi
rezistenţa la umezeală şi praf. Presiunea aerului este controlată cu ajutorul unor
senzori.
Exoscheletul este un schelet extern întărit, un mecanism 3D, ataşat corpului
operatorului uman, fiind acţionat de un sistem de acţionare propriu, având drept scop
amplificarea puterii dezvoltate de om, respectiv a amplitudinilor mişcărilor membrelor
sale. Costumele robotizate au depăşit stadiul de proiecte în dezvoltare, cele mai
utilizate exoschelete fiind cele militare (fig.1.17).
Cercetătorii chinezi au dezvoltat un sistem care permite utilizatorilor să controleze
dronele cu ajutorul gândurilor. Tehnologia a fost creată pentru a ajuta persoanele cu
dizabilităţi. Cercetatorii de la Universitatea Zhejiang au facut publică o inregistrare
video în care arată cum funcţionează sistemul, numit Flybuddy2.
Este nevoie de un set de căşti, o legatură Bluetooth la laptop şi o dronă Parrot
AR. Computerul primeşte semnale de la căşti prin intermediul Bluetooth şi le
converteşte în comenzi specifice pentru a controla drona. Pentru ca drona să se ridice
de la sol sau să aterizeze, utilizatorul trebuie să gândească "stânga". "Ȋncet stânga" este
o comandă ce roteşte drona în sensul acelor de ceasornic. Drona poate fi de asemenea
comandată să facă fotografii doar clipind din ochi. Oamenii de ştiinţă şi-au imaginat
utilitatea acestei tehnologii pentru un om aflat în scaunul cu rulant etc. Astfel, aceasta
ajunge să interacţioneze mai mult cu mediul înconjurător.
44 Mohora C.

Fig.1.17. Exoscheleţi.

Roboţii utilizaţi în terapia persoanelor cu dizabilităţi fie iniţiază mişcarea şi o

impun pacientului acesta fiind relaxat (fig. 1.18), fie pacientul iniţiază mişcarea şi
robotul o preia pe un traseu bine definit, fie pacientul trebuie să iniţieze o mişcare la
care robotul opune rezistenţă tocmai în scopul reabilitării persoanei respective [15].

Fig. 1.18. Impunerea miscarii si traiectoriei.

Robotii educaţionali ajută persoanele cu dizabilităţi să capete anumite abilităţi
(fig. 1.19).

Fig.1.19. Roboţi educaţionali

Echipamente pentru terapii asistive 45

Există alternative la roboţi cum ar fi: tehnologiile asistive, tehnologia integrată în

case inteligente, calculatoare/lumea virtuală, jocuri 3D şi relitate virtuală, la modă
fiind produsele orientate pe client/ pacient.

1.6.Concluzii

Ȋn concluzie condiţiile impuse echipamentelor de reabilitare sunt determinate de

condiţia de bază, numită funcţionalitate nerestrictivă, conform căreia acestea trebuie să
compenseze limitele determinate de dizabilităţi fără a introduce alte restricţii sau
constrângeri suplimentare . Astfel, au fost identificate următoarele condiţii generale:
 condiţii pentru evitarea constrângerilor produse de adaptarea echipament
– utilizator (se referă la adaptarea dimensiunilor echipamentului la dimensiunile
antropometrice ale utilizatorilor asigurând stabilitate şi o circulaţie sanguină optimă);
 condiţii pentru evitarea constrângerilor de utilizare (se referă la greutatea şi
volumul echipamentelor, dar şi la capacitatea limitată a utilizatorilor de a genera şi
transmite informaţii cu o valoare semantică bună impunându-se simplitatea
constructivă şi uşurinţa manevrării);
 condiţii pentru evitarea constrângerilor de acomodare, relaţionale şi
biologice (sunt strâns legate de tehnicile de învăţare în vederea utilizării
echipamentelor, de percepţia de inutilitate sau de dependenţă pe care o are utilizatorul
dar şi de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele pentru a fi
acceptate de cei din jur, adică să fie estetice şi ergonomice).
Mobilitatea şi independenţa utilizatorilor de scaun rulant depind nu numai de
existenţa şi calitatea echipamentului de mobilitate pe care îl folosesc, ci şi de gradul de
accesibilitate a mediului fizic. Specialiştii în domeniu apreciază că aspectele principale
ale infrastructurii care trebuie să fie accesibile includ: clădirile (locuinţe şi clădiri care
furnizează servicii de interes public), transportul public, drumurile, facilităţile de
alimentare şi spaţiile sanitare precum şi spaţiile destinate culturii, practicării sportului
şi petrecerii timpului liber. Analiza accesibilităţii locuintei utilizatorilor de scaun
rulant realizată printr-o cercetare a Fundației Motivation România a scos la iveală
faptul ca locuințele a numai 26,59% de beneficiari sunt complet accesibile.
Criteriile avute în vedere au fost:
 existența unei rampe la intrare;
 existența unei căi de acces în curte și stradă asfaltată (la casă);
 existența unei rampe la intrarea în bloc și a accesului de la intrarea în bloc
până la apartament, 243 dintre beneficiarii chestionați locuiesc la casă (la 90 dintre ei
strada nu este asfaltată), iar 178 locuiesc la bloc [13], 27], [28].
Lipsa de accesibilitate a mediului înconjurător este unul din factorii care
descurajează utilizatorii de scaun rulant să iasă în societate. Ne referim la: trotuarele și
bordurile fără rampe (corecte); rampele inadecvate sau inexistente la intrarea în clădiri
de interes public (spitale, școli, unele instituții, obiective turistice etc.); lifturi mici, în
care scaunul rulant nu încape; transportul public accesibilizat doar parțial sau deloc;
drumuri neasfaltate; toaletele neadaptate; trasee incomplet accesibile de urmat în
46 Mohora C.

spitale sau centre de recuperare (pentru a beneficia de diferite servicii); lipsa de

accesibilitate în clădirile companiilor angajatoare [13], [27].
Echipamentele asistive trebuie să fie ergonomice, să reducă posibilitatea unor
accidente adesea asociate cu situaţiile legate de muncă. Includ ajustarea spaţiilor de
lucru, birourilor, mobilier adaptat, instrumente de scris, scaune şi iluminare.
Una din două persoane cu dizabilităţi nu a luat parte niciodată la activităţi
sportive sau de petrecere a timpului liber. O treime dintre persoanele cu dizabilităţi nu
a călătorit niciodată în străinătate sau nu a participat în excursii turistice din cauza
condiţiilor şi a serviciilor inaccesibile.
Inginerul specialist în echipamente asistive oferă asistenţă tehnică şi o perspectivă
inginerească în rezolvarea problemelor, acordarea de asistenţă şi soluţii tehnice
specifice care se încadrează de obicei dincolo de experienţa clinicianului.

Bibliografie

[1] Albu C., Albu A., Petcu I., (2000), Asistenţa în familie a persoanei cu deficienţă
funcţională, Ed. Polirom Iasi.
[2] Americans with Disabilities, Act Access To Medical Care For Individuals With Mobility
Disabilities U.S. Department of Health and Human Services
[3] Accessibility for the Disabled (2014), A Design Manual for a Barrier Free Environment,
http://cpwd.gov.in/Publication/HandbookonBarrier.pdf
[4] Accesibilizarea spaţiului public pentru persoanele cu dizabilităţi - obligaţii şi provocări
pentru instituţiile publice, Organizatia Mondială a Sănătăţii, Ghid privind furnizarea
scaunelor rulante cu antrenare manuală în regiuni cu resurse limitate:
http://whqlibdoc.who.int/publications/2008/9789241547482_rum.pdf?ua=1
[5] Balteanu V., (2002), Terapia ocupatională şi ergoterapia, Ed. Altius Academi Iasi .
[6] BIFMA International, (2002), Ergonomics Guidelines for VDT (Video Display Terminal)
Furniture Used in Office Workspaces, Document G1-2002. February 28.
[7] Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati:
http://www.crj.ro/userfiles/editor/files/ConventiaprivindDrepturilePersoanelorcuDizabilit
ati.pdf
[8] Catalog produse S.C. Motivation S.R.L, http://www.motivation.ro/ro/motivation-
srl/produse-si-servicii/scaune-rulante
[9] Dan M., (2005), Introducere în terapia ocupaţională, Ed. Universităţii din Oradea.
[10] Davalli, A., Sacchetti, R., (2000), Assistive Technology in Rehabilitation, Proceedings of
the International Conference on Machine Automation ICMA, Osaka, p. 609–614.
[11] Friconneau, J.P. et al., (2005), Mechatronics in Medecine, Healhcare and Rehabilitaton,
Inormation Centr, Vol. 7, No 2.
[12] Ghidul utilizatorului de scaun rulant, Fundația Motivation România.
[13] Ghid privind furnizarea scaunelor rulante cu antrenare manualã în regiuni cu resurse
limitate, http://www.motivation.ro/uploads/pdf/Ghid_furnizare_scaune_rulante.pdf.
[14] Hamid Bateni, Brian E. Maki, (2005), Assistive Devices for Balance and Mobility:
Benefits, Demands, and Adverse Consequences, Arch Phys Med Rehabil Vol 86.
Echipamente pentru terapii asistive 47

[15] Hillman M., 2008, Robothics in rehabilitation engineering, Bath Institute of Medical
Engineering Robotics.
[16] Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii IPCT SA-Normativ
pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiilor urban aferent la exigenţele persoanei cu
handicap. Indicativ NP 0512001.
[17] Ȋnţelegerea dizabilităţii, Ghid de bune practici, Proiect ETTAD - 134653-UK-
GRUNDTVIG-GMP.
[18] Kyoungchul Kong and Doyoung Jeon, (2005), Fuzzy Control of a New Tendon-Driven
Exoskeletal Power Assistive Device, Proceedings of the 2005 IEEE/ASME. .
[19] Mândru, D., Ingineria protezării și reabilitării, Cluj-Napoca, 2001.
[20] Mândru, D. Studii privind comanda cărucioarelor pentru persoanele cu handicap. IX.
[21] Marin, A.F., (2011), Robotică şi neuroreabilitare, Viaţa medicală, nr.2(1148).
[22] Nica A., S., (2004), Recuperarea medicală , Editura Universitară Carol Davila.
[23] Normativ privind accesibilizarea, http://www.infocons.ro/wp-
content/uploads/2014/08/NP-051-normativ-privind-acesibilizarea-spaţiului-urban.pdf
[24] Organizația Mondială a Sănătății, Guidelines on the provision of manual wheelchairs in
less-resourced settings .
[25] POSDRU /96/6.2/S/63885 “COMBAT, Consiliere, Ocupare, schimbarea mentalităţilor,
eliminarea barierelor, accesibilizare, training, Ghid de bună practică privind
accesibilitatea la locul de muncă a persoanelor cu handicap.
[26] Raveica G., Nicolescu M., Ojoga F., Berteanu M., (2008), Tratamentul ortopedico-
chirurgical şi kinetoterapia în afecţiunile aparatului locomotor, partea a II-a. Editura
Alma Mater, Bacău.
[27] Raportul Societăţii Academice din România, (2009), Imobilizat la domiciliu – Criza
finanţării de scaune rulante în România, realizat în parteneriat cu Fundatia Motivation
Romania:
http://www.motivation.ro/uploads/studii%20SAR/Raport%20de%20cecetare%20-
%20Imobilizat%20la%20domiciliu.pdf.
[28] Raport de cercetare sociologică , (2009), Roţile Schimbării merg mai departe, Fundația
Motivation România.
[29] Sidenco E. L., (2005), Medicina fizică pentru recuperarea medicală, Editura Universitară
Carol Davila, 2005.
[30] Sbenghe T., (2002), Kineziologie Stiinţa miscarii, Ed. Medicala Bucuresti .
[31] Strategia Nationala a persoanelor cu handicap 2006-2013.
[32] Strategia Nationala a persoanelor cu dizabilităţi 2014-20120,
http://www.muncii.ro/j33/images/Documente/protectie_sociala/DPPD/2014-01-
31_Strategie_DPPD-2014-2020.pdf
[33] Velasquez, P., 2000, “Accessibility, Transport and Integration”, National Foundation of
Urban Public Transportation (FONTUR), Venezuela.
[34] Shor, P.C. et al., (2001), The effect of Robotic-Aided therapy on upper extremity joint
passive ranfe of motion and pain, Integration Of Assistive Technology In The
Information Age. Ed M. Mokhatari, IOS, Netherlands, p. 9-44.
[35] Stephan N. Roderick, Craig R. Carignan, I., (2005), An Approach to Designing Software
Safety Systems for Rehabilitation Robots, Proceedings of the 2005 IEEE 9th International
Conference on Rehabilitation Robotics June 28- July 1, Chicago. Il, USA.
[36] www.prostemcell.ro/.dizabilitate/drepturile-persoanelor-cu-dizabilităţi
48 Mohora C.

[37] http://www.all.biz/ro/bandaj-pe-cot-bgg1078626
[38] http://www.tehnica-medicala.ro/products/Corset-lombostat.html
[39] http://www.alimed.com/main_index.cfm
[40] http://www.rehaboutlet.com/1001.htm
[41] http://www.osha.gov/SLTC/ergonomics/
[42] http://www.who.int/disabilities/publications/technology/wheelchairguidelines/en/
[43] www.oocities.org/wheelsandlove/roadaptivequi.htm
[44] www.echipamenteortopedice.ro/Baston-ortopedic-mane
[45] www.clubafaceri.ro/produsehot/lifturi-persoane-dizabilitati/
[46] www.romedic.ro › Index medical › Produse medicale
[47] http://issues.org/24-2/field/ 8.05.14
[48] https://www.aapmr.org/members/member-resources/documents/icdr07.pdf 7.05.14
[49] http://www.ehow.co.uk/how_7731541_use-hand-brakes-rollator-walker.html 7.05.14
[50] http://en.wikipedia.org/wiki/Walker_(mobility) 6.05.14
[51] http://repositorium.sdum.uminho.pt/bitstream/1822/14841/1/R8-
Assistive%20Mobility%20Devices%20focusing%20on%20Smart%20Walkers_Classifica
tion%20and%20Review2.pdf 8.05.14
[52] www.echipamenteortopedice.ro/Baston-ortopedic-maner 5.05.14
[53] www.rar.ro
[54] http://www.isokineticsinc.com/category/3pelbowwristsplint
[55] http://www.section508.gov/docs/AT1998.html
[56] http://www.motivation.ro/linkuri.html
[57] http://www.coe.md/images/stories/Articles/Publications/drepturile_omului_si_problema_
dizabilitatilor.pdf
[58] http://www.crj.ro/userfiles/editor/files/Conventia%20privind%20Drepturile%20Persoanel
or%20cu%20Dizabilitati.pdf
[59] www.bialis.ro
[60] http://www.motivation.ro/ro/motivation-srl/produse-si-servicii/adaptari-auto
[61] http://adaptariauto.ro/component/content/article/77-uncategorized/70-adaptari-auto-
prezentare
[62] http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_protectia_persoane_handicap_448_2006_rep_2
008.php
[63] http://www.mobilityengineering.com.au/caro_speed
[64] http://www.elap.co.uk/motoring/vehicle-adaptations/electronic-hand-controls/over-ring-
accelerator/
[65] http://www.isokineticsinc.com/category/3pelbowwristsplint
[66] www.combat.info.ro – “ Ghid de bună practică privind accesibilitatea la locul de muncă a
persoanelor cu handicap”
[67] POSDRU/86/1.2/S/63545, „TEORO – Terapia ocupaţională şi Ingineria aplicată în
echipamente pentru reabilitare şi tehnologie asistivă – specializări universitare europene,
nou introduse în România, pentru o societate bazată pe cunoaştere şi egalitate de şanse".