Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PLAN
2
Diabetul zaharat (DZ) - prezentare
Clasificarea diabetului:
OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și
gestațional (de sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și
diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni
vechi cum ar fi diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul diabet
zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino-independent
(non insulino-dependent)
Tip 1: caracterizata prin distrugerea celulelor producatoare de insulina din
pancreas, conducand la lipsa totala de insulina, ea aparand mai ales la copii si tineri
dar poate aparea si la adult.
Tip 2: caracterizat prin prezenta unei cantitati insuficiente de insulina sau o
anomalie a utilizarii insulinei de catre organism. In ambele cazuri, glicemia creste.
3
Diabeticul prezinta frecvent diverse supuratii (ex: abcese, furuncule, infectii
urinare, infectii ale unor plagi) si paradontoza, scadere in greutate, vedere incetosata,
uscaciunea mucoasei bucale. Aceste simptome sunt datorate nivelului ridicat al
glicemiei.
Persoanele cu risc de a dezvolta diabet zaharat tip 2, cu varsta de peste 45 de
ani, trebuie sa-si determine glicemia la intervale de cel mult 3 ani. Din categoria
acestor persoane mentionam: descendentii (copiii) pacientii cu diabet zaharat tip 2,
pacientii cu hipertensiune, cei cu dislipidemii, femeile cu diabet gestational sau cele
care au nascut copii care cantaresc peste 4 kg, obezii.
Kinetoterapia - Obiective:
2. Controlul obezității;
Contraindicații ale exercițiului fizic: când glicemia este sub 80 mg% sau
peste 300 mg%; în prezența cetoacetozei; imediat după administrarea insulinei; în
perioada de vârf a activității insulinice; seara târziu.
4
la îndemână, încălțăminte protectoare, creşterea consumului de carbohidrați,
scăderea dozei de insulină. (3)
5
construirea masei musculare şi la pierderea ţesutului adipos din organism. S-a
constatat că persoanele care fac exerciţii de forţă au un nivel mai înalt de încredere
şi depresia este mai puţin întâlnită în cazul lor.
Acest tip de activitate fizică, exercitat de 2-3 ori pe săptămână, ajută la
consolidarea oaselor şi muşchilor. Când sunt solicitaţi, muşchii ard calorii chiar şi
după încetarea exerciţiilor fizice, în starea de repaus. Printre exerciţiile de forţă pe
care le puteţi face sunt:
- antrenamentele la sală cu greutăţi, benzi elastice sau tuburi din materiale
plastic
- ridicarea de greutăţi la domiciliu;
- gimnastică ritmică. (7)
Aerobic
Orice tip de activitate care crește rata bătăilor inimii şi o menţine ridicată o
perioadă îndelungată de timp va îmbunătăţi condiţia dumneavostră fizică. Exerciţiile
aerobice ajută la scăderea riscului declanşării diabetului de tip 2 şi contribuie la o
mai bună gestionare a nivelului de zahăr din sânge.
Pe lângă beneficiile pe care le poate oferi sănătăţii, exerciţiile fizice sunt
plăcute şi îmbunătăţesc starea de spirit. Este dificil să vă simţiţi stresaţi atunci când
6
faceţi plimbări în ritm alert sau când înotaţi într-o piscină. În plus, exerciţiile
aerobice contribuie şi la consolidarea masei musculare.
Pentru persoanele care nu sunt de obicei active, sunt suficiente pentru început
5-10 minute pe zi de aerobic, urmând ca durata şedinţelor să crească cu câteva
minute în fiecare săptămână, până la 30 de minute pe zi, timp de 5 zile pe săptămână.
Iată câteva exemple de activităţi aerobice:
- mers pe jos în ritm vioi;
- dans aerobic;
- înot;
- patinaj pe gheaţă sau pe role;
- tenis;
- ciclism;
- utilizarea bicicletei sau banzi staţionare;
- fitness de tip aerobic. (5)
Sfaturi
Pacientii care primesc insulina trebuie sa urmareasca sfaturi ca:
- se vor determina glicemiile inainte si dupa efort. Pot aparea hipoglicemii si la
distanta dupa efort;
- se va evita injectarea insulinei in membrul supus efortului;
- se poate scadea cu 2 - 4 unitati doza de insulina de dinaintea efortului.
Daca glicemia inainte de efort este sub 100 mg/dl se vor consuma 15 - 30
grame hidrati de carbon inainte de efort, iar daca efortul se prelungeste se repeta
aportul de hidrati de carbon la fiecare 30 de minute. (4)
7
Sunt si sporturi nepermise cum ar fi: alpinism, sarituri de la trambulina, scuba
diving, parasutism.
Pacientii cu neuropatie diabetica periferica trebuie sa evite alergatul,
joggingul sau orice sport ce solicita mai mult membrele inferioare. La acestia se
prefera inotul.
Timpul de miscare trebuie sa fie de 30 de minute de minimum 3 ori pe
saptamana. Trebuie sa cunoasteti foarte bine care sunt semnele hipoglicemiei pentru
a va putea apara: ameteala, tremuraturi, transpiratii reci, vedere dubla, stare de
agitatie Efortul trebuie facut la 1 - 2 ore dupa masa.
Nu se va face efort in timpul varfului de secretie al insulinei. Dimineata este
momentul ideal. Persoanele cu diabet tip 1 ar trebui sa evite efortul efectuat seara.
Dupa eforturi prelungite sau intense veti avea nevoie de un aport mai mare
de carbohidrati in urmatoarele 24 de ore, pentru a reumple depozitele de glicogen.
Beneficii
Principalele efecte benefice ale exercitiilor fizice la pacientii cu diabet zaharat
sunt:
- imbunatatirea controlului glicemic;
- cresterea sensibilitatii la insulina, cu scaderea necesarului insulinic la
pacientii insulinodependenti;
- imbunatatirea profilului lipoproteinelor plasmatice;
- scaderea in greutate prin reducerea masei adipoase;
- prezervarea masei lipsite de grasimi a corpului;
Asadar, iata un alt exemplu in care constatati ca sportul ajuta organismul. (6)
8
- Reducerea obezitatii abdominale.
- Ameliorarea fibrinolizei.
- Scaderea ponderala.
9
Bibliografie
1. Baciu, Clement (1974) - Programe de gimnastică medicală. Editura Stadion.
Bucureşti.
2. Baciu, Clement (1981) – Kinetoterapie pre şi postoperatorie. Editura Sport –
Turism. Bucureşti.
3. Fodor, O.; Marin, Pl,; Dumitraşcu, D. (1978) – Recuperarea bolnavilor digestivi.
Editura Dacia. Cluj-Napoca.
4. Mincu, I. (1977) – Ghidul terapeutic al obezităŃii. Editura Sport – Turism.
Bucureşti.
5. Sbenghe,Tudor (1986) – Recuperarea medicală la domiciliul
bolnavului.Ed.Medicala Bucureşti.
6. Teleki, N. (1975) – Cura balneoclimaterică în România. Editura Sport - Turism
Bucureşti
7. Vogler, P. (1975) – Kinésithérapie fonctionnelle. Gaston Dion. Paris.
10