Curs Master KTS 2018

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Studii universitare de masterat
Programul de master: Kinetoterapia în Traumatologia Sportivă
REGLEMENTĂRI ORGANIZATORICE ŞI
LEGISLATIVE ÎN KINETOTERAPIE
Suport de curs
Lucian POPESCU
2
CUPRINS
Capitolul I. Formarea kinetoterapeutului ȋn ȋnvăţămȃntul universitar de specialitate .................. 4

I.1. Normativele ARACIS – Standarde specifice pentru domeniul de licenţă Kinetoterapie
4
I.2. Planurile de ȋnvăţămȃnt – ciclul I + ciclul II .............................................................. 14
I.3. Fişele de disciplină (ciclul I + ciclul II) ...................................................................... 19
Fişe de disciplină – Ciclul I – studii universitare de licenţă – seria 2013-2016................ 19
Fişe de disciplină – Ciclul II – studii universitare de masterat – seria 2016-2018 ........... 74
Capitolul II. Legislaţia ȋn vigoare. Documente, acte normative şi proiecte legislative .............. 95
II.1. Codul Muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată ȋn Monitorul Oficial
nr. 345/18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea Anexa 1).... 95
II.2. Legea nr. 95/2006 privind reforma ȋn domeniul sănătăţii, republicată ȋn Monitorul
oficial nr. 652/28.08.2015 cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea Anexa 2)
102
II.3. Nomenclatorul ocupaţiilor din Romȃnia ................................................................. 102
II.4. Clasificarea Ocupaţiilor din Romȃnia ..................................................................... 103
II.5. Proiectul de lege privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, constituirea,
organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia ......................... 104
II.6. Declaraţia Europeană de Referinţă ȋn Formarea Kinetoterapeuţilor ....................... 124
II. 7. Legea nr. 229/2016 privind organizarea și exercitarea profesiei de fizioterapeut,
precum și pentru înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Fizioterapeuților din
România .......................................................................................................................... 139
II.8. Legea nr. 78 din 24 iunie 2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat ȋn
Romȃnia (a se vedea Anexa 6) ........................................................................................ 147
Capitolul III. Recunoaşterea studiilor ....................................................................................... 151

Proceduri pentru străinătate............................................................................................. 152
Adeverinţe privind sistemul de învăţământ din România .............................................. 152
Adeverinţa de conformitate a studiilor cu Directivele Uniunii Europene....................... 154
Vizarea actelor de studii pentru plecarea în străinătate .................................................. 162
Capitolul IV. Particularităţi privind formarea şi recunoaşterea kinetoterapeutului ȋn ţări

aparţinȃnd spaţiului european ......................................................................................... 168
IV.1. Marea Britanie ....................................................................................................... 168
IV.2. Italia ....................................................................................................................... 183
IV.3. Franţa ..................................................................................................................... 196
Capitolul V. Securitatea şi Sănătatea în Muncă ....................................................................... 199
Anexe........................................................................................................................................ 216
3
Capitolul I. Formarea kinetoterapeutului ȋn ȋnvăţămȃntul universitar de specialitate
I.1. Normativele ARACIS – Standarde specifice pentru domeniul de licenţă Kinetoterapie1
I. MISIUNEA SPECIFICĂ
1. Instituţiile de învăţământ superior de Educaţie Fizică şi Sport, licență în Kinetoterapie, au

misiunea de a asigura transferul de informaţie specializată, de a stimula şi susţine creaţia şi
performanţa sportivă în domeniul de ierarhizare educație fizică și sport.
2. Instituţiile de învăţământ superior de Educaţie fizică şi sport au misiunea didactică de a
forma specialişti în Educaţie fizică, Sport de performanţă, Kinetoterapie, precum şi în alte
direcţii ale motricităţii umane.
3. Instituţiile de învăţământ superior de Educaţie Fizică şi Sport au misiune de cercetare
ştiinţifică prin care asigură înnoirea fondului de date științifice pentru suportul necesar
cunoaşterii aprofundate, dezvoltării şi evoluţiei atât a domeniului cât şi a omului în general.
Misiunea științifică presupune promovarea cercetărilor fundamentale și aplicative în domeniu,
a studiilor și proiectelor interdisciplinare asimilate cercetării științifice.
4. Obiectivele impuse de misiunea specifică, se materializează în conţinuturile învăţământului
şi cercetării ştiinţifice.
II. STANDARDE PRIVIND PERSONALUL DIDACTIC
1. Personalul didactic trebuie sa îndeplinească cerinţele legale pentru ocuparea posturilor

didactice.
2. Cadrele didactice cu gradul de lector, conferenţiar sau profesor universitar trebuie să aibă
experienţă didactică în activitatea de învăţământ superior, cercetare stiinţifică, recuperare în
sport / posttraumatică / postoperatorie / în diferite tipuri de afecțiuni, să deţină studii, cercetări
și publicaţii în domeniu EFS.
1
http://www.aracis.ro/proceduri/
4
3. Cadrele didactice de predare a disciplinelor cu profil teoretic (prelegeri și seminarii) și
practic-aplicativ (proiecte, lucrări practice, stagii de practică) atât din categoria celor
fundamentale, din domeniul licenței, cât și din cea aferentă direcției de specializare trebuie să
aibă experienţă didactică, studii, cercetări, publicaţii în domeniu și în problematica disciplinei
respective, confirmate prin curriculum vitae.
Activitatea de cercetare – proiectare - creație trebuie desfășurată cu preponderență în
domeniul Educație fizică și sport - licență Kinetoterapie.
4. Titularii de disciplină trebuie să aibă titlul stiinţific de doctor în domeniul de ierarhizare sau
într-o disciplină înrudită. Celelalte cadre didactice trebuie să dovedească pregătirea iniţială și
competenţe în domeniul disciplinei predate.
5. Cadrul didactic asociat, care nu este titularizat în învăţământul superior, poate ocupa
temporar un post vacant din Statul de funcţii și personal didactic, numai dacă satisface
cerinţele legale pentru ocuparea postului respectiv.
6. Toate cadrele didactice au obligaţia de a face cunoscut, prin declaraţie scrisă,
conducătorului instituţiei la care are funcţia de bază, precum și conducătorului instituţiei la
care este asociat, numărul orelor prestate prin asociere.
7. Cadrul didactic titularizat în învăţământul superior nu poate ocupa mai mult de două norme
didactice, în același an universitar, indiferent de instituţia de învăţământ în care își desfășoară
activitatea.
8. Personalul didactic universitar complementar, medicii care predau discipline prevăzute în
curricula specializării, trebuie să aibă studii, cercetări și publicaţii în direcția respectivă.
Cadrele didactice care predau discipline corespondente în învăţământul superior medical
trebuie să aibă şi titlul de medic primar.
9. Cadrele didactice cu gradul de profesor universitar, specialiști de înaltă clasă din domeniul
Educaţie fizică și sport sau din domenii înrudite acestuia, care au depășit vârsta de pensionare,
nu trebuie să reprezinte mai mult de 20% din numărul total de posturi din statul de funcţii.
10. Raportul dintre numărul de posturi pentru personalul didactic auxiliar şi tehnic-
administrativ și numărul de posturi didactice din statul de funcţiuni trebuie să fie de 1/5 - 1/7.
11. Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie instituţia de învăţământ superior
trebuie să aibă la fiecare structura instituţională, pentru fiecare program din ciclul de licenţă
care duce la o calificare universitară distinctă, cel puţin 40% din totalul posturilor din statul de
funcţiuni constituite conform normativelor legale, acoperite cu cadre didactice titularizate în
învăţământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puţin 25% să fie
profesori universitari şi conferenţiari, dar nu mai mult de 50%.
5
12. Pentru obţinerea acreditării instituţia de învăţământ superior trebuie să aibă la fiecare
structură instituţională, pentru fiecare program de studii din ciclul de licenţă care duce la o
calificare universitară distinctă, cel puţin 70% din totalul posturilor din statul de funcţiuni
constituite conform normativelor legale, acoperite cu cadre didactice cu norma de bază, sau cu
post rezervat, titularizate în învăţământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea
cel puţin 25% să fie profesori universitari şi conferenţiari universitari, dar nu mai mult de
50%.
13. Personalul de conducere al instituţiei de învăţământ superior (rector, prorector, decan,
prodecan, şefii de departament) trebuie să fie cadre didactice titularizate în învăţământul
superior, cu norma de bază în instituţia respectivă.
III. STANDARDE PRIVIND CONȚINUTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL

DE LICENŢĂ KINETOTERAPIE
Domeniul de Licenţă Kinetoterapie are un volum de 180 credite de studiu transferabile în

sistemul european (ECTS).
Programul de studii/specializarea de referinţă aprobată, potrivit H. G. Nr. 966 / 29 sept. 2011
privind organizarea studiilor universitare de licenţă și aprobarea nomenclatorului domeniilor
și specializărilor din cadrul acestora, este:
1. Kinetoterapie și motricitate specială
• Direcţia de specializare se diferenţiază printr-un conţinut specific integral, propriu
acesteia, în cuantum de 60 credite de studiu transferabile în sistemul european (ECTS).
Disciplinele care asigură direcţia de specializare constituie un PACHET DISTINCT,
nemodificabil în conţinut, care odată ales, devine obligatoriu pentru student.
• Pachetul de discipline pentru specializarea pe o direcţie de studiu, poate fi introdus cel
mai devreme începând cu semestrul 3.
• Volumul de activitate în domeniul licenţei corespondent celor 180 credite ECTS este
de 4500 ore convenţionale. Acesta este compus dintr-un număr de cel puțin 50%
unităţi credit dobândite prin pregătire frontală și un număr de cel mult 50% unităţi
credit dobândite prin studiu individual şi activităţi practico-metodice conexe,
desfășurate în mod independent de către student.
• Unitatea de credit este echivalentă cu 25-28 ore convenţionale efectuate de către
student, în cadrul activităţilor de pregătire frontală și individuală / independentă, în
scopul asimilării cunoștinţelor pentru fiecare disciplină de studiu în parte.
6
STANDARDE PRIVIND PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Planul de învăţământ este un document obligatoriu pentru organizarea studiilor în

domeniul licenţei. El cuprinde în forma propusă de către ARACIS, toate elementele necesare
programării și derulării activităţii, în concordanţă cu standardele de conţinut aprobate, cum
sunt:
- Disciplinele de studiu (repartizate pe semestre, cu volumul de ore convenţionale/
credite ECTS, număr total de ore fizice și convenţionale /credite pe tipuri de pregătire:
frontală și studiu individual);
- Numărul total credite / semestru: 30 ECTS
- Numărul de săptămâni pentru fiecare semestru
- Stagii și aplicaţii (practică, tabere etc.) cu denumire, durată, volum de ore fizice/ore
convenţionale/credite alocate, condiţionările pentru promovarea disciplinelor etc.
- Numărul şi formele de evaluare a nivelului de pregătire din cadrul sistemului de
evaluare;
- Numărul total de ore de: predare (curs), de seminar, de lucrări practice/laborator,
aplicaţii, stagii, forme de practică etc. și numărul de credite corespondente.
STANDARDE PRIVIND DURATA STUDIILOR
Durata studiilor de licenţă este de 3 ani, 14-15 săptămâni / semestru, la care, după caz
se pot prevedea 2-3 săptămâni pentru aplicaţii practice / stagii. Durata unui semestru nu poate
depăși 17 săptămâni.
Fiecare semestru se încheie cu o sesiune de examene cu durata de 3 săptămâni.
Număr total de ore convenţionale pentru 180 ECTS / 6 semestre: 4500 ore convenționale
Număr total ore fizice la o încărcătură de 24 - 28 ore / săptămână = 2016 -2352 ore
Din care :
- 60% număr ore fizice pentru seminarii, lucrări practice, lucrări laborator, aplicații
practice, stagii, etc. = 1210 – 1411 ore
- 40% număr ore fizice pentru curs (prelegeri) = 806 – 941 ore
Numărul total de ore convenţionale de pregătire frontală la o încărcătură de 24 - 28 ore /

săptămână = 2822 -3293 ore
Din care :
7
- 60% număr ore fizice pentru seminarii, lucrări practice, lucrări laborator, aplicații
practice, stagii, etc. = 1210 – 1411 ore
- 40% curs (prelegeri) = 1612 - 1882 ore
Număr total de ore convenţionale de pregătire individuală: 1207 - 1678 ore
NOTĂ: Pe parcursul studiilor este obligatoriu avizul medical anual privind starea de sănătate
a tuturor studenţilor în vederea practicării educaţiei fizice și sportului.
STANDARDE PRIVIND VOLUMUL CATEGORIILOR DE DISCIPLINE ÎN

PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
A. Discipline de pregătire fundamentală (DF): 20% -25%

B. Discipline de pregătire în domeniul licenţei și a direcţiei de specializare: 60% - 70%,
dintre care:
B 1. Discipline de pregătire în domeniul licenţei(DL): 30% - 35%
B 2.1/B 2.2 Discipline pentru fiecare program de studii/specializare (DS): 30% - 35%
C. Discipline complementare (DC): 5% - 10%
D. Discipline disponibile conform opţiunilor universităţilor (DOU): 3% - 5%. Disciplinele
din acest pachet pot face parte din oricare grupă de discipline menționate anterior, în funcție
de necesități și de particularitățile fiecarei instituții.
E. Discipline facultative - constituie un PACHET de discipline care au legătură de
complementaritate prin conţinuturi cu disciplinele fundamentale şi/sau cu cele din domeniul
de licenţă, sau care se pot interpune pe legătura dintre două direcţii de specializare în vederea
asimilării unor competenţe înrudite vizând alegerea traseului pentru programele de master.
Stabilirea disciplinelor facultative și amplasarea lor în programele de studiu (inclusiv
dimensionarea și evaluarea pregătirii) sunt de competenţa fiecărei instituţii.
Pentru fiecare disciplină facultativă se alocă ore (de pregătire frontală și studiu individual) și
credite ECTS.
MIN MAX
% %
DF 20 25
DL 30 35
DS 30 35
DC 5 10
DOU 3 5
Necesar: 100%
8
STANDARDE PRIVIND SISTEMUL DE EVALUARE
Formele de evaluare sunt: verificare, colocviu, examen

Număr forme de evaluare: 36-39 pentru întregul ciclu de învăţământ; evaluările prin
examen trebuie să reprezinte cel puţin 50% din numărul total de evaluări.
Examene / an: 6 – 8; total examene / 6 semestre: 18 - 24
Colocvii / an: 1-2; total verificări / 6 semestre: 3 - 6
Verificări / an: 2-3 ; total verificări / 6 semestre: 6 - 9
STANDARDE PRIVIND ADMITEREA
Admiterea la studiile de licenţă în domeniul E.F.S se face prin concurs. Conținutul și

probele concursului de admitere sunt aprobate anual de către Senatul universității. Programul
de admitere va conține cel puțin o proba complexă de aptitudini motrice sau mai multe probe
de aptitudini motrice și specifice diferitelor ramuri de sport.
La decizia universităților pot fi introduse în conținutul admiterii și probe de cunostinţe
teoretice specifice domeniului.
STANDARDE PRIVIND FINALIZAREA STUDIILOR
Studiile se încheie prin Examen de Licenţă, al cărui conținut trebuie să fie în

concordanță cu metodologiile - cadru aprobate de MECTS pentru finalizarea studiilor.
Examenul de licență constă din două probe. Pentru a se înscrie la examenul de Licenţă,
candidaţii trebuie să fi dobândit cele 180 credite ECTS cuprinse în planul de învăţământ,
respectiv să fi promovat la toate evaluările/ disciplinele din plan și să fi îndeplinit toate
obligaţiile profesionale. Examenul de licenţă este cotat cu 10 credite ECTS, care se adaugă
celor 180 credite alocate disciplinelor din planul de învățământ.
Probele Examenului de Licenţă sunt :
PROBA I: Proba pentru testarea cunostinţelor în domeniul de licenţă şi în specializarea
studiată.
PROBA II: Susţinerea Lucrării de Licenţă - lucrările de licenţă trebuie să respecte standardele
academice: temă de cercetare relevantă pentru domeniu, acurateţe în redactare, aspecte
teoretice definitorii, ipoteze/ obiective / sarcini de lucru și instrumente de cercetare, abordarea
9
critică a informațiilor din sursele bibliografice accesate actualizată și adecvată temei și
domeniului.
Nota finală a examenului de licenţă, minim 6, este reprezentată de media celor două
probe.
STANDARDE PRIVIND ACTIVITATEA DE CERCETARE STIINŢIFICĂ
1. Activitatea ştiinţifică trebuie să se desfășoare conform unui plan de cercetare propriu,

atestat prin documente aflate la nivelul departamentului / facultăţii.
2. Concordanţa deplină între domeniul de cercetare și domeniul în care se desfășoară
activităţile de învăţământ este necesară.
3. Nivelul cercetării stiinţifice în cadrul programului de studii/specializării să fie conform cu
performanţele înregistrate în activitatea practică.
4. Cercetarea în domeniul Educaţie fizică și sport, Licență în kinetoterapie și în domenii
înrudite cu acesta trebuie să reprezinte cel puţin 70% din volumul total al cercetării (30%
cercetare în domenii înrudite, avându-se în vedere caracterul interdisciplinar al domeniului
specific).
5. Rezultatele cercetării vor trebui valorificate prin lucrări stiinţifice diseminate în manifestări
științifice de diferite forme (congrese, conferințe, sesiuni, simpozioane, workshop-uri)
organizate în ţară sau în străinătate, sau publicate în reviste de specialitate, cărți.
6. La acreditarea programelor de studii, facultăţile trebuie să prezinte acorduri de colaborare
cu universităţi din ţară sau străinătate, ce au ca obiect și cercetarea ştiinţifică.
7. La evaluarea cercetării se vor lua în considerare și rezultatele sportive obţinute pe plan
naţional şi internaţional ca urmare a valorificării cercetării desfăşurate, în calitate de membru
al staff-ului tehnic.
8. Coordonarea activităţilor recuparare / refacere în sporturile olimpice și/sau recunoscute de
CIO pot fi asimilate cu cercetarea stiinţifică după criteriile elaborate de către CNATDCU.
STANDARDE PRIVIND BAZA MATERIALĂ
Baza materială trebuie să asigure îndeplinirea obiectivelor procesului de învăţământ și

de cercetare ştiinţifică. Aceasta poate să se afle în proprietatea universităţii/facultăţii, sau să
fie utilizată în baza unui contract de închiriere.
Baza materială pusă la dispoziţia studenţilor trebuie să îndeplinească normativele
legale în domeniu în privinţa condiţiilor de igienă şi a securităţii în muncă.
10
1. Spaţiul de învăţământ trebuie să asigure locuri suficiente, conform numărului de studenţi
şi a formaţiilor de studiu. Spaţiul destinat procesului de învăţământ trebuie să cuprindă săli
adecvate pentru activităţi teoretice şi pentru activităţi sportive, dotate cu aparatură, instalaţii,
obiecte, echipamente, instrumente şi mobilier specific activităţilor desfăşurate.
2. Biblioteca reprezintă un serviciu destinat studenţilor şi cadrelor didactice obligatoriu
pentru toate facultăţile. Aceasta trebuie să dispună de fond de carte adecvat domeniului şi
programelor de studii/specializărilor desfăşurate. Bibliotecile trebuie să fie dotate cu săli de
lectură pentru cel puţin 25% din numărul total al studenţilor, care să ofere posibilitatea
folosirii eficiente a materialelor audiovizuale, diapozitive, filme etc.
Disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ trebuie să fie acoperite integral cu
material bibliografic aflat în biblioteca proprie în număr suficient de exemplare. Minimum
50% din materialul bibliografic trebuie să fie reprezentat de titluri de carte sau cursuri
universitare.
Pentru autorizarea de funcţionare provizorie a unui program de studii, fondul de carte
trebuie să fie în proporţie de 1exemplar/10 studenţi, iar pentru acreditarea programului
proporţia trebuie să fie de 1exemplar/5 studenţi.
NOMENCLATORUL DISCIPLINELOR
PENTRU DOMENIUL DE LICENŢĂ KINETOTERAPIE
A. Discipline de pregătire fundamentală: 20%- 25%

1. Kinesiologie
2. Psihopedagogie
3. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului
4. Educaţie pentru sănătate şi prim ajutor
5. Bazele generale ale atletismului
6. Gimnastica de bază
7. Fundamentele științifice ale jocurilor sportive: baschet, fotbal, handbal, volei
NOTĂ:
În conținutul unor discipline se vor introduce noțiuni privind nutriția și dopingul.
Pachetul de discipline fundamentale este obligatoriu.
Toate cele patru jocuri sportive sunt obligatorii și se vor introduce noțiuni cu aplicații
în kinetoterapie
11
B. Discipline de pregătire în domeniul licenţei şi direcţiei de specializare: 60% – 70%
B1. Discipline de pregătire în domeniul licenţei: 30% - 35%
1. Anatomie și biomecanică
2. Fiziologie
3. Bazele generale ale kinetoterapiei
4. Măsurare și evaluare în kinetoterapie
5. Tehnici de manevrare a bolnavului
6. Elemente de fizioterapie
7. Semiologie
8. Înot și hidrokinetoterapie
9. Echipamente, aparate și instalații utilizate în kinetoterapie /Kinetoprofilaxie secundară
și terțiară
10. Stagiu de aplicații practice în mediu montan
11. Stagiu de practică în centre speciale de educație
12. Stagiu pentru pregătirea și elaborarea lucrării de licență
Stagiile și aplicațiile practice sunt obligatorii.
B2. Discipline de pregătire pe programe de studii / specializări – 30% – 35%

1. Kinetoterapia deficiențelor fizice și senzoriale
2. Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice cu aplicații în sport
3. Kinetoterapia în geriatrie-gerontologie
4. Kinetoterapia în afecțiunile cardio- respiratorii
5. Kinetoterapia în pediatrie
6. Kinetoterapia în afecțiunile neurologice
7. Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice
8. Metode și tehnici de reeducare neuro-motorie
9. Masaj și tehnici complementare
10. Stagiu de practică în centre de recuperare
11. Stagiu de practică în centre de asistență socială
NOTĂ: Practica profesională a studenţilor se realizează sub coordonarea unui cadru didactic,
potrivit programelor analitice care includ obiective, tipuri de activităţi, documente completate
de către studenţi, precum şi modalităţi de evaluare. Dacă practica profesională a studenţilor nu
12
se desfăşoară în baza proprie a universităţii/facultăţii, este necesară existenţa unor convenţii
încheiate între facultăţi şi centrele de practică.
C. Discipline complementare: 5% - 10%
1. Limbă străină
2. Comunicare și consiliere în kinetoterapie
3. Utilizare soft-uri specializate în kinetoterapie
4. Metode de cercetare științifică
5. Management și marketing în kinetoterapie
D. Disponibil conform opţiunilor universităţilor: 3% - 5 %

1. Metode și tehnici de tonifiere musculară
2. Ortezare-protezare
3. Elemente de terapie ocupațională
4. Asistență socială în kinetoterapie
5. Neurofiziologie
6. Etică și deontologie în kinetoterapie
NOTĂ: Pot fi introduse în planurile de învăţământ şi alte discipline care se înscriu în aria
domeniului EFS, în funcţie de realităţile locale ale fiecărei universităţi.
E. Discipline facultative: sunt de competenţa fiecărei facultăţi.
NOTE:
• Unele discipline din planul ciclului de licenţă pot fi aprofundate în cadrul programelor de
master.
• La programele de studii în limbă străină, disciplina limba română este asimilată disciplinei
limbă străină din programele de studii cu predare în limba română.
• Disciplinei „Limbă română” pentru liniile cu predare în limbă străină i se vor aloca ore şi
credite pentru curs (prelegere) şi seminar.
13
I.2. Planurile de ȋnvăţămȃnt – ciclul I + ciclul II
Planurile de ȋnvăţămȃnt – ciclul I – 2013-2016

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi
Domeniul: KINETOTERAPIE
Specializarea: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ
CICLUL I: Studii universitare de licenţă
Durata programului de studiu: 3 ani
Forma de învăţământ: CU FRECVENŢĂ
Seria: 2013 – 2016
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Anul de studiu I
2013 / 2014
Semestrul I Semestrul II
Nr.
Denumirea disciplinei Nr. ore/săpt. Nr. ore/săpt.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
I. Discipline de pregătire fundamentală (DF)
1. Bazele generale ale atletismului 2 - 2 E 5 - - - - -
2. Fundamentele ştiinţifice ale jocurilor sportive – Baschet 1 - 1 C 3 - - - - -
Fundamentele ştiinţifice ale jocurilor sportive –
3. 1 - 1 C 3 - - - - -
Handbal
4. Teoria şi practica exerciţiului fizic - - - - - 2 2 - E 5
5. Gimnastica de bază - - - - - 2 - 2 E 5
6. Fundamentele ştiinţifice ale jocurilor sportive – Fotbal - - - - - 1 - 1 C 3
7. Fundamentele ştiinţifice ale jocurilor sportive –Volei - - - - - 1 - 1 C 3
II. Discipline de pregătire în domeniul licenţei şi direcţiei de specializare
II.1. Discipline de pregătire în domeniul licenţei (DPDL)
8. Anatomie 2 2 - E 5 - - - - -
9. Fiziologie 2 2 - E 5 - - - - -
10. Psihomotricitate 2 2 - E 5 - - - - -
11. Biomecanică - - - - - 2 2 - E 5
12. Stagiu de practică în centre speciale de educaţie - - - - - - - 2 Vp 2
II.2. Discipline de pregătire pe programe de studii / specializări (DSKMS)
13. Masaj şi tehnici complementare - - - - - 2 - 2 E 5
III. Discipline complementare
14. Utilizarea programelor informatice - - - - - - - 2 C 2
IV. Discipline conform opţiunilor universităţilor (DOU)
15. Istoria universală a culturii fizice 2 2 - E 4 - - - - -
V. Discipline facultative
16. Schi - - 2 Vp 3 - - - - -
17. Turism - - - - - - - 2 Vp 3
ore fizice 12 8 4 10 4 10 4E
5E
Total 30 3C 30
ore convenţionale 24 8 4 2C 20 4 10 1Vp
Total ore fizice obligatorii 24 24
Total ore fizice convenţionale 36 34
14
Program de studii psihopedagogice Nivelul I (iniţial) de certificare pentru profesia
didactică (facultativ)
Nr.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
1. Psihologia educaţiei 2 2 - E 5 - - - - -
Pedagogie I: Fundamentele pedagogiei, Teoria şi
2. - - - - - 2 2 - E 5
metodologia curriculum-ului
ore fizice 2 2 - 2 2 -
Total 1E 5 1E 5
ore convenţionale 4 2 - 4 2 -
Anul de studiu II
2014 / 2015
Nr.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
1. Kinesiologie 2 2 - E 5 - - - - -
2. Educaţie pentru sănătate şi prim ajutor - - - - - 2 - 2 E 5
3. Bazele generale ale kinetoterapiei 2 - 2 E 5 - - - - -
Elemente de fiziopatologie şi semiologie în
4. 2 2 - E 5 - - - - -
kinetoterapie
5. Stagiu de aplicaţii practice în instituţii balneare - - 4 Vp 4 - - - - -
6. Opţional 1 1 - 1 C 3 - - - - -
7. Înot şi hidroterapie - - - - - 2 - 2 E 5
8. Tehnici şi metode în kinetoterapie 2 - 2 E 5 - - - - -
9. Kinetoterapia în afecţiuni ortopedo-traumatice - - - - - 2 - 2 E 5
10. Stagiu de practică în centre de recuperare - - - - - - - 4 Vp 4
11. Opţional 2 - - - - - 1 - 2 C 3
III. Discipline complementare (DC)
12. Metode de cercetare ştiinţifică - - - - - 1 2 - E 5
13. Limba străină - 2 - C 3 - - - - -
14. Limba străină - - - - - - 2 - C 3
15. Badminton - - 2 Vp 3 - - - - -
16. Tenis de câmp - - - - - - - 2 Vp 3
ore fizice 9 6 9 4E 8 4 12 4E
Total 2C 30 2C 30
ore convenţionale 18 6 9 1Vp 16 4 12 1Vp
15
Discipline opţionale
Nr.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
Semestrul 3 (Anul II) Discipline oferite pentru cursul opţional 1 - Se alege o disciplină din pachet
1. Tehnici de manevrare a bolnavului 1 - 1 C 3 - - - - -
2. Kinetoterapia la domiciliu 1 - 1 C 3 - - - - -
Semestrul 4 (Anul II) Discipline oferite pentru cursul opţional 2 - Se alege o disciplină din pachet
3. Elemente de terapie prin dans - - - - - 1 - 1 C 3
4. Sportul la persoane cu dizabilităţi - - - - - 1 - 1 C 3
Program de studii psihopedagogice Nivelul I (iniţial) de certificare pentru profesia

didactică (facultativ)
Nr.
crt. FV FV Cr
C S L C S L
Pedagogie II: Teoria şi metodologia instruirii, teoria şi
1. 2 2 - E 5 - - - - -
metodologia evaluării
2. Didactica educaţiei fizice şi sportive - - - - - 2 2 - E 5
ore fizice 2 2 - 2 2 -
Total 1E 5 1E 5
ore convenţionale 4 2 - 4 2 -
Anul de studiu III
2015 / 2016
Nr.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
1. Psihopedagogie - - - - - 2 2 - E 5
2. Stagiu pentru pregătirea şi elaborarea lucrării de licenţă - - - - - - - 2 Vp 3
3. Opţional 4 - - - - - 1 1 - C 3
4. Kinetoterapia în afecţiuni cardio-respiratorii 2 - 2 E 5 - - - - -
5. Kinetoterapia în pediatrie 2 - 2 E 5 - - - - -
6. Kinetoterapia în neurologie 2 - 2 E 5 - - - - -
7. Comunicare şi relaţionare în kinetoterapie 2 2 - E 5 - - - - -
8. Opţional 3 1 2 - C 3 - - - - -
Kinetoterapia în geriatrie şi aplicaţii practice în centre
9. - - - - - 2 - 4 E 6
de asistenţă socială
10. Kinetoterapia în reumatologie - - - - - 2 - 2 E 5
Fundamentele eticii şi deontologiei profesionale în
11. - - - - - 2 2 - E 5
kinetoterapie
III. Discipline complementare (DC)
16
12. Limba străină - 2 - C 3 - - - - -
13. Limba străină - - - - - - 2 - C 3
IV. Discipline conform opţiunilor universităţilor (DOU)
14. Management în kinetoterapie 1 2 - C 4 - - - - -
15. Ortezare-protezare - - 2 Vp 3 - - - - -
16. Kinetoterapia în învăţământul special - - - - - - - 2 Vp 3
ore fizice 10 8 6 9 7 8 4E
4E
Total 30 2C 30
ore convenţionale 20 8 6 3C 18 7 8 1Vp
Discipline opţionale
Nr.
Denumirea disciplinei Nr. ore/săpt Nr. ore/săpt.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
Semestrul 5 (Anul III) Discipline oferite pentru cursul opţional 3 - Se alege o disciplină din pachet
1. Elemente de farmacologie şi terapia durerii 1 2 - C 3 - - - - -
2. Kinetoterapia în obstetrică şi ginecologie 1 2 - C 3 - - - - -
Semestrul 6 (Anul III) Discipline oferite pentru cursul opţional 4 - Se alege o disciplină din pachet
3. Kinetoterapia deficienţelor fizice şi senzoriale - - - - - 1 - 1 C 3
4. Electroterapie - - - - - 1 - 1 C 3
Program de studii psihopedagogice Nivelul I (iniţial) de certificare pentru profesia didactică (facultativ)
Semestrul: I Semestrul II
Nr.
crt. FV Cr FV Cr
C S L C S L
1. Instruire asistată de calculator 1 - 1 C 2 - - - - -
Practică pedagogică în învăţământul preuniversitar
2. - - 3 C 3 - - - - -
obligatoriu (1)
3. Managementul clasei de elevi - - - - - 1 1 - E 3
Practică pedagogică în învăţământul preuniversitar
4. - - - - - - - 3 C 2
obligatoriu (2)
5. Examen de absolvire – Nivelul I - - - - - - - - E 5
ore fizice 1 - 4 1 1 3 2E
Total 2C 5 5
ore convenţionale 2 - 4 2 1 3 1C
Examen de licenţă: 5 credite
17
Planurile de ȋnvăţămȃnt – ciclul II – 2016-2018
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi
Domeniul: ŞTIINŢA SPORTULUI ŞI EDUCAŢIEI FIZICE
Program de studii: KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
CICLUL II: Studii universitare de masterat
Durata programului de studiu: 2 ani
Forma de învăţământ: CU FRECVENŢĂ
Seria: 2016 – 2018
Anul de studiu I
2016 / 2017
Nr.
crt.
FV Cr FV Cr
C S L C S L
Elemente de anatomie şi biomecanica aparatului
1. 2 2 - E 8 - - - - -
locomotor
2. Fiziologia şi ergofiziologia activităţilor fizice - - - - - 2 2 - E 6
3. Evaluarea restantului funcţional posttraumatic 1 - 1 C 6 - - - - -
4. Masajul în traumatologia sportivă 2 - 2 E 8 - - - - -
Metode şi tehnici kinetologice în recuperarea
5. - - - - - 2 2 - E 6
posttraumatică
6. Kinetoterapia în traumatologia sportivă 2 - 2 E 8 - - - - -
7. Elemente de cercetare aplicate în kinetoterapie - - - - - 1 1 - E 6
8. Stagiu clinic - - - - - - - 2 C 6
Optional
9. Metode de refacere post efort - - - - - 1 - 1 C 6
Gimnastică în reabilitarea fizică posttraumatică
ore fizice 7 2 5 3E 6 5 3
3E
Total 30 30
ore convenţionale 17,5 3 7,5 1C 15 7,5 4,5 2C
18
Anul de studiu II
2017 / 2018
Nr.
crt.
FV Cr FV Cr
C S L C S L
Elemente metodico-practice în kinetoterapia
1. 2 - 2 E 6 - - - - -
posttraumatică
Mijloace de recuperare balneo-fizio-terapeutice în
2. 2 - 2 E 6 - - - - -
patologia posttraumatică
3. Metodica prevenirii traumatismelor în sport 1 1 - E 6 - - - - -
4. Stagiu clinic - - 2 C 6 - - - - -
Opţional
5. Recuperarea posttraumatică prin mecanoterapie 1 1 - C 6 - - - - -
Elemente de consiliere psihologică
Noţiuni generale de prim ajutor în traumatologia
6. - - - - - 2 - 2 E 8
sportivă
7. Exerciţiul fizic adaptat în recuperarea posttraumatică - - - - - 2 - 2 E 8
8. Aplicaţii ale eticii şi deontologiei profesionale - - - - - 2 1 - E 7
Reglementări organizatorice şi legislative în
9. - - - - - 1 2 - E 7
kinetoterapie
ore fizice 6 2 6 3E 7 3 4
Total 30 4E 30
ore convenţionale 15 3 9 2C 17,5 4,5 6
Pregătirea şi susţinerea disertaţiei: 5 credite
I.3. Fişele de disciplină (ciclul I + ciclul II)
Fişe de disciplină – Ciclul I – studii universitare de licenţă – seria 2013-2016

Specializarea: Kinetoterapie şi Motricitate Specială
Anul 1, 2013-2014
BAZELE GENERALE ALE ATLETISMULUI

Obiectivele disciplinei
• Să utilizeze adecvat terminologia Atletismului în concordanță cu cerințele programei
școlare.
19
• Să explice corect conceptele și noțiunile tehnice specifice Atletismului.
• Să cunoască și să-și însușească corect tehnica în probele de alergări, sărituri și aruncări.
• Să cunoască și să aplice mijloaele Atletismului în vederea îndeplinirii obiectivelor
instructiv-educative prevăyute în programa școlară.
• Să asigure un bagaj minim de cunoștințe practice și metodice pentru practicarea
atletismului în școală, cu posibilitatea de transfer în activitatea independentă și de timp
liber.
Conţinut
Curs
• Istoricul şi evoluţia atletismului ca ramură de sport. Atletismul în epoca modernă.
Atletismul ca sport competiţional: categorii, probe, clasificare sportivă.
• Bazele generale ale tehnicii exerciţiilor de atletism. Trăsăturile fundamentale ale
tehnicii. Delimitări conceptuale specifice analizei biomecanice.
• Tehnica exerciţiilor de alergări – bazele generale.
• Tehnica alergării de viteză.
• Tehnica alergării de semifond, fond şi teren variat.
• Tehnica alergărilor de ştafetă.
• Tehnica alergărilor de garduri şi a alergărilor peste obstacole.
• Tehnica exerciţiilor de sărituri – bazele generale.
• Tehnica săriturii în înălţime: săritura prin păşire şi prin răsturnare dorsală.
• Tehnica săriturii în lungime: săritura cu un pas şi jumătate şi cu paşi în aer.
• Tehnica exerciţiilor de aruncări – bazele generale.
• Tehnica aruncării greutăţii: aruncarea cu elan linear şi cu piruetă.
• Tehnica aruncării prin azvârlire: aruncarea mingii de oină şi a aruncării suliţei.
Lucrări practice
• Tehnica şi metodica învăţării şi consolidării exerciţiilor din şcoala alergării.
• Tehnica şi metodica învăţării şi consolidării exerciţiilor din şcoala săriturii.
• Tehnica şi metodica învăţării şi consolidării exerciţiilor din şcoala aruncării.
• Învăţarea şi consolidarea pasului lansat de semifond, a startului înalt şi a lansării de la
start.
• Învăţarea şi consolidarea pasului lansat cu accelerare, a pasului lansat de viteză şi a
startului de jos şi a lansării de la start.
• Învăţarea şi consolidarea aruncării prin azvârlire – a mingii de oină.
• Învăţarea şi consolidarea săriturii în înălţime cu păşire.
20
FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR SPORTIVE: BASCHET
• Însușirea de către studenți a elementelor fundamentale de tehnică.
• Însușirea de cunoștințe, priceperi și deprinderimotrice și organizatorice.
• Cunoașterea regulamentelor competițiilor de baschet șia organizării lor.
• Însușirea terminologiei specifice jocului de baschet.
Conţinut
Curs
• Istoricul jocului de baschet. Regulamentul jocului de baschet.
• Caracteristicile jocului de baschet.
• Elemente tehnice fără minge folosite în jocul de baschet (poziţia fundamentală,
deplasările, joc de picioare şi lucru de braţe, mişcările înşelătoare).
• Elemente tehnice cu mingea folosite în jocul de baschet (ţinerea mingii, prinderea şi
protecţia mingii, pasarea mingii, conducerea mingii, aruncarea la coş, oprirea,
pivotarea, fentele cu mingea).
• Jocuri pregătitoare pentru învăţarea şi perfecţionarea jocului de baschet.
• Baschetul sport adaptat.
• Baschetul în şcoală.
Lucrări practice
• Elemente de mişcare în teren: poziţia fundamentală, oprirea într-un timp, oprirea în doi
timpi, pivotul.
• Ţinerea, prinderea şi pasarea mingii cu două mâini de la piept, de pe loc şi urmate de
deplasare.
• Pasele din deplasare.
• Conducerea mingii (driblingul).
• Aruncarea la coş de pe loc.
• Aruncarea la coş din deplasare (precedată de dribling).
• Aruncarea la coş din alergare (precedată de pasă).
• Exerciţii şi jocuri cu folosirea paselor de pe loc şi din deplasare.
• Schimbarea de direcţie cu frânare pe un picior şi deplasarea apărătorului.
• Marcajul şi demarcajul.
• Pătrunderea şi depăşirea.
• Joc şcoală: 3x3, 2x2, 5x5.
21
FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR SPORTIVE: HANDBAL
• Obiectivul general:
o Însușirea elementelor teoretice și metodologice ale handbalului în școală.
Dezvoltarea capacității de analiză a problematicii de organizare a orei de
handbal în școlile speciale. Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare utilizând
terminologia specifică jocului de handbal. Dezvoltarea capacității de adaptare a
programului kinetoterapeutic la nevoile pacienților prin utilizarea mijloacelor
specifice jocului de handbal.
• Obiective specifice vizând competențele concretizate în cunoștințe, deprinderi și/sau
competențe generale
competențe cognitive (cunoștințe):
- Învățarea elementelor și a procedeelor tehnice de bază și a unor acțiuni și combinații
tactice simple utilizabile în jocul de handbal;
- Formarea abilităților practice și metodice de specialitate, referitoare la predarea
handbalului în școlile speciale
competențe funcționale (deprinderi sau capacități de utilizare a cunoștințelor într-o situație
de muncă dată)
- Dezvoltarea capacității absolventului de a pune în practică în mod autonom
cunoștințele dobândite atunci când acționează într-un domeniu de activitate flexibil
competențe personale
- Posibilitatea elaborării de soluții prin analiza unor cazuri speciale;
- Interacțiunea dintre kinetoterapeut și pacient.
- Dezvoltarea abilităților personale și valorizarea anumitor caracteristici profesionale în
adoptarea celor mai adecvate atitudini și comportamente.
Conţinut
Curs
• Regulamentul jocului de handbal şi caracteristicile acestuia.
• Jocul de handbal-aspecte generale.
• Tehnica jocului de handbal.
• Tactica jocului de handbal.
• Tehnica şi tactica portarului.
• Organizarea sistemului competiţional în şcoală.
22
• Accidentări specifice efortului din jocul de handbal.
Lucrări practice
• Ştafete şi jocuri dinamice cu elemente specifice jocului de handbal.
• Învăţarea prinderii şi pasării mingii din deplasare, în diferite formaţii.
• Învăţarea poziţiei fundamentale şi a mişcării în teren a atacantului şi a apărătorului.
• Învăţarea aruncărilor la poartă cu sprijin pe sol.
• Învăţarea contraatacului direct, indirect şi a replierii.
• Învăţarea şi repetarea unor acţiuni individuale şi a unor combinaţii tactice.
• Consolidarea sistemelor de joc învăţate (sistemul cu un pivot şi sistemul de apărare
6:0).
ANATOMIE
• Realizarea unei baze teoretice pentru noțiunile ce vor fi predate la celelalte discipline
medicale, cât și pentru cele specifice profilului.
• Familiarizarea cu structurile anatomice din care sunt alcătuite aparatele și sistemele
organismului pentru o mai bună înțelegere a efectelor efortului sportiv asupra celui care-l
practică.
Conţinut
Curs
• Obiectul anatomiei descriptive şi funcţionale.
• Biologia locomoţiei umane.
• Embriogeneza aparatului locomotor.
• Anatomia descriptivă a aparatului cardiovascular
• Anatomia descriptivă a aparatului respirator.
• Anatomia descriptivă a aparatului digestiv.
• Anatomia descriptivă a aparatului urogenital.
• Noţiuni de anatomia sistemului nervos central şi periferic.
• Anatomia glandelor cu secreţie internă.
• Anatomia analizatorilor.
Lucrări practice
• Ȋn cadrul seminariilor sunt reluate noţiunile prezentate la curs şi sunt prezentate exemple
din practică medicală.
23
FIZIOLOGIE
• Informarea studenților asupra fiziologiei mediului intern, sângelui, aparatelor cardio-
vascular și respirator, metabolismului, digestiei, excreției, sistemelor nervos și muscular,
analizatorilor, glandelor endocrine.
• Prezentarea influențeiexercițiilor fizice asupra activității cardiovasculare, respirației,
excreției, secrețiilor endocrine și morfofiziologiei mușchilor striați.
Conţinut
Curs
• Compoziţia şi structura funcţională a organismului.
• Fiziologia sângelui.
• Fiziologia cordului.
• Fiziologia sistemului vascular.
• Fiziologia respiraţiei.
• Fiziologia digestiei.
• Fiziologia metabolismului.
• Termoreglarea.
• Fiziologia excreţiei.
• Fiziologia sistemului endocrin.
• Fiziologia muşchilor striaţi.
• Fiziologia muşchilor netezi.
• Funcţia motorie a sistemului nervos.
• Fiziologia analizatorilor.
Lucrări practice
• Repartiţia apei în organism şi metabolismul celular.
• Plasma sangvină şi elementele figurate; influenţa efortului fizic.
• Debitul cardiac şi presiunea arterială.
• Factori care condiţionează circulaţia sângelui.
• Adaptarea cardiovasculară la efort.
• Volume şi debite respiratorii; influenţa efortului fizic.
• Absorbţia alimentelor şi raţia alimentară.
• Necesităţile energetice ale organismului; influenţa efortului fizic.
• Mecanismele termoreglării.
24
• Adaptarea excreţiei la efort.
• Influenţa efortului fizic asupra secreţiilor endocrine.
• Morfologia muşchilor striaţi.
• Influenţa efortului fizic asupra sistemului nervos central.
• Analizatorii vestibular şi kinestezic.
PSIHOMOTRICITATE
• Obiectivul general:
o Însușirea elementelor teoretice ale psihomotricității. Dezvoltarea aptitudinilor
de comunicare utilizând terminologia specifică kinetoterapiei și motricității
speciale. Dezvoltarea capacității de adaptare a programului kinetoterapeutic la
nevoile pacienților.
• Obiective specifice vizând competențele concretizate în cunoștințe, deprinderi și/sau
competențe cognitive (cunoștințe):
- Învățarea noțiunilor specifice psihomotricității
- Formarea abilităților practice și metodice de specialitate, referitoare la adaptarea
programului kinetoterapeutic în funcție de diagnosticul pacientului și caracteristicile
sale psihomotrice
competențe funcționale (deprinderi sau capacități de utilizare a cunoștințelor într-o situație
de muncă dată)
- Dezvoltarea capacității absolventului de a pune în practică în mod autonom
cunoștințele dobândite în situații particularizate
competențe personale
- Posibilitatea elaborării de soluții prin analiza unor cazuri speciale;
- Interacțiunea dintre kinetoterapeut și pacient.
- Dezvoltarea abilităților personale și valorizarea anumitor caracteristici profesionale în
adoptarea celor mai adecvate atitudini și comportamente.
Conţinut
Curs
• Definirea conceptului de psihomotricitate.
• Senzaţii, percepţii, reprezentări.
25
• Etape în dezvoltarea psihomotorie.
• Componentele de bază ale psihomotricităţii: componentele motrice; program
terapeutic pentru educarea conduitelor motrice de bază; componentele neuromotrice;
program terapeutic pentru educarea conduitelor neuromotrice; componentele perceptiv
motrice; program terapeutic pentru educarea conduitelor perceptiv motrice.
• Tulburările psihomotrice.
• Jocul şi rolul lui în procesul de educare şi reeducare psihomotrică.
• Organizarea activităţii educative şi reeducative în psihomotricitate.
• Evaluarea potenţialului psihomotric al copilului.
• Noţiuni de bază în conceperea planurilor de dezvoltare psihomotrică.
Lucrări practice
• Rolul senzaţiilor şi percepţiilor în creşterea şi dezvoltarea copilului.
o Reprezentările – de la teorie la practică.
o Creşterea şi dezvoltarea copilului-delimitări conceptuale.
• Componentele motrice şi rolul lor în evoluţia ontogenetică a persoanei.
• Relaţia dintre componentele neuromotrice şi componentele motrice.
• Componentele perceptiv motrice şi rolul lor în viaţa socială a individului.
• Relaţia dintre componentele psihomotrice.
• Procesul de educare şi procesul de reeducare psihomotrică-diferenţe şi similitudini.
• Realizarea de structuri de exerciţii pentru: conştientizarea relaţiilor cu ceilalţi, cu
accent pe munca în perechi şi în grup mic; conştientizarea ritmului; conştientizarea
contrastelor; conştientizarea spaţiului.
• Rolul terapeutic al desenului (linii, culori, forme).
• Programe de educare şi reeducare psihomotrică a copilului (pentru tulburările
psihomotrice).
ISTORIA UNIVERSALĂ A CULTURII FIZICE

• Prezentarea culturii fizice ca o componentă esențială în angrenajul culturii generale în
acord cu principalele coordonate ale cunoașterii: filosofia, pedagogia, biologia, literatura.
• Încadrarea culturii fizice în asnsamblul valorilor materiale și spirituale reprezentate prin
instituțiile, școlile și sistemele de educație fizică cunoscute de-a lungul istoriei culturii
omenești cu rol determinant în dezvoltarea fizică și spirituală a ființei omenești.
26
Conţinut
Curs
• Definiţiile obiectului de studiu; metodele de cercetare utilizate; periodizarea istoriei
universale a omenirii.
• Izvoarele istoriei universale a culturii fizice.
• Cultura fizică în Comuna Primitivă.
• Cultura fizică la diferite populaţii aparţinând zonelor geografice vechi: America,
Africa, Asia, Oceania.
• Cultura fizică în Antichitate: India, Egipt, Persia, China, Japonia.
• Cultura fizică în Grecia Antică.
• Cultura fizică în Roma Antică.
• Cultura fizică în perioada Evului Mediu.
• Cultura fizică în viziunea cărturarilor din perioada Renaşterii.
• Creatorii de sisteme pedagogice – rolul culturii fizice în formarea fiinţei umane
• Importanţa sistemelor pedagogice de educaţie fizică în propagarea culturii fizice.
• Propagarea culturii fizice prin Şcoala filantropistă.
• Sisteme auxiliare de educaţie corporală.
• Cultura fizică în România – aspecte generale
Seminar
• Aprofundarea cunoştinţelor privind apariţia şi evoluţia culturii fizice în Comuna
Primitivă.
• Aprofundarea cunoştinţelor privind apariţia şi evoluţia culturii fizice în Antichitate.
• Rolul filosofiei în răspândirea culturii fizice în Antichitate: Platon şi Aristotel.
• Instituţii care propagau cultura fizică în diferite perioade istorice: academiile şi
gimnaziile în Antichitate.
• Aprofundarea cunoştinţelor privind apariţia şi evoluţia culturii fizice în Evul Mediu.
• Instituţii care propagau cultura fizică în diferite perioade istorice: şcolile mănăstireşti,
şcolile iezuiţilor şi universităţile în Evul Mediu.
• Pedagogii umanişti: Vittorino Da Feltré, Ludovic Vivés, Mercurialis, François
Rabelais.
• Pedagogii realişti: Komenski, John Locke.
• Pedagogii iluminişti: Jean Jacques Rousseau.
27
• Aprofundarea cunoştinţelor privind apariţia şi evoluţia culturii fizice în Perioada
Modernă.
• Principalii reprezentanţi ai Şcolii Filantropiste: Basedow, Salzmann, Guts-Muths,
Vieth, Pestalozzi.
• Metode naturale utilizate în educaţia corporală: metoda franceză – Georges Herbert şi
metoda austriacă – Gaulhofer şi Sireicher.
• Rolul unor organizaţii în implementarea culturii fizice: Scoutismul, Young Men’s
Christian Association (YMCA), Socolismul.
• Aprofundarea cunoştinţelor privind apariţia şi evoluţia culturii fizice în Perioada
Contemporană.
TEORIA ŞI PRACTICA EXERCIŢIULUI FIZIC

• Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea unor noţiuni şi concepte de bază ale domeniului.
La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenţii vor fi capabili să:
• explice noţiunile şi conceptele de bază ale domeniului
• descrie categoriile principale, componentele unor activităţi specifice
• utilizeze noţiunile specifice disciplinei în cadrul limbajului terminologic
• aplice principiile şi legile specifice domeniului în cadrul activităţilor practice
• analizeze influenţele generale, îndeosebi cu caracter profilactic, ale practicării exerciţiilor
fizice asupra subiecţilor.
Conţinut
Curs
• Noţiunile (categoriile) principale ale TEFS: dezvoltarea fizică, capacitatea motrică,
mişcarea, act motric, acţiune motrică, activitate motrică.
• Componentele proceselor instructiv-educative de educaţie fizică şi antrenament
sportiv: calităţile motrice; elementele de conţinut ale celorlalte laturi ale educaţiei.
• Componentele proceselor instructiv-educative de educaţie fizică şi antrenament
sportiv: deprinderile şi priceperile motrice; cunoştinţe de specialitate; indicii morfo-
funcţionali ai organismului.
• Originea EFS. Evoluţia fenomenului practicării exerciţiilor fizice. Esenţa EFS ca
activităţi sociale. Idealul EFS.
• Funcţiile EFS. Obiectivele EFS.
28
• Educaţia fizică şi sportivă în contextul educaţiei permanente. Statutul social al
licenţiatului în educaţie fizică şi sport.
• Sistemul mijloacelor în educaţie fizică şi sport.
• Exerciţiul fizic – mijlocul principial.
• Sistemul de EFS din România.
• Principalele forme de organizare a exerciţiilor fizice: activităţi gimnice; jocul.
• Principalele forme de organizare a exerciţiilor fizice: activităţi sportive; activităţi
turistice.
Seminar
• Teoria Educaţiei Fizice şi Sportului ca disciplină ştiinţifică
• Noţiunile (categoriile) principale ale TEFS
• Calităţile motrice
• Deprinderile şi priceperile motrice
• Educaţia fizică şi sportul ca fenomene sociale
• Sistemul mijloacelor în educaţie fizică şi sport
• Exerciţiul fizic – mijloc de bază
• Sistemul de EFS din România
• Forme de practicare a exerciţiilor fizice.
GIMNASTICA DE BAZĂ
• Realizarea componentelor esteticii corporale şi motrice: ţinută şi execuţie artistică,
dezvoltare fizică armonioasă.
• Prevenirea şi corectarea unor deficienţe fizice.
• Însuşirea tehnicii şi metodicii de predare a elementelor statice şi dinamice.
• Dezvoltarea formelor specifice de manifestare a calităţilor motrice în gimnastica de bază
Conţinut
Curs
• Istoricul şi evoluţia gimnasticii
• Terminologia gimnasticii de bază
• Mijloacele gimnasticii de bază
• Exerciţii de front şi formaţii
• Exerciţii de dezvoltare fizică generală
• Tehnica şi metodica elementelor statice şi dinamice
29
• Exerciţii pentru prevenirea şi corectarea unor deficienţe fizice
Lucrări practice
• Exerciţii de front şi formaţii; educarea ritmicităţii.
• Modele operaţionale pentru formarea execuţiei artistice.
• Exerciţii de dezvoltare fizică generală; exerciţii de dezvoltare fizică generală cu
diferite obiecte sau la diferite aparate.
• Exerciţii pentru corectarea unor deficienţe fizice.
• Tehnica şi metodica învăţării unor elemente statice şi dinamice.
• Dezvoltarea capacităţii motrice generale
FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR SPORTIVE: FOTBAL

• Dobândirea de cunoştinţe asupra caracteristicilor, tendinţelor şi valenţelor formative ale
jocului de fotbal.
• Cunoştinţe specifice asupra aspectelor teoretice de bază ale jocului de fotbal.
• Descrie procedeele şi elementele tehnice de bază ale jocului.
• Analizeze tactica de joc a unuei echipe de fotbal.
• Cunoaşterea curriculei specifice şi încadrarea corespunzătoare a metodelor şi mijloacelor
specifice jocului de fotbal în documentele metodico-didactice.
• Capete abilităţi în predarea tehnicii, tacticii şi a aspectelor teoretice specifice jocului de
fotbal.
Conţinut
Curs
• Istoria şi organizarea jocului de fotbal.
• Tehnica jocului de fotbal. Definiţie, importanţă. Componentele tehnicii jocului de
fotbal.
• Descrierea elementelor şi procedeelor tehnice de bază, de colaborare.
• Descrierea elementelor şi procedeelor tehnice de bază, de adversitate.
• Descrierea elementelor şi procedeelor tehnice specifice posturilor.
• Tactica, definiţie, componente, principii.
• Tactica de joc în atac. Principiile atacului. Fazele şi formele atacului.
• Tactica de joc în atac. Sisteme de joc în atac.
• Mijloace de realizarea a tacticii individuale şi colective în atac.
30
• Tactica de joc în apărare. Principiile apărării. Fazele şi formele apărării.
• Tactica de joc în apărare. Sisteme de joc în apărare.
• Mijloace de realizare a tacticii individuale şi colective în apărare.
• Aspecte generale ale metodicii în jocul de fotbal.
• Aspecte generale privind fotbalul în lecţia de educaţie fizică.
Lucrări practice
• Metode şi mijloace pentru învăţarea tehnicii jocului de fotbal. Elemente tehnice de
bază.
• Metode şi mijloace pentru învăţarea tehnicii jocului de fotbal. Procedee tehnice de
bază.
• Metode şi mijloace pentru învăţarea tehnicii jocului de fotbal. Elemente de tehnică
specifică pe posturi.
• Metode şi mijloace pentru învăţarea tacticii jocului de fotbal. Tactica de joc în atac.
• Metode şi mijloace pentru învăţarea tacticii jocului de fotbal. Tactica de joc în apărare.
• Exerciţii pentru învăţarea/consolidarea procedeelor tehnice prin jocuri cu temă.
Regulament.
• Exerciţii tehnico-tactice în condiţii uşurate.
• Exerciţii tehnico-tactice în condiţii de adversitate.
• Exerciţii tehnico-tactice pe teren redus.
• Exerciţii tehnico-tactice pe teren de dimensiuni normale.
• Jocuri cu temă.
• Jocul bilateral.
FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR SPORTIVE: VOLEI

• Implementarea unui sistem de cunoștințe teoretice și practice din jocul de volei cu scopul
de a fi utilizate ulterior în activitatea profesională a studenților.
• Acumularea unor cunoștințe teoretice și practice specifice jocului de volei.
• Capacitatea de a organiza și desfășura activități sportive cu persoane cu dizabilități.
Conţinut
Curs
• Istoricul jocului de volei/condiţii generale.
• Tehnica în jocul de volei/componentele tehnicii.
• Elemente şi procedee tehnice fundamentale de atac şi apărare.
31
• Semne în volei/Şcoala mingii/Poziţia fundamentală.
• Elemente şi procedee tehnice specifice jocului în atac.
• Elemente şi procedee tehnice specifice jocului în apărare.
• Sisteme de joc/voleiul în şcoală.
Lucrări practice
• Prezentarea regulilor de desfăşurare a activităţii/acomodarea cu mingea/poziţia
fundamentală. Pasa cu două mâini de sus-iniţiere. Joc cu efectiv redus 2x2, 3x3.
• Pasa cu două mâini de sus-iniţiere. Organizarea celor trei lovituri. Serviciu de jos din faţă-
iniţiere. Joc cu efectiv redus 2x2, 3x3.
• Pasa cu două mâini de sus-consolidare. Preluarea cu două mâini de jos-iniţiere. Serviciu
de jos din faţă-consolidare. Joc 6x6 – model I.
• Pasa cu două mâini de sus-consolidare. Preluarea cu două mâini de jos-consolidare.
Serviciu de jos din faţă-consolidare. Joc 6x6 – model I.
• Pasa cu două mâini de sus – consolidare. Lovitura de atac împinsă-iniţiere. Blocaj
individual-iniţiere. Serviciu de jos din faţă. Joc 6x6.
• Pasa cu două mâini de sus-consolidare. Lovitura de atac împinsă-iniţiere. Blocaj
individual-iniţiere. Joc 6x6.
BIOMECANICĂ
• Crearea bazei de cunoştinţe legate de Anatomia şi Biomecanica aparatului locomotor şi
armonizarea acesteia în cadrul informaţiilor deja acumulate de către studenţi.
• Realizarea unei baze teoretice atât pentru noţiunile care vor fi predate la Biomecanică cât
şi pentru cele predate la celelalte discipline cu caracter medical
• Clarificarea noţiunilor de Anatomie generală acumulate în timpul facultăţii
• Cunoaşterea elementelor de Biomecanică articulară şi Biomecanica exerciţiilor fizice
Conţinut
Curs
• Noţiuni de Biomecanică: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica articulară.
• Biomecanica membrului superior – umărul: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica
articulară.
• Biomecanica membrului superior – cotul: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica
articulară.
32
• Biomecanica membrului superior – mâna şi degetele: acţiunile lanţurilor musculare,
biomecanica articulară.
• Biomecanica membrului inferior – articulaţia coxofemurală: acţiunile lanţurilor
musculare, biomecanica articulară.
• Biomecanica membrului inferior – articulaţia genunchiului: acţiunile lanţurilor musculare,
• Biomecanica membrului inferior – articulaţia gleznei: acţiunile lanţurilor musculare,
• Biomecanica toracelui: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica coloanei vertebrale.
• Biomecanica abdomenului: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica coloanei
vertebrale.
• Biomecanica coloanei vertebrale.
• Pârghii musculare, lanţuri cinematice.
• Biomecanica mersului.
• Biomecanica alergării.
• Biomecanica săriturii, aruncări.
Lucrări practice
• Noţiuni de Biomecanică: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica articulară
• Biomecanica membrului superior - umărul: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica
articulară
• Biomecanica membrului superior - cotulul: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica
articulară
• Biomecanica membrului superior – mâna şi degetele: acţiunile lanţurilor musculare,
biomecanica articulară
• Biomecanica membrului inferior -articulaţia coxofemurală: acţiunile lanţurilor musculare,
• Biomecanica membrului inferior -articulaţia genunchiului: acţiunile lanţurilor musculare,
• Biomecanica membrului inferior -articulaţia gleznei: acţiunile lanţurilor musculare,
• Biomecanica toracelui: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica coloanei vertebrale
• Biomecanica abdomenului: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica coloanei
vertebrale
• Biomecanica coloanei vertebrale
33
• Pârghii musculare, lanţuri cinematice
• Biomecanica mersului
• Biomecanica alergării
• Biomecanica sărituri, aruncări
STAGIU DE PRACTICĂ ÎN CENTRE SPECIALE DE EDUCAŢIE
• Cunoaşterea viitorului loc de muncă , dotarea cabinetelor de recuperare din centrele
speciale de educaţie, legăturile interdisciplinare, relaţiile dintre pacient-terapeut, terapeut
alt personal din echipa unde lucrează.
• Cunoască formele de organizare ale cabinetelor şi de recuperare din cadrul instituţiilor de
învăţământ special.
• Cunoască circuitul pe care îl urmează pacientul în cadrul procesului de recuperare.
• Cunoască patologia întâlnită în cadrul instituţiilor de învăţământ special.
• Deprindă abilităţile de lucru în cadrul echipei pluridisciplinare. Să deţină cunoştinţe şi
deprinderi necesare alcătuirii programelor de recuperare în diverse afecţiuni.
• Aprofundarea cunoştinţelor în domeniul afecţiunilor generatoare de handicap motor.
• Cunoaşterea, evaluarea şi interpretarea corectă a indicatorilor de prognoză, precum şi a
limitelor de recuperare posibilă, în raport cu vârsta, sexul şi stadiul de evoluţie a bolii.
• Să cunoască modul de folosire a dispozitivelor, instalaţiilor şi a aparaturii specifice
profesiei şi să le utilizeze în mod corect.
Conţinut
Lucrări practice
• Vizitarea instituţiilor de învăţământ speciale şi a organizaţiilor ce desfăşoară activităţi
similare.
• Observarea tehnicilor de lucru cu pacienţii în diferite instituţii de învăţământ cu caracter
special.
• Cunoaşterea circuitelor pe care le urmează pacienţii în cadrul acestor instituţii.
• Învăţarea etapelor de desfăşurare a unei şedinţe de kinetoterapie în cadrul acestor instituţii.
MASAJ ŞI TEHNICI COMPLEMENTARE

• Însuşirea cunoştinţelor din domeniul activităţii de masaj şi a unor tehnici complementare.
• Învăţarea noţiunilor teoretice privind practicarea masajului
34
• Indicaţii şi contraindicaţii pentru masajul igienic, terapeutic şi sportiv
• Formarea abilităţii (manualităţii) pentru executarea masajului
• Cunoaşterea modului de organizare şi desfăşurare a activităţii de masaj
Conţinut
Curs
• Noţiuni introductive: istoricul evoluţiei şi importanţa masajului; clasificarea masajului;
organizarea activităţii (pregătirea cadrelor, domenii de aplicare).
• Reguli de practicare a masajului: spaţii destinate masajului, reguli de igienă a spaţiilor,
reguli de igienă pentru masor, pentru pacient (subiect); indicaţii şi contraindicaţii pentru
masaj.
• Descrierea manevrelor principale de masaj: manevrele principale de masaj, netezirea
(effleuraje), execuţia tehnică; manevrele principale de masaj, fricţiunea (frământatul
superficial).
• Descrierea manevrelor principale de masaj: manevrele principale de masaj, frământat
(petrissage); manevrele principale de masaj, tapotament; manevrele principale de masaj,
vibraţii.
• Descrierea manevrelor auxiliare de masaj: cuta, ciupitul, pensatul, rulatul, cernutul,
tracţiunea.
• Efectele masajului asupra organismului: efectele netezirii, fricţiunii, frământatului,
tapotamentului, vibraţiilor, asupra ţesuturilor; efectele generale ale masajului asupra
organismului.
• Automasajul: tehnica şi poziţiile din care se execută automasajul (membrelor inferioare,
membrelor superioare, abdomenului, spatelui, capului, feţei); efectele automasajului.
• Alte procedee şi tehnici de masaj: crioterapia, duş masajul, masajul cu aer cald, sauna;
efectele procedeelor (crioterapia, duş masajul, masajul cu aer cald, sauna).
• Tehnici complementare de masaj: noţiuni de reflexoterapie; principii fiziologice de
acţionare; zone de influenţă reflexoterapeutică.
• Tehnici complementare de masaj: presopunctura; masajul reflexogen; masajul transversal
profund.
• Tehnici complementare de masaj: tehnica Shiatsu; tehnica Reiki.
• Tehnici complementare de masaj: localizarea (depistarea) punctelor Triger dureroase;
masajul terapeutic al punctelor Triger, reguli metodice.
• Tehnici complementare de masaj: drenajul limfatic; automasajul Chi; tehnica DO-IN.
35
• Masajul în familie: reguli de practicare; vizionare CD
Lucrări practice
• Masajul spatelui. Învăţarea procedeelor principale de masaj specifice spatelui. Descrierea
efectelor masajului asupra diferitelor straturi ale tegumentului, muşchilor şi organismului
în mod general. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea masajului la nivelul spatelui.
• Masajul spatelui şi masajul cervical. Învăţarea procedeelor principale de masaj specifice
zonei cervicale. Descrierea efectelor masajului asupra diferitelor straturi ale tegumentului,
muşchilor şi organismului în mod general. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea
masajului la nivelul zonei cervicale (sens, manevre, pense, prize).
• Masajul membrelor inferioare şi fesierilor. Învăţarea procedeelor principale de masaj
specifice zonei. Descrierea efectelor masajului asupra diferitelor straturi ale tegumentului,
muşchilor, sistemului circulator de retur venos şi limfatic şi a organismului în mod
general. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea masajului la nivelul membrelor inferioare
(sens, manevre, pense, prize).
• Masajul membrelor superioare. Învăţarea procedeelor principale de masaj specifice
membrelor superioare. Descrierea efectelor masajului asupra diferitelor straturi ale
tegumentului, muşchilor, sistemului circulator de retur venos şi limfatic şi a organismului
în mod general. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea masajului la nivelul membrelor
superioare (sens, manevre, pense, prize).
• Masajul abdomenului. Învăţarea procedeelor principale de masaj specifice abdomenului.
Descrierea efectelor masajului asupra diferitelor straturi ale tegumentului, muşchilor,
sistemului circulator de retur venos şi limfatic şi al îmbunătăţirii traseului la nivelul
colonului. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea masajului la nivelul abdomenului (sens,
manevre, pense, prize).
• Masajul facial şi al decolteului. Învăţarea procedeelor principale de masaj specifice
masajului facial şi al decolteului. Descrierea efectelor masajului asupra diferitelor straturi
ale tegumentului, muşchilor. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea masajului la nivelul
feţei şi decolteului (sens, manevre, pense).
• Descrierea manevrelor auxiliare de masaj specifice fiecărui segmente de corp. Cernutul.
Rulatul. Presiunile. Tracţiunile şi tensiunile. Scuturările.
• Descrierea masajului reflex. Efectele masajului reflexogen. Indicaţii şi contraindicaţii ale
masajului reflexogen.
• Descrierea automasajului pe diferite segmente de corp.
36
• Descrierea diferitelor mijloace auxiliare de masaj: hidro-terapia; duş-masajul; duşul
subacval; duşul cu aer cald; băile cu bule gazoase; masajul local cu gheaţă; sauna.
• Scurtă incursiune în aplicarea masajului în medicina tradiţională: Tehnica Reiki; Tehnica
Shiatzu; Tehnica punctelor trigger; Podoterapia.
• Masajul general al corpului.
UTILIZAREA PROGRAMELOR INFORMATICE

La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenții vor fi capabili să:
• Să cunoască noțiunile fundamentale ale editorului de texte Word.
• Să știe să redacteze documente complexe, folosind corect și eficient facilitățile pe care le
oferă programul Word.
• Să cunoască tipurile de funcții Word și sintaxa acestora.
• Să utilizeze funcții și formule Word în rezolvarea de probleme (matematice, statistice).
• Să stăpânească elementele de bază ale programului Power Point.
• Să stabilească caracteristicile generale ale unei prezentări Power Point folosind Slide
master.
• Să fie capabil să realizeze o prezentare Power Point profesională.
• Utilizarea editorului de texte Word în realizarea unor documente mari (lucrări licență,
cărți).
• Realizarea de documente Word complexe ce conțin obiecte grafice: imagini, desene,
diagrame, organigrame.
• Scrierea corectă a funcțiilor în formule și folosirea lor în rezolvarea de probleme practice
(matematice, statistice).
• Realizarea de prezentări electronice Power Point care să conțină tranziții, animații, sunet
Conţinut
Lucrări practice
• Prezentarea generală a programului Word. Editarea primară a unui document Word.
• Formatarea caracterelor, formatarea paragrafelor.
• Formatarea paginii. Secţiuni ale unui document. Crearea listelor în Word.
• Tabele: formatare, utilizarea formulelor. Stiluri şi şabloane.
• Adresarea domeniilor de celule. Formule în Word. Aplicaţii.
• Tipuri de funcţii Word. Utilizarea funcţiilor Word pentru rezolvarea unor probleme
practice.
37
• Referinţe în Word: note de subsol, note de final, referinţe încrucişate, crearea unui marcaj,
unui cuprins, unui index, unei legende. Aplicaţii – scrierea unui document complex.
• Inserarea unor imagini şi desene într-un document. Utilizarea obiectelor într-un document
Word: diagrame, organigrame, animaţii, WordArt, hyperlinkuri.
• Test de control aplicativ – editorul de texte Word.
• Realizarea unui proiect Word.
• Prezentarea generală a programului Power Point 2007: crearea slide-urilor, tipuri de slide-
uri, şabloane, scheme de culori, antete şi subsoluri, numerotarea slide-urilor.
• Inserarea de tranziţii de slide-uri, tipuri de animaţii, butoane de acţiune. Corelarea vitezei
de tranziţie cu prezentarea. Crearea unui slide master.
• Realizarea unei prezentări complexe Power Point
Anul 2, 2014-2015
KINESIOLOGIE
• Implementarea unui sistem de cunoştinte teoretice şi aplicative din domeniul kinesiologiei
cu scopul de a fi utilizate ulterior în activitatea profesională a studenţilor
• dobândirea cunoştinţelor ştinţifice specifice disciplinei;
• posibilitatea analizei şi sintezei unor cazuri date de probleme de kinesiologie;
• formarea unei gândiri corecte domeniului pentru rezolvarea problematicii motricităţii;
• integrarea disciplinelor conexe studiate..
Conţinut
Curs
• Mişcarea omului ca domeniu de cercetare. Kinesiologia, ştiinţă interdisciplinară.
Delimitări conceptuale.
• Evoluţia motricităţii umane. Pârghiile corpului.
• Forţele interne şi externe implicate în realizarea mişcării.
• Suportul morfologic şi funcţional al motricităţii. Oasele şi articulaţiile. Legile
arhitecturării osoase.
• Suportul morfologic şi funcţional al motricităţii. Fibra musculară. Proprietăţile mecanice
ale musculaturii scheletice.
• Suportul morfologic şi funcţional al motricităţii. Activitatea neuromusculară.
• Suportul morfologic şi funcţional al motricităţii. Activitatea neuromusculară.
38
• Metodologia evaluarii activităţii motrice.
• Analiza structurală a unui lanţ cinematic osteo-muscular.
• Biomecanica membrului superior: complexul musculo-scheletal acromioclavicular.
• Mişcări segmentare ale membrului superior; mişcările articulare ale articulaţiilor humero-
cubito-radiale şi ale mâinii.
• Biomecanica membrului inferior: mişcările articulare şi segmentare ale membrului
inferior.
• Kinesiologia mersului uman.
• Kinesiologia unor mişcări particulare: alergare, mers pe scară etc.
Lucrări practice
• Analiza structurală a unui lanţ cinematic osteo-muscular.
• Mărimi segmentare antropometrice.
• Determinarea centrelor de masă segmentare ale sistemului musculo-scheletal.
• Mărimi inerţiale ale corpului uman.
• Analiza mersului uman.
• Analiza pasului de alergare.
BAZELE GENERALE ALE KINETOTERAPIEI

• Însuşirea de către studenţi a unui bagaj mai larg de cunoştinţe, privind selecţia, combinarea
şi adaptarea mijloacelor şi metodelor de tratament, pe categorii de boală şi specific de
bolnav
• Familiarizarea cu terminologia şi tematica specifică domeniului kinetoterapie si motricitate
specială.
• Prezentarea unui parcurs prin patologia umană, beneficiară a tratamentelor
kinetoterapeutice.
• Asigurarea capacităţii de cuprindere şi evaluare a restantului funcţional al bolnavilor, pe
categorii de boală, beneficiari ai kinetoterapiei.
• Incursiune în posibilităţile şi limitele kinetoterapiei pe categorii de boală,în elaborarea
prognozelor pe termen scurt, mediu şi lung.
• Prezentarea situaţiilor de risc vital, în relaţie cu kinetoterapia.
• Discuţii asupra alcătuirii planurilor, programelor, lecţiilor şi şedinţelor.
• Vizite în unităţi sanitare cu prezentare de cazuri, în condiţii de spital şi ambulator.
39
Conţinut
Curs
• Aprofundarea noţiunilor de lateralitate emisferică, cinematică, cinetică, postură,
aliniament corporal.
• Clasificarea mişcărilor pe axe şi planuri funcţionale.
• Exerciţiul fizic mijloc de bază al terapiei moderne.
• Kinetoterapia primară şi secundară, posibilităţi şi limite.
• Principii de bază ce stau la baza alcătuirii planului de tratament kinetoterapeutic.
• Noţiunile de plan, program, lecţie şi şedinţă de tratament în practica kinetoterapeutică.
• Însuşirea metodelor şi principiilor de tratament în cadrul recuperării bolnavilor cu
afecţiuni reumatologice.
• Elaborarea principiilor, mijloacelor şi metodelor de tratament în cadrul recuperării
pacienţilor cu afecţiuni neurologice sau neuromotorii.
• Prezentarea celor mai frecvente patologii ortopedo-traumatice de la nivelul aparatului
locomotor.
• Prezentarea obiectivelor şi principiilor de lucru în cadrul recuperării cardio-vasculare şi
respiratorii.
• Detalierea limitelor şi posibilităţilor de recuperare în cadrul recuperării pediatrice.
• Stabilirea obiectivelor şi modului de lucru în cadrul programelor de recuperare pediatrică.
• Patologia sportivă – mijloace şi posibilităţi terapeutice.
• Modalităţi şi principii de dozare a efortului în cadrul patologiei geriatrice
Lucrări practice
• Demonstrarea practică a clasificării mişcărilor în planuri funcţionale; poziţia zero.
• Studiul mişcărilor concentrice şi excentrice, în interiorul şi exteriorul segmentului de
contracţie.
• Incursiune prin tehnicile şi metodele de tratament kinetoterapic.
• Testarea şi exemplificarea metodelor practice de lucru în patologia aparatului locomotor.
• Prezentarea modalităţilor de reeducare a mersului şi recuperare a autonomiei de deplasare
în patologia aparatului locomotor.
• Reeducarea prehensiunii şi a capacităţii de autoservire.
• Reeducarea stabilităţii articulare.
• Reeducarea echilibrului.
40
ELEMENTE DE FIZIOPATOLOGIE ŞI SEMIOLOGIE ÎN KINETOTERAPIE
• Prezentarea principalelor mecanisme implicate în producerea şi evoluţia bolilor aparatelor
circulator, respirator, excretor, sistemelor nervos şi muscular. Accentul este pus pe
endocrinopatii şi afecţiuni musculo-scheletale.
• Explice fiziopatologia principalelor afecţiuni care pot duce la disfuncţii ale lanţului
neuro-mio-artrokinetic.
• Descrie semnele clinice cu importanţă pentru kinetoterapeut.
• Utilizeze ȋn mod practic informaţiile conţinute ȋn curs pentru alcătuirea unui program
de kinetoterapie adecvat.
• Analizeze evoluţia pacientului sub tratament.
Conţinut
Curs
• Noţiuni şi mecanisme de bază ale fiziologiei patologice.
• Fiziopatologia termoreglării.
• Elemente privind fiziopatologia sângelui.
• Tulburări de ritm cardiac şi elemente de semiologie.
• Hipertensiunea; hipotensiunea arterială şi elemente de semiologie.
• Fiziopatologia aparatului respirator şi elemente de semiologie.
• Fiziopatologia aparatului digestiv şi elemente de semiologie.
• Fiziopatologia excreţiei şi elemente de semiologie.
• Elemente de fiziopatologie şi semiologie ale echilibrului acido-bazic şi hidroelectrolitic.
• Fiziopatologia echilibrului fosfo-calcic şi elemente de semiologie.
• Fiziopatologia endocrină, metabolică şi elemente de semiologie.
• Fiziopatologia sistemului nervos şi elemente de semiologie.
• Elemente de fiziopatologie şi semiologie musculară.
• Fiziopatologia afecţiunilor musculo-scheletale şi degenerative.
Seminar
• Stadiile de evoluţie ale bolilor, constituţia şi terenul.
• Sindromul general de adaptare, şocul, inflamaţia.
• Hipo şi hipertermia.
• Capacitatea de efort în boli ale sângelui.
• Semiologia tulburărilor de ritm.
41
• Semiologia insuficienţei cardiace.
• Semiologia afecţiunilor circulatorii.
• Semiologia insuficienţei respiratorii.
• Corelaţia între kinetoterapie şi afecţiunile digestive.
• Importanta semiologiei aparatului urinar în kinetoterapie.
• Osteoporoza, rahitismul şi osteomalacia.
• Semiologia bolilor endocrine.
• Semiologia neurologică.
• Semiologia afecţiunilor musculo-scheletale şi degenerative.
STAGIU DE APLICAŢII PRACTICE ÎN INSTITUŢII BALNEARE

• Cunoaşterea viitorului loc de muncă, cunoaşterea bazei de tratament, dotarea, legăturile
interdisciplinare, relaţiile dintre pacient-terapeut, terapeut alt personal din echipa unde
lucrează.
• Cunoască formele de organizare ale cabinetelor si clinicilor de recuperare.
• Cunoască circuitul pe care îl urmează pacientul in cadrul procesului de recuperare.
• Deprindă abilităţile de lucru în cadrul echipei pluridisciplinare.
Conţinut
Lucrări practice
• Vizitarea instituților de profil balnear, cunoașterea bazelor de tratament
• Rolul tratamentului în staţiunile balneare.
• Circuitul care se efectuează în cadrul curelor balneare.
• Hidroterapia.
• Electroterapia.
• Lucrul practic în toate compartimentele descrise la cursuri
• Discuţii despre îmbunătăţirea procesului de recuperare şi reabilitare în cadrul curelor
balneare.
TEHNICI DE MANEVRARE A BOLNAVULUI

• Însuşirea cunoştinţelor din domeniul tehnicilor şi manevrelor utilizate în practica de zi cu
zi a kinetoterapeutului.
42
• Cunoaşterea particularităţilor metodice de aplicare a manevrelor.
• Însuşirea cunoştinţelor pentru activitatea practică de recuperare.
Conţinut
Curs
• Asistentul în faţa pacientului. Principii şi obiective ale asistenţei la domiciliu.
• Organizarea activităţii asistentului. Ȋngrijiri medicale specifice.
• Îngrijiri corporale de bază. Activităţi ale vieţii zilnice.
• Sisteme de manevrare a pacientului. Poziţii şi măsuri de autoprotecţie a
kinetoterapeutului.
• Reacţiile organismului în condiţiile reducerii mişcării. Modificări fiziologice ce apar în
condiţii de imobilizare.
• Reacţiile organismului în condiţiile reducerii mişcării. Modalităţi de prevenire sau
reducere a efectelor imobilizării.
• Mijloace ajutătoare în vederea menţinerii ortostatismului şi asistarea mersului.
Lucrări practice
• Măsuri de autoprotecţie a kinetoterapeutului.
• Sisteme de manevrare a pacientului: poziţii ale pacientului ce faciliteaza manevrarea;
pricipalele acţiuni ale asistentului.
• Manevrarea pacientului: ȋntoarcerile; deplasarea laterală în pat.
• Manevrarea pacientului: ridicarea şi deplasarea; transferul în şi din pat.
• Poziţionarea corecta a pacientului: principiile poziţionării; drenajul postural.
• Mersul cu ajutorul cârjelor şi bastoanelor: metodologia dezvoltării echilibrului;
dobândirea forţei în braţe; însuşirea mersului cu ajutorul aparatelor; însuşirea căderilor şi a
ridicării din cădere.
• Deplasarea cu ajutorul fotoliui rulant: deplasarea înainte înapoi cu fotoliu rulant, cu ajutor
şi fără însoţitor; întoarcerile cu ajutorul fotoliului rulant; urcarea şi coborârea
bordurilor/scărilor cu ajutorul rulant.
TEHNICI ŞI METODE ÎN KINETOTERAPIE

• Ȋnsuşirea cunoştinţelor din domeniul tehnicilor, exerciţiului fizic şi a metodelor folosite ȋn
recuperare.
• Cunoaşterea particularităţilor metodice de aplicare a exerciţiului fizic ȋn recuperare;
• Ȋnsuşirea cunoştinţelor pentru activitatea practică de recuperare.
43
Conţinut
Curs
• Mişcarea – bază a kinetoterapiei (clasificarea tehnicilor kinetologice): Tehnici anakinetice
- imobilizarea: (de punere în repaus, de contenţie, de corecţie); Tehnici anakinetice -
posturarea: (corectivă, de facilitare a proceselor fiziologice).
• Tehnici kinetice statice: Contracţia izometrică; Relaxarea musculară.
• Mişcarea - bază a kinetoterapiei,casificarea tehnicilor kinetologice: Tehnici kinetice
dinamice (mobilizările pasive – indicaţii terapeutice, reguli şi condiţii de aplicare);
Tehnica de execuţie pe segmente; Efectele mobilizărilor pasive asupra organismului
(locale şi generale).
• Mobilizările pasive – modalităţi tehnice (altele) de aplicare: Mobilizarea autopasivă,
pasivă mecanică, pasivo-activă, tracţiunile (elongaţiile); Mobilizarea forţată sub anestezie;
Manipulările.
• Tehnici kinetice dinamice active: Tehnici kinetice dinamice active reflexe; Tehnici
kinetice dinamice active; Tehnici kinetice dinamice active voluntare (liberă, activo-pasivă,
activă cu rezistenţă).
• Metode kinetologice: Definiţia metodei, caracteristicile metodelor kinetologice; Metode
kinetologice (mecanoterapia, scripetoterapia, suspensoterapia, sistemul Guthri Smith).
• Metode kinetologice: Metoda Kabat. (indicaţii, descrierea metodei pe segmente).
• Metode kinetologice: Metoda Bobath (indicaţii, descrierea metodei de facilitare neuro-
proprioceptivă); Metoda Brunnström.
• Metode kinetologice: Metoda Vojda; Metoda Temple Fay.
• Metode kinetologice: Metoda Klapp (indicaţii, descrierea metodei); Metoda von
Niederhoffer – Egidy (pentru corectarea scoliozelor).
• Metode kinetologice: Metoda Mezieres (pentru corectarea lordozelor); Stretchingul.
• Metode kinetologice: Hidrokinetoterapia; Gimnastica aerobică.
• Sportul terapeutic. Terapia ocupaţională şi ergoterapia.
Lucrări practice
• Tehnici kinetologice: Tehnici anakinetice – imobilizarea; Tehnici anakinetice - posturarea.
• Tehnici kinetice statice: Contracţia izometrică; Relaxarea musculară.
• Mişcarea - bază a kinetoterapiei,clasificarea tehnicilor kinetologice. Tehnici kinetice
dinamice – mobilizări pasive, tehnica de execuţie pe segmente.
44
• Mobilizare pasivă asupra organismului. Mobilizările pasive – modalităţi tehnice (altele)
de aplicare. Mobilizarea autopasivă, pasivă mecanică, pasivo-activă, tracţiunile. Tehnici
kinetice dinamice active. Tehnici kinetice dinamice active reflexe.
• Tehnici kinetice dinamice active: Tehnici kinetice dinamice active voluntare (liberă,
activo-pasivă, activă cu rezistenţă).
• Metode kinetologice: Mecanoterapia, scripetoterapia, suspensoterapia.
• Metode kinetologice: Gimnastica aerobică.
• Metode kinetologice: Metoda Kabat. (indicaţii, descrierea metodei pe segmente)
• Metode kinetologice: Metoda Bobath (indicaţii, descrierea metodei de facilitare neuro-
proprioceptivă)
• Metode kinetologice: Metoda Brunnström; Metoda Vojda; Metoda Temple Fay
• Metode kinetologice: Metoda Klapp (indicaţii, descrierea metodei); Metoda von
Niederhoffer – Egidy (pentru corectarea scoliozelor).
• Metode kinetologice: Metoda Mezieres (pentru corectarea lordozelor)
LIMBA ENGLEZĂ
• Studenţii îşi vor însuşi un limbaj adecvat domeniului kinetoterapiei;
• Studenţii vor avea capacitatea de a se prezenta competitiv la un interviu în limba engleză
pentru un job, vor şti să alcătuiască un CV şi o scrisoare de motivaţie în limba engleză.
• Înţeleagă texte scrise sau orale în limba engleză din domeniul kinetoterapiei
• Descrie în limba engleză situaţii din domeniul kinetoterapiei
• Interpreteze în limba engleză texte din domeniul kinetoterapiei.
Conţinut
Seminar
• Cine eşti?
• Test Iniţial.
• Să practicăm psihologia 1.
• Să practicăm psihologia 2
• Gândul şi Limbajul
• Atletism.
• Sport: Opinii.
• Inteligenţa Emoţională.
45
• Mai ţineţi minte?
• Memoria Colectivă
• Sănătatea Mentală – Probleme cotidiene.
• Sănătatea Mentală ? – Situaţii Controversate.
• Personalitate.
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ŞI PRIM AJUTOR

• Realizarea unei educaţii sanitare a studenţilor şi implementarea unor noţiuni de bază de
prim ajutor
• Crearea unor deprinderi alimentare corecte în concordanţă cu necesităţile specific
activităţilor fizice.
• Însuşirea unor noţiuni de călire a organismului şi posibilităţile de prevenire a unor
îmbolnăviri.
• Dozarea efortului fizic în funcţie de posibilităţile organismului de adaptare.
• Însuşirea manevrelor de prim ajutor specific domeniului de activitate.
Conţinut
Curs
• Definiţia, obiectivele, scopul şi sarcinile disciplinei. Igiena alimentaţiei.
• Influenţa mediului ambiant asupra creşterii, dezvoltării organismului, asupra stării de
sănătate.
• Principiile alimentare – hidratarea
• Principiile alimentare – glucidele şi proteinele
• Principiile alimentare - lipidele şi vitaminele
• Mecanismele de termoreglare şi călirea
• Refacerea după efort şi suplimentarea alimentară
• Prevenirea accidentelor specifice domeniului
• Elemente teoretice de resuscitare cardio-respiratorie şi manevra Heimlich
• Contuzii, plăgi şi hemoragii
• Entorse, luxaţii şi fracturi
• Traumatisme cranio-cerebrale: definiţie, mecanisme de producere, diagnostic, prim ajutor.
• Intoxicaţii şi arsuri
• Lombalgiile de efort: definiţie, diagnostic, mod de prevenire
46
Lucrări practice
• Influenţa factorilor de mediu asupra organismului
• Oboseala acută şi refacerea după efort.
• Principii alimentare
• Suplimentele alimentare şi susţinătoarele de efort
• Manevre de resuscitare cardio-respiratorie
• Manevra Heimlich
• Bandaje, comprese şi atelări
ÎNOT ŞI HIDROTERAPIE
• Formarea unui sistem de cunoştinţe teoretice şi de abilităţi practice şi organizatorice în
vedera desfăşurării eficiente a activităţilor terapeutice specifice.
• Capacitatea de a utiliza proprietăţile mediul acvatic şi de adaptare a tehnicii sportive de
înot la situaţii terapeutice concrete.
• Abilitarea cu tehnici specifice de manevrare a pacienţilor în mediul acvatic, de evitare a
accidentelor şi cunoaşterea procedurilor de acordare a primului ajutor în cazul producerii
unor accidente.
Prin studierea conținutului teoretic şi practic al cursului de Înot și hidroterapie se urmăreşte ca
studenţii să fie capabili:
• Să conștientizeze influențele benefice pe care le are practicarea înotului asupra corpului
omenesc cât şi efectele pozitive exercitate de mişcările specifice tehnicii de înot dar şi cele
exercitate de mediul acvatic în tratarea unor afecţiuni anatomice şi funcţionale;
• să cunoască regulile de igienă care trebuie respectate în folosirea apei şi înotului ca mijloc
de tratament;
• să poată opera cu termeni din fizică, anatomie, fiziologie, biomecanică etc. în explicarea
legilor plutirii şi înaintării corpului în apă;
• să demonstreze prin înot integral şi defalcat tehnica corectă de înot în două din cele patru
procedee sportive de înot: craul pe piept şi craul pe spate şi tehnica înotului segmentar
utilizat în tratarea anumitor afecţiuni;
• facultativ, demonstrarea tehnicii procedeelor bras şi fluture cu acordarea de bonificaţie la
nota finală;
• să descrie corect tehnica procedeelor sportive de înot şi să explice influenţele folosirii apei
şi anumitor mişcări din tehnica de înot în tratarea anumitor afecţiuni;
47
• să stăpânească procedurile de salvare de la înec şi de reanimare;
• să fie capabili să conceapă programe de terapie pe grupe de afecţiuni folosind ca mijloace
apa şi tehnica de înot;
• să posede capacitatea de a adapta programele de hidroterapie în funcţie de particularităţile
pacienţilor;
• să poată realiza un proiect de organizare a unei şedinţe de hidroterapie
Conţinut
Curs
• Istoricul înotului, evoluția tehnicii procedeelor sportive de înot.
• Caracteristicile înotului și influenţele exercitate de practicarea acestuia asupra
organismului.
• Evoluția în timp a utilizării înotului ca mijloc de tratament al unor afecțiuni.
• Bazele tehnice ale înotului: legile plutirii şi înaintării în apă, studiul eficacităţii mişcărilor
de înot.
• Influențele exercitate de proprietățile fizice ale apei în tratamentul unor afecțiuni.
• Influențele exercitate de proprietățile chimice ale apei în tratamentul unor afecțiuni.
• Folosirea înotului ca mijloc de tratament al unor afecțiuni.
• Metodica alcătuirii programelor de terapie folosind ca mijloace terapeutice apa și înotul.
• Metodica organizării și desfășurării unei activități de terapie folosind ca mijloace
terapeutice apa și înotul.
Lucrări practice
• Exerciţii pe uscat și în apă pentru învățarea tehnicii procedeelor sportive de înot craul pe
piept, craul pe spate și bras: exerciţii pe uscat, exerciţii de acomodare cu apa, plutirea,
respiraţia, deschiderea ochilor în apă.
• Tehnica mişcărilor de picioare şi braţe în procedeele craul pe piept, craul pe spate și bras,
coordonarea lor şi a acestora cu respiraţia, înotul integral.
• Exerciţii pentru consolidarea tehnicii procedeelor de înot învățate.
• Înotul segmentar utilizat în tratarea unor afecțiuni.
• Alcătuirea unor programe speciale de tratare a unor afecțiuni folosind înotul adaptat și
efectele benefice exercitate de proprietățile fizice și chimice ale apei.
• Susținerea probelor de control sub forma unui concurs de înot.
48
KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNI ORTOPEDO-TRAUMATICE
• Cursul îşi asumă obligaţia de a asigura studenţilor un cadru conceptual larg, în ceea ce
priveşte selecţia, combinarea şi adaptarea tuturor mijloacelor de tratament maso-
kineto-fizioterapeutic diferenţiate pe fiecare afecţiune în parte, al acestui vast capitol
de patologie. Se va pune accentul pe prezentarea şi exemplificarea tuturor mijloacelor
şi metodelor de tratament, aferente kinetoterapiei profilactice, terapeutice şi de
recuperare, în raport de stadiul de evoluţie a patologiei ortopedo-traumatice si
sportive.
• Recunoască terminologia şi tematica specifică disciplinei ortopedie şi traumatologie.
• Cunoască tipurile de boli şi a patologiei ortopedo-traumatice şi modalităţile de tratare
a lor prin kinetoterapie.
• Aplice metodele specifice în recuperarea traumatismelor ortopedo-traumatice.
• Dobândească abilităţi în kinetoterapia specifică, organizarea şi derularea activităţii în
ortopedie.
Conţinut
Curs
• Componente specializate ale sistemului osteo-articular.
• Procesul vindecării şi eşecul vindecării osoase.
• Consideraţii generale în chirurgia ortopedică.
• Elemente de patologie osoasă traumatică.
• Elemente de patologie osoasă netraumatică.
• Elemente de patologie articulară traumatică şi netraumatică.
• Principii de tratament în fracturi.
• Modalităţi de tratament conservator nechirurgical (ortopedic şi funcţional în fracturi).
• Modalităţi de tratament chirurgical în fracturi.
• Sechelele fracturilor.
• Principii şi modalităţi moderne de tratament în ortopedie.
• Principii şi modalităţi în patologia traumatică a ţesuturilor moi.
• Principii şi modalităţi de recuperare în cadrul endoprotezării membrelor inferioare (şold,
genunchi).
• Principii şi modalităţi de recuperare în endoprotezarea membrelor superioare (umăr).
49
Lucrări practice
• Tehnici de recuperare a mâinii.
• Recuperarea cotului pre şi post imobilizare.
• Recuperarea funcţională a umărului.
• Tehnici de recuperare a şoldului posttraumatic.
• Strategia de recuperare a genunchiului posttraumatic.
• Recuperarea funcţională a articulaţiilor şi musculaturii.
• Recuperarea funcţională în fracturile membrului inferior.
• Recuperarea funcţională în fracturile membrului superior.
• Recuperarea funcţională în luxaţiile membrului inferior.
• Recuperarea funcţională în luxaţiile membrului superior.
• Recuperarea membrului inferior după artroplastii la nivelul membrelor inferioare.
• Reeducarea mersului.
• Combaterea durerii.
STAGIU DE PRACTICĂ ÎN CENTRE DE RECUPERARE

• Cunoaşterea viitorului loc de muncă, cunoaşterea bazei de tratament, dotarea, legăturile
interdisciplinare, relaţiile dintre pacient-terapeut, terapeut alt personal din echipa unde
lucrează.
• Cunoască formele de organizare ale cabinetelor si clinicilor de recuperare.
• Cunoască circuitul pe care îl urmează pacientul in cadrul procesului de recuperare.
• Deprindă abilităţile de lucru în cadrul echipei pluridisciplinare.
Conţinut
Lucrări practice
• Vizitarea întregului spital de profil de recuperare, a tuturor bazelor de tratament
• Observarea tehnicilor de lucru cu pacienţii în diferite clinici (ortopedie, reumatologie,
cardio-respiratori, neurologie, balneologie neuromotori etc.)
• Cunoaşterea bazei de tratament obligatorie pentru buna desfăşurare a activităţii
• Etapele de desfăşurare a unei şedinţe de kinetoterapie ȋn diferite clinici
50
ELEMENTE DE TERAPIE PRIN DANS
• Proiectarea, planificarea şi organizarea programului de terapie prin dans adaptând
mecanismele care guvernează structurile biologice şi psihice ale organismului uman.
• Capacitatea de a concepe, organiza si desfăşura programe de recuperare prin dans în
funcţie de vârstă, sex, respectând principiile eticii profesionale.
• Planificarea şi structurarea sistemelor de acţionare pentru conceperea programelor de
recuperare adaptate diferilor grupe de vârstă.
Conţinut
Curs
• Caracteristici generale ale dansului.
• Introducere în fenomenul terapeutic al dansului.
• Terapia prin dans – mijloc de recreere şi socializare a persoanelor cu dizabilităţi.
• Dansul ca mijloc profilactic şi terapeutic.
• Beneficiile terapiei prin dans. Metodologia alcătuirii programelor de terapie prin dans.
• Clasificarea tipurilor de dans în funcţie de efectele acestora asupra psihicului şi fizicului
uman.
• Aspecte teoretice şi practice privind metodica predării elementelor de dans şi influenţele
acestora asupra fizicului şi psihicului uman.
Lucrări practice
• Metodica predării paşilor de dans modern, clasic şi contemporan - învăţare.
• Metodica predării paşilor de dans modern, clasic şi contemporan - consolidare.
• Metodica predării paşilor de dans tradiţional - învăţare.
• Metodica predării paşilor de dans tradiţional - consolidare.
• Metodologia realizării programelor de terapie prin dans.
• Lecţii metodice care vizează conceperea, organizarea şi desfăşurarea programelor de
terapie prin dans.
• Lecţii metodice care vizează conceperea, organizarea şi desfăşurarea programelor de
terapie prin dans la persoane cu deficienţe.
SPORTUL LA PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

• Formarea interesului pentru activităţile sportive care implică persoanele cu nevoi speciale.
• Prezentarea, explicarea şi însuşirea conceptelor de deficienţă, incapacitate, handicap etc.
51
• Dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi în lucrul cu persoane cu nevoi speciale.
• Identificarea şi organizarea activităţilor sportive specific persoanelor cu dizabilităţi.
Conţinut
Curs
• Delimitări conceptuale (deficienţă, incapacitate, handicap, dizabilitate, persoane cu nevoi
speciale).
• Integrarea psiho-socială a persoanelor cu nevoi speciale.
• Aspecte medicale şi sportive la persoanele cu nevoi speciale.
• Reguli speciale în lucrul direct cu persoanele cu dizabilităţi.
• Materiale ajutătoare pentru practicarea activităţilor sportive la persoanele cu nevoi
speciale.
• Sportul la persoane cu dizabilităţi. Sportul adaptat şi regulamente specifice.
• Instituţii şi competiţii sportive specific persoanelor cu dizabilităţi.
Lucrări practice
• Organizare de activităţi sportive de iarnă pentru diferite categorii de persoane cu nevoi
speciale (pe pârtie cu sania, schiurile)
• Organizare de activităţi sportive de iarnă pentru diferite categorii de persoane cu nevoi
speciale (la patinoar)
• Organizare de activităţi sportive pentru diferite categorii de persoane cu nevoi speciale –
goalball
boccia
• Organizare de activităţi sportive pentru diferite categorii de persoane cu nevoi speciale -
volei sitting
baschet în scaun cu rotile
tenis de câmp în scaun cu rotile
rugby tag în scaun cu rotile
badminton
pe biciclete
52
în parc – la aparatele de fitness
atletism
fotbal
handbal
METODE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

• Formarea deprinderilor de utilizare a metodelor de cercetare în domeniul kinetoterapiei.
• Familiarizarea studenţilor cu terminologia specifică activităţii de cercetare în domeniul
kinetoterapiei;
• Introducere în problematica cercetării în domeniul kinetoterapiei;
• Formarea cunoştinţelor necesare realizării unei lucrări de cercetare (lucrare de licenţă,
articol etc.)
Conţinut
Curs
• Prezentarea activităţii de cercetare şi a principalelor tipuri de cercetare utilizate în
domeniul kinetoterapiei.
• Metoda observaţiei – metodă de cercetare ştiinţifică
• Metoda anchetei – metodă de cercetare ştiinţifică
• Metoda experimentală - metodă de cercetare ştiinţifică
• Metoda statistico-matematică - metodă de cercetare ştiinţifică.
• Metoda studiului de caz - metodă de cercetare ştiinţifică.
• Metoda istorică, metoda comparativă şi metoda reprezentării grafice
Seminar
• Direcţii de cercetare, tematică, condiţii de realizare a titlului unei cercetări.
• Conţinutul şi structura unei lucrări de cercetare
• Condiţii de redactare şi prezentare a unei lucrări de cercetare
• Identificarea şi prezentarea variabilelor (independentă, dependentă), formularea
ipotezelor, a scopului (obiectivelor) şi a sarcinilor de lucru în cadrul unei lucrării de
cercetare.
53
• Evaluare în domeniul kinetoterapiei – în concordanţă cu titlul lucrării de licenţă.
• Măsurare în domeniul kinetoterapiei – în concordanţă cu titlul lucrării de licenţă.
• Realizarea şi aplicarea unei fişe de observaţie
• Construirea şi aplicarea unor itemi sub formă de chestionar şi / sau interviu
• Verificarea nivelului de încredere a itemilor (variabilelor / constructelor) prin intermediul
softului SPSS – coeficientul Alpha Cronbach
• Testarea ipotezelor prin intermediul indicatorilor statistico-matematici Coeficientul
Spearman şi Pearson
• Aplicarea şi semnificaţia (interpretarea) indicatorilor statistici: tendinţei centrale,
dispersiei
• Tabelarea, cuantificarea şi reprezentarea grafică a rezultatelor unei cercetări
• Realizarea şi prezentarea unui proiect pe baza temei de licenţă: plan, subiecţi, probe,
variabile, ipoteze, anticiparea unor rezultate etc.
LIMBA ENGLEZĂ
pentru un job, vor şti să alcătuiască un CV şi o scrisoare de motivaţie în limba engleză
• Înţeleagă texte scrise sau orale în limba engleză din domeniul kinetoterapiei.
• Descrie în limba engleză situaţii din domeniul kinetoterapiei.
Conţinut
Seminar
• Personalitate – Aplicaţii Practice.
• Dependenţe Psihologice în Timpuri Moderne.
• Ştiinţa Psihică
• Viitorul psihiatriei poate fi în interiorul stomacului tău
• Gânduri & Impactul Emoţiilor asupra Sănătăţii
• Kinetoterapia
• Facultatea de Kinetoterapie
• Vă plac oamenii?
• Experienţe
54
• Grupuri în Kinetoterapie.
• Kinetoterapie – Probleme actuale
• Kinetoterapie – Situaţii Controversate
Anul 3, 2015-2016
KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNI CARDIO-RESPIRATORII

• Prezentarea principalelor afecţiuni cardiovasculare şi respiratorii dintr-un punct de vedere
unitar, pe baza interrelaţiilor fiziopatologice, în acest mod stabilindu-se un fundament
pentru instituirea kinetoterapiei specifice.
• Prezentarea metodelor de kinetoterapie a hipertensiunii, cardiomiopatiei ischemice,
insuficienței cardiace, afecțiunilor arteriale și venoase, precum și recuperarea după
infarctul miocardic.
• Prezentarea posibilităților de recuperare prin kinetoterapie în cazul insuficienței
respiratorii restrictive și al disfuncțiilor respiratorii obstructive și mixte.
Conţinut
Curs
• Hipertensiunea arterială
• Cardiomiopatia ischemică
• Infarctul miocardic acut
• Insuficienţa cardiacă
• Valvulopatiile
• Arteriopatiile
• Tromboza venoasă profundă, sindromul postrombotic, limfedemul
• Activităţile fizice la purtătorii de pacemaker
• Evaluarea pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare
• Bronhopneumopatia cronică obstructivă, astmul bronşic, emfizemul pulmonar
• Evaluarea pacienţilor cu afecţiuni respiratorii
• Recuperarea pacienţilor cu disfuncţie ventilatorie obstructivă
• Recuperarea pacienţilor cu disfuncţie ventilatorie restrictivă
• Recuperarea pacienţilor cu disfuncţie ventilatorie mixtă.
Lucrări practice
• Kinetoterapia în hipertensiunea arterială
55
• Testarea la efort şi mijloace de evaluare a funcţiilor cardiovasculare
• Adaptarea la efort a bolnavului coronarian
• Recuperarea după infarctul miocardic
• Recuperarea în insuficienţa cardiacă
• Recuperarea în valvulopatii
• Recuperarea în artriopatii şi afecţiuni venoase
• Teste specifice pentru evaluarea funcţiei respiratorii
• Testarea la efort a funcţiei respiratorii
• Relaxarea în recuperarea bolnavilor respiratori
• Posturarea în recuperarea bolnavilor respiratori
• Gimnastica (corectoare şi respiratorie propriu-zisă) în recuperarea bolnavilor respiratori
• Educarea tusei şi a vorbitului
• Terapia ocupaţională în recuperarea bolnavilor respiratori.
KINETOTERAPIA ÎN PEDIATRIE
• Pregătirea teoretică și practică a studenților în vederea recupetăii copiilor cu diferite
afecțiuni: respiratorii, neurologice, metabolice și de nutriție, ortopedice, reumatismale,
malformații osteo-articulare, anomalii cromozomiale, tulburări din spectrul autist etc.
• Însușirea cunoștințe lor necesare leaborării și adaptării programelor de recuperare și
intervenție kinetoterapeutică la cele mai frecvente afecțiuni pediatrice.
Conţinut
Curs
• Noţiuni introductive din tematica" Kinetoterapia în afecţiuni pediatrice"; Dezvoltarea
psihomotorie a copilului normal.
• Kinetoterapia în leziuni obstetricale posttraumatice.
• Kinetoterapia în malformaţii osteo-articulare.
• Kinetoterapia în "Spina bifidă" şi în "Malformaţia luxantă a şoldului".
• Kinetoterapia în redori articulare congenitale şi posttraumatice (post-fractură).
• Kinetoterapia în redori articulare posttraumatice (post-arsură).
• Kinetoterapia în boli metabolice şi de nutriţie (distrofie, rahitism, obezitate).
• Kinetoterapia în diabetul zaharat.
• Kinetoterapia în afecţiuni respiratorii la copil (0-1an).
• Kinetoterapia în afecţiuni reumatismale.
56
• Kinetoterapia în infirmitatea motorie de origine cerebrală (I.M.O.C.)
• Kinetoterapia în I.M.O.C. (Metode analitice, funcţionale şi globale de educare / reeducare
neuromotorie).
• Kinetoterapia în anomalii cromozomiale (sindrom Down).
• Kinetoterapia în tulburări din spectrul autist.
Lucrări practice
• Program de recuperare în afecţiuni pediatrice. Examenul clinic al nou-născutului.
• Program de recuperare în paralizia obstetricală de plex brahial.
• Program de recuperare în piciorul strâmb congenital (deformaţie posturală).
• Program de recuperare în piciorul strâmb congenital varus-equin (malformaţie).
• Program de recuperare în "Torticolis" şi "Artrogripoza".
• Program de recuperare în redoarea articulară posttraumatică (post-arsură).
• Program de recuperare în rahitism.
• Program de recuperare în obezitate.
• Program de recuperare în distrofia musculară progresivă.
• Program de recuperare în boala Legg-Calve-Perthes.
• Program de recuperare în I.M.O.C. la copilul mic.
• Program de recuperare în sechelele encefalopatiei infantile după vârsta de 3 ani.
• Program de recuperare a copilului cu sindrom Down.
• Program de recuperare a copilului cu tulburări din spectrul autist
KINETOTERAPIA ÎN NEUROLOGIE
• Disciplina îşi propune să lărgească sfera de cunoaştere a studenţilor în patologia
neurologică și neuromotorie, mijloacele şi metodele folosite, indicaţiile şi contraindicaţiile
medicale.
• Recunoască terminologia și manifestările fiziopatologice ale patologiei neurologice și
neuromotorii.
• Cunoască tipurile de boli şi patologia neurologică și neuromotorii ce beneficiază de
indicaţiile aplicării kinetoterapiei şi modalităţile de aplicare a procedeelor și metodelor
specifice.
• Să cunoască contraindicaţiile temporare şi definitive în aplicarea kinetoterapiei în cadrul
patologiei neurologice și neuromotorii.
57
Conţinut
Curs
• Neurologia ca disciplină de graniţă, posibilităţi şi limite de recuperare în afecţiunile
neurologice
• Diferenţierea etiopatogenică a afecţiunilor neurologice generatoare de handicap motor
• Fiziologia și fiziopatologia sistemului nervos central
• Fiziologia și fiziopatologia sistemului nervos periferic
• Kinetoterapia în afecțiunile sistemului nervos central
• Kinetoterapia în afecțiunile sistemului nervos periferic
• Fiziopatologia și recuperarea leziunilor piramidale
Lucrări practice
• Recuperarea pacienților cu leziuni ale scoarței cerebrale
• Recuperarea pacienților cu leziuni ale coloanei vertebrale
• Recuperarea pacienților cu leziuni ale nervilor periferici de la nivelul membrului superior
• Recuperarea pacienților cu leziuni ale nervilor periferici de la nivelul membrului inferior
• Recuperarea pacienților cu leziuni extrapiramidale
• Recuperarea pacienților cu leziuni piramidale
• Abordări interdisciplinare în cazul pacientului neurologic.
COMUNICARE ȘI RELAȚIONARE ÎN KINETOTERAPIE

• Definirea şi utilizarea adecvată a terminologiei educaţiei fizice şi sportive și educarea
abilității de a comunica eficient
OBIECTIVE SPECIFICE VIZÂND COMPETENŢELE CONCRETIZATE ÎN
CUNOŞTINŢE, DEPRINDERI ŞI/SAU COMPETENŢE GENERALE
competenţe cognitive (cunoştinţe)
• Învăţarea strategiilor de comunicare eficientă
• Formarea abilităţilor de a transmite mesaje constructive, clare, concrete.
competenţe funcţionale (deprinderi sau capacităţi de utilizare a cunoştinţelor într-o situaţie
de muncă dată)
• Dezvoltarea capacităţii absolventului de a pune în practică în mod autonom
cunoştinţele dobândite în situaţii particularizate.
competenţe personale
• Capacitatea de a gestiona situații conflictuale.
58
• Abilitatea de a organiza colective eterogene prin intermediul "cuvântului"
competenţe generale
• Dezvoltarea abilităţilor personale şi valorizarea anumitor caracteristici.
profesionale în adoptarea celor mai adecvate atitudini şi comportamente.
Conţinut
Curs
• Comunicarea-proces de transmitere a informaţiilor.
• De ce este importantă comunicarea dintre kinetoterapeut și pacient?
• Comunicarea – delimitări conceptuale, teorii clasice și moderne ale comunicării.
Principiile comunicării
• Caracteristicile procesului de comunicare
• Caracteristici și instrumente ale comunicării eficiente
• Formele de comunicare
• Formele instrumentale de comunicare
• Strategii de comunicare
• Tehnici de asculta reactivă
• Bariere în comunicare
• Gestionarea conflictelor
• Personalitatea profesorului/kinetoterapeutului. Importanța calităților personale în relația
terapeutică
• Statutul, funcţiile şi rolurile profesorului/kinetoterapeutului
• Conducerea grupurilor. Tipuri de comunicare. Lider și leadership. Tipuri de conducere
• Comunicarea în spațiul formal.
Seminar
• Bariere în comunicare
• Instrumente ale comunicării eficiente
• Lider și leadership – tipuri de comunicare
• Comunicarea verbală
• Comunicarea non—verbală
• Comunicarea paraverbală
• Statutul, funcțiile și rolul profesorului kinetoterapeut /kinetoterapeutului
• Instrumente, tehnici, metode de stimulare a comunicării în grup
• Relația profesor kinetoterapeut/kinetoterapeut și elev/pacient în procesul terapeutic
• Ascultarea activă
59
• Comunicarea în funcție de partener: intrapersonală, interpersonală, de grup, în masă
• Comunicare eficientă
• Gestionarea conflictelor
• Personalitatea kinetoterapeutului și importanța calităților personale în relația terapeutică.
ELEMENTE DE FARMACOLOGIE ŞI TERAPIA DURERII

• Însușirea de către studenți a legilor generale de acțiune a agenților farmacologici cu
relațiile structură-acțiune și cauză-efect.
• Însușirea de către studenți a cunoștințelor privind mecanismele apariției durerii și
posibilitățile de tratare a acesteia, farmacologice și non-farmacologice.
• Analizeze efectele terapiei medicamentoase în corelație cu procedeele și mijloacele
kinetoterapeutice.
• Analizeze eficienta tratării durerii prin kinetoterapie și să aprecieze impactul
medicației antalgice asupra motricității.
Conţinut
Curs
• Definiţia şi obiectul farmacologiei
• Antiseptice şi dezinfectante
• Medicaţia generală, antibiotice şi chimioterapice
• Hormonoterapia
• Medicaţia metabolică
• Medicaţia cardiovasculară şi a aparatului respirator
• Medicaţia neurologică şi psihotropă
• Durerea: definiţie, clasificare, elemente de fiziopatologie
• Tratamentul farmacologic şi non-farmacologic al durerii
• Kinetoterapia ca principiu al tratamentului non-farmacologic al durerii
• Metode de evaluare şi diagnosticare ale durerii
• Opţiuni terapeutice pentru durerea musculoscheletală
• Terapia farmacologică a durerii din bolile reumatismale
• Tratamentul durerii de tip neuronal.
Seminar
• Factorii care influenţează acţiunea medicamentelor în organism
60
• Importanţa medicaţiei energizante şi a vitaminoterapiei
• Aminoacizi și stimulante ale mineralizării
• Corelaţia dintre kinetoterapie şi medicaţie la bolnavii cu afecţiuni neurologice
• Corelaţia dintre kinetoterapie şi medicaţie la bolnavii cu afecţiuni cardiovasculare
• Medicaţia aparatului respirator
• Particularități ale utilizării diureticelor
• Ameliorarea durerii prin kinetoterapie activă
• Ameliorarea durerii prin kinetoterapie pasivă
• Tehnici miotensive
• Analgezice, antipiretice și antiinflamatoare
• Revulsive
• Miorelaxante, vasodilatatoare și vasoconstrictoare
• Produse analgezice naturiste.
KINETOTERAPIA ȊN OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE

• Cunoaşterea, prevenirea şi tratarea afecţiunilor obstetricale și ginecologice prin
intermediul tehnicilor şi metodelor kinetoterapeutice.
• Prezentarea importanței kinetoterapiei în tratamentul și recuperarea în unele ginecopatii
• Cunoașterea terminologiei specifice kinetoterapiei în afecțiunile ginecologice și
obstetricale
• Informarea studenților cu privire la modificările survenite în timpul sarcinii și în perioada
de lehuzie
• Dobândirea cunoștințelor necesare în aplicarea programelor de kinetoprofilaxie și
kinetoterapie corespunzătoare
Conţinut
Curs
• Rolul exerciţiilor fizice în puerperalitate
• Contraindicaţii pentru efectuarea exerciţiilor fizice în sarcină
• Kinetoprofilaxia în primul trimestru de sarcină
• Kinetoprofilaxia în trimestrul doi de sarcină
• Kinetoprofilaxia în trimestrul trei de sarcină
• Kinetoterapia postpartum (lehuze fără afectări morfofuncționale)
• Kinetoterapia după epiziotomie
61
• Kinetoterapia lehuzei cu simfizioloză
• Kinetoterapia lehuzei după operația cezariană
• Sarcina extrauterină - kinetoterapia postoperatorie
• Fibromul uterin - kinetoterapia postoperatorie
• Tumori ovariene benigne - kinetoterapia postoperatorie
• Kinetoterapia în sindromul algic pelvian
• Kinetoterapia în incontinenţa urinară
Lucrări practice
• Programe de kinetoprofilaxie pentru primul trimestru de sarcină
• Programe de kinetoprofilaxie pentru trimestrul doi de sarcină
• Programe de kinetoprofilaxie pentru trimestrul trei de sarcină
• Programe de kinetoterapie pentru lehuza fără afectări morfofuncționale
• Programe de kinetoterapie pentru lehuza care a suferit o perineotomie
• Programe de kinetoterapie pentru lehuza cu simfizioloză
• Programe de kinetoterapie după operația cezariană
• Programe de kinetoterapie postoperatorie pentru sarcina extrauterină
• Programe de kinetoterapie postoperatorie pentru fibromul uterin
• Programe de kinetoterapie postoperatorie în cazul tumorilor ovariene benigne
• Programe de kinetoterapie postoperatorie pentru hipertrofia congenitală a colului uterin
• Programe de kinetoterapie postoperatorie în afecțiunile trompelor uterine
• Programe de kinetoterapie pentru tratarea incontinenței urinare de efort
• Programe de kinetoterapie pentru algiile pelviene cronice neperiodice
LIMBA ENGLEZĂ
pentru un job, vor şti să alcătuiască un CV şi o scrisoare de motivaţie în limba engleză.
• selecteze informaţii privind realizări de seamă în domeniul ştiinţei / culturii artistice
din spaţiul anglo-saxon;
• se raporteze la elementele de cultură şi civilizaţie descoperite prin studiul limbii
engleze, sesizând asemănări şi deosebiri faţă de cultura autohtonă
62
Conţinut
Seminar
• Cine eşti?
• Test Iniţial
• Universul personal
• Gusturi şi preferinţe
• Planuri de viitor
• Petreceri
• Mediul înconjurător
• Progres şi schimbare
• Invenţii şi descoperiri
• Cultură şi civilizaţie
• Personalităţi de seamă
• Diversitatea spaţiului anglo-saxon
• Activităţi tradiţionale
MANAGEMENT ÎN KINETOTERAPIE
• Prin studierea conținutului disciplinei Management în kinetoterapie, se urmărește ca
studenții să fie capabili:
• Să cunoască noțiunile de bază în managementul general, a cunoștiințelor teoretice privind
necesitatea, formarea, evoluția și dezvoltarea managementului în kinetoterapie;
• să cunoască problemele cu care se confruntă managerul kinetoteraput, în realizarea
obiectivelor propuse;
• să dezvolte capacități de organizare și conducere;
• să se familiarizeze cu realitatea contemporană privind marketingul aplicat în kinetoterapie
• descrierea și demonstrarea sistemelor operaționale specifice managementului și
marketingului, pe grupe de vârstă.
• utilizarea elementelor de management și marketing, specifice domeniului.
Conţinut
Curs
• Management. Etimologie, evoluția și definirea conceptului de management
• Știința managementului și corelarea acesteia cu domeniul kinetoterapiei
• Determinante manageriale în domeniul kinetoterapiei
63
• Tipuri de resurse în managementul kinetoterapiei
• Managerul și activitatea managerială
• Sponsorizarea în cadrul unui cabinet de kinetoterapie
• Noțiuni de marketing în kinetoterapie
• Cultura organizațională
• Sistemul de valori în domeniul kinetoterapiei
• Tipologii de valori culturale în domeniul kinetoterapiei
• Caracteristicile culturii organizaționale.
Seminar
• Conceptul de management. Definirea managementului. Funcțiile managementului.
Managerii: categorie, aptitudini, roluri și carieră managerială. Caracteristicile activității
managerilor
• Concretizarea misiunii, obiectivelor și strategiilor prin sistemul de planificare în domeniul
kinetoterapiei
• Decizii și situații decizionale
• Tipuri de activități de sponsorizare. Principalele nivele de sponsorizare. Forme de
sponsorizare
• Conceptul de resursă (umană / materială) în domeniul kinetoterapiei
• Tipologii de valori culturale în kinetoterapiei. Caracteristicile culturii organizaționale:
valori, logo, norme, atitudini, convingeri, simbol, statute
PSIHOPEDAGOGIE
• Dobândirea şi înţelegerea bazei teoretice specifice Psihopedagogiei, a abilităţilor de
aplicare în practică a acestor cunoştinţe, ca şi formarea deprinderii de a acţiona autonom
pentru a observa, analiza, interpreta şi oferi soluţii problemelor concrete apărute în cadrul
activităţilor de kinetoterapie.
• familiarizarea cu noțiunile fundamentale ale psihopedagogiei;
• cunoașterea proceselor psihice implicate în procesul de învățare motrică și inteligentă;
• dezvoltarea aptitudinilor de comunicare în contexte educaționale, sportive și terapeutice;
• cunoașterea proceselor reglatorii și a mecanismelor acestora;
• cunoașterea unor strategii de management a stresului și a anxietății, în vederea obținerii
reușitei în actul de recuperare/refacere
64
• familiarizarea studenților cu elementele de bază din cadrul pregătirii psihice a sportivilor;
• formarea și exersarea capacităților de lucru în echipă;
• cunoașterea modalităților, strategiilor de prevenire și înlăturare a potențialelor pericole și a
comportamentelor nedorite în aria sportului și a kinetoterapiei.
Conţinut
Curs
• Prezentarea temelor cursului și seminariilor, a bibliografiei, a cerințelor și modalităților de
evaluare
• Domeniul Psihopedagogiei cu aplicații în educație fizică, sport și kinetoterapie. Scurt
istoric. Terminologie. Delimitarea obiectului de studiu al psihopedagogiei. Metode de
cercetare utilizate în domeniul psihopedagogiei
• Procesul de învățare. Forme. Teorii ale învățării. Tipuri de învățare. Formarea și
sistematizarea deprinderilor motrice. Reglarea acțiunii prin feedback și bio-feedback
• Didactica sportivă și modelarea pregătirii. Etapele însușirii cunoștințelor. Tehnologia
procesului instructiv-educativ
• Personalitatea umană. Definirea conceptului de personalitate. Investigarea personalității
(temperament, caracter, aptitudini)
• Performanța sportivă. Conceptul de performanță. Factorii performanței sportive
• Comunicarea și relațiile interpersonale. Delimitări conceptuale. Tipuri de comunicare
• Profesorul de educație fizică/ antrenorul/ kinetoterapeutul. Competențele profesorului de
educație fizică/kinetoterapeutului. Impactul personalității antrenorului asupra evoluției
sportivilor
• Motivație, voință și atenție în educație fizică, sport și kinetoterapie. Definirea conceptului
de motivație și dimensiunile acesteia. Teorii ale motivației. Tipuri de motivație.
Mecanisme reglatorii: voința și atenția
• Stresul și anxietate. Delimitări conceptuale. Problematica stresului și a anxietății în
contextul activității sportive de performanță și în kinetoterapie. Teorii asupra nivelului
optim al anxietății și activării în sportul de elită
• Pregătirea psihică. Conţinutul psihologic al antrenamentului sportiv. Tipuri ale pregătirii
psihice. Pregătirea psihică generală
• Psihologia competiției. Accepțiuni ale termenului de competiție/ concurs/ act terapeutic.
Stările emoționale ale sportivului în concurs/ pacientului. Pregătirea psihică pentru
concurs/actul terapeutic
65
• Grupul și conducerea acestuia. Elemente de socio-dinamică a grupului sportiv. Grupul
sportiv și caracteristicile acestuia. Familia, școala și efectul de condiționare a reușitei în
actul de refacere/recuperare
• Controlul agresivității. Definirea agresivității. Teorii psihologice asupra agresivității
• Pericole potențiale. Termenul de risc în aria sportului. Predictori psihologici ai
accidentărilor sportive. Strategii pentru reducerea riscului de apariție a tulburărilor de
alimentație la sportivi
Seminar
• « De ce se studiază psihopedagogia educaţiei fizice şi sportului ? ». Contribuţia activităţii
de educaţie fizică, sport și kinetoterapie la dezvoltarea psihosocială a individului.
• Procesul de reeducare motrică
• Modelarea pregătirii: noţiunea de model în domeniul sportului şi evoluţia acestora.
• Factorii dezvoltării umane: ereditate, mediu, educație.
• Modalităţi de optimizare a performanţei.
• Bariere în calea unei comunicări optime kinetoterapeut-pacient. Tehnici de eficientizare a
procesului de comunicare.
• Profesorul de educaţie fizică/kinetoterapeutul: perspective de abordare a personalităţii,
autoritatea şi competenţele sale. Antrenorul – personalitate şi model pentru sportiv.
• Strategii de stimulare a motivaţiei elevilor/pacienților. Erori în stabilirea scopurilor care
conduc la un dezechilibru motivaţional.
• Strategii de management al stresului.
• Consilierea kinetoterapeutică în actul de refacere/recuperare.
• Procese reglatorii: reglare, autoreglare, autocontrol în conduita volitiv-decizională.
• Identificarea factorilor care favorizează vindecarea pacientului și direcționează
modalitățile de intervenție.
• Manifestarea agresivității în actul terapeutic. Recomandări de operaționalizare a
demersurilor de ordin educativ, profilactic și curativ.
• Aspecte etice şi utilizarea doping-ului. Fenomenul de burnout manifestat la
sportivi/pacienți.
STAGIU PENTRU PREGĂTIREA ŞI ELABORAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

• Realizarea lucrării de licenţă.
66
• Stabilirea unei legături didactico-metodice între student şi cadrul didactic îndrumător (în
vederea alegerii unui titlu şi realizarea lucrării de licenţă).
• Aplicarea cunoştinţelor dobândite la disciplina Metode de cercetare ştiinţifică în
realizarea lucrării de licenţă.
• Introducere în cercetarea aplicată.
• Introducere în problematica statisticii în domeniul kinetoterapiei.
Conţinut
Lucrări practice
• Stabilirea temei pentru lucrarea de licenţă şi acordul cadrului didactic îndrumător
• Stabilirea unui plan pentru realizarea lucrării de licenţă şi acordul profesorului îndrumător.
• Realizarea bibliogafiei generale şi a bibliografiei specifice în concordanţă cu titlul ales
• Verificarea conţinutului capitolului întâi (modul de folosire al citatelor, al tabelelor, a
imaginilor etc.)
• Stabilirea ipotezei, scopului, obiectivelor, sarcinilor şi variabilelor lucrării
• Stabilirea măsurătorilor, testelor şi probelor de control
• Stabilirea unui eşantion reprezentativ din cadrul unei populaţii folosind formule
matematice.
• Stabilirea unor baterii de itemi (în contex cu variabilele cercetării) şi verificarea gradului
de încredere prin intermediul coeficientului Alpha Cronbach
• Stabilirea unui eşantion reprezentativ din cadrul unei populaţii folosind formule
matematice.
• Stabilirea unor baterii de itemi (în contex cu variabilele cercetării) şi verificarea gradului
de încredere prin intermediul coeficientului Alpha Cronbach
• Testarea ipotezei prin intermediul indicatorilor statistico-matematici (parametrii tendinţei
centrale, parametrii dispersiei, SPSS etc.)
• Stabilirea metodelor de reprezentare grafică în concordanţă cu rezultatele cercetării
• Stabilirea concluziilor, a limitelor cercetării şi a posibilelor direcţii viitoare de cercetare
ELECTROTERAPIE
• Disciplina îşi propune să lărgească sfera de cunoaştere a studenţilor în patologia
beneficiară a electroterapiei, mijloacele şi metodele folosite, indicaţiile şi contraindicaţiile
medicale
67
• Recunoască terminologia şi formele de curenţi folosite în cadrul electroterapiei.
• Cunoască tipurile de boli şi patologia ce beneficiază de indicaţiile aplicării
electroterapiei şi modalităţile de aplicare a procedurilor de electroterapie.
• Să cunoască contraindicaţiile temporare şi definitive în aplicarea curenţilor terapeutici.
Conţinut
Curs
• Bazele fiziologice ale electroterapiei
• Curentul galvanic - prezentarea bazelor fiziologice, descriere şi modalităţi terapeutice de
utilizare
• Curenţii de joasă frecvenţă - prezentarea bazelor fiziologice, descriere şi modalităţi
terapeutice de utilizare
• Curenţi de medie frecvenţă - prezentarea bazelor fiziologice, descriere şi modalităţi
• Curenţi de înaltă frecvenţă - prezentarea bazelor fiziologice, descriere şi modalităţi
• Terapia cu ultrasunete - prezentarea bazelor fiziologice, descriere şi modalităţi terapeutice
de utilizare
• Fototerapia şi terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă - prezentarea bazelor
fiziologice, descriere şi modalităţi terapeutice de utilizare
Lucrări practice
• Bazele fiziologice ale electroterapiei aplicaţii practice
• Curentul galvanic – aplicaţii practice
• Curenţii de joasă frecvenţă – aplicaţii practice
• Curenţi de medie frecvenţă – aplicaţii practice
• Curenţi de înaltă frecvenţă - aplicaţii practice
• Terapia cu ultrasunete – aplicaţii practice
• Fototerapia şi terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă – aplicaţii practice
KINETOTERAPIA ÎN GERIATRIE ŞI APLICAŢII PRACTICE ÎN CENTRE DE

ASISTENŢĂ SOCIALĂ
• Însuşirea cunoştinţelor şi pregătirea studenţilor sub aspect teoretic şi practic privind
aspectele generale ale organismului uman la vârste înaintate
• Cunoaşterea patologiei specifice vârstnicilor;
68
• Însuşirea cunoştinţelor necesare realizării programelor kinetice (specifice diferitelor tipuri
de afecţiuni) la persoanele în vârstă
Conţinut
Curs
• Medicina vârstei a III-a. Gerontologia şi geriatria. Fenomenul îmbătrânirii
• Bătrâneţea – Vârsta a III-a. Stadiile bătrâneţii. Modificările în plan biologic la bătrâneţe.
Teorii ale îmbătrânirii
• Kinetoprofilaxia. Exerciţiul fizic – activităţi fizice. Gimnastica de înviorare. Gimnastica
de întreţinere. Gimnastica aerobică (de întreţinere). Clasificarea vârstnicilor raportată la
posibilităţile de practicare a activităţilor fizice
• Modificări anatomice şi funcţionale ale diferitelor aparate şi sisteme la vârstnici.
Modificări ale aparatului locomotor. Kinetoterapia în recuperarea afecţiunilor aparatului
locomotor
• Deficienţele fizice caracteristice vârstei a III- a. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea şi
încetinirea evoluţiei deficienţelor fizice
• Osteoporoza. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea osteoporozei
• Supraponderalitatea şi obezitatea. Afecţiuni corelate cu supraponderalitatea şi obezitatea
• Afecţiuni cardio-vasculare frecvente la vârsta a III-a. HTA. Rolul kinetoterapiei în
ameliorarea afecţiunilor c.v. la vârsta aIII-a
• Afecţiuni respiratorii frecvente la vârsta a III-a. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea
afecţiunilor respiratorii la vârsta a III-a
• Afecţiuni neurologice frecvente la vârsta a III-a. AVC. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea
afecţiunilor neurologice la vârsta a III-a
• Afecţiuni digestive şi metabolice frecvente la vârsta a II-a. Kinetoterapia de recuperare
• Inactivitatea – sindromul de imobilizare
• Evaluarea pacientului geriatric
• Principiile generale ale kinetoterapiei la vârsta a III-a.
Lucrări practice
• Medicina vârstei a III-a. Gerontologia şi geriatria. Fenomenul îmbătrânirii
• Bătrâneţea – Vârsta a III-a. Stadiile bătrâneţii. Modificările în plan biologic la bătrâneţe.
Teorii ale îmbătrânirii
• Kinetoprofilaxia. Exerciţiul fizic – activităţi fizice. Gimnastica de înviorare. Gimnastica
de întreţinere.Gimnastica aerobică (de întreţinere). Clasificarea vârstnicilor raportată la
posibilităţile de practicare a activităţilor fizice
69
• Modificări anatomice şi funcţionale ale diferitelor aparate şi sisteme la vârstnici.
Modificări ale aparatului locomotor. Kinetoterapia în recuperarea afecţiunilor aparatului
locomotor
• Deficienţele fizice caracteristice vârstei a III- a. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea şi
încetinirea evoluţiei deficienţelor fizice
• Osteoporoza. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea osteoporozei
• Supraponderalitatea şi obezitatea. Afecţiuni corelate cu supraponderalitatea şi obezitatea
• Afecţiuni cardio-vasculare frecvente la vârsta a III-a. HTA. Rolul kinetoterapiei în
ameliorarea afecţiunilor coloanei vertebrale (deficienţe de postură şi afecţiuni
degenerative) la vârsta a III-a
• Afecţiuni respiratorii frecvente la vârsta a III-a. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea
afecţiunilor respiratorii la vârsta a III-a
• Afecţiuni neurologice frecvente la vârsta a III-a. AVC. Rolul kinetoterapiei în ameliorarea
afecţiunilor neurologice la vârsta a III-a
• Afecţiuni digestive şi metabolice frecvente la vârsta a II-a. Kinetoterapia de recuperare
• Inactivitatea – sindromul de imobilizare
• Evaluarea pacientului geriatric
• Principiile generale ale kinetoterapiei la vârsta a III-a
KINETOTERAPIA ÎN REUMATOLOGIE
priveşte selecţia, combinarea şi adaptarea tuturor mijloacelor de tratament maso-kineto-
fizioterapeutic diferenţiate pe fiecare afecţiune în parte, al acestui vast capitol de
patologie. Se va pune accentul pe prezentarea şi exemplificarea tuturor mijloacelor şi
metodelor de tratament, aferente kinetoterapiei profilactice, terapeutice şi de recuperare, în
raport de stadiul de evoluţie a patologiei reumatologice.
• Recunoască terminologia şi tematica specifică disciplinei kinetoterapia în reumatologie.
• Cunoască tipurile de boli şi a patologiei reumatologice si modalităţile de tratare a lor prin
kinetoterapie.
• Aplice metodele specifice în recuperarea bolilor reumatologice.
• Dobândească abilităţi în kinetoterapia specifică, organizarea şi derularea activităţii în
reumatologie
70
Conţinut
Curs
• Elementele de baza ale Kinetoterapiei în recuperarea afecţiunilor reumatismale
• Mişcările articulare. Bilanţul articular şi muscular. Principiile culturii fizice medicale.
Hidrokinetoterapia. Exerciţii fizice medicale
• Kinetoterapia şi recuperarea mâinii reumatoide. Programe de recuperare
• Kinetoterapia şi recuperarea cotului. Programe de recuperare
• Kinetoterapia în afecţiunile umărului reumatic. Programe de recuperare funcţională
• Kinetoterapia în afecţiunile şoldului reumatoid. Programe de recuperare
• Kinetoterapia în afecţiunile genunchiului reumatoid. Programe de recuperare
• Kinetoterapia în afecţiunile funcţionale ale piciorului reumatoid. Programe de recuperare
• Kinetoterapia în recuperarea funcţională a coloanei vertebrale cervicale inferioare C3-C7.
Programe de recuperare
• Kinetoterapia în recuperarea funcţională a coloanei vertebrale dorsale. Programe de
recuperare
• Kinetoterapia în recuperarea funcţională a coloanei vertebrale lombo-sacrate L4-L5-S1.
Programe de recuperare
• Gimnastica respiratorie în diferite afecţiuni reumatismale
• Kinetoterapia în deviaţiile de coloană: cifoză, scolioză, lordoză. Programe de recuperare
• Kinetoterapia şi exerciţiul fizic cu caracter de profilaxie şi jocuri sportive în recuperarea
unor afecţiuni reumatismale. Programe de recuperare.
Lucrări practice
• Programe de recuperare a mâinii reumatoide
• Programe de recuperare a umărului reumatic
• Programe de recuperare a şoldului reumatoid
• Programe de recuperare a genunchiului reumatoid
• Programe de recuperare în afecţiunile funcţionale ale piciorului reumatoid
• Programe de recuperare în recuperarea funcţională a coloanei vertebrale
• Gimnastica respiratorie în diferite afecţiuni reumatismale.
71
FUNDAMENTELE ETICII ŞI DEONTOLOGIEI PROFESIONALE
ȊN KINETOTERAPIE
• Proiectarea, planificarea, organizarea și adaptarea principiilor etice şi a mecanismelor care
guvernează structurile biologice şi psihice ale organismului în activităţile de recuperare
sau de timp liber, practicate în independent sau sub supravegherea kinetoterapeutului.
• Aprofundarea cunoştinţelor de specialitate existente prin centralizarea şi utilizarea
eficientă a cunoştinţelor acumulate în ciclul inițial de formare (licență),
• Capacitatea de a concepe, organiza şi desfăşura programe de recuperare în funcţie de
vârstă, sex, respectând principiile eticii profesionale
Conţinut
Curs
• Delimitarea conceptuală a termenilor de etică şi deontologie profesională
• Implicațiile educaţiei în formarea conduitelor etico- profesionale
• Implicațiile dimensiunii morale în pregătirea și activitatea profesională.
• Diferențe și asemănări între morală – moralitate – etică – deontologie profesională
• Teoria autodeterminării etico-morale în activitatea profesională.
• Rolul și importanța conştientizării în pregătirea profesională
• Delimitarea conceptuală a normelor, principiilor și valorilor morale și rolul acestora în
relaţiile socio-profesionale
• Discriminarea, corupția și harțuirea la locul de muncă.
• Drepturile și obligațiile kinetoterapeuților în exersarea profesiei
• Profilul etic al kinetoterapeutului
Seminar
• Delimitarea conceptuală a termenilor de etică şi deontologie profesională
• Implicațiile dimensiunii morale în pregătirea și activitatea socio-profesională
• Rolul și importanța conştientizării în pregătirea profesională
• Clasificarea și delimitarea conceptuală a normelor, principiilor și valorilor morale și rolul
acestora în relaţiile socio-profesionale
• Discriminarea, corupția și hărțuirea la locul de muncă.
• Drepturile și obligațiile kinetoterapeuților în exersarea profesiei
• Profilul etic al kinetoterapeutului.
72
LIMBA ENGLEZĂ
pentru un job, vor şti să alcătuiască un CV şi o scrisoare de motivaţie în limba engleză..
• Înţeleagă texte scrise sau orale în limba engleză din domeniul kinetoterapiei
• Descrie în limba engleză situaţii din domeniul kinetoterapiei
Conţinut
Seminar
• Mâncăruri tradiţionale
• Mijloace de comunicare în societatea modernă.
• Publicitate
• Anunţuri în presă
• Telefonul celular
• Calculatorul
• Kinetoterapia şi Calculatorul
• Prietenia
• Sărbători tradiţionale
• Personaje îndrăgite
• Obiective turistice
• Viaţa sănătoasă
73
Fişe de disciplină – Ciclul II – studii universitare de masterat – seria 2016-2018
Programul de master: Kinetoterapia ȋn Traumatologia Sportivă
Anul 1, 2016-2017
ELEMENTE DE ANATOMIE ŞI BIOMECANICA APARATULUI LOCOMOTOR

• Lărgirea bazei de cunoştinţe legate de Anatomia şi Biomecanica aparatului locomotor şi
armonizarea acesteia în cadrul informaţiilor deja acumulate de către studenţi.
• Realizarea unei baze teoretice atât pentru noţiunile care vor fi predate la Biomecanică cât
şi pentru cele predate la celelalte discipline cu caracter medical
• Clarificarea noţiunilor de Anatomie generală acumulate în timpul facultăţii
• Cunoaşterea elementelor de Biomecanică articulară şi Biomecanica exerciţiilor fizice.
Conţinut
Curs
• Noţiuni de Anatomia şi Biomecanica: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica
articulară
• Anatomia şi Biomecanica membrului superior - umărul: acţiunile lanţurilor musculare,
• Anatomia şi Biomecanica membrului superior - cotului: acţiunile lanţurilor musculare,
• Anatomia şi Biomecanica membrului superior – mâinii şi degetelor: acţiunile lanţurilor
musculare, biomecanica articulară
• Noţiuni de Anatomia şi Biomecanica membrului inferior - articulaţia coxofemurală:
acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica articulară
• Noţiuni de Anatomia şi Biomecanica membrului inferior - articulaţia genunchiului:
acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica articulară
• Noţiuni de Anatomia şi Biomecanica membrului inferior - articulaţia gleznei: acţiunile
lanţurilor musculare, biomecanica articulară
• Anatomia şi Biomecanica toracelui: acţiunile lanţurilor musculare, biomecanica coloanei
vertebrale
• Noţiuni de Anatomia şi Biomecanica abdomenului: acţiunile lanţurilor musculare,
biomecanica coloanei vertebrale
• Inervaţia membrelor
74
• Anatomia descriptivă a aparatelor şi sistemelor cu accent pe elementele de traumatologie
utile în practica kinetoterapeutului.
• Biomecanica mersului, alergării
• Biomecanica sărituri, aruncări
Seminar
• În cadrul seminariilor sunt reluate noţiunile prezentate la curs şi sunt prezentate exemple
din practică medicală.
EVALUAREA RESTANTULUI FUNCŢIONAL POSTTRAUMATIC
• Disciplina îşi propune să asigure cursanţilor o gamă largă de cunoştinţe medicale,
vizând toate aparatele şi marile funcţii ale organismului, ce pot fi interesate direct sau
indirect, ca urmare a unui traumatism. Abordarea acestei problematici medicale va fi
făcută diferenţiat, pe segmente, cu prezentarea unei game cât mai largi de manifestări
clinice, în măsură de a fi cuantificate.
• Cunoaşterea, interpretarea şi înţelegerea mijloacelor şi tehnicilor de evaluare specifice
în patologia sportivă;
• Însuşirea abilităţilor practice de lucru în evaluarea ortopedo-traumatică.
Conţinut
Curs
• Prezentarea schematică a sechelelor ce pot fi ȋntâlnite, ca urmare a unor traumatisme,
clasificate pe criterii topografice: cap, gât, coloană vertebrală, membre superioare şi
inferioare, torace, abdomen şi organe interne
• Noţiuni despre forţă şi mişcare diferenţiate pe axe şi planuri funcţionale de mişcare
• Actualizarea bilanţului MNAK la formele de bilanţ global, psihic şi social
• Evaluarea umărului în patologia posttraumatică
• Evaluarea cotului şi pumnului în patologia posttraumatică
• Evaluarea şoldului în patologia posttraumatică
• Evaluarea genunchiului în patologia posttraumatică
• Evaluarea gleznei în patologia posttraumatică
• Evaluarea coloanei vertebrale în patologia posttraumatică
Seminar
• Evaluarea leziunilor traumatice ale aparatului locomotor
• Metode de investigaţie clinice si paraclinice ale leziunilor traumatice
• Evaluarea afecţiunilor musculare posttraumatice produse în activitatea sportivă
75
• Evaluarea leziunilor ligamentare şi tendinoase apărute în activitatea sportivă
• Evaluarea capacităţii de efort în cazul recuperării sportivilor cu diverse patologii
posttraumatice.
• Evaluare funcţională a sechelelor post fractură a membrelor inferioare
• Evaluare funcţională a sechelelor post fractură a membrelor superioare
MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

• Însuşirea cunoştinţelor din domeniul activităţii de masaj în recuperarea traumatismelor
produse în activitatea sportivă.
• Însuşirea noţiunilor teoretice privind practicare masajului terapeutic şi sportiv în
recuperarea traumatismelor produse în activitatea sportivă.
• Indicaţii şi contraindicaţii pentru masajul igienic, terapeutic şi sportiv
• Perfecţionarea abilităţii (manualităţii) pentru executarea masajului
• Cunoaşterea modului de organizare şi desfăşurare a activităţii de masaj de recuperare/de
refacere
Conţinut
Curs
• Masajul – noţiuni generale. Reguli igenice de practicarea masajului
• Tehnica masajului. Procedee de masaj
• Procedee principale de masaj.
• Procedee secundare de masaj
• Masajul reflex
• Reguli metodice pentru practicare a masajului
• Presopunctura
• Reflexologia în kinetoterapie
• Terapia punctelor TRRIGER dureroase
• Drenajul limfatic
• Drenajul limfatic al capului şi gâtului
• Drenajul limfatic al membrului inferior şi al abdomenului
• Masajul şi automasajul în activitatea sportivă
• Efectele masajului asupra organismului (profilactice şi de recuperare posttraumatică)
Lucrări practice
• Masajul – noţiuni generale. Reguli igenice de practicarea masajului
76
• Tehnica masajului. Procedee de masaj
• Procedee principale de masaj.
• Procedee secundare de masaj
• Masajul reflex
• Reguli metodice pentru practicare a masajului
• Presopunctura
• Reflexologia în kinetoterapie
• Terapia punctelor TRRIGER dureroase
• Drenajul limfatic
• Drenajul limfatic al capului şi gâtului
• Drenajul limfatic al membrului inferior şi al abdomenului
• Masajul şi automasajul în activitatea sportivă
• Efectele masajului asupra organismului (profilactice şi de recuperare posttraumatică)
KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

• Asimilarea formativă a indicaţilor şi particularităţilor tratamentului kinetoterapic în
traumatologia sportivă. Deprinderea şi stăpânirea tehnicilor kinetologice în tratamentul
specific al traumatismelor aparatului locomotor survenite în cadrul activităţii sportive.
• Cunoaşterea, interpretarea şi înţelegerea mijloacelor şi tehnicilor de lucru specifice
recuperării în patologia sportivă.
• Însuşirea abilităţilor practice de lucru în patologia ortopedo-traumatică.
• Însuşirea capacităţii de a alcatui planuri terapeutice
Conţinut
Curs
• Reeducarea funcţională – definiţie, tehnici de lucru
• Mijloacele reeducării funcţionale (mişcarea, masajul, hidroterapia, posturile
• Schema generala de program recuperator pt. membrul superior – recuperarea după
suspendarea imobilizării
• Recuperarea funcţională a umărului
• Recuperarea funcţională a cotului
• Recuperarea funcţională a pumnului şi mâinii
• Şoldul posttraumatic – Stabilitatea şoldului
• Soldul posttraumatic – Tonifierea musculaturii, Mobilitatea şoldului
77
• Kinetoterapia în plastiile ligamentare ale genunchiului
• Recuperarea genunchiului posttraumatic – refacerea mobilităţii;
• Recuperarea piciorului posttraumatic
• Reluarea mersului după traumatismele membrului pelvin
• Coloana vertebrala – noţiuni de biomecanică
• Planul terapeutic de recuperare a funcţiei coloanei lombo-sacrate.
Lucrări practice
• Reeducarea funcţională tehnici şi metode de lucru
• Creşterea mobilităţii articulare după accidentele posttraumatice
• Creşterea forţei musculare după accidentele posttraumatice
• Diagnosticul afecţiunilor traumatice, modalităţi terapeutice
• Recuperarea după afecţiunile traumatice ale membrului superior
• Recuperarea după afecţiunile traumatice ale membrului inferior
• Umărul (refacerea mobilităţii, forţei musculare şi a stabilităţii articulare)
• Cotul posttraumatic (refacerea mobilităţii, forţei musculare şi a stabilităţii articulare)
• Kinetoterapia după leziunile traumatice ale pumnului şi mâinii
• Şoldul posttraumatic
• Genunchiul posttraumatic
• Ligamentoplastiile genunchiului – recuperare postoperatorie
• Kinetoterapia în afecţiunile coloanei
• Metode adjuvante în recuperarea posttraumatică
FIZIOLOGIA ŞI ERGOFIZIOLOGIA ACTIVITĂŢILOR FIZICE

• Însușirea de către studenti a noţiunilor privind fiziologia contracţiei musculare şi a
metabolismelor glucidic, lipidic și protidic în funcție de caracteristicile activității fizice,
precum și adaptarea funcțtiilor organismului la efortul fizic.
• Prezentarea fiziologiei refacerii oragnismului după efort în corelaţie cu fiziologia
metabolismului energetic şi a bazelor fiziologice necesare stabilirii raţiei alimentare la
sportivi şi dietei corective în traumatologia sportivă
• Prezentarea bazelor fiziologice ale prevenirii accidentărilor şi recuperării
Conţinut
Curs
• Compoziţia şi structura funcţională de bază a organismului uman
78
• Fiziologia sângelui
• Fiziologia aparatului cardiovascular
• Adaptarea cardiovasculară la efort
• Fiziologia respiratiei
• Fiziologia digestiei
• Adaptarea digestiei la efort şi alimentația sportivului
• Fiziologia metabolismului
• Fiziologia termoreglării şi excreţiei
• Fiziologia sistemului endocrin
• Fiziologia muşchilor
• Adaptarea muschilor striaţi şi netezi la efort
• Fiziologia sistemului nervos motor
• Fiziologia analizatorilor
Seminar
• Adaptarea metabolismului celular la efortul fizic
• Modificări mofologice şi biochimice sangvine induse de efort
• Adaptarea tensiunii arteriale la efort
• Factori de care depinde circulatia sangelui in sistemul vascular
• Adaptarea respiraţiei la efortul fizic
• Absorbţia nutrienţilor
• Dieta alimentară corectivă în traumatismele sportive
• Adaptarea termoreglarii la efort
• Adaptarea metabolismului la efort
• Adaptarea sistemului endocrin la efort
• Fiziologia muşchilor striaţi
• Modificarea proprietăţilor muşchilor striaţi în funcţie de activitatea fizică
• Adaptarea la efort a sistemului nervos central
• Adaptarea analizatorilor la activitatea fizică
METODE ŞI TEHNICI KINETOLOGICE ÎN RECUPERAREA POSTTRAUMATICĂ

• Însuşirea cunoştinţelor din domeniul tehnicilor, exerciţiului fizic şi a metodelor folosite în
recuperarea traumatismelor produse în activitatea sportivă.
79
• Cunoaşterea particularirăţilor metodice de aplicare a exerciţiului fizic în recuperarea
posttraumatică.
• Însuşirea cunoştinţelor din domeniul tehnicilor, exerciţiului fizic şi a metodelor folosite în
recuperarea traumatismelor produse în activitatea sportivă
• Însuşirea cunoştinţelor de lucru practic în recupearea traumatismelor
Conţinut
Curs
• Tehnici anakinetice
• Posturările
• Tehnici kinetice
• Alte tehnici de mobilizare pasivă
• Manipulări
• Tehnici kinetice dinamice active.
• Metode kinetologice. Metoda KABAT
• Metode kinetologice pentru recuperarea IMC
• Metoda VOJDA. Metoda TEMPLE FAY
• Metode kinetologice speciale. Gimnastica aerobică. Sportul terapeutic. Stretchingul
• Metode kinetologice speciale. Mecanoterapia. Scripetoterapia. Sistemul Guthrie Smith.
Suspensoterapia. Hidrokinetoterapia
• Terapia ocupaţională şi Ergoterapia
• Rolul recuperării şi mijloacele Terapiei ocupaţionale şi Ergoterapiei
• Reantrenarea progresivă la efort (a segmetelor afectate şi a organismului în general).
Obiectivele de bază în kinetoterapia de recuperarea posttraumatică. Redobândirea
funcţionalităţii normale.
Lucrări practice
• Evaluarea pacientului posttraumatic (a segmentului traumatizat).
• Tehnici de imobilizare după traumatisme diverse.
• Tehnici de posturare după traumatisme diverse.
• Mobilizarea pasivă a segmentelor corpului după perioade de imobilizare.
• Contracţia musculară dinamică pe axe şi planuri.
• Contracţia musculară concentrică (în interiorul şi exteriorul segmentului de contracţie),
contracţia musculară excentrică (în interiorul şi exteriorul segmentului de contracţie).
• Tehnici şi metode de relaxare.
80
• Exerciţiul fizic cu rezistenţă, diferite modalităţi de creştere a solicitării, exerciţiul fizic cu
scăderea rezistenţei.
• Metoda Kabat
• Metoda Bobath . metoda Brunnström
• Metoda Vojda. Metoda Temple Fay
• Stretchingul
• Terapia ocupaţională şi Ergoterapia
ELEMENTE DE CERCETARE APLICATE ÎN KINETOTERAPIE

• Formarea cunoştinţelor necesare realizării unei lucrării de disertaţie.
• Introducere în cercetarea aplicativă.
• Introducere în metodologia proiectelor de cercetare-dezvoltare.
• Familiarizarea studenţilor cu terminologia specifică activităţilor recuperare, terminologia
cercetării.
Conţinut
Curs
• Prezentarea activităţii de cercetare specifică domeniului kinetoterapiei. Prezentarea
metodelor specifice utilizate în cercetarea domeniului
• Metoda studiului de caz
• Metoda brainstorming-ului
• Metode de prezentare a rezultatelor cercetării
• Conţinutul şi structura unei lucrări de disertaţie
• Tehnici de evaluare a condiției fiizice
• Managementului unui proiect de cercetare - dezvoltare
Seminar
• Exemple de studii și cercetări în domeniul recuperării
• Protocolul derulării unui studiu de caz
• Protocolul derulării unui studiu de caz
• Metoda brainstorming-ului
• Metoda brainstorming-ului;
• Realizarea de evaluări efective și interpretarea lor
• Protocolul derulării unei cercetări.
81
STAGIU CLINIC
• Exersarea practică a cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinelor de specialitate.
recuperării recuperării posttraumatice
• Însuşirea abilităţilor practice de lucru în patologia ortopedo-traumatică privind
evaluarea, monitorizarea şi conceperea de planuri terapeutice
Conţinut
Lucrări practice
• Evaluarea, monitorizarea şi alcătuirea de planuri terapeutice sub îndrumare de specialitate
pentru cazurile aflate în cadrul clinicelor partenere în funcţie de patologia prezentă în
clinică.
GIMNASTICĂ ÎN REABILITAREA FIZICĂ POSTTRAUMATICĂ

• Optimizarea capacităţii de mişcare a aparatului locomotor şi dezvoltarea mobilităţii
articulare şi elasticităţii musculare.
• Optimizarea funcţionalităţii sistemelor cardio-vascular şi respirator.
• Îmbunătăţirea capacităţilor coordinative: orientare spaţio-temporală, echilibru, capacitate
de combinare şi cuplare a mişcărilor.
• Formarea obişnuinţei de a practica independent şi sistematic exerciţiile de gimnastică în
scop sanogen, recuperator şi compensator
Conţinut
Curs
• Noţiuni definitorii şi obiective ale disciplinei Gimnastică
• Gimnastica aerobică şi importanţa ei în refacerea fitness-ului sportivului posttraumatic
• Organizarea şedinţei de gimnastică aerobică şi prevenţia accidentărilor secundare
• Tehnica şi metodica mişcărilor specifice gimnasticii aerobice
• Structura şi conţinutul unui program de gimnastică aerobică aplicat în vederea restabilirii
capacităţii de efort a sportivului
• Noţiuni teoretice şi programe de step aerobic utilizate pentru revenirea sportivului în
activitate
• Aspecte practico-metodice privind metoda Pilates şi rolul ei în reabilitarea fizică a
sportivului
82
Lucrări practice
• Exerciţii specifice pentru fiecare parte a şedinţei de gimnastică aerobică
• Paşi de bază şi mişcări specifice gimnasticii aerobice
• Mişcări conduse la nivelul membrelor superioare, inferioare şi a trunchiului; mişcări de
balans; combinaţii cu mişcări dinamice
• Structuri de exerciţii cu caracter de prelucrare selectivă a grupelor musculare vizate
• Structuri de exerciţii pentru reeducarea/dezvoltarea calităţilor motrice
• Exerciţii pentru dezvoltarea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare prin metoda
stretching
• Programe de gimnastică aerobică, step aerobic, stretching, pilates, pentru diferite nivele de
practicanţi
Anul II, 2017-2018
ELEMENTE METODICO-PRACTICE ÎN KINETOTERAPIA POSTTRAUMATICĂ

priveşte selecţia, combinarea şi adaptarea tuturor mijloacelor de tratament maso-kineto-
fizioterapeutic diferenţiate pe fiecare afecţiune în parte, al acestui vast capitol de
patologie.
• Se va pune accentul pe prezentarea şi exemplificarea tuturor mijloacelor şi metodelor de
tratament, aferente kinetoterapiei profilactice, terapeutice şi de recuperare, în raport de
stadiul de evoluţie a bolii.
recuperării în patologia sportivă;
• Însuşirea abilităţilor practice de lucru în patologia ortopedo-traumatică.
Conţinut
Curs
• Aspecte definitorii şi de graniţă între patologia ortopedo-traumatică obişnuită şi patologia
ortopedo-traumatic a sportivului
• Mecanisme de producere ale leziunilor de părţi moi şi obiective de bază în recuperarea
acestora.
• Aspecte metodico-practice în recuperarea contuziilor şi entorselor de la nivelul membrelor
superioare;
83
• Aspecte metodico-practice în recuperarea contuziilor şi entorselor de la nivelul membrelor
inferioare;
• Aspecte metodice în recuperarea contuziilor la nivelul trunchiului şi coloanei vertebrale
• Aspecte metodico-practice ale recuperării luxaţiilor de la nivelul membrelor inferioare
• Aspecte metodico-practice ale recuperării luxaţiilor de la nivelul membrelor superioare.
• Aspecte metodice în recuperarea fracturilor epifizare şi diafizare de la nivelul membrelor
superioare
• Aspecte metodice în recuperarea fracturilor de la nivelul membrelor inferioare
• Aspecte metodice în managementul leziunilor osoase de la nivelul trucnhiului şi al
coloanei vertebrale cu sau fără implicare neurologică
• Discopatia lombară şi lumbago de efort - aspecte metodice în recuperarea sportivă.
• Aspecte metodice în refacerea după efort.
• Aspecte metodice în recuperare a capacităţii de efort
• Aspecte interdisciplinare în abordarea terapeutică a reuperării sportive.
Lucrări practice
• Aspecte practice în recuperarea contuziilor musculare
• Metode practice de recuperare în afecţiunile tendinoase ale sportivilor
• Aspecte practice în recuperarea leziunilor ligamentare de la nivelul membrelor inferioare
• Aspecte practice în recuperarea leziunilor ligamentare de la nivelul membrelor superiore
• Aspecte practice în recuperarea leziunilor musculare de la nivelul membrelor
• Aspecte practice în recuperarea luxatiilor articulare de la nivelul membrelor.
• Studii de caz
• Aspecte practice în recuperarea fracturilor de la nivelul membrelor superioare , reduse
ortopedic.
• Aspecte practice în recuperarea fracturilor de la nivelul membrelor superioare , reduse
sângerând (osteosinteză)
• Aspecte practice în recuperarea fracturilor de la nivelul membrelor inferioare , reduse
ortopedic.
• Aspecte practice în recuperarea fracturilor de la nivelul membrelor inferioare , reduse
sângerând (osteosinteză)
• Aspecte metodico-practice în recuperarea accidentărilor de la nivelul coloanei vertebrale.
• Aspecte ale reeducării capacităţii de efort a sportivilor accidentaţi.
• Recapitularea principiilor practice folosite în recuperarea posttraumatică a sportivului.
84
MIJLOACE DE RECUPERARE BALNEO-FIZIO-TERAPEUTICE ÎN PATOLOGIA
POSTTRAUMATICĂ
• Cunoaşterea modului de acţiune şi a efectelor biologice ale factorilor naturali şi artificiali,
cunoscute a fi mijloace terapeutice, implicate în terapia şi recuperarea afecţiunilor
musculo-articulare şi nu numai;
• Cunoaşterea contraindicaţiilor şi a efectelor nedorite în aplicarea factorilor fizici naturali
şi artificiali
• Cunoaşterea aparatelor şi a metodologiei de terapie.
recuperării balneo-fizio-terapeutice;
• Însuşirea abilităţilor practice de lucru în patologia ortopedo-traumatică cu ajutorul
mijlocelor balneo-fizioterapeutice.
Conţinut
Curs
• Noţiuni generale despre fizioterapie. Clasificarea mijloacelor fizicale; indicaţii şi
contraindicaţii generale şi speciale.
• Electrostimularea antalgică – obiectivele în combaterea durerii posttraumatice
• Electrostimularea antalgică – curenţii de joasă frecvenţă
• Electrostimularea antalgică – curenţii de medie frecvenţă.
• Electroterapia de înaltă frecvenţă
• Ultrasonoterapia – mod de acţiune, indicaţii
• Laserterapia – mod de acţiune, indicaţii.
• Termoterapia – mod de acţiune, indicaţii
• Balneoterapia – clasificarea apelor minerale, mod de acţiune.
• Peloidoterapia – clasificarea nămolurilor, mod de acţiune
• Hidroterapia – mod de acţiune, indicaţii.
• Electrostimularea musculaturii deficitare, cu valoarea de testare 3-4-5.
• Electrostimularea musculaturii deficitare, cu valoarea de testare 0-1-2.
• Rolul mijloacelor fizicale în pregătirea kinetoterapiei de reeducare funcţională.
Lucrări practice
• Electroterapia – aplicaţii ale curentului galvanic.
• Electroterapia – aplicaţii ale curentului de joasă frecvenţă.
• Electroterapia – aplicaţii ale curentului de medie frecvenţă.
85
• Electroterapia – aplicaţii ale curentului de înaltă frecvenţă.
• Aplicaţii ale termoterapiei – uscată, umedă. generală, locală.
• Aplicaţii ale termoterapiei – generală, locală.
• Stimularea electrică a muşchiului deficitar, normal inervat.
• Stimularea electrică a muşchiului deficitar, parţial sau total denervat.
• Aplicaţii ale hidroterapiei locală, generală
• Electroterapia antalgică – TENS-ul.
• Tehnica aplicaţiilor de crioterapie.
• Aplicaţii ale fototerapiei.
• Aplicaţii de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă.
METODICA PREVENIRII TRAUMATISMELOR ÎN SPORT

• Însuşirea de cunoștințe, priceperi şi deprinderi metodice şi organizatorice.
• Însuşirea principiilor, metodelor şi mijloacelor de prevenire a producerii traumatismelor şi
a terminologiei specifice.
Conţinut
Curs
• Incidența traumatismelor în activitățile sportive.
• Mijloace de protecție a integrității corporale.
• Planificarea și periodizarea antrenamentului sportiv.
• Odihna și refacerea la sportivi.
• Alimentația la sportivi.
• Dopingul și susținătoarele de efort.
• Viciile și activitatea sportivă de performanță.
Lucrări practice
• Incidenţa şi prevenirea traumatismelor în diferite discipline sportive.
• Metode şi tehnici de recuperare a traumatismelor sportive.
• Regimul alimentar al sportivilor.
• Principii ale antrenamentului sportiv.
• Respectarea legilor antrenamentului sportiv.
• Dopingul şi combaterea lui. Utilizarea corectă a susţinătoarelor de efort.
• Viciile şi activitatea sportivă de performanţă.
86
STAGIU CLINIC
• Exersarea practică a cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinelor de specialitate.
recuperării recuperării posttraumatice
• Însuşirea abilităţilor practice de lucru în patologia ortopedo-traumatică privind
evaluarea, monitorizarea şi conceperea de planuri terapeutice
Conţinut
Lucrări practice
• Evaluarea, monitorizarea şi alcătuirea de planuri terapeutice sub îndrumare de specialitate
pentru cazurile aflate în cadrul clinicelor partenere în funcţie de patologia prezentă în
clinică
RECUPERARE POSTTRAUMATICĂ PRIN MECANOTERAPIE

• Formarea deprinderii de a realiza programe de recuperare prin utilizarea aparatelor
mecanice și a scripeților specifice sălilor de kinetoterapie sau de întreținere corporală.
• Cunoașterea aparatelor de recuperare și a mecanismelor de funcționare
• Stabilirea exercițiilor care se folosesc la diferite aparate.
• Cunoașterea principiilor de lucru la aparate în scopul recuperării posttraumatice
Conţinut
Curs
• Introducere în mecanoterapie
• Aparate, echipamente și instalații utilizate în recuperare
• Exerciții pentru recuperarea postraumatică la aparate pentru articulațiile membrelor
superioare
• Exerciții pentru recuperarea postraumatică la aparate pentru coloana vertebrală
• Exerciții pentru recuperarea postraumatică la aparate pentru articulațiile membrelor
inferioare
• Concepte și direcții de dezvoltare a mecanoterapiei
• Principii didactice utilizate în mecanoterapie
• Importanța și dozarea efortului în recuperarea posttraumatică prin mecanoterapie
Lucrări practice
• Prezentarea aparatelor și echipamentelor din dotare
87
• Prezentarea și exersarea exercițiilor pentru articulațiile membrelor superioare
• Prezentarea și exersarea exercițiilor pentru trunchi
• Prezentarea și exersarea exercițiilor pentru articulațiile membrelor inferioare
NOŢIUNI GENERALE PRIM AJUTOR ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

• Însuşirea principalelor manevre în acordarea primului ajutor în cazurile accidătărilor din
practica sportivă.
• Crearea premizelor realizării unei educaţii sanitare a participanţilor
• Formarea unor deprinderi corecte în acordarea primului ajutor în cazul accidentărilor
• Însuşirea posibilităţilor de prevenire a unor îmbolnăviri mai frecvente la populaţia tânără
Conţinut
Curs
• Definiţia, obiectivele şi modalităţile de lucru specifice disciplinei
• Accidente mai frecvente în educaţia fizică: definiţie, consecinţe, prevenire
• Resuscitarea cardiovasculară: definiţie, cauzele declanşatoare, manevrele ce trebuie
realizate
• Acordarea primului ajutor în caz de înec cu apă şi cu alimente – manevrele care se aplică
• Modalităţi de realizare a hemostazei
• Traumatologie sportivă: contuzii, plăgi
• Traumatologie sportivă: entorse, luxaţii
• Traumatologie sportivă: fracturi, leziuni osteo-tendinoase
• Traumatologie sportivă: întinderile şi rupturile musculare
• Oboseala acută, supraacută, cronică
• Traumatisme cranio-cerebrale. Knock-out
• Urgenţele medico-chirurgicale şi modalităţile în care se asigură primul ajutor (partea I)
• Urgenţele medico-chirurgicale şi modalităţile în care se asigură primul ajutor (partea II)
• Primul ajutor în cazurile de intoxicaţii medicamentoase sau alimentare (partea I)
• Primul ajutor în cazurile de intoxicaţii medicamentoase sau alimentare (partea II)
Lucrări practice
• În cadrul seminariilor sunt reluate noţiunile prezentate la curs şi sunt prezentate exemple
din practică medicală
88
EXERCIȚIUL FIZIC ADAPTAT ÎN RECUPERAREA POSTTRAUMATICĂ
• Proiectarea, planificarea, organizarea şi adaptarea eficientă a exercițiilor fizice în cadrul
programelor de recuperare posttraumatică, având la bază principiile kinetoterapiei.
• Aprofundarea cunoştinţelor de specialitate existente prin centralizarea si aplicabilitatea
eficientă a cunoştinţelor acumulate in ciclul iniţial de formare (licenţă).
• Capacitatea de a concepe, organiza si desfăşura programe de recuperare adaptând
exerciţiile fizice în funcţie de vârstă, sex, afecţiuni existente, recomandarea medicului.
Conţinut
Curs
• Recuperarea posttraumatică în sport - delimitare conceptuală.
• Exerciţiul fizic - mijloc de bază în recuperarea posttraumatică.
• Clasificarea traumatismelor în sport: traumatismele părţilor moi, traumatismele
articulațiilor, traumatismele oaselor.
• Traumatismele părţilor moi – contuzia, plăgile, crampa musculară, contractura musculară.
Metodologia adaptării exerciţiilor fizice în vederea recuperării traumatismelor părților
moi (contuzia, plăgile, crampa musculară, contractura musculară).
• Traumatismele părţilor moi – leziunile musculare, miozitele, mioentezitele, entezitele.
Metodologia adaptării exercţiilor fizice în vederea recuperării traumatismelor părților moi
(leziunile musculare, miozitele, mioentezitele, entezitele).
• Traumatismele părţilor moi – tendinitele, tenosinovita, aponevrozita plantară, rupturile de
aponevroză. Metodologia adaptării exerciţiilor fizice în vederea recuperării
traumatismelor părților moi (tendinitele, tenosinovita, aponevrozita plantară, rupturile de
aponevroză).
• Traumatismele părţilor moi – ruptura de tendon, lombalgia prin solicitare, epicondilita
medială a humerusului, pubialgia fotbalistului. Metodologia adaptării exerciţiilor fizice în
vederea recuperării traumatismelor părților moi (ruptura de tendon, lombalgia prin
solicitare, epicondilita medială a humerusului, pubialgia fotbalistului).
• Traumatismele articulaţiilor – luxaţia, entorsa, bursita, hidartroza. Metodologia adaptării
exerciţiilor fizice în vederea recuperării traumatismelor articulațiilor (luxația, entorsa,
bursita, hidartroza).
89
• Traumatismele articulaţiilor – leziunile meniscurilor genunchiului, corpii articulari,
chisturile. Metodologia adaptării exerciţiilor fizice în vederea recuperării traumatismelor
articulațiilor (leziunile meniscurilor genunchiului, corpii articulari, chisturile).
• Traumatismele articulaţiilor – osteoporoza epifizară, artrozele, Maladia Hoffa.
Metodologia adaptării exerciţiilor fizice în vederea recuperării traumatismelor
articulațiilor (osteoporoza epifizară, artrozele, Maladia Hoffa).
• Traumatismele oaselor – apofizitele, periostitele, fractura de stres. Metodologia adaptării
exerciţiilor fizice în vederea recuperării traumatismelor articulațiilor (apofizitele,
periostitele, fractura de stres).
• Metodologia realizării programelor de recuperare posttraumatică prin adaptarea şi
diversificarea exercițiilor fizice.
• Proiectarea şi planificarea recuperării posttraumatice la sportivi în funcţie de periodizarea
anului competițional.
• Planificarea şi adaptarea exercițiului fizic în perioada de tranziție / recuperare a capacității
de efort a sportivului.
Lucrări practice
• Exerciţiul fizic - mijloc de bază în recuperarea posttraumatică.
• Clasificarea exercițiilor fizice şi metodologia adaptării acestuia în recuperarea
posttraumatică.
• Clasificarea ramurilor sportive și determinarea gradelor de solicitare în timpul efortului de
antrenament și în competiţii.
• Programe de recuperare posttraumatică a contuziilor, plăgilor, crampei musculare şi
contracturii musculare.
• Programe de recuperare posttraumatică a leziunilor musculare, miozitelor, mioentezitelor
şi entezitelor.
• Programe de recuperare posttraumatică a tendinitelor, tenosinovitelor, aponevrozitei
plantară, rupturilor de aponevroză.
• Programe de recuperare posttraumatică a rupturii de tendon, lombalgiei prin solicitare,
epicondilita medială a humerusului, pubialgia fotbalistului.
• Programe de recuperare posttraumatică a luxaţiei, entorsei, bursitei și, hidartrozei.
• Programe de recuperare posttraumatică a leziunilor meniscurilor genunchiului, corpilor
articulari, chisturilor.
• Programe de recuperare posttraumatică a osteoporozei epifizare, artrozelor, Maladiei
Hoffa.
90
• Programe de recuperare posttraumatică a apofizitelor, periostitelor, fracturii de stres.
• Conceperea programelor de recuperare posttraumatică prin adaptarea şi diversificarea
exercițiilor fizice în funcție de ramura sportivă practicată.
• Proiectarea şi planificarea recuperării posttraumatice la sportivi în funcţie de periodizarea
anului competițional.
• Planificarea şi adaptarea exercițiului fizic în perioada de tranziție / recuperare a capacității
de efort a sportivului.
APLICAŢII ALE ETICII ŞI DEONTOLOGIEI PROFESIONALE

• Proiectarea, planificarea, organizarea şi adaptarea principiilor etice şi a mecanismelor care
guvernează structurile biologice şi psihice ale organismului în activităţile fizice de
recuperare, practicate în independent sau sub supravegherea kinetoterapeutului.
• Aprofundarea cunoştinţelor de specialitate existente prin centralizarea şi utilizarea
eficientă a cunoştinţelor acumulate în ciclul iniţial de formare (licenţă).
• Capacitatea de a concepe, organiza şi desfăşura programe de recuperare în funcţie de
vârstă, sex, afecţiuni existente, recomandarea medicului, respectând principiile eticii
profesionale
Conţinut
Curs
• Delimitarea conceptuală a termenilor de etică şi deontologie profesională,
• Implicaţiile educaţiei în formarea conduitelor etico- profesionale.
• Educaţia morală – fundamentul conduitelor, atitudinilor şi deciziilor socio-profesionale.
• Rolul şi importanța conştientizării în pregătirea profesională.
• Implicaţiile dimensiunii morale în pregătirea şi activitatea profesională.
• Diferenţe și asemănări între morală – moralitate – etică – deontologie profesională.
• Delimitarea conceptuală a normelor, principiilor şi valorilor morale și rolul acestora în
relaţiile socio-profesionale.
• Clasificarea valorilor morale şi implicațiile acestora în viața socială și profesională.
• Discriminarea, corupţia și hărțuirea la locul de muncă.
• Drepturile și obligațiile kinetoterapeuţilor în exersarea profesiei.
• Implicațiile inteligenţei emoționale în activitatea profesională. Rolul empatiei în relația
kinetoterapeut - pacient.
91
• Comunicarea profesională în kinetoterapie.
• Profilul etic al kinetoterapeutului.
• Corelaţii legislative pe plan național şi internaţional privind drepturile și obligațiile
kinetoterapeutului.
Lucrări practice
• Delimitarea conceptuală a eticii şi deontologiei profesionale.
• Educaţia morală – delimitare conceptuală, obiective, metode și mijloace de realizare a
obiectivelor.
• Teoria autodeterminării etico-morale în activitatea profesională - rol și importanță.
• Rolul conştientizării în pregătirea profesională și implicațiile acesteia în activitatea
profesională.
• Dimensiunea morală în pregătirea profesională. Morală – moralitate – etică – deontologie
profesională - diferențe și asemănări.
• Delimitarea conceptuală a valorilor, normelor și principiilor morale și implicațiile acestora
în relaţiile socio-profesionale.
• Clasificarea valorilor morale și rolul lor în activitatea profesională
• Discriminarea, corupția și harțuirea la locul de muncă.
• Drepturile și obligațiile kinetoterapeuților în exersarea profesiei.
• Implicațiile inteligenței emoționale în activitatea profesională. Rolul empatiei în relația
kinetoterapeut - pacient.
• Rolul comunicării profesionale în kinetoterapie.
• Elaborarea profilul etic al kinetoterapeutului.
• Principii elementare de realizare a unui cod etico-deontologic.
REGLEMENTĂRI ORGANIZATORICE ŞI LEGISLATIVE ÎN KINETOTERAPIE

• Prezentarea, în sinteză, a documentelor de bază şi actelor normative privitoare la domeniul
nostru de activitate (Kinetoterapie) de la începuturi şi până în prezent şi cunoaşterea
concepţiei şi structurilor organizatorice (de drept public şi privat) a domeniului
kinetoterapiei sau fizioterapiei pe plan naţional şi internaţional.
• Cunoaşterea, interpretarea şi înţelegerea strategiilor guvernamentale implementate în
domeniul kinetoterapiei.
92
• Însuşirea unor abilităţi în interpretarea caracterului naţional şi internaţional al activităţilor
de kinetoterapie sau fizioterapie.
• Însuşirea abilităţilor necesare înţelegerii şi transpunerii în practică a politicilor
guvernamentale în domeniul kinetoterapiei sau fizioterapiei.
Conţinut
Curs
• Retrospectivă istorică privind apariţia şi evoluţia conceptului de kinetoterapie în România
• Retrospectivă istorică privind apariţia şi evoluţia conceptelor de fizioterapie şi terapie
fizicală la nivel mondial
• Particularităţi privind formarea kinetoterapeutului în România şi a fizioterapeutului în
spaţiul european
• Reglementări legislative şi organizatorice privind domeniul kinetoterapiei în România
• Particularităţi legislative şi organizatorice privind kinetoterapia / fizioterapia în contextul
internaţional
• Aspecte privind profilul profesional al kinetoterapeutului în România
• Aspecte privind profilul profesional al kinetoterapeutului / fizioterapeutului în spaţiul
european
Seminar
• Cadru legislativ privind domeniul kinetoterapiei în România – proiectul de lege privind
exercitarea profesiunii de kinetoterapeut
• Cadru organizatoric al domeniului kinetoterapiei în România
• Particularităţi privind formarea kinetoterapeutului în România: şcoli postliceale şi
învăţământ superior
• Profilul profesional al kinetoterapeutului în România în diferite structuri de drept public
sau drept privat: spitale, centre de asistenţă şi protecţie socială, organizaţii non-
guvernamentale
sau drept privat: cabinete de kinetoterapie din învăţământul special (grădiniţe şi şcoli),
cabinete / clinic particulare de recuperare fizică şi medicală, centre de recuperare pentru
sportivi, cluburi sportive, centre / SPA-uri sau săli de fitness
sau drept privat: centre / SPA-uri sau săli de fitness pentru întreţinerea sănătăţii, centre de
integrare prin terapie ocupaţională, cabinete particulare de kinetoterapie, învăţământul
superior, învăţământul particular
93
• DERK – Declaraţia Europeană de Referinţă în formarea Kinetoterapeuţilor, document
legislativ care prezintă natura şi standardele programelor de studii în kinetoterapie
• Particularităţi legislative şi organizatorice privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut
la domiciliu
• Particularităţi privind practicarea voluntariatului în diferite structuri
• Particularităţile formării unui kinetoterapeut / fizioterapeut în sistemul de educaţie
european
• Realităţi privind piaţa muncii europene în domeniul kinetoterapiei / fizioterapiei
• ENPHE – European Network of Physiotherapy in Higher Education, organism
internaţional privind învăţământul superior de kinetoterapie / fizioterapie, particularităţi
• FRAK – Federaţia Română a Asociaţiilor de Kinetoterapie, legislaţie şi organizare
• WCPT – World Confederation of Physiotherapy, legislaţie şi organizare
94
Capitolul II. Legislaţia ȋn vigoare. Documente, acte normative şi proiecte legislative
II.1. Codul Muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată ȋn Monitorul Oficial
nr. 345/18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare 2 (A se vedea Anexa 1)
Codul Muncii 2015 reprezintă cel mai important act de care angajatorii şi angajaţii
vor ţine cont pentru relaţii de muncă desfăşurate conform legii ȋn vigoare. Desigur,
numeroase aspecte ce ţin de dreptul muncii, legislaţia muncii şi managementul resurselor
umane sunt reglementate şi de alte acte normative ce armonizează prevederile din Codul
Muncii.
Ȋn 2015, Codul Muncii a fost modificat prin:
Legea nr. 12 din 20 ianuarie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, publicată ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 52 din 22
ianuarie 2015.
Legea nr. 97 din 7 mai 2015 pentru modificarea art. 137 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, publicată ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 316 din 8
mai 2015.
Ştiaţi că...
• ȋn 2003 Romȃnia a ȋnlocuit, după 30 de ani, Codul muncii?
• la ȋnceputurile sale, Codul muncii actual a fost considerat un text eminamente
sindical? Legea 53 din 2003 prevedea 304 drepturi, 246 ȋn favoarea salariaţilor şi
numai 58 ȋn favoarea angajatorilor.
• ȋn primul an ȋn care s-a aplicat Codul muncii numărul cazurilor de conflicte de muncă
a crescut cu 32%?
• ȋn 2011 Codul muncii a fost republicat, balanţa fiind ȋnclinată, de data aceasta, către
angajatori.
Modificările aduse la Codul muncii după republicare au vizat, ȋn principal,
următoarele aspecte:
• relaxarea restricţiilor privind folosirea CIM pe perioada determinată;
• modalitatea de ȋncheiere a CIM;
• o mai mare flexibilizare a procedurilor de concediere;
• durata timpului de muncă şi munca suplimentară;
• durata concediului de odihnă; modul de calcul a indemnizaţiei de concediu de odihnă;
• formarea profesională a angajaţilor.
2
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=41525
95
Identificare act:
Numar/data: Lege nr.53 din 24 ianuarie 2003
Emitent: Parlament Procesul legislativ la:

- Camera Deputatilor:P.L. nr. 642/2002
- Senat: P.L. nr. L561/2002
Cu functie: de baza, de modificare, de abrogare
În vigoare: de la 1 mar. 2003
Contine: 298 art
Norma în art nr. 13 alin.5, 34 alin.7, 87, 123 alin.2, 135, 159, 181, 187, 200, alin.2, 213,
alb: 217 alin.2, 253, 256, 290, 292, 293
Index: Codul muncii; munca; salariati; straini; apatrizi; refugiat; ucenici; sindicate;
organizatii patronale; patronat; contract individual de munca; absolventi;
certificat medical; persoanre fizice/juridice; concurs; permis de munca; cumul;
concedieri; cai de atac; demisie; agent de munca temporara; munca la
domiciliu;
timp de munca; timp de odihna; concediu; delegare; detasare; examen medical;
salariu minim garantat; salarizare; prescriptie extinctiva; sanatate; se
Publicare: M.Of. nr. 72/5 feb. 2003 text
Republicare: M.Of. nr. 345/18 mai. 2011
Functie activa:
Abrogă: L. nr.1/1970 organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de

stat
totodata, abrogă:
D.-L. nr.130/1990 pentru completarea Legii nr.1/1970

a organizarii şi disciplinei muncii in
unitatile de stat
L. nr.10/1972 CODUL MUNCII
D. nr.92/1976 privind carnetul de muncă

la 1 ianuarie 2011
D. nr.63/1981 cu privire la modul de recuperare a unor pagube aduse

avutului obstesc
L. nr.30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă
96
L. nr.2/1991 privind cumulul de funcţii
L. nr.14/1991 Legea salarizării
L. nr.6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale

salariaţilor
L. nr.68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim
L. nr.75/1996 pentru stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se

lucrează
totodata,
abrogă:
L. nr.601/2002 pentru completarea Legii nr. 75/1996

privind stabilirea zilelor de sărbătoare
legală în care nu se lucrează
Modifică: L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă (abrogata prin L.

nr.62/2011)
abrogă art. 34 şi 35
Trimitere la: D.-L. nr.1.655/1864 CODUL CIVIL (abrogat prin L. nr.76/2012)
D./1865 CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ (abrogat prin L.

nr.76/2012)
Functie pasiva:
Promulgată: D. nr.68/2003 pentru promulgarea Legii - Codul muncii
Modificată: L. nr.480/2003 pentru modificarea lit. e) a art. 50 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii
modifică lit. e) a art. 50.
L. nr.541/2003 pentru modificarea unor dispoziţii ale Legii nr. 53/2003 -

Codul muncii
modifică art. 296, art.298 alin. (3)
O.U.G. nr.65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 -

Codul muncii
- modifica art. 2 lit. b), art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1),
art. 17 alin. (1) si alin. (2) partea introductiva, lit. d) si
m), art. 18 alin. (1) partea introductiva, art. 19, art. 21,
art. 22, art. 28 lit. b), art. 31 alin. (4), art. 34 alin. (3),
art. 40 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (2) lit. d), art. 49 alin.
(3), art. 52 alin. (2), art. 56 lit. d) si g), art. 61 lit. b), art.
63 alin. (2) la data stabilirii în contractul colectiv de
munca, încheiat la nivel national sau la nivel de ramura
de activitate aplicabil, a procedurii de evaluare, art. 64
alin. (2), (3) si (4), art. 68 lit. a), art. 69, art. 70 alin. (1),
art. 70 alin. (2) partea introductiva, art. 70 alin. (2) lit.
97
f), art. 70 alin. (3), art. 71, art. 72, art. 74 alin. (1) lit. c),
art. 81 lit. e), art. 82 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 111
alin. (2), art. 111 alin. (3), art. 118, art. 129 alin. (1),
art. 145 alin. (1) si (2), art. 152 alin. (1), denumirea cap.
II al titlului IV, art. 167, art. 190, art. 191 alin. (1) si (2),
art. 193, art. 205, art. 207, art. 213, art. 276 alin. (1) lit.
d) si e); introduce alin. (11) la art. 17, alin. (41) la art.
17, alin. (1<sup.1< sup="">) la art. 18, alin. (41) la art.
31, alin. (2) la art. 51, lit. e) la art. 61, alin. (11) la art.
62, alin. (3) la art. 73, alin. (4) si (5) la art. 80, lit. d1) -
d3) la art. 81, alin. (21) si (22) la art. 111, alin. (11) la
art. 129, lit. h) - k) la alin. (1) al art. 276, art. 2801;
abroga art. 51 lit. g), art. 74 alin. (2), art. 103 alin. (3),
art. 140 alin. (4), art. 168, art. 171 alin. (1), art. 192,
art. 206, art. 208 - 212 </sup.1<>
dispune republicarea
L. nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

abrogă art. 280
L. nr.371/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr.
53/2003 - Codul muncii
- modifică art. 17 alin. (1), alin. (11), partea introductivă
a alin. (2), alin. (2) lit.m) şi alin. (41), art. 18 alin. (1)
partea introductivă şi alin. (11), art.19, art.21 alin. (1),
art.31 alin. (41), art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit d),
art.52 alin. (2), art.56 lit. g), art.61 lit.e), art.63 alin. (2),
art.64 alin. (2), (3) şi (4), art.69, art.70 alin. (2) lit. f),
art.71 alin. (3), art.72, art.80 alin. (4) şi (5), art.81 lit.
d1), art.84 alin. (1), art.111 alin. (2) şi alin. (21), art.276
alin. (1) lit. a) - k)
O.U.G. nr.55/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 -

Codul muncii
L. nr.94/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
- modifică art.74 alin.(1) lit.c), art.181
L. nr.237/2007 privind modificarea alineatului (1) al articolului 269 din

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
- modifică art.269 alin.(1)
L. nr.202/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 134 din Legea nr.
- modifică art. 134 alin. (1)
98
O.U.G. nr.148/2008 pentru modificarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
- modifică art. 296, art. 298 alin. (3)
L. nr.331/2009 privind modificarea lit. e) a alin. (1) al art. 276 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii
- modifică art. 276 alin. (1) lit. e)
L. nr.49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor

sociale
- modifică art. 56 partea introductivă şi lit.
d); introduce alin. (2) la art. 56; abrogă art. 61 lit. e)
L. nr.40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 -

Codul muncii
- modifică art. 1 alin. (1), art. 16, art. 17 alin. (2) lit. d),
art. 17 alin. (4),art. 29 alin. (4), art. 31, art. 33, art. 34
alin. (3) şi (5), art. 35 alin. (1),art. 36, art. 40 alin. (1)
lit. b), art. 44 alin. (1), art. 52 alin. (1) lit. d), art. 52
alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (1) lit. a), b) şi d), art. 60
alin. (1) lit. b), art. 60 alin. (2), art. 63 alin. (2), art.
711 alin. (6), art. 72, art. 73 alin. (1), art. 79 alin. (2) şi
(4), art. 80 alin. (3) - (5), art. 81 lit. b) şi e), art. 82 alin.
(1), art. 86 alin. (3), art. 87, art. 88, art. 89, art. 90 alin.
(2), art. 93, art. 94 alin. (2) - (4), art. 95 alin. (2), art.
96, art. 100,art. 1011 alin. (4), art. 107 alin. (2), art. 111,
art. 115 alin. (1), art. 119, art. 122 alin. (21), art. 123,
art. 129, art. 140 alin. (2), art. 143 alin. (5), art. 150
alin. (2), art. 157, art. 161 alin. (2), art. 194, art. 195
alin. (1), art. 215, art. 217, art. 222, art. 223 alin. (2),
art. 224 alin. (1), art. 225 alin. (1), art. 228, art. 229,
art. 230, art. 235, art. 236 alin. (2), art. 237, art. 248,
art. 258, art. 268 alin. (2) lit. b), art. 270, art. 276 alin.
(1) lit. e), art. 294; introduce lit. d1) la art. 17 alin. (2),
alin. (2) la art. 25, lit. n) la art. 39 alin. (1), lit. g) la art.
39 alin. (2), lit. f) la art. 40 alin. (1), alin. (5) şi (6) la
art. 49, lit. h1) la art. 50, lit. f) la art. 52 alin. (1), alin.
(3) la art. 52, alin. (21) la art. 69, alin. (3) la art. 78, art.
1001, alin. (22) la art. 122, alin. (2) la art. 142, lit. e) la
art. 226, art. 2561, alin. (3) la art. 264, lit. e1) şi l) - o) la
art. 276 alin. (1), art. 2791, alin. (2) - (6) la art. 2801,
alin. (5) la art. 296;abrogă art. 27 alin. (3), art. 32 alin.
(3), art. 35 alin. (3), art. 50 lit. d), art. 52 alin. (1) lit. b),
art. 60 alin. (1) lit. g), art. 84, art. 95 alin. (3), art. 98
alin. (3), art. 225 alin. (2), art. 231 - 234, art. 238 - 247,
art. 264 alin. (1) lit. b), art. 290, art. 293, art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă
Republicare: M.Of. nr. 345/18 mai. 2011
99
Modificată: L. nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă
- introduce, la 1 septembrie 2012, alin. (3) la art. 269
L. nr.147/2012 pentru modificarea art. 139 alin. (1) din Legea nr.
O.U.G. nr.44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă
- prorogă termenul de intrare în vigoare a Legii nr.
134/2010 până la 1 februarie 2013
L. nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind

Codul penal
- la data de 1 februarie 2014, modifică art. 264, art.
265; abrogă art. 261-263
O.U.G. nr.4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor
acte normative conexe
- prorogă termenul de intrare în vigoare a Legii nr.
134/2010 până la 15 februarie 2013
L. nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor

judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă
L. nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
procesual penale
- modifică, la 1 februarie 2014, art. 61 lit.
b); introduce lit. c1) la art. 52 alin. (1)
L. nr.77/2014 pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr.
L. nr.12/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 -

Codul muncii
- modifică art. 56 alin. (1) lit. c), art. 145 alin. (2), art.
146; introduce alin. (5)-(6) la art. 16, alin. (3) şi (4) la
art. 92, alin. (4)-(6) la art. 145
D.C.C. nr.279/2015 DECIZIA nr. 279 din 23 aprilie 2015 referitoare la

excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52
100
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
- suspendă pentru 45 zile dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit.
b) teza întâi(termenul se împlineşte la 1 august
2015)după care operează prevederile art. 147 din
Constituţie
Vezi si: D.C.C. nr.279/2015 DECIZIA nr. 279 din 23 aprilie 2015 referitoare la
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi
Modificată: L. nr.97/2015 pentru modificarea art. 137 alin. (1) din Legea nr.
D.C.C. nr.814/2015 DECIZIA nr. 814 din 24 noiembrie 2015 referitoare la

alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
- suspendă pentru o perioadă de 45 de zile dispoziţiile
art. 60 alin. (1) lit. g) (termenul se împlineşte la 5
februarie 2016) după care operează art. 147 din
Constituţie
Vezi si: D.C.C. nr.814/2015 DECIZIA nr. 814 din 24 noiembrie 2015 referitoare la
alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
art. 60 alin. (1) lit. g)
Modificată: L. nr.57/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004

privind procedura adopţiei, precum şi a altor acte
normative
- introduce lit. g) la alin. (1) al art. 51
D.C.C. nr.261/2016 DECIZIA nr. 261 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
- suspendă pentru 45 de zile dispoziţiile art. 52 alin. (1)
lit. a) (termenul se împlineşte la 22 august 2016) după
care operează prevederile art. 147 din Constituţie
Vezi si: D.C.C. nr.261/2016 DECIZIA nr. 261 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
art. 52 alin. (1) lit. a)
Modificată: L. nr.176/2016 pentru modificarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr.
L. nr.220/2016 pentru completarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr.
- introduce o nouă liniuţă la art. 139 alin. (1)
101
O.U.G. nr.53/2017 pentru modificarea şi oompletarea Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii
- modifică art. 16, art. 17 alin. (5), art. 119, art. 260
alin. (1) lit. e) şi art. 265 alin. (2); introduce art. 151, lit.
e1)-e3) şi q) la art. 260 alin. (1), alin. (11), (4) şi (5) la
art. 260; abrogă art. 264 alin. (4)
II.2. Legea nr. 95/2006 privind reforma ȋn domeniul sănătăţii, republicată ȋn Monitorul
oficial nr. 652/28.08.2015 cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea Anexa 2)
Număr/data: Lege nr.95 din 14 aprilie 2006

Emitent: Parlament Procesul legislativ la:
- Camera Deputatilor: P.L. nr. 43/2006
- Senat: P.L. nr. L174/2006
Cu functie: de modificare, de abrogare
În vigoare: de la 1 mai 2006
Publicare: M.Of. nr. 372/28 apr. 2006
Rectificare: M.Of. nr. 391/5 mai. 2006
Republicare: M.Of. nr. 652/28 aug. 2015
Rectificare: M.Of. nr. 732/30 sep. 2015
II.3. Nomenclatorul ocupaţiilor din Romȃnia
HOTĂRÂRE Nr. 1352 din 23 decembrie 2010

privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază,
conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor - ISCO 08 (A se vedea Anexa
3)
Identificare act:
Numar/data: Hotărâre nr.1.352 din 23 decembrie 2010
Emitent: Guvern
În vigoare: intră în vigoare la 1 ianuarie 2011
Publicare: M.Of. nr. 894/30 dec. 2010
Republicare: M.Of. nr. 300/24 apr. 2014
Functie pasiva:
Modificat: H.G. nr.1.116/2013 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.

1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din
România - nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale
102
standard a ocupaţiilor - ISCO 08
- modifică art. 2, art. 5, anexa; introduce art. 11 - 15, art.
51; abrogă art. 3
Republicare: M.Of. nr. 300/24 apr. 2014
II.4. Clasificarea Ocupaţiilor din Romȃnia

OIM a definitivat structura Clasificării Internaţionale Standard a Ocupaţiilor - ISCO
08 şi prin Rezoluţia din 6 decembrie 2007 a aprobat ISCO 08 potrivit propunerii formulate la
Întâlnirea de lucru a Experţilor în Statistica Muncii.
În vederea asigurării relevanţei, coerenţei şi comparabilităţii datelor statistice
structurate la nivel de ocupaţie, EUROSTAT a propus reglementarea de către Comisia
Europeană a utilizării ISCO 08, concretizată prin Regulamentul nr.1022/29.10.2009 care
impune atât implementarea ISCO 08 în clasificările naţionale pentru ocupaţii, cât şi adaptarea
anchetelor statistice conform structurii ISCO 083.
• Grupa Majoră 1 - Membri ai Corpului legislativ, ai executivului, ȋnalţi conducători ai

administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori;
• Grupa Majoră 2 - Specialiști în diverse domenii de activitate (a se vedea Anexa 4 - 2264
Fizioterapeuţi);
• Grupa Majoră 3 - Tehnicieni și alți specialiști din domeniul tehnic (a se vedea Anexa 5 –
3255 Tehnicieni şi asistenţi ȋn fizioterapie);
• Grupa Majoră 4 - Funcționari administrativi;
• Grupa Majoră 5 - Lucrători în domeniul serviciilor;
• Grupa Majoră 6 - Lucrători calificați în agricultură, silvicultură și pescuit;
• Grupa Majoră 7 - Muncitori calificați și asimilați;
• Grupa Majoră 8 - Operatori la instalații și mașini; asamblori de mașini și echipamente;
• Grupa Majoră 9 - Muncitori necalificați.
3
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/munca/c-o-r/66-munca/2250-c-o-r-detalii
103
II.5. Proiectul de lege privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, constituirea,
organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia4
http://www.cdep.ro/proiecte/2003/500/80/7/cd587_03.pdf
http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2009%5C09L288FG.pdf
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege :
Capitolul I
Exercitarea profesiunii de kinetoterapeut
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art.1 Profesia de kinetoterapeut se exercită, pe teritoriul Romȃniei, ȋn condiţiile prezentei

legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare ȋn kinetoterapie,
eliberat de o instituţie de ȋnvăţămȃnt superior acreditată ȋn condiţiile legii naţionale de
acreditare.
Art.2 - (1) Ȋn ȋnţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarele

semnificaţii:
Persoana fizică care exercită, pe teritoriul Romȃniei, profesia de kinetoterapeut este:
a) cetăţean romȃn;
b) cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinȃnd Spaţiului
Ecomomie European, sau al Confederaţiei Elveţiene;
e) cetăţean al unui stat terţ căsătorit cu un cetăţean romȃn, domiciliat ȋn Romȃnia;
d) beneficiarul unui statut de rezident pe termen lung acordat de unul din statele prevăzute la
lit.b).
e) cetăţean al unui stat membru al Confederaţiei Mondiale de Kinetoterapie (W.C.P.T.)
domiciliat pe teritoriu Romȃniei.
Prin titlu oficial de calificare ȋn kinetoterapie, se ȋnţelege:
a) diploma de licenţă ȋn kinetoterapie, sau ȋn educaţie fizică şi sport cu specializare ȋn
kinetoterapeutică, eliberată de o instituţie de ȋnvăţămȃnt superior, acreditată ȋn Romȃnia, sau
diploma de masterat ȋn domeniu.
b) diplomă, certificat, sau alt titlu de kinetoterapeut, eliberat conform normelor unui stat din
cele prevăzute la art.2(1) lit.b)
4
http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2009%5C09L288FG.pdf
104
e) diplomă, certificat, sau alt titlu de kinetoterapeut dobȃndite ȋntr-un stat terţ, recunoscute ori
echivalate ȋn Romȃnia.
Sunt asimilaţi kinetoterapeuţilor absolvenţii Facultăţilor de Educaţie Fizică şi Sport
din Romȃnia care au obţinut specializare de cultură fizică medicală.
(2) Monitorizarea şi controlul exercitării profesiei de kinetoterapeut se realizează de
Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia, denumit ȋn continuare Ordin şi de Ministerul
Sănătăţii Publice, ambele find denumite ȋn continuare autorităţi competente romȃne.
Art.3 - (1) Profesia de kinetoterapeut este o profesie liberală şi se exercită pe baza

certificatului de membru al Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia, ȋn regim salarial şi/sau
independent, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(2) Kinetoterapeutul lucrează ȋntr-o relaţie deschisă şi egală cu medicul şi cu ceilalţi
profesionişti din sănătate.
(3) Kinetoterapeutul este direct răspunzător de orice intervenţie a sa, chiar dacă este
prescrisă de un medic şi are dreptul să refuze intervenţia.
Art.4 - (1) Kinetoterapeutul este specialistul cu studii superioare care acordă asistenţă kinetică
profilactică, terapeutică şi de recuperare medicală sub prescripţie medicală pentru: educarea/
reeducarea funcţională a aparatelor şi sistemelor (ȋn afecţiuni neurologice, posttraumatice sau
ale aparatului locomotor, afecţiuni pediatrice, afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni respiratorii,
afecţiuni reumatismale); reeducarea unor sechele (reeducarea amputatului, ortezat sau nu;
reeducarea ȋn arsuri, reeducarea cutanată); reeducarea abdominală inclusiv şi cea postsarcină
postpartum; reeducarea perineo-sfincteriană ȋn domeniul urologic, ginecologic, proctologic
cuprinzȃnd şi situaţiile postsarcină postpartum, ȋncepȃnd cu a 90-a zi după naştere;
educare/reeducarea unor funcţii specifice (mobilitatea facială şi masticaţia, deglutiţia, mersul,
prehensiunea), reeducarea ȋn geriatrie şi gerontologie;
(2) Kinetoterapeutul este abilitat să efectueze toate evaluările utile ȋndeplinirii
tratamentelor menţionate la pct.1, să manevreze, să manipuleze şi să asigure funcţionarea şi
supravegherea aparatelor şi mijloacelor de asistenţă.
(3) Pentru aplicarea tratamentelor menţionate la pct.1 kinetoterapeutul este abilitat să
utilizeze tehnici şi metode specifice: masaj sub diverse forme, imobilizări/posturări, tehnici
kinetice active şi pasive (cu excepţia manipulărilor vertebrale şi a mobilizărilor forţate),
efectuate manual sau cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalaţiilor corespunzătoare, prin
aplicare de contenţii elastice/adezive/orteze, prin mecanoterapie, scripetoterapie,
electroterapie, hidroterapie, termoterapie, balneo-climatoterapie.
105
(4) Sub prescripţia medicală, şi cu condiţia asistentei medicale permanente,
kinetoterapeut este abilitat să practice elongaţii vertebrale prin tracţiune mecanică (realizat
manual sau electric), să participe la reeducarea cardiovasculară după infarct miocardic recent
şi să monitorizeze parametrii clinic ȋn timpul reeducării cardiovasculare.
(5) Ȋn cadrul tratamentelor prescrise de medic şi ȋn timpul reeducării, kinetoterapeut
este abilitat să practice aspiraţii rinofaringiene şi traheale la un bolnav traheotomizat sau
intubat, să administreze aerosoli ȋnaintea aplicării tehnicilor de posturare pentru drenaj, să
realizeze o ventilaţie prin mască.
(6) Ȋn caz de urgenţă şi ȋn absenţa unui medic de specialitate, kinetoterapeutul este
abilitat să acorde primul ajutor pȃnă la intervenţia medicului.
Art.5 Kinetoterapeutul ȋşi desfăşoară activitatea ȋn unităţi sanitare şi de recuperare, indiferent
de structura acestora, instituţii de ocrotire, complexe pentru sport şi sănătate, şcoli şi şcoli
speciale, case şi centre de sănătate, dispensare, ȋn instituţiile de stat, ȋn sistemul privat, ori ȋn
sistemul neguvemamental.
Art.6. Activităţile de formare iniţială a kinetoterapeuţilor revin facultăţilor de profil, iar
perfecţionarea acestuia se realizează ȋn conformitate cu prevederile statului
kinetoterapeutului.
Art.7. Ȋn activitatea sa, kinetoterapeutul comunică echipei de recuperare toate informaţiile
despre boală şi contraindicaţiile ei, pentru stabilirea sau modificarea diagnosticului funcţional,
al obiectivelor şi mijloacelor de intervenţie.
Art.8 Ordinul kinetoterapeuţilor ȋn colaborare cu Ministerul Sănătăţii va stabili procedurile
terapeutice care se vor deconta prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Art.9 Profesia de kinetoterapeut are ca scop:
a) asigurarea potenţialului maximal al funcţiilor motrice.
b) promovarea sănătăţii şi a stării de bine a individului;
c) prevenirea şi limitarea incapacităţilor şi a dizabilităţilor la indivizii cu risc de alterare a
comportamentului motor datorită unor factori de stres biomecanic, socio-economic, sau a
stilului de viaţă şi la persoanele cu deficienţe senzo-motorii congenitale, sau dobȃndite;
d) furnizarea mijloacelor pentru tratarea şi recuperarea funcţională a aparatelor şi sistemelor
corpului, esenţiale pentru mişcare;
Art.10 Pe tot timpul exercitării profesiei, kinetoterapeutul trebuie să dovedească
disponibilitate, corectitudine, loialitate şi respect faţă de beneficiarul prestaţiei sale.
Art.11 Ȋn exercitarea profesiei sale, kinetoterapeutul lucrează individual sau ȋn echipă ȋn
strȃnsă colaborare cu medicii specialişti, cu psihologii, cu asistenţii sociali, cu logopezii, cu
106
specialiştii ȋn ortezare-protezare, cu alţi specialişti ȋn domenii conexe, cu profesorii de
educaţie fizică şi sport şi cu antrenorii.
Art.12 - (1) Nici un kinetoterapeut nu-şi poate exercita profesia permanent ȋn Romȃnia dacă
nu este membru al Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia.
(2) Este ȋnscris, pe perioadă determinată, ȋn tabelul unic al Ordinului:
a) kinetoterapeutul care prestează ocazional sau temporar un serviciu pe teritoriul Romȃniei,
b) kinetoterapeutul cetăţean romȃn stabilit ȋn străinătate şi care doreşte să-şi exercite,
ocazional sau temporar, profesia ȋn Romȃnia;
Art.13 - (1) Kinetoterapeutul ȋşi desfăşoară activitatea ȋn baza unui contract de muncă, sau a
unui contract de prestări de servicii kinetoterapeutice ȋncheiat după obţinerea autorizaţiei de
liberă practică.
(2) Exercitarea profesiunii de kinetoterapeut independent, posesor al autorizaţiei de liberă
practică, se face numai după ȋnregistrarea sa ȋn Registrul Comerţului şi la administraţia
financiară de la domiciliul, sau a locului de rezidenţă.
Art.14 - (1) Certificatul eliberat de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii
Europene, ale unui stat aparţinȃnd Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei
Elveţiene, WCPT care atestă că kinetoterapeutul este titular de drept cȃştigat, este recunoscut
de autorităţi1e competente romȃne, permiţȃnd exercitarea activităţilor de kinetoterapeut,
inclusiv ȋn cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sanatate, cu respectarea prezentei
legi.
Prin drept cȃştigat se ȋnţelege dreptul kinetoterapeutului prevăzut la art.2 (1) lit. a)-e)
de a exercita profesiunea de kinetoterapeut, inclusiv ȋn cadrul sistemului de protecţie socială
al statului membru de origine sau de provenienţă, ȋn cazul ȋn care acesta beneficia de drept de
liberă practică a profesiunii.
(2) Ȋn mod exclusiv, prin termenul stat membru de origine sau de provenienţă, se ȋnţelege un
stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinȃnd Spaţiului Economic European, sau
Confederaţia Elveţiană, WCPT.
Art.15 Profesiunea de kinetoterapeut se exercită pe teritoriul Romȃniei de persoanele
prevăzute la art.2 (1) lit.a)-e) care ȋndeplinesc următoarele condiţii:
a) deţin un titlu oficial din cele prevăzute la art.2 pct.1;
b) sunt membrii ai Ordinului;
c) sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de kinetoterapeut;
d) nu sunt nedemni sau incompatibili, conform prezentei legi.
107
Secţiunea a 2 a
Nedemnităti şi incompatibilităţi
Art.16 Este nedemn de a exercita profesia de kinetoterapeut, pe teritoriul Romȃniei:
a) Kinetoterapeutul care a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni contra umanităţii sau
vieţii;
b) Kinetoterapeutul care a fost dovedit de către Ordinul Kinetoterapeuţilor din România că
şi-a folosit cunoştinţele producȃnd, cu intenţie, o deteriorare a stării de sănătate a
persoanei asistate.
c) Kinetoterapeutul ȋmpotriva căruia instanţa judecatorească civilă sau penală a pronunţat o
hotărȃre definitivă de sancţionare cu privire la fapte exercitate ȋn tirnpul şi ȋn legătură cu
profesia acestuia pe teritoriul Romȃniei.
Art.17 - (1) Este incompatibil kinetoterapeutul care:
a) a fost condamnat prin hotărȃre judecătorească sau disciplinară, cu interdicţia de a profesa,
pe durata stabilită prin hotărȃre judecătorească sau disciplinară.
b) refuză să se supună unei testări de atestare a pregătirii sale profesionale ȋn faţa unei cornisii
desemnată de Ordin, ȋn cazul ȋn care a ȋntrerupt activitatea profesională mai mult de cinci ani.
c) are calitatea de angajat sau colaborator al unităţilor de producţie ori distribuţie ale
produselor farmaceutice şi/sau ale materialelor sanitare.
Art.18 Sesizarea despre apariţia stării de incompatibilitate a kinetoterapeutului poate fi făcută
de oricare persoană fizică sau juridică şi se adresează consiliului judeţean al Ordinului.
Art.19 Legal sesizat, sau din oficiu, preşedintele colegiului judeţean desemnează o comisie,
formată din trei kinetoterapeuţi, care se pronunţă asupra sesizării.
Art.20 Pe perioada stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exercitare a profesiei.
Secţiunea a 3-a
Autorizarea de liberă practică a profesiunii de kinetoterapeut
Art.21 (1) Kinetoterapeutul ȋşi exercită profesia pe baza autorizaţiei de liberă practică
acordată de Ministerul Sănătăţii Publice.
(2) Pentru prestaţii ocazionale sau temporare, kinetoterapeuţii prevăzuţi la art.2 (1) lit.b)-e)
sunt obligaţi să declare Ordinului intenţia de efectuare a prestaţiei pentru a fi ȋnscrişi
temporar, ȋn tabloul unic al membrilor Ordinului.
(3) Certificatul de membru al Ordinului kinetoterapeuţilor, se eliberează ȋn baza următoarelor
acte:
a) actul care atestă pregătirea de kinetoterapeut;
b) certificatul de sănătate;
108
c) certificatul de cazier judiciar;
d) declaraţie pe proprie răspundere că nu se află ȋn situaţiile prevăzute la art. 16-17.
e) asigurarea de răspundere civilă.
Art.22 Autorizaţia de liberă practică a profesiunii de kinetoterapeut se acordă de Ministerul
Sănătăţii Publice ȋn baza următoarelor acte:
a) certificatul de membru al Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
b) actul care atestă profesiunea de kinetoterapeut;
c) dovada domiciliului sau a reşedintei.
Art.23 Kinetoterapeutul nu este funcţionar public ȋn timpul exercitării profesiei.
Art.24 Ȋn cazul ȋn care kinetoterapeutul ȋşi ȋntrerupe activitatea profesională mai mult de cinci
ani, el este obligat să se supuna unei testări scrise şi practice, susţinută ȋn faţa unei cornisii
desemnată de Colegiul naţional al Ordinului ȋn vederea evaluării.
Art.25 - (1) Kinetoterapeutul se pensionează conform legii.
(2) Kinetoterapeutul care a depăşit limita de vȃrstă prevăzută la alin. (1) poate profesa ȋn
continuare ȋn unităţi sanitare private.
Desfăşurarea activităţii se face ȋn baza certificatului de membru şi a avizului anual al
Ordinului, eliberat pe baza certificatului de sănătate şi a asigurării de răspundere civilă, pentru
greşeli ȋn activitatea profesională, ȋncheiată pentru anul respectiv.
(3) Kinetoterapeuţii care au ȋmplinit vȃrsta de pensionare nu mai pot face parte din
conducerea colegiului judeţean sau naţional al Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia.
Art.26 Profesiunea de kinetoterapeut se ȋnscrie distinct ȋn Clasificarea activităţilor din
economia naţională - CAEN şi ȋn Codul Ocupaţiilor din Romȃnia – COR.
Art.27 Prin hotărȃre a Guvernului Romȃniei se poate stabili o durată zilnică a timpului de
muncă mai mică de 8 ore. (Norme prevăzute ȋn Statutul Kinetoterapeutului)
109
Capitolul II
Dispoziţii privind exercitarea profesiei de kinetoterapeut ȋn Romȃnia de către
kinetoterapeuţi, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat
aparţinȃnd Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, precum şi de
către cetăţeni ai Statelor membre ale Confederaţiei Mondiale de Kinetoterapie
(W.C.P.T.) care domiciliază ȋn Romȃnia.
Secţiunea 1
Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire
Art.28 - (1) Exercitarea permanentă a profesiunii de către kinetoterapeuţii, prevăzuţi la art.2

(1) lit.b)-e) pe teritoriul Romȃniei, se realizează ȋn condiţii similare cu cele care trebuie
ȋndeplinite de kinetoterapeuţii, cetăţenii romȃni şi cu ȋndeplinirea dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Romȃnia are calitatea de stat membru gazdă, ȋn ȋnţelesul art. 1 şi a art.3 alin.(l) lit.c) din
Directiva 2005/36CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005,
privind recunoaşterea calificărilor profesionale, intrată ȋn vigoare la 20 octombrie 2007, ȋn
toate ţările membre, şi recunoaşte că profesiunea de kinetoterapeut este o profesie
reglementată, astfel cum este prevăzută ȋn art. 3 alin.l lit. a) prima teză din Directiva
2005/36/CE.
(3) Ordinul kinetoterapeuţilor din Romȃnia efectuează procedura de recunoaştere a calificării
profesionale şi eliberează certificatul de membru al ordinului ȋn termen de o lună de la
depunerea dosarului complet.
(4) Dosarul prevăzut la alin. (2) cuprinde:
a) copia documentului de cetăţenie;
b) copia documentelor care atestă formarea ȋn profesie;
c) copia certificatului emis de autoritatea competentă al statului membru de origine sau de
provenienţă din care să rezulte apartenenţa la organizaţie profesională ȋn statuI de origine sau
provenienţă;
d) certificatul de sănătate fizică şi psihică emis de autorităţile abilitate din statul membru de
origine sau de provenienţă;
e) dovada emisă de statul membru de origine sau de provenienţă, prin care se atestă
onorabilitatea şi moralitatea posesorului;
f) dovada de asigurare privind răspunderea civilă pentru greşeli ȋn activitatea profesională,
emisă de instituţiile abilitate din unul dintre statele membre prevăzute la alin. (1).
(5) Documentele prevăzute la alin. (4) lit. d) - f) sunt valabile trei luni de la data emiterii.
110
(6) Solicitarea documentele prevăzute la alin.4 lit.d)-e) se face numai ȋn situaţia ȋn care pentru
accesul şi exerciţiul activităţii prevăzute la alin. (1) statul membru de origine sau provenienţă
impune o astfel de cerinţă.
Art.29 Kinetoterapeutul, cetăţean străin, nemulţumit de decizia de respingere a ȋnscrierii ȋn
tabelul unic al kinetoterapeuţilor, sau de acordare a autorizaţiei de liberă practică, emisă de
către autorităţile competente romȃne, poate să conteste decizia la instanţă, conform codului de
procedură civilă.
Art.30 - (1) Pentru a presta servicii de kinetoterapie cu caracter temporar sau ocazional pe
teritoriul Romȃniei, persoanele prevăzute la art.2 (1) lit.b)-e), solicită Colegiului Naţional
ȋnscrierea temporară ȋn tabloul unic al Ordinului, prezentȃnd următoarele acte:
a) o declaraţie ȋn care se precizează durata de prestare, natura, locul de desfăşurare a acestor
activităţi, precum şi dovada asigurării ȋn caz de risc profesional;
b) copia documentului de cetăţenie;
c) copia documentelor care atestă formarea ȋn profesiune.
(2) Solicitarea se soluţionează ȋn termen de 20 de zile calendaristice. Nesoluţionarea ȋn termen
dă posibilitatea petentului să se adreseze instanţei de contencios administrative cu plȃngere.
(3) Autorizarea exercitării profesiunii de kinetoterapeut, cu caracter ocazional sau temporar,
se face de către Ministerul Sănătăţii Publice. Documentele necesare autorizării sunt cele
prevăzute la art. 19 .
(4) Pe perioada autorizată, kinetoterapeuţii se supun dispoziţiilor disciplinare prevăzute de
lege pentru kinetoterapeuţii, cetăţeni romȃni membri ai Ordinului Kinetoterapeuţilor din
Romȃnia.
Art.31 Autorităţile competente romȃne informează şi solicită informaţii, ȋn legătură cu
sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă, precum şi cu cele penale,
interesȃnd exerciţiul profesiei de kinetoterapeut, aplicate pe durata exercitării profesiei pe
teritoriul statului respectiv.
Capitolul III
Constituirea Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art.32 (1) Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia este o organizaţie profesională,

neguvemamentală, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea
111
de stat, ȋn domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de kinetoterapeut ca
profesie liberală, de practică publică autorizată.
(2) Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia are autonomie instituţională ȋn domeniul sau de
competenţă şi ȋşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.
(3) Sunt membri ai Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia kinetoterapeuţii, cetăţenii romȃni,
domiciliaţi ȋn Romȃnia.
(4) Sunt asimilaţi kinetoterapeuţilor absolvenţii Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din
Romȃnia care s-au specializat ȋn cultură fizică medicală şi desfăşoară activitatea ȋn unităţi
sanitare sau cabinete private.
(5) Sunt, de asemenea, membrii ai Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia cetăţenii străini,
prevăzuţi la art. 2 (1) lit b )-e) dacă au solicitat şi au obtinut autorizaţia de liberă practică cu
caracter permanent pe teritoriul Romȃniei.
Secţiunea a 2-a
A. Constituirea Colegiului judeţean al Ordinului Kinetoterapeuţilor
din Romȃnia
Art.33 (1) Ȋn judeţele unde sunt constituite asociaţii profesionale ale kinetoterapeuţilor,
adunarea generală de constituire a colegiilor judeţene cade ȋn sarcina acestora.
Art.34 Kinetoterapeuţii care la data intrării ȋn vigoare a prezentei legi ȋşi desfăşoară
activitatea ca salariaţi sau independent sunt membrii ai Ordinului Kinetoterapeuţilor din
Romȃnia, urmȃnd ca, după constituirea colegiilor judeţene sau al municipiului Bucureşti, să
solicite certificatul de membru, ȋn condiţiile legii.
Art.35 Pe data constituirii colegiului judeţean al Ordinului, Asociaţia profesională teritorială
ȋşi ȋncetează activitatea.
Art.36 Ȋn judeţele unde nu fiinţează asociaţii profesionale ale kinetoterapeuţilor, adunarea
generală de constituire se convoacă de către un comitet de iniţiativă, format din trei
kinetoterapeuţi, ȋnscrişi ȋn tabloul unic al Ordinului din judeţ.
Art.37 Ȋn judeţele unde numărul kinetoterapeuţilor permite constituirea colegiului judeţean,
adunarea generală de constituire se convoacă ȋn termen de trei luni de la data intrării ȋn
vigoare a prezentei legi.
Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi din numărul
kinetoterapeuţilor ȋnscrişi ȋn tabloul unic din judeţul respectiv, ȋn a 12-a zi se organizează o
nouă şedinţă, cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotărȃri cu majoritate simplă, indiferent
de numărul membrilor prezenţi.
112
Art.38 Adunarea generală de constituire ȋşi desfăşoară lucrările ȋn strictă conformitate cu
procedura obligatorie emisă de Federaţia romȃnă a asociaţiilor de kinetoterapie.
Art.39 Adunarea generală de constituire
a) alege, prin vot secret, cu majoritate simplă, consiliul colegiului judeţean, respectiv al
municipiului Bucureşti;
b) alege, prin vot secret, cu majoritate simplă, cenzorul, sau după caz, comisia de cenzori a
consiliului, respectiv comisia de cenzori a municipiului Bucureşti;
c) stabileşte numărul comisiilor de specialitate;
d) alege membrii comisiilor de specialitate;
e) alege comisia de disciplină şi stabileşte indemnizaţia de şedinţă a membrilor acesteia;
t) alege reprezentantul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti ȋn adunarea
generală naţională;
g) aprobă proiectul de buget al colegiului;
h) hotărăşte ȋn orice problemă care interesează bunul mers al colegiului.
Art.40 Consiliul colegiului alege ȋn şedinţa de constituire, biroul consiliului, format din trei
membri: un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar.
Art.41 Preşedintele biroului consiliului este şi preşedintele colegiului judeţean.
Art.42 Mandatul consiliului judeţean, al cenzorului şi a comisiei de disciplină ȋncetează la doi
ani de la adunarea generală de constituire.
B. Convocarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia

Art.43 Adunarea generală naţională este convocată de preşedintele Federaţiei Romȃne a
Asociaţiilor de Kinetoterapie, la solicitarea a cel puţin cinci colegii judeţene, ȋn termen de o
lună de la ultima solicitare.
Art.44 Pe data constituirii colegiului naţional al Ordinului, Federaţia Romȃnă a Asociaţiilor
de kinetoterapie ȋşi ȋnceteaza activitatea.
Art.45 La Adunarea generală naţională sunt convocaţi, de drept, preşedinţii colegiilor
judeţene, reprezentanţii aleşi de adunările generale judeţene şi ale municipiului Bucureşti,
precum şi decanii facultăţilor de kinetoterapie sau, după caz, conducătorii secţiilor de profil
din facultăţile de educaţie fizică şi sport.
Art.46 (1) Adunarea generală naţională de constituire a Ordinului Kinetoterapeuţilor din
Romȃnia se desfăşoară conform procedurii stabilite de Federaţia Romȃnă a Asociaţiilor de
Kinetoterapie.
(2) Adunarea generală naţională de constituire:
a) stabileşte numărul comisiilor de specialitate;
113
b) alege, prin vot secret, cu majoritate simplă, comisia de cenzori a colegiului naţional;
c) alege comisiile de specialitate ale colegiului naţional;
d) alege comisia superioară de disciplină şi stabileşte indemnizaţia de şedinţă a membrilor
acesteia;
e) aprobă proiectul de buget al colegiului naţional;
f) hotărăşte ȋn problemele urgente ale Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia.
Secţiunea a 3-a
Organizarea şi funcţionarea
Art.47 (1) Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia se organizează şi funcţionează pe criterii

teritoriale.
(2) Ȋn fiecare judeţ se organizează un colegiu al Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia, cu
sediul ȋn municipiul reşedinţă de judeţ.
(3) Ȋn municipiul Bucureşti se organizează un singur colegiu.
Art.48 Colegiile judeţene sunt organizaţii cu patrimoniu şi buget propriu care dobȃndesc
personalitate juridică de la data ȋnregistrării la administraţia financiară ȋn raza căreia se află
sediul instituţiei.
Art.49 Ȋntre Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia şi colegiile teritoriale există raporturi de
autonomie funcţională, organizatorică şi financiară.
Nici un colegiu judeţean nu poate funcţiona ȋn afara Colegiului Ordinului
Kinetoterapeuţilor din Romȃnia.
Art.50 Sediul central al Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia este ȋn municipiul
Bucureşti.
Secţiunea a 4-a
Atribuţiile Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia
Art.51 Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia are următoarele atribuţii:
a) apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a profesiunii de kinetoterapeut;
b) promovează drepturile şi asigură respectarea de către kinetoterapeuţi a obligaţiilor ce le
revin faţă de pacienţi şi de sănătatea publică;
c) asigură aplicarea legilor şi a regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul
profesiunii;
d) eliberează certificatul de membru al ordinului kinetoterapeuţilor;
114
e) promovează profesiunea şi activităţile de kinetoterapie prin relaţiile publice, sub orice
formă;
f) susţine activitatea de cercetare ştiinţifică şi organizează manifestări ştiinţifice;
g) iniţiază, completează şi ţine la zi tabloul unic al kinetoterapeuţilor din Romȃnia, atȃt pentru
cei ȋnscrişi cu caracter permanent, cȃt şi pentru cei care ȋşi exercita profesia ocazional pe
teritoriul Romȃniei.
h) stabileşte criteriile şi standardele de dotare care trebuie ȋndeplinite pentru evaluarea unui
cabinet de kinetoterapie care solicită să ȋncheie un contract de prestări de servicii de
kinetoterapie cu casele de asigurări de sănătate.
i) promovează şi asigură cadrul necesar desfăşurării unei concurenţe loiale bazate exclusiv pe
criteriile competenţei profesionale;
j) prin preşedintele colegiului judeţean, sau al municipiului Bucureşti este ȋn drept să exercite
acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală, ori autorităţile
competente, pentru urmărirea şi trimiterea ȋn judecată a persoanelor care ȋşi atribuie sau care
ȋntrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de kinetoterapeut sau care practică ȋn mod nelegal
kinetoterapia.
k) primeşte şi se pronunţă, prin comisia de disciplină, asupra reclamaţiilor formulate
ȋmpotriva kinetoterapeuţilor ȋnvinuiţi de malpraxis, ȋn calitate de organ de jurisdicţie
profesională.
1) judecă abaterile kinetoterapeuţilor de la normele de etică şi de deontologie profesională.
m) reprezintă Ordinul ȋn relaţiile cu organizaţiile similare din ȋntreaga lume.
n) elaborează, adoptă şi monitorizează Statutul şi Codul Deontologic al profesiei de
kinetoterapeut.
o) avizează anual dreptul de liberă practică.
p) se preocupă de perfecţionarea profesională a kinetoterapeuţilor, conform Statului
kinetoterapeutului.
Secţiunea a 5-a
Membrii Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia
Art.52 Membrii Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia sunt ȋnscrişi ȋn tabloul unic al
kinetoterapeuţilor din Romȃnia, tablou care se publică pe pagina de Internet a Ordinului.
Art.53 La cerere, kinetoterapeuţii pensionabili rămȃn ȋnscrişi ȋn tabloul unic al
kinetoterapeuţilor; kinetoterapeuţii pensionari pot solicita ȋnscrierea ȋn tabloul unic, cu
ȋndeplinirea condiţiilor legale.
115
Art.54 Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului, care se
eliberează la ȋnscrierea ȋn corpul profesional şi se revizueşte anual.
Art.55 Ȋntreruperea exercitării profesiei mai mult de cinci ani atrage, de drept, pierderea
calităţii de membru.
Secţiunea a 6-a
Drepturile şi obligaţiile membrilor Ordinului kinetoterapeuţilor din Romȃnia
Art.56 Membrii Ordinului au următoarele drepturi:
a) să aleagă şi să fie aleşi ȋn organele de conducere ale structurilor judeţene sau naţionale ale
Ordinului;
b) să solicite informaţii care privesc exercitarea ȋn condiţii optime a profesiei.
c) să participe la acţiunile organizate de Ordin;
d) să folosească, ȋmpreună cu membrii lor de familie, toate dotările sociale, profesionale,
culturale şi sportive ale colegiilor judeţene;
e) să conteste sancţiunile primite;
f) să respecte Statutul Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romănia.
h) să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi;
i) să execute cu bună-credinţă atribuţiile ce le revin ȋn calitate de reprezentant sau membru ȋn
organele de conducere ale Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia.
j) să execute cu bună-credinţă sarcinile ce decurg din hotărȃrile organelor de conducere ale
Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
k) să acţioneze, ȋn vederea creşterii gradului de pregătire profesională prin efectuarea unui
număr stabilit de cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie profesională;
Art.57 Membrii Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romănia au următoarele obligaţii:
a) să respecte Statutul Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia şi Codul de deontologie a
profesiunii de kinetoterapeut;
b) să rezolve sarcinile ce le-au fost ȋncredinţate ȋn calitate de membru sau de reprezentant al
corpului profesional;
c) să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi;
e) să execute cu bună-credinţă sarcinile ce decurg din hotărȃrile organelor de conducere ale
Ordinul Kinetoterapeutilor din Romȃnia;
f) să păstreze secretul profesional;
g) să păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate ȋn
organele de conducere;
h) să respecte normele, principiile şi ȋndatoririle deontologiei profesionale;
116
i) să aibă un comportament demn ȋn exercitarea profesiunii;
j) să achite, ȋn termenul stabilit, cotizaţia datorată ȋn calitate de membru al Ordinului
Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
k) să acţioneze, ȋn vederea creşterii gradului de pregătire profesională prin efectuarea unui
număr de cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie profesională;
1) să respecte drepturile pacienţilor.
Art.58 Organele de conducere ale colegiului judeţean sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul colegiului judeţean;
c) biroul consiliului;
d) preşedintele.
Art.59 (1) Adunarea generală a colegiului judeţean poate fi: ordinară şi extraordinară şi este
formată din toţi kinetoterapeuţii ȋnscrişi ȋn colegiul judeţean.
(2) Adunarea generală ordinară se ȋntruneşte anual, ȋn primul trimestru al anului.
Art.60 Adunarea generală extraordinară se convoacă:
a) la apariţia unui act normativ prin care se dispune modificarea organizării, sau a
competenţelor Ordinului Kinetoterapeuţilor, sau se stabilesc drepturi şi obligatii noi
kinetoterapeuţilor;
b) la solicitarea unei treimi dintre membrii colegiului;
c) din iniţiativa preşedintelui pentru dezbaterea unor probleme organizatorice.
Art.61 Adunarea generală ordinară este legal constituită ȋn prezenţa a cel puţin două treimi din
numărul kinetoterapeuţilor ȋnscrişi ȋn colegiul judeţean, sau al municipiului Bucureşti şi are
următoarele atribuţii:
a) aprobă proiectul de buget al colegiului şi, ȋn baza raportului cenzorilor, descarcă de
gestiune consiliul pentru anul fiscal ȋncheiat;
b) alege, prin vot secret, cu majoritate simplă, dintre membrii săi, consiliul colegiului şi
reprezentanţii ȋn Adunarea generală naţională a Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
c) stabileşte indemnizaţia de şedinţă a membrilor comisiei de disciplină;
d) alege cenzorul, sau după caz, comisia de cenzori a colegiului;
e) hotărăşte ȋn tot ce priveşte buna desfăşurare a activităţii kinetoterapeuţilor din judeţul
respectiv; hotărȃrile colegiului sunt obligatorii pentru kinetoterapeuţi.
Art.62 Consiliul colegiului are un număr de membri proporţional cu numărul
kinetoterapeuţilor ȋnscrişi ȋn evidenţa colegiului la data organizării alegerilor, astfel:
a) 3-5 membri, dacă colegiul are ȋnscrişi pȃnă la 30 de membri;
b) 5-7 membri, dacă colegiul are ȋnscrişi peste 30 de membri.
117
Proporţional cu numărul membrilor ȋnscrişi, se aleg şi membrii supleanţi, la
propunerea adunării.
Art.63 Consiliul colegiului judeţean exercită atribuţiile prevăzute de lege şi date ȋn
competenţa sa prin Statutul organizaţiei şi hotărȃrile colegiului naţional.
Art. 64 Bugetul colegiului judeţean se formează din contribuţia membrilor săi a cărei cuantum
este stabilit de Adunarea generală a Ordinului, din donaţii, legate, sponsorizări, taxe de
ȋnscriere, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de perfecţionare continuă, drepturi
editoriale, ȋncasări din vȃnzarea publicaţiilor proprii, din fonduri rezultate din manifestările
culturale şi ştiinţifice, precum şi din alte surse.
Patrimoniul poate fi folosit şi ȋn activităţi producătoare de venituri, ȋn condiţiile legii,
venituri folosite exclusiv pentru organizarea perfecţionării kinetoterapeuţilor şi dotarea
sediilor Ordinului.
Art. 65 Organele de conducere ale Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia sunt:
a) Adunarea generală naţională;
b) Colegiul naţional;
c) Biroul executiv;
d) preşedintele.
Art.66 Adunarea generală naţională se convoacă o dată pe an, ȋn primul trimestru al anului.
Art.67 Ȋntre adunările generale naţionale, colegiul naţional coordonează activitatea Ordinului
Art.68 Colegiul naţional se convoacă trimestrial, ȋn prima lună a trimestrului de către
preşedintele biroului executiv.
Art.69 Adunarea generală ordinară este legal constituită ȋn prezenţa a cel puţin două treimi din
numărul membrilor prevăzuţi la art.45, ia hotărȃri cu majoritate simplă şi are următoarele
atribuţii:
a) aprobă proiectul de buget al colegiului naţional şi, ȋn baza raportului comisiei de cenzori,
descarcă de gestiune consiliul pentru anul fiscal ȋncheiat;
b) adoptă Statutul Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
c) adoptă Codul deontologic al profesiunii de kinetoterapeut;
d) hotărăşte numărul şi denumirea comisiilor de specialitate;
e) alege comisiile de specialitate;
f) alege membrii comisiei superioare de disciplină şi stabileşte indemnizaţia de şedinţă a
membrilor acestei comisii;
g) alege comisia de cenzori a colegiului naţional;
118
h) hotărăşte ȋn toate problemele privitoare la bună desfăşurare a activităţii kinetoterapeuţilor, a
intereselor, atribuţiilor şi obligaţiilor acestora legate de exercitarea profesiei.
Art.70 Colegiul naţional este format din:
- preşedinţii colegiilor judeţene;
- preşedintele colegiului Bucureşti;
- decanii facultăţilor de kinetoterapie sau, după caz, conducătorii secţiilor de profil din cadrul
facultăţilor de educaţie fizică şi sport.
Art.71 Colegiul naţional are următoarele atribuţii:
a) alege, dintre membrii săi, Biroul executiv al Colegiului naţional;
b) propune Adunării generale naţionale proiectul privind bugetul de venituri şi cheltuieli al
Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
c) alege comisiile de lucru;
d) stabileşte indemnizaţiile membrilor Biroului executiv şi indemnizaţia de şedinţă a
membrilor Comisiei superioare de disciplină;
e) colaborează cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea Nomenclatorului privind
tratamentele de reeducare, tehnicile, precum şi activităţile de specialitate pe care le efectuează
kinetoterapeutul ȋn echipa de recuperare;
f) colaborează cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea tematicilor, metodologiilor,
concursurilor şi examenelor pentru kinetoterapeuţi;
g) stabileşte sistemul de perfecţionare, pe baza căruia se evaluează activitatea profesională a
kinetoterapeuţilor;
h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii Publice la elaborarea normelor privind decontarea
procedurilor utilizate prin Casa de Asigurări de Sănătate;
i) gestionează bunurile Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia;
j) soluţionează, prin comisiile de specialitate, ȋn termen de 30 de zile de la ȋnregistrare,
contestaţiile formulate ȋmpotriva hotărȃrilor date de colegiile judeţene, respectiv al
municipiului Bucureşti;
k) avizeaza reȋnscrierea kinetoterapeuţilor care au pierdut calitatea de membru;
1) stabileşte cuantumul indemnizaţiei membrilor biroului executiv;
m) stabileşte grila de salarizare a personalului ȋncadrat de biroul executiv;
n) hotărăşte ȋn toate problemele privitoare la buna desfăşurare a activităţii kinetoterapeuţilor, a
intereselor acestora legate de exercitarea profesiei;
o) judecă recursurile declarate ȋmpotriva soluţiei comisiei superioare de disciplină.
Art.72 Bugetul colegiului naţional se formează din contribuţia colegiilor judeţene a cărei
cuantum este stabilit de Adunarea generală a Ordinului, din donaţii, legate, sponsorizări, taxe
119
de ȋnscriere, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de perfecţionare continuă,
drepturi editoriale, ȋncasări din vȃnzarea publicaţiilor proprii, din fonduri rezultate din
manifestările culturale şi ştiinţifice, precum şi din alte surse.
Art.73 Colegiul naţional alege, prin vot secret, cu majoritate simplă, biroul executiv al
colegiului.
Art. 74 Biroul executiv al colegiulu naţional este format dintr-un preşedinte, 2 vicepreşedinţi
şi un secretar.
Art.75 Preşedintele biroului executiv al colegiului naţional este şi preşedintele Ordinului
Art.76 Atribuţiile Biroului executiv sunt următoarele:
a) asigură activitatea permanentă a Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia ȋntre şedinţele
acestuia;
b) aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului Ordinului Kinetoterapeuţilor din
Romȃnia;
c) ȋntocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care ȋl supune aprobării Adunării
generale naţionale şi solicită acesteia descărcarea de gestiune;
d) elaborează şi supune spre avizare Adunării generale naţionale proiectul bugetului de
venituri şi cheltuieli;
e) coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional;
f) acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Ordinului Kinetoterapeuţilor din
Romȃnia;
g) execută hotărȃrile Adunării generale naţionale şi ale Colegiului naţional;
h) ȋndeplineşte orice alte sarcini stabilite de către Consiliul naţional.
Art.77 Atribuţiile preşedintelui colegiului naţional din Romȃnia sunt următoarele:
a) reprezintă Ordinul Kinetoterapeuţilor din Romȃnia ȋn relaţiile cu persoanele fizice şi
juridice din ţară şi din străinătate;
b) ȋncheie contracte ȋn numele Ordinului Kinetoterapeuţilor din Romȃnia, cu aprobarea
Biroului executiv;
c) convoacă şi conduce şedintele Adunării generale naţionale;
d) aduce la ȋndeplinire deciziile Biroului executiv, hotărȃrile Consiliului naţional date ȋn
sarcina sa şi rezolvă problemele şi lucrările curente;
e) angajează personalul de specialitate şi administrativ;
f) ȋndeplineşte orice alte sarcini ȋncredinţate de Consiliul naţional ori de Biroul executiv.
120
Secţiunea a 7-a
Răspunderea disciplinară
Art.78 (l) Kinetoterapeutul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prezentei legi, a actelor
normative care cuprind obligaţii şi ȋndatoriri profesionale emise de Guvernul Romȃniei, a
Codului de deontologie profesională, a hotărȃrilor cu caracter obligatoriu, emise de colegiile
judeţene şi de colegiul naţional, precum şi de cele ale Adunării generale naţionale, precum şi
pentru oricare fapte săvȃrşite ȋn legătura cu profesiunea sau ȋn afara acesteia, dar care sunt de
natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul acesteia.
Art.79 Comisiile de disciplină judeţene ȋşi desfăşoară activitatea cu respectarea principiului
egalităţii, al dreptului de apărare, precum şi al principiului contradictorialităţii.
Art.80 Funcţia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu oricare funcţie din
cadrul colegiului.
Art.81 Acţiunea disciplinară poate fi iniţiată ȋn termen de trei luni de la data săvȃrşirii faptei
reclamate, sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile, dovedite cu acte medicale.
Art.82 Plȃngerea ȋmpotriva unui kinetoterapeut se depune la colegiul al cărui membru este.
Art.83 Biroul consiliului dispune efectuarea anchetei disciplinare de către comisia de
disciplină.
Art.84 (1) Comisia de disciplină a colegiului judeţean judecă toate abaterile disciplinare
săvȃrşite de kinetoterapeuţi.
(2) Comisia este formată din trei membri şi lucrează pe toată perioada pentru care a fost
aleasă.
(3) Comisia de disciplină este independentă faţă de conducerea colegiului.
Art.85 (1) Ȋn funcţie de gravitatea abaterii disciplinare săvȃrşite, comisia de disciplină poate
aplica următoarele sancţiuni:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) vot de blam;
d) suspendare pe o perioadă de 6-12 luni, a calităţii de membru al Ordinului Kinoterapeuţilor
din Romȃnia;
e) retragerea calităţii de membru al Ordinului Kinoterapeuţtilor din Romȃnia;
(2) Sancţiunile prevăzute la alin.l lit. d)-e) se confirmă de catre comisia superioară de
disciplină, ca urmare a expertizei de specialitate ordonată de aceasta ȋn speţă.
(3) Hotărȃrile comisiei de disciplină nerecurate, precum şi hotărȃrile comisiei superioare de
disciplină la contestaţiile depuse sunt definitive şi executorii.
121
(4) Ȋmpotriva hotărȃrilor comisiei de disciplină definitive şi executorii partea nemulţumită se
poate adresa judecătoriei, conform dispoziţiilor codului de procedură civilă.
Art.86 Ȋmpotriva deciziei de respingere a plȃngerii, reclamanta poate formula contestaţie la
comisia superioară a colegiului naţional, ȋn termen de 15 de zile de la comunicare. Contestaţia
se depune la comisia de disciplină care a judecat reclamaţia.
Comisia colegiului judeţean trimite dosarul reclamaţiei ȋn termen de cinci zile
lucrătoare comisiei superioare de disciplină.
Art.87 Ȋn cadrul Colegiului naţional se alege şi funcţionează comisia superioară de disciplină.
Art.88 Comisia superioară de disciplină judecă abaterile disciplinare ale membrilor colegiului
naţional şi contestaţiile declarate ȋmpotriva soluţiilor comisiilor de judecată judeţene.
Art.89 Kinetoterapeutul care a fost sancţionat cu suspendarea calităţii de membru al Ordinului
Kinoterapeuţilor din Romȃnia poate solicita ridicarea sancţiunii numai după trecerea perioadei
prevăzute ȋn hotărȃrea comisiei de disciplină.
Art. 90 Practicarea profesiei, fără a avea calitatea de membru al Ordinului Kinoterapeuţilor
din Romȃnia se sancţionează conform legii penale.
Capitolul IV
Dispoziţii finale
Art.91 Ministerul Sănătăăţii Publice, prin serviciile specializate, are obligaţia de a pune la
dispoziţia Federaţiei Romȃne a Asociaţiilor de Kinetoterapie lista kinetoterapeuţilor din
Romȃnia cu datele de identificare şi locul desfăşurării activităţii, ȋn vederea organizării
adunărilor de constituire a colegiilor judeţene, ȋn termen de 30 de zile de la data intrării ȋn
vigoare a prezentei legi.
Art. 92 Spitalele, societăţile comerciale şi aşezămintele spitaliceşti, indiferent de denumirea
lor, care au angajaţi kinetoterapeuţi sau au ȋncheiate contracte de prestări de servicii
kinetoterapeutice sunt obligate ca ȋn termen de şase luni de la intrarea ȋn vigoare a prezentei
legi să solicite kinetoterapeuţilor angajaţi sau prestatori, certificatul de membru al Ordinului.
După trecerea termenului de la alin.l personalul Inspecţiei Teritoriale de Muncă
verifică legalitatea angajării kinetoterapeuţilor şi contractele de prestări de servicii
kinetoterapeutice şi sancţionează lipsa certificatului de membru al Ordinului din dosar ca fiind
prestaţie fără forme legale.
Art.93 Se ȋmputerniceşte Federaţia Romȃnă a Asociaţiilor de Kinetoterapie să emită
procedura obligatorie de desfăşurare a adunărilor de constituire a colegiilor judeţene, a
municipiului Bucureşti, precum şi a Adunării generale naţionale.
122
Art. 94 Asociaţiile profesionale ale kinetoterapeuţilor, care fiinţează la data intrării ȋn vigoare
a prezentei legi, sunt ȋmputemicite să organizeze adunările generale de constituire la nivel
judeţean şi al municipiului Bucureşti, conform procedurii obligatorie.
Art.95 Administraţia publică locală sprijină colegiile judeţene şi respectiv al municipiului
Bucureşti ȋn obţinerea unor spaţii pentru desfăşurarea activităţii.
Art.96 Atribuţiile Ordinului Kinoterapeuţilor din Romȃnia nu pot fi exercitate de nici o altă
asociaţie profesională. Membrii Ordinului Kinoterapeuţilor din Romȃnia pot face parte şi din
alte asociaţii profesionale.
Art.97 Prezenta lege este ȋn acord cu dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 1408171 privind
aplicarea regimurilor de securitate socială ȋn raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii
independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează ȋn cadrul Comunităţii, cu
Regulamentul (CEE) nr. 574172 de stabilire a procedurii de aplicare a Regulamentului (CEE)
nr. 1408171, cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulaţie a lucrătorilor ȋn
cadrul Comunităţii, astfel cum a fost modificat prin Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 şi cu Directiva 2005/36/CE.
Art.98 Prezenta lege intră ȋn vigoare la 30 de zile de la publicarea ei ȋn Monitorul Oficial al
Romȃniei, Partea I.
Această propunere legislativă a fost adoptată de Senat ȋn şedinţa din data de .....
Preşedintele Senatului
Dan Mircea Geoană
Această propunere legislativă a fost adoptată de Camera Deputaţilor ȋn şedinţa din data de .....
Preşedintele Camerei Deputaţilor

Roberta Alma Anastase
123
II.6. Declaraţia Europeană de Referinţă ȋn Formarea Kinetoterapeuţilor
Versiunea Finală aprobată la Adunarea Generală Extraordinară din 4 Iunie 2003 Barcelona
(Spania)5.
Prezentarea documentului
Declaraţia Europeană de Referinţă ȋn Forrnarea Kinetoterapeuţilor - DERFK descrie natura şi
standardele programelor de studii ȋn kinetoterapie care duc la obtinerea diplomei acordată de
instituţiile de ȋnvăţămȃnt superior ȋn Europa şi ȋn Uniunea Europeană (EU) ȋn domeniul
kinetoterapiei6.
Versiunea originală a fost realizată de Agenţia de Asigurarea a Calităţii (Quality Assurance
Agency - QAA din Marea Britanie), ȋn colaborare cu reprezentanţii altor profesiuni din
domeniul sănătăţii din Marea Britanie şi a fost folosită de către Regiunea Europeană a WCPT
şi de către Grupul de lucru pe probleme de educaţie pentru a realiza Declaraţiei Europene de
Referinţă ȋn Formarea Kinetoterapeuţilor - DERFK. Organizaţiile profesionale de
kinetoterapie au contribuit la această elaborare la ȋntȃlnirea de Lucru pe probleme de Educaţie
din Cipru 2001. Acest document descrie declaraţiile specifice profesiei de kinetoterapie şi
ilustrează baza comună a educaţiei şi a formării tuturor profesiunilor din domeniul ȋngrijirii
sănătăţii.
Este important să se sublinieze că declaraţiile cuprinse ȋn document nu sunt definitive, şi, va
trebui ca acestea să fie revizuite ȋn lumina experienţei şi a dezvoltării ulterioare ȋn domeniul
Sănătăţii din ȋntreaga Europă. Declaraţiile sunt prezentate ȋn document ȋn urrnătoarele
secţiuni.
5
Declaraţia Europeană de Referinţă ȋn Formarea Kinetoterapeuţilor, realizată de Regiunea Europeană a WCPT.
Traducere realizată de Carmen Şerbescu, august 2003
6
Kinetoterapia, Fizioterapia, Terapie Fizicală sunt termeni sinonimi pentru a identifica profesiunea.
Titlul profesional şi termenul folosit pentru a descrie practica profesională variază, depinzȃnd ȋn mare parte de
rădăcinile istorice ale profesiunii din fiecare ţară.
Ȋn Europa, titlul şi termenul cel mai comun sunt „fizioterapeut” şi „fizioterapie”. De aceea, acest document
utiliează aceşti termeni, dar ei pot fi ȋnlocuiţi de către Organizaţiile Membre ale WCPT cu acei termeni utilizaţi
oficial ȋn ţara respectivă, fără a modifica semnificaţia documentului.
Pentru alte detalii, consultaţi vă rugăm Anexa 1: Lista de termeni oficiali pentru identificarea profesiunii ȋn
fiecare din ţările Membre ale Organizaţiei Regiunii Europene WCPT.
124
Natura şi extinderea kinetoterapiei
Pe lȃngă descrierea naturii şi extinderii programelor ce duc la acordarea licenţei ȋn
kinetoterapie, această secţiune descrie expectaţiile şi cerinţele specifice profesiei sub
urrnătoarele capitole:
• Kinetoterapetul ca şi un profesionist ȋnregistrat din domeniul sănătăţii;
• Abilităţile kinetoterapeutului şi aplicarea lor ȋn practică;
• Cunoştinţele de specialitate şi cele asociate ȋn kinetoterapie.
Predare, ȋnvăţare şi evaluare

Această secţiune atrage atenţia asupra rolului central pe care-l are practica profesională ȋn
conturarea oportunităţilor de pregătire profesională pentru studenti. Ea mai subliniază
importanţa realizării practice a competenţelor profesionale precum şi a evaluării şi
recunoaşterii adecvate a acestora. Este de asemenea menţionat cȃt de important este ca
integrarea teoriei cu practica să se desfăşoare ȋn mod planificat, ȋn cadrul programelor
didactice generale.
Standardele academice şi ale practicii profesionale
Această secţiune sublinează legătura dintre teorie şi practică şi defineşte nivelul minimal
pentru un absolvent, licenţiat ȋn kinetoterapie. Standardele stabilesc ceea ce ar trebui să ştie un
kinetoterapeut imediat după absolvire.
Acest document susţine cerinţa ca practica studentului ȋn kinetoterapie să fie centrată pe
client/pacient şi totodată să promoveze importanţa lucrului ȋn echipă şi a practicii şi
comunicării inter-profesionale, mai ales ȋn anii terrninali, cȃnd abordarea interprofesională
poate fi mult mai productivă. Este esenţială optimizarea oportunităţilor de a lucra efectiv cu
clientul/pacientul, ca şi a acelor activităţi practice ce se desfăşoară cu precădere ȋn bazele
didactice.
Cadrul comun al kinetoterapiei şi al altor profesiuni din sănătate
Secţiunea finală a acestui document stabileşte cadrul comun al kinetoterapiei şi al altor
profesiuni de ȋngrijire a sănătăţii in trei subcapitole:
Ce se aşteaptă de la profesioniştii din sectorul sanitar ȋn asigurarea serviciilor către populaţie.
Aplicaţiile practicii profesionale ȋn asigurarea, menţinerea, sau ȋmbunătăţirea stării de sănătate
şi a stării de bine.
Cunoştinţele teoretice şi practice pe care se bazează educaţia şi formarea profesioniştilor din
domeniul ȋngrjirii sănătăţii.
Astfel, DERFK va perrnite, instituţiilor de ȋnvăţămȃnt superior, ȋn colaborare cu prestatorii de
servicii, să introducă activităţi de practică comună ȋn curriculă, acolo unde este cazul. Ȋn acest
125
fel, practica comună, se constituie ca un mijloc de promovare a celei mai bune colaborări ȋn
practica profesională dintre diverşi membri ai echipei de recuperare.
Elementul esenţial al DERFK este descrierea nivelului de pregătire teoretică şi practică, pe
baza cărora instituţiile de ȋnvăţămȃnt superior trebuie să-şi stabilească cerinţele minime de
acordare a licenţei.
Ȋn fine, DERFK nu stabileşte un curriculum naţional sau european pentru programele de
formare iniţială ȋn kinetoterapie. El face cunoscută nevoia ca organismele şi organizaţiile
profesionale şi statutatorii trebuie incluse ȋn realizarea planurilor de ȋnvăţămȃnt. Instituţiile de
ȋnvăţămȃnt superior şi prestatorii de servicii să coopereze ȋn realizarea curriculei universitare.
Introducere ȋn Declaraţia Europeană de Referinţă ȋn Formarea Kinetoterapeuţilor
Scurt istoric
Guvernele şi alte instituţii europene au adoptat obiective generale ȋn scopul unei mai bune
armonizări ale legilor şi reglementărilor statelor membre pentru facilitarea convergenţei
sistemelor europene de ȋnvăţămȃnt superior şi pentru a promova mobilitatea şi deschiderea
pieţei de muncă. Regiunea Europeană a WCPT şi-a asumat un rol activ ȋn acest proces,
dezvoltȃnd declaraţia politică cu privire la rolul kinetoterapiei ȋn sistemul sanitar (Declaraţie
cu privire la strategiile din domeniul sănătăţii, mai 2000), şi Declaraţia politică cu privire la
calitatea serviciilor oferite de kinetoterapeuţi (Standardele de bază ale practicii
kinetoterapeutice europene, mai 2002). A mai fost adoptat un document al politicilor de
rnigraţie a kinetoterapeuţilor la Adunarea Generală a Regiunii Europene (politica de rnigraţie
a kinetoterapeuţilor ȋn Europa, mai 2002).
Kinetoterapia este o profesiune recunoscută şi reglementată, cu specificitate clinică şi
educaţională, urmărind diversitatea contextului social, economic, politic. Este ȋn mod evident,
o profesiune singulară, şi calificarea profesională de bază, obţinută ȋn orice ţară, reprezintă
realizarea unui curriculum care califică kinetoterapeutului să-şi folosească titlul profesional şi
să practice ca un profesionist independent.
Regiunea Europeană a publicat mai multe rapoarte şi a organizat mai multe ȋntȃlniri şi
conferinţe pentru a clarifica situaţia ȋnvăţămȃntului pe plan european, şi pentru a discuta
strategiile de surmontare a obstacolelor unei realizări efective a migraţiei libere a
profesioniştilor kinetoterapeuţi, cadre didactice şi studenţi. "Procesul Bologna" care s-a
desfăşurat de-a lungul ultimilor 10 ani, a stimulat adoptarea unui sistem comun de educaţie,
bazat pe două principale cicluri: universitar şi postuniversitar. Suplimentele diplomei, şi
Sistemul European de Credite Transferabile, au asigurat o transparenţă a instrumentelor de
126
evaluare şi calificare şi au ȋmbunătăţit asigurarea calităţii. Acţiunile convergente, bazate pe
respectul reciproc sunt esenţiale ȋn acest proces şi necesită ataşamentul tuturor partenerilor
europeni.
Regiunea Europeană a WCPT consideră relevantă viziunea asupra ȋnvăţămȃntului ȋn termenii
cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor practice pe care le deţine absolventul, necesare practicării
profesiunii, şi nu ȋn termenii unui set de discipline ce alcătuiesc un curriculum şcolar. De
aceea, s-a decis ȋnsărcinarea Grupului de Lucru pe Problerne de Educaţie cu realizarea unui
astfel de instrument de referinţă care ar putea fi folositor educatorilor, angajatorilor, factorilor
decizionali, consumatorilor precum şi profesiei.
Ȋn timp ce Regiunea Europeană a WCPT, căuta punctele comune ale profesiei ȋn Europa au
fost ȋnştiinţaţi de realizarea QAA din Marea Britanie a instrumentului de evaluare a calităţii
ȋnvăţămȃntului şi practicii kinetoterapeutice europene. QAA şi-a dat consimţămȃntul ca
acestea să fie adaptate şi folosite ca bază de lucru ȋn realizarea aceloraşi standarde pe plan
european.
Care este scopul DERFK
DERFK este folosită ȋn multiple scopuri. Ea pune la dispoziţie o descriere a naturii şi
caracteristicilor programelor de studii ȋn kinetoterapie. Ea descrie standardele necesare
obţinerii calificării la diferite nivele, precum şi cunoştinţele şi abilităţile ce trebuie să le deţină
cei calificaţi. Ea este o importantă sursă de referinţă ȋn conceperea şi realizarea de noi
programe de formare profesională ȋn kinetoterapie. Ea pune la dispoziţie cadrul general de
realizare a programelor de educaţionale, dar nu unul amănunţit al curriculei universitare.
DERFK asigură varietate şi flexibilitate ȋn realizarea programelor şi ȋncurajează inovaţiile ce
se păstrează ȋn cadrul conceptual general acceptat. DERFK asigură de asemenea un suport ȋn
realizarea evaluării calităţii.
Cine ar trebui să folosească DERFK?
DERFK poate fi folosită de organizaţiile naţionale, autorităţile guvemamentale, din domeniul
ȋnvăţămȃntului şi sănătăţii, cadrele didactice din kinetoterapie şi alţii, care sunt implicate ȋn
educaţie şi ȋn planificarea şi realizarea curriculei şi ȋn asigurarea calităţii şi standardelor
acadernice.
Prin faptul că descrie nivelul atributiilor şi abilităţilor kinetoterapeutului absolvent, DERFK
poate fi utilizată de kinetoterapeuţi, manageri, prestatori de servicii de sănătate. Propunȃnd
spre adoptare acest document, se menţionează că anumite statuări trebuie făcute mai explicite
de către organizaţia de kinetoterapie naţională, după cum este menţionat pe parcursul
documentului. Regiunea Europeană atrage atenţia ȋn text, de se completa cu directive, politici,
standarde naţionale, acolo unde este cazul.
127
Natura şi extinderea kinetoterapiei
Kinetoterapeuţii funcţionează ca practicieni individuali sau ca membrii ai unor echipe de
ȋngrijire a sănătăţii. Ei pot acţiona ca practicieni de prim contact şi pacienţii li se pot adresa
direct, fără trimitere de la alţi profesionişti din domeniul sănătăţii.
Pregătirea profesională pregăteşte kinetoterapeuţii pentru a fi practicieni autonomi.
Diagnosticul clinic kinetoterapeutic este rezultatul unui raţionament clinic care are ca rezultat
identificarea deficitelor existente sau potenţiale, a limitărilor funcţionale, şi a abilităţilor/
dizabilităţilor, care vor dirija intervenţia kinetoterapeutică. Legislaţia din fiecare ţară
europeană va stabili regulile practicii profesionale, iar autoritatea/asigurările finanţatoare ale
serviciilor de kinetoterapie pot pretinde anumite reguli/proceduri de trimitere.
Kinetoterapeuţii ȋndeplinesc un rol important de educaţie şi consultanţă pentru public şi
numeroase grupuri de clienţi şi pacienţi. Kinetoterapeutul calificat asigură şi ȋndrumare pentru
studenţi şi colegi şi prin urmare utilizează tehnici de predare şi comunicare.
Un aspect provocator/competitiv este scopul larg al practicii ȋn ceea ce priveşte pacienţii şi
grupurile de clienţi, aşezările de ȋngrijire a sănătăţii, şi intervenţia asupra disfuncţiilor
structurale şi funcţionale, a limitării activităţii şi a restricţiei de participare. Confederaţia
Mondială pentru Kinetoterapie – WCPT (World Confederation for Physical Therapy)
recunoaşte diversitatea economică, socială şi politică ȋn care este practicată kinetoterapia ȋn
ȋntreaga lume. Regiunea Europeană a WCPT a adoptat Standardele de bază ale practicii ȋn
kinetoterapie, dar situaţia din fiecare ţară va fi reflectată de standardele adoptate la nivel
naţional.
Practica kinetoterapeutică (se bazează) face referire directă la datele/dovezile publicate ale
cercetării ştiinţifice, şi la indicatori de intervenţie eficientă sub formă de standarde
profesionale şi clinice precum şi sub formă de ȋndrumare clinice. Practica profesională este
bazată pe cercetarea ştiinţifică specifică kinetoterapiei precum şi pe literatura ştiinţifică
generală şi astfel se angajează ȋn practica bazată pe dovezi ştiinţifice.
Scopul practicii kinetoterapice şi extinderea ei sunt caracterizate de următoarele:

• ȋntinderea ei pe tot parcursul dezvoltării umane, de la nou născut pȃnă la bătrȃneţe;
• abordarea unor patologii complexe şi interesante, determinate de etiologii multiple;
• promovarea sănătăţii, profilaxia, aprecierea/bilanţul, managementul şi evaluarea
intervenţiei;
• managementul terapeutic şi tratamentul recuperator ȋn urma traumatismelor craniene,
afecţiunilor neurologice, şi ale aparatului musculo-scheletal;
128
• tratarea persoanelor care prezintă o stare de sănătate deteriorată, intrȃnd ȋn aria
ȋngrijirii paliative;
• managementul persoanelor aflate ȋntr-o stare de sănătate stabilă, cum ar fi amputaţii,
sechelari ale traumatismelor coloanei vertebrale;
• practica profesională desfăşurată ȋntr-o gamă largă de locaţii, incluzȃnd şi locuinţa
pacientului, locaţiile de ȋngrijire primară şi acută, sectorul privat, şcoli şi industrie;
• abordare corectă a problemelor legate de ȋngrijirea sănătăţii asociate cu
multiculturalitatea societăţii actuale
Kinetoterapia este o profesie ȋn dezvoltare care acţionează ȋn cadrul unui mediu ȋn permanentă
schimbare şi evoluţie. Profesia şi a asumat munca de pionierat ȋn vederea creării standardelor
scrise de practică profesională precum şi a ȋndrumarelor/ghidurilor clinice pe domenii de
specialitate. Aceste standarde, care fac referinţă la dovezi ştiinţifice la diferite nivele, sunt
introduse ȋn practică şi ȋn programele curriculare ale formării iniţiale.
Politica de recrutare precum şi strategiile educaţionale de formare iniţială ȋn kinetoterapie, ar
trebui să se bazeze pe principiul unei participări mai largi şi ar trebui de asemenea să ţină cont
de necesităţile şi de diversităţile etnice ale comunităiţlor individuale.
Educaţia iniţială şi post-universitară a kinetoterapeuţilor ȋn Europa este la nivel academic, ȋn
cadrul universităţilor sau instituţiilor de ȋnvăţămȃnt superior.
Există peste 500 de instituţii ȋn ȋntreaga Europă care oferă programe de pregătire ȋn
kinetoterapie.
O descriere detaliată a activităţilor unui kinetoterapeut au fost publicate de către WCPT
(1999) şi este disponibilă pe adresa www.wcpt.org Vezi Apendicele 2: Descrierea profesiunii
de kinetoterapeut.
A. Kinetoterapetul ca practician acreditat ȋn ȋngrijirea sănătăţii; cerinţele profesiei, ale
angajaţilor şi ale publicului
A1. Autonomia profesională şi responsabilitatea kinetoterapetului.
Deţinătorul diplomei trebuie să fie capabil:
- să ȋnţeleagă responsabilităţile legale şi consideraţiile etice ale practicii profesionale;
- să se conformeze regulilor de conduită profesională, publicate de Confederaţia
Mondială de kinetoterapie şi de asociaţiile naţionale de kinetoterapie/forurile oficiale;
- să fie conştient de semnificaţia auto-reglementării profesionale;
- să fie la curent cu graniţele competenţei profesionale ȋntr-un mediu extrem de dinamic
de ȋngrijire a sănătăţii;
- să se angajeze ȋn dezvoltarea profesională continuă, ȋn vederea dezvoltării
competenţelor practice şi a menţinerii acreditării profesionale;
129
- să participe la dezvoltarea continuă a profesiei;
- să recunoască semnificaţia eficacităţii clinice ȋn practica kinetoterapiei.
A2. Relaţii profesionale
- să participe eficient la abordarea inter-disciplinară a ȋngrijirii sănătăţii;
- să asiste alţi profesionişti ȋn ȋngrijirea sănătăţii ȋn practica lor profesională;
- să cunoască competenţele celorlalţi profesionişti din domeniul sănătăţii şi să
folosească proceduri adecvate de trimitere a pacienţilor;
- să iniţieze şi să menţină o colaborare eficientă cu agenţii/instituţii externe cu relevanţă
ȋn activitatea sa, incluzȃnd alţi profesionişti din sănătate;
- să coordoneze desfăşurarea activităţii angajaţilor ȋn mod efectiv şi eficient.
A3. Abilităţi personale şi profesionale
- să emită ȋn mod confidenţial judecăţi profesionale;
- să aibă o permanentă atitudine critică cu privire la propria practică profesională şi să se
angajeze ȋn auto-formare ȋn mod corespunzător;
- să demonstreze o bună capacitate de comunicare;
- să respecte demnitatea pacientului;
- să fie adaptabil şi flexibilil ȋn activitatea sa;
- să acţioneze potrivit normelor de protecţie a muncii;
- FRAK poate să includă o declaraţie cu privire la ȋnregistrarea/evidenţa educaţiei şi
activităţilor educaţionale.
A4. Contextul profesional şi organizatoric
- să-şi focalizeze asupra pacientului practica profesională;
- să cunoască originile şi situaţia actuală a asistenţei medicale şi sociale din propria ţară;
- să ȋnţeleagă competenţe1e şi extinderea practicii kinetoterapeutice ȋn instituţiile de
ȋngrijire a sănătăţii;
- să recunoască importanţa practicii non-discriminatorii;
- să fie la curent cu legislaţia sanitară ȋn vigoare, inclusiv cu cea privind protecţia
muncii, şi să o integreze ȋn practica kinetoterapeutică;
- să deţină un rol activ ȋn educaţia sanitară şi ȋn programele de promovare a sănătăţii;
- să recunoască sfera largă a valorii cercetării ştiinţifice şi a activităţilor educative ȋn
cadrul sistemului sanitar şi ȋn sfera profesională.
B. Abilităţi/tehnici ale kinetoterapiei şi aplicarea lor ȋn practică
130
Practica kinetoterapeutică şi aplicarea tehnicilor profesionale se bazează pe cunoaşterea şi
ȋnţelegerea acestora. Absolventul de kinetoterapie posedă o gamă vastă de tehnici esenţiale,
de bază, cuprinzȃnd cunoştinţe specifice profesiei şi cunoştinţe generice/generale. Cu toate că
următoarele secţiuni nu corespund exact cu cadrul profesiilor legate de sănătate, totuşi ele
articulează şi contextualizează secţiunea B.
Bl. Cunoştinţe şi abilităţi specifice profesiei
Deţinătorul diplomei va fi capabil să dovedească abilităţi ȋn aplicarea:
Exerciţiului fizic terapeutic:
• luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor şi construirea programelor de exerciţii
specifice care vor avea un efect terapeutic pozitiv sau de ȋntărire a sănăităţii;
• planificarea, aplicarea şi evaluarea programelor de exerciţii pentru grupuri sau
persoane individuale.
Terapia manuală
• aplicarea mobilizărilor, kinetoterapiei respiratorii, a manevrelor specifice
kinetoterapiei neurologice şi a tehnicilor de masaj. Aceste intervenţii kinetoterapeutice
sunt dezvoltate ȋn cadrul diferitelor concepte şi metode.
• facilitarea şi restaurarea mişcării şi funcţiei.
Modalităţi electroterapeutice
• aplicarea procedurilor bazate pe utilizarea energiei electrice, terrnice, luminoase,
sonice şi magnetice este folosită pentru a obţine efecte fiziologice şi terapeutice cu
scopul de a combate durerea şi de a reface funcţionalitatea optimă.
Această descriere, precum şi ponderea tehnicilor specifice kinetoterapiei ȋn cadrul
programului kinetoterapeutic poate fi diferită ȋn diverse ţări ale Europei. Asociaţiile Naţionale
pot da mai multe detalii legate de practica şi educaţia ȋn kinetoterapie.
Aceste cunoştinţe ar trebui să fie ȋnţelese ȋn conjuncţie cu cele descrise ȋn continuare la
Secţiunea C.
B2. Cunoştinţe şi abilităţi generale
Deţinătorul diplomei va fi capabil să demonstreze abilităţi ȋn:
Tehnologia comunicării şi informaţiei (ITC):
- comunicarea inter-personală folosind modalităţi scrise, verbale şi non-verbale;
- predarea şi prezentarea informaţiilor unor persoane individuale sau unor grupuri;
- folosirea tehnologiei informaţionale pentru a identifica şi a avea acces la informaţie,
pentru a ȋnregistra şi administra datele pacientului şi pentru a procesa şi analiza datele
rezultate din cercetare;
- utilizarea informaţiilor ţinȃnd cont de cerinţele legale şi etice.
131
Aprecierea/bilanţul
- identificarea şi recunoaşterea necesităţilor fiziologice, psihologice şi culturale ale
indivizilor şi ale comunităţilor;
- adunarea şi ȋnregistrarea informaţiilor din diverse surse şi prin variate metode;
- stabilirea unui diagnostic pe bază aprecierii/bilanţului kinetoterapeutic;
- analizarea şi sintetizarea informaţiilor adunate ȋn urma aprecierii/bilanţului şi a
concluziilor lucrative.
Planificarea tratamentului
- situarea pacientului ȋn centrul aplicării ȋngrijirilor;
- luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor şi crearea de planuri specifice pentru atingerea
acestora, ţinȃnd cont de factorii contextuali relevanţi;
- aplicarea unui raţionament clinic care să ducă la rezolvarea problemelor evidenţiate ȋn
urma realizării aprecierii/bilanţului, avȃnd ca scop planificarea, stabilirea priorităţilor
şi implementarea programului de kinetoterapie celui mai adecvat.
Evaluarea şi cercetarea
- folosirea raţionamentelor clinice ȋn selecţia, justificarea şi revizuirea tratamentelor
celor mai eficiente;
- dezvoltarea şi utilizarea unor parametri care să măsoare efectele şi rezultatele
tratamentului ȋn scopul evaluării eficienţei kinetoterapiei;
- utilizarea judicioasă a celor mai accesibile informaţii şi dovezi ştiinţifice;
- implicarea ȋn cercetarea ştiinţifică, prin formularea unor teme de cercetare şi prin
dezvoltarea unor proiecte de cercetare;
Dezvoltarea personală şi profesională
- capacitatea de a face faţă momentelor de nesiguranţă, de schimbare şi de
stres/capacitate de adaptare ȋn faţa unor condiţii schimbătoare, de nesiguranţă şi de
stres;
- managementul timpului şi planificarea muncii;
- identificarea nevoilor individuale de ȋnvăţare;
- construirea şi implementarea unui plan de dezvoltare personal;
- dezvoltarea şi adaptarea comportamentului profesional ȋn funcţie de experienţă
- interrelaţionarea cu ceilalţi, negocierea, concilierea şi dezvoltarea parteneriatelor;
- stabilirea unor ţeluri realiste legate de dezvoltare personală;
- recunoaşterea importanţei dezvoltării profesionale continue;
- lucrul ȋn echipă şi abilităţi de lider;
132
- emiterea de judecăţi clinice bazate pe aprecierea critică a dovezilor ştiinţifice
existente.
C. Kinetoterapia: cunoştinţele de specialitate şi cunoştinţe asociate
Un program de kinetoterapie se bazează pe o diversitate de discipline academice şi acestea
sunt detaliate ȋn secţiunile următoare. Deşi aceste secţiuni nu corespund ȋntru totul cu cadrul
profesiunilor legate de sănătate, totuşi ele articulează şi contextualizează secţiunea C.
C1. Fundamentarea ştiinţifică a kinetoterapiei
Ştiinţele biologice
Deţinătorul diplomei va fi capabil să demonstreze cunoaşterea şi ȋnţelegerea următoarelor:
- anatomia şi fiziologia umană, accentuȃnd relaţiile dinamice dintre structură şi funcţie,
cu accent asupra sistemelor musculo-scheletal, cardio-respirator şi nervos;
- modul ȋn care aplicarea kinetoterapiei poate determina schimbări fiziologice şi
structurale;
- creşterea şi dezvoltarea umană de-a lungul vieţii;
- factorii care influenţează variaţiile individuale.
Ştiinţele fizice/fizicale
- aplicaţiile teoretice şi practice ale principiilor şi teoriilor specifice din biofizică,
biomecanică, educaţie fizică, ergonomie ȋn kinetoterapie;
- aplicaţii teoretice şi practice ale tehnicilor de evaluare/măsurare preluate din
biomecanică şi electro-fiziologie;
- aplicaţiile principiilor antropometriei şi ergonomiei.
Ştiinţe comportamentale
- Influenţa factorilor psiho-sociali asupra individului sănătos şi bolnav;
- Aplicaţii ale psiho-sociologiei ȋn abordarea kinetoterapeutică a individului sănătos,
bolnav;
- Teoriile comunicării. Ȋn kinetoterapie comunicarea şi abilităţile interpersonale sunt
vitale pentru o practică competentă şi eficientă, determinȃnd relaţionarea eficientă cu
pacienţii, managerii, aparţinătorii, ȋngrijitorii şi alţi profesionişti ȋn ȋngrijirea sănătăţii;
- Cunoştinţe pedagogice. Procesul didactic este important atȃt pentru pacient cȃt şi
pentru practician. El susţine dezvoltarea profesională continuă, permiţȃnd
kinetoterapeuţilor să ȋnveţe eficient de-a lungul ȋntregii vieţi. Aceste cunoştinţe ȋi
permit kinetoterapeutului să poată preda eficient ȋn diverse contexte, de exemplu
educaţia sanitară şi educaţia studenţilor.
133
Ştiinţele clinice
- fizio-patologia şi semiologia afecţiunilor comune ȋn practica kinetoterapeutică;
- influenţele fiziologice, structurale, funcţionale şi comportamentale ale aplicării
kinetoterapiei;
- baza teoretică a aprecierii/bilanţului, a aplicării tratamentului, şi a evaluării ştiintifice a
eficienţei aplicării kinetoterapiei;
- principiile de evaluare şi metodologiile de cercetare care permit integrarea
perspectivelor teoretice şi a dovezilor din cercetare ȋn proiectarea şi implementarea
kinetoterapiei eficiente;
- baza teoretică a analizei clinice şi a stabilirii creative a concluziilor lucrative.
C2. Contextul prestării serviciilor şi a practicii profesionale
Probleme organizatorice
- contextul divers şi schimbător ȋn care este aplicată kinetoterapia;
- aprecierea implicaţiilor diferitelor locaţii organizatorice şi a diverselor modele de
practică profesională;
- ȋn scopul asigurării calităţii practicii profesionale utilizarea spre exemplu a indicaţiilor
şi a ȋndrumarelor/ghidurilor clinice, a standardelor profesionale;
- probleme de administrare a resurselor, de eficacitate a costului, de marketing şi de
promovare a profesiei;
- indicatorii de performanţă şi de măsurare a efectelor/rezultatelor realizate prin metode
şi teste ştiinţifice;
- factorii care influenţează autoadministrarea şi pe cea a altora;
- siguranţa ȋn practica meseriei, incluzȃnd aprecierea riscului;
- planificarea serviciilor şi a forţei de muncă asociate.
Social şi politic
- impactul politicilor de asistenţă medicală şi socială asupra practicii profesionale;
- factorii ce contribuie la diferenţele sociale, problemele de inegalitate şi necesităţile
diferitelor grupuri sociale.
Dimensiuni etice şi morale
- problemele etice, legale şi profesionale pe care se bazează şi care influenţează practica
ȋn kinetoterapie;
134
- codurile profesionale, statutorii şi regulatorii ale practicii;
- statutul profesional şi codul deontologic.
Predarea, ȋnvăţarea şi aprecierea/evaluarea

Deciziile privind strategiile sunt la latitudinea instituţiilor, dar acestea ar trebui să fie
complementare cu programele celorlalte profesii din domeniul ȋngrijirii sănătăţii. Nu este de
competenţa declaraţiei de principii să promulge una sau o combinaţie de abordări ȋn favoarea
altora. Totuşi această declaraţie de principii promovează o abordare integrativă ȋn aplicarea
teoriei şi practicii. Ea subliniază semnificaţia proiectării de programe de pregătire
profesională, precum şi semnificaţia regimurilor de evaluare care să asigure un standard
ridicat ȋn pregătirea profesională. Esenţială pentru pregătirea profesională iniţială, este
asigurarea de programe de pregătire academică şi de ȋnvăţare bazată pe practică, ceea ce
forrnează fundamentul dezvoltării profesionale continue şi a ȋnvăţării permanente, ȋn scopul
sprijinirii celei mai bune practici profesionale şi a mentinerii standardelor profesionale.
Procesul didactic ȋn kinetoterapie

Strategiile de ȋnvăţare şi predare ȋn kinetoterapie ar trebui să fie distincte, proiectate după
specificul profesiei, astfel ȋncȃt ȋnvăţarea clinică să se integreze cu cea teoretică. Procesul de
ȋnvăţare şi predare ar trebui să fie deschis dezvoltării şi ȋn permanentă evoluţie, legȃnd
ȋnvăţarea teoretică cu aplicaţia clinică de-a lungul ȋntregului program de studii. Studenţii ar
trebui să experimenteze o serie de locaţii care să acopere zonele cheie ce reflectă practica
contemporană.
Natura diversă a kinetoterapieii solicită o serie de abilităţi/tehnici complexe care ar trebui
dezvoltate longitudinal pe parcursul programului. Ȋn mod caracteristic aceste tehnici ar trebui
introduse şi apoi dezvoltate prin practică pe colegi, ȋnainte de aplicarea ȋn context clinic.
Important ȋn acumularea de tehnici/abilităţi ȋn kinetoterapie este pentru studenţi să
practice/exerseze observaţia, palparea şi analiza performanţei umane ȋn laboratoare
specializate ȋn universităţi/instituţii de ȋnvăţămȃnt superior.
Procesul didactic ar trebui integreze cele mai noi practici şi bazate doar pe dovezi ştiintţifice,
precum şi pe cele mai moderne achiziţii ȋn teoria educaţională, pentru a asirnila/dezvolta
capacităţi creative de diagnosticare, de intervenţie şi de gȃndire.
Procesele de ȋnvăţare ȋn kinetoterapie la nivel de licenţă pot fi exprimate ȋn termenii a patru
contexte interpătrunse:
Cognitiv şi conceptual
135
Programele ar trebui să dezvolte la studenţi abilităţi cognitive, de exemplu: abilitatea de a
reconstitui cunoştintele şi de a le aplica ȋn situaţii particulare. Asemenea abilităţi ar trebui
dezvoltate printr-o varietate de metode de predare şi ȋnvăţare ȋn care studenţii sunt ȋncurajaţi
să se angajeze activ şi practic ȋn procesul didactic.
Clinic şi tehnic
Abilităţile specifice kinetoterapiei ar trebui să fie dezvoltate atȃt ȋn locaţii universitare cȃt şi
clinice. Aceste activităţi trebuie realizate prin ȋnvăţare experimentală, prin care studenţii să
acumuleze judecăţi formative şi sumative şi să aibă ȋn permanenţă o apreciere a
performanţelor lor.
Context social şi personal
Programul trebuie să permită studenţilor să conştientizeze valorile diversităţii culturale,
credinţele şi factorii sociali care afectează contextul kinetoterapiei. Acest lucru se poate
realiza atȃt prin perspectiva teoretică, cȃt şi practică şi prin accesul studenţilor la practica
clinică ȋn variate de locaţii.
Tehnici/abilităţi generice şi de specialitate
Programele trebuie proiectate ȋn vederea facilitării formării la studenţi de abilităţi
comunicative eficiente, de capacităţi de a lucra ȋn echipă, de a folosi ȋn mod creativ: T.I.,
metodologia de cercetare şi raţionamentul clinic. Natura generală a acestor abilităţi ar trebui
să permită realizarea lor prin educaţie inter-profesională iar asimilarea lor ar trebui să se facă
prin experimentare practică.
Aprecierea
Metodele trebuie alese conform strategiei didactice şi să cuprindă o mare varietate de
rnijloace. Aprecierea academică trebuie proiectată astfel ȋncȃt să dezvolte şi să testeze
abilităţile cognitive ȋn contextul practicii şi să reflecte metodele pedagogice folosite. Ȋn mod
normal metodele includ prezentări şi analize de studiu de caz, sarcini centrate pe practică,
eseuri, realizarea de proiecte, evaluări şi examinări clinice, scrise sau practice. Cerinţele
programelor de pregătire profesională iniţiala (la nivel de licenţă) ȋn kinetoterapie includ ȋn
mod obişnuit o lucrare scrisă de anumite dimensiuni care este finalizată ȋn ultimul an. Aceasta
trebuie să fie legată de practica kinetoterapeutică şi să includă investigaţie, analiză şi evaluare
sistematică.
Aprecierea competenţei practice trebuie să fie deterrninată ȋmpreună de către cadre didactice
universitare şi cadre didactice integrate clinic. Ȋnregistrarea profesională depinde de
ȋndeplinirea cerinţelor universităţii/instituţiei de ȋnvăţămȃnt superior şi includ completarea
satisfăcătoare a unei perioade de practică clinică, după cum este cerut de către corpurile
statutorii şi profesionale.
136
Standarde academice şi profesionale
Standardele asociate cu nivelul minim, de bază, sunt identificate mai jos. Deşi numai acest
nivel este descris, se ştie că majoritatea absolvenţilor de kinetoterapie vor ajunge la un nivel
mult mai avansat decȃt acest standard minim. Profesiunea de kinetoterapeut este
esenţialmente una practică, ȋn consecinţă standardele menţionate sunt legate atȃt de
cunoştinţele academice cȃt de cele practice. La acest nivel de bază, standardele impuse sunt ȋn
relaţie cu cunoştinţele teoretice şi abilităţile specifice practicii, dar şi cu o recunoaştere a
abilităţilor cheie, inerente conceptului de absolvent/licenţiat. Studenţii vor trebui să atingă
fiecare din aceste standarde. Integrarea teoriei şi practicii ȋn programul de pregătire
profesională de bază (nivel de licenţă) asigură ȋndeplinirea de către studenţi a cerinţelor
statutare.
Definirea nivelului de bază
Acest nivel este standardul minim pentru un absolvent licenţiat ȋn kinetoterapie.
Tehnici/abilităţi specifice profesiei
1. Capacitatea de a aplica ȋn mod corespunzător tehnicile de apreciere/evaluare
kinetoterapeutică.
2. Utilizarea eficientă şi fără riscuri a exerciţiului terapeutic incluzȃnd luarea deciziilor,
stabilirea obiectivelor şi crearea de programe de exerciţii.
3. Utilizarea eficientă şi fără riscuri a terapiei manuale ȋn aplicarea tehnicilor de
mobilizare, manipulare, masaj şi de terapie respiratorie.
4. Utilizarea eficientă şi fără riscuri a procedurilor electro-terapeutice ce utilizează
energia electrică, termală, luminoasă, sonică şi magnetică.
5. Ȋnţelegerea primară a procesului ştiinţific şi impactul acesteia asupra practicii
kinetoterapeutice.
6. Ȋnţelegerea rolului kinetoterapiei ȋn prevenirea ȋmbolnăvirilor, şi ȋn promovarea
sănătăţii.
7. Unele dintre aceste competente nu sunt legal recunoscute ȋn toate ţările Europene.
Organizaţiile naţionale trebuie să le menţioneze, astfel ȋncȃt ele să poată fi trecute
ȋntr-o anexă.
Standardele profesionale au fost formulate ȋn termeni generali pentru a constitui o bază ȋn
realizarea curriculei programelor educaţionale ȋn kinetoterapie. Aceasta va perrnite
instituţiilor şi autorităţilor naţionale flexibilitate ȋn aplicarea lor.
Tehnici/abilităţi generice
137
1. Abilităţi de comunicare suficiente pentru a comunica fără riscuri şi ȋn mod eficient, ca
un profesionist cu pacienţii, ȋngrijitorii şi colegii.
2. Procesul de apreciere/evaluare suficient pentru a aprecia/evalua fără riscuri şi ȋn mod
eficient un pacient, ţinȃnd cont de necesităţile fiziologice, psihologice şi culturale.
3. Informaţiile obţinute din procesul de apreciere suficiente pentru a crea un plan de
tratament specific, fără riscuri şi eficient.
4. Procesele de evaluare şi cercetare suficiente pentru a găsi şi folosi dovezile ştiinţifice
disponibile, pentru a alege şi a evalua tratamentul fără riscuri şi ȋn mod eficient.
5. Auto-evaluare şi auto-cunoaştere ȋn scopul identificării obiectivelor personale şi
profesionale pentru dezvoltarea profesională continuă şi a ȋnvăţării permanente.
6. Capacitatea de a folosi cunoştinţe statistice şi de T.I. pentru a prezenta, administra şi
analiza datele ȋn mod corespunzător.
7. Utilizarea T.I. şi a sistemelor de administrare a informaţiilor pentru a realiza evidenţa
pacienţilor.
8. Ȋnţelegerea practicii individuale şi a lucrului ȋn echipă, pentru a putea lucra ȋn ambele
contexte oriunde ar fi necesar.
Baza ştiinţifică şi kinetoterapia
1. Ȋnţelegerea ştiinţelor biologice, fizicale şi comportamentale care fundamentează
kinetoterapia.
2. Abilitatea de a folosi aceste cunoştinţe ȋn mod adecvat ȋn variate contexte de practică
profesională.
3. Capacitatea de a introduce date din cercetarea ştiinţifică ȋn practica clinică.
Prestarea serviciilor de kinetoterapie
1. Ȋnţelegerea complexităţii sistemelor de ȋngrijire a sănătăţii ȋn cadrul cărora este
aplicată kinetoterapia. Aprecierea complexităţii sistemelor de ȋngrijire a sănătăţii ȋn
cadrul cărora se aplică kinetoterapia.
2. O ȋnţelegere integrativă etică, morală şi legală a practicii kinetoterapiei.
3. Ȋnţelegerea contextului eficienţei şi a mecanismelor de asigurare a calităţii ȋn practica
kinetoterapiei.
4. Ȋnţelegerea rolurilor altor profesii din domeniul sănătăţii.
5. Capacitatea de a munci ca membru al unei echipe medicale.
6. Ȋnţelegerea factorilor sociali şi economici care au impact asupra sănătăţii şi a acordării
ȋngrijirilor de sănătate.
138
II. 7. Legea nr. 229/2016 privind organizarea și exercitarea profesiei de fizioterapeut,
precum și pentru înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Fizioterapeuților din
România
În vigoare de la 25.11.2016
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1.
Prezenta lege reglementează activităţile şi practicile legate de exercitarea profesiei de
fizioterapeut, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor
din România.
Art. 2.
Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, în
scopul evaluării, planificării şi implementării programelor de recuperare care îmbunătăţesc
sau restabilesc funcţiile motorii umane, măresc capacitatea de mişcare, calmează durerile şi
tratează ori previn problemele fizice asociate cu leziuni, boli, afecţiuni şi alte deficienţe.
Art. 3.
Fizioterapeutul furnizează servicii conexe actului medical, pentru dezvoltarea, menţinerea şi
restabilirea capacităţii de mişcare şi a abilităţii funcţionale ale persoanelor, la nivel maxim
posibil, pe toată perioada vieţii, în condiţiile în care capacitatea de mişcare şi funcţia sunt
şi/sau pot fi afectate de îmbătrânire, leziuni, boli, afecţiuni, alte condiţii patologice sau factori
de mediu.
Art. 4.
În sensul prezentei legi, fizioterapeutul este absolventul de studii universitare, posesor al unui
titlu oficial de calificare în fizioterapie, conform prevederilor art. 11, care aplică, sub
prescripţie medicală, activităţile specifice prevăzute la art. 13, pe baza principiilor de
promovare a sănătăţii, de profilaxie şi tratare a bolilor, în baza diagnosticului clinic stabilit de
medicul de specialitate.
Art. 5.
Pe toată perioada exercitării profesiei, fizioterapeutul trebuie să acţioneze cu profesionalism,
dovedind disponibilitate, competenţă, corectitudine, devotament, loialitate, confidenţialitate şi
respect faţă de fiinţa umană.
Art. 6.
Deciziile profesionale ale fizioterapeutului sunt luate în limitele competenţei sale
profesionale, având în vedere interesul şi drepturile pacienţilor/beneficiarilor de servicii de
fizioterapie, respectarea voinţei acestora, grija faţă de sănătatea lor şi faţă de sănătatea
publică, nediscriminarea între pacienţi/beneficiari de servicii de fizioterapie, respectarea
demnităţii umane şi a celorlalte principii şi reguli de deontologie în fizioterapie.
139
CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de fizioterapeut
Art. 7.
Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de
către:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în
întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
d) membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt
definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind
libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi
Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele
prevăzute la lit. b).
Art. 8.
Profesia de fizioterapeut se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la
art. 7, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) deţin un titlu oficial de calificare în fizioterapie, astfel cum sunt definite la art. 11;
b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute la
art. 23;
c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, condiţie dovedită cu
certificat medical eliberat conform legii;
d) sunt membri ai Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
Art. 9.
(1) Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii
Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei
Elveţiene, care atestă că fizioterapeutul posesor este titular de drept câştigat, sunt recunoscute
de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, permiţând exercitarea
activităţilor specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale
de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
(2) În sensul prezentei legi, prin drept câştigat se înţelege dreptul cetăţenilor statelor membre
ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene de a exercita activităţile specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul
sistemului de protecţie socială al statului membru de provenienţă, în cazul în care aceştia
beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv,
anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE privind
facilitarea liberei circulaţii a medicilor şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor
şi altor titluri oficiale de certificare.
140
Art. 10.
(1) Titlurile oficiale de calificare în fizioterapie, obţinute în afara României, a statelor membre
ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei
Elveţiene, se echivalează de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în
colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în condiţiile legii.
(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac acele titluri care au fost recunoscute de un stat
membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de
Confederaţia Elveţiană.
Art. 11.
Prin titlu oficial de calificare în fizioterapie se înţelege:
a) diplomă de licenţă eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată
provizoriu din România în următoarele specializări:
(i) fizioterapie;
(ii) fiziokinetoterapie;
(iii) kinetoterapie, cu durată de studii de 4 ani;
(iv) educaţie fizică şi sport, specializarea kinetoterapie şi motricitate specială, cu durată de
studii de 3 ani;
(v) kinetoterapie, cu durată de studii de 3 ani;
(vi) educaţie fizică şi sport, specializarea cultură fizică medicală;
(vii) educaţie fizică şi sport, cu vechime în recuperarea medicală de cel puţin 19 ani, angajat
în sistemul sanitar şi balnear sau de asistenţă socială ca profesor de cultură fizică medicală;
(viii) balneofiziokinetoterapie şi recuperare;
b) diplomă de licenţă sau un alt titlu de fizioterapeut/maso-kinetoterapeut/kinetoterapeut,
eliberate de unul dintre statele prevăzute la art. 10 sau de un stat terţ recunoscut ori echivalat
în România de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, conform legii;
c) adeverinţă de absolvire a examenului de licenţă în fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate
specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare, eliberată la cererea absolventului, care este
valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
d) orice altă diplomă de licenţă eliberată de către o facultate acreditată care nu corespunde
specializărilor de la lit. a) şi care este însoţită de o adeverinţă eliberată de facultatea
respectivă, care atestă că programa de pregătire pentru obţinerea diplomei de licenţă
respective corespunde cu cea de pregătire pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut, în
condiţiile prezentei legi.
Art. 12.
(1) În vederea obţinerii titlului oficial de calificare în fizioterapie, pentru solicitanţii ale căror
competenţe nu corespund calificării de fizioterapeut, se vor aplica măsuri compensatorii, pe o
perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Măsurile compensatorii sunt stabilite de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România în
colaborare cu instituţiile de învăţământ superior care au un program de licenţă acreditat în
specializarea fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi
recuperare.
141
(3) Măsurile compensatorii au în vedere completarea numărului de ore teoretice şi practice
corespunzător programei de pregătire unitare prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi, în vederea completării cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor necesare.
Art. 13.
Activităţile exercitate de către fizioterapeut sub prescripţia medicului specialist sunt
următoarele:
a) examinarea somatofuncţională a pacientului/beneficiarului de servicii de fizioterapie, prin
utilizarea, fără a se limita la acestea, a observaţiei, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice
de evaluare somatofuncţională;
b) stabilirea nevoii de intervenţie specifică şi elaborarea planului fizioterapeutic;
c) acordarea asistenţei terapeutice şi profilactice pentru prevenirea alterării funcţiei, a
limitărilor de activitate şi a restricţiilor de participare;
d) acordarea asistenţei fizioterapeutice şi de recuperare în patologii ale sistemelor neuro-
musculo-scheletic, cardiovascular, respirator, digestiv, neuroendocrin, metabolic şi urogenital,
în domeniul traumatologiei sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL şi în alte
condiţii medicale şi chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;
e) aplicarea activităţilor specifice de fizioterapie, fără a se limita la acestea, precum: exerciţiu
fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, hidrokinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul
instrumentelor/aparatelor/instalaţiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenţii
elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie, electroterapie, termoterapie,
imobilizări/posturări.
Art. 14.
(1) În sensul prezentei legi, fizioterapeutul îşi exercită profesia pe baza autorizaţiei de liberă
practică eliberată de Colegiul Fizioterapeuţilor din România, avizată anual. Avizul anual se
acordă numai după încheierea asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea
profesională, valabilă pentru anul respectiv.
(2) Anual, fizioterapeutul este obligat să facă dovada obţinerii de credite de educaţie medicală
continuă, avizate de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România, conform legislaţiei în
vigoare.
(3) Numărul minim de credite de educaţie medicală continuă pe care un fizioterapeut trebuie
să le acumuleze anual se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) Autorizaţia de liberă practică se acordă pe baza următoarelor documente:
a) documente de studii care atestă formarea în profesie;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate fizică şi psihică.
CAPITOLUL III
Forme de exercitare a profesiei de fizioterapeut
Art. 15.
Fizioterapeutul îşi desfăşoară activitatea în baza competenţelor profesionale în sistemul public
de sănătate şi/sau în sistem privat, independent, ca titular sau asociat al cabinetelor de practică
independentă, sau în colaborare cu furnizori de servicii de îngrijiri medicale, asistenţă socială,
142
cu baze de tratament din sistemul balnear, precum şi cu federaţii, cluburi, asociaţii sportive şi
unităţi de învăţământ.
Art. 16.
(1) Angajarea şi promovarea profesională a fizioterapeutului în sistemul de sănătate public şi
privat se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(2) Promovarea profesională a fizioterapeutului se realizează la cererea acestuia, adresată
Colegiului Fizioterapeuţilor din România, pe baza unui examen.
Art. 17.
Principalele domenii de practică în care activează fizioterapeutul sunt:
a) administrativ: în managementul serviciilor de fizioterapie, cu responsabilitatea de a furniza
informaţii privind activitatea de fizioterapie adecvată, în cadrul unor instituţii sau comunităţi;
b) clinic: la nivelul îngrijirilor conexe actului medical, respectiv primare, secundare şi terţiare,
cu responsabilitatea de a planifica, supraveghea şi evalua un plan terapeutic; fizioterapeutul
poate lucra autonom în cabinete individuale, în instituţii medicale, cabinete medicale, spitale,
unităţi staţionare şi cămine de bătrâni, fără a se limita la acestea;
c) sănătate publică sau comunitară: cu rol direct în promovarea sănătăţii şi formularea
politicilor de promovare a activităţilor specifice de fizioterapie la nivel de individ/grupuri,
care să ducă la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi emoţională,
concomitent cu minimalizarea riscurilor care decurg din afectarea capacităţii de mişcare şi a
funcţiei;
d) modalităţile specifice prin care fizioterapeutul activează în alte domenii de practică sunt
stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din
România, după caz.
Art. 18.
(1) Formele autonome de exercitare a profesiei de fizioterapeut prevăzute la art. 17 lit. b) pot
angaja personal salariat, pot încheia contracte de colaborare cu alţi fizioterapeuţi sau cu alte
forme autonome de exercitare a profesiei, contracte cu furnizorii de bunuri şi servicii necesare
activităţii lor, cu unităţi medicale, educaţionale, sociale, sportive, de îngrijire corporală, cu
mijloace de comunicare în masă, cu forme specifice de exercitare a profesiei de medic şi a
altor profesii paramedicale şi alte acte juridice civile, în condiţiile prevăzute de Codul civil şi
de legile speciale aplicabile.
(2) Condiţiile de acces la activităţile profesionale exercitate în regim independent de către
fizioterapeut sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL IV
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România
Art. 19.
În vederea monitorizării, controlului, autorizării şi exercitării profesiei de fizioterapeut se
înfiinţează Colegiul Fizioterapeuţilor din România, ca autoritate competentă în domeniu.
Art. 20.
(1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România este organizaţie profesională, cu personalitate
juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu
responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate autorizarea,
143
controlul şi supravegherea exercitării profesiei de fizioterapeut, ca profesie liberală de
practică publică autorizată.
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România are autonomie instituţională în domeniul său de
competenţă normativ şi jurisdicţional profesional şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea
vreunei imixtiuni, în condiţiile legii.
(3) Formele de organizare a Colegiului Fizioterapeuţilor din România la nivel naţional şi
teritorial sunt stabilite prin statutul acestuia.
(4) Statutul şi Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a Colegiului Fizioterapeuţilor
din România se elaborează, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, de către reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale fizioterapeuţilor, membre ale
Federaţiei Române a Asociaţiilor de Fizioterapie, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii
şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România prevede modul de organizare a
alegerilor, structura organizatorică la nivel naţional şi teritorial, atribuţiile acestuia, precum şi
componenţa numerică şi durata mandatelor organelor de conducere ale acestuia.
Art. 21.
Colegiul Fizioterapeuţilor din România are următoarele atribuţii:
a) în calitate de autoritate competentă în domeniu asigură autorizarea, monitorizarea şi
controlul exercitării profesiei de fizioterapeut, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii;
b) asigură respectarea cadrului legal şi organizatoric pentru exercitarea profesiei de
fizioterapeut în condiţiile prezentei legi, inclusiv prin funcţia de control profesional, de
autoritate disciplinară şi de organ de jurisdicţie profesională;
c) autorizează sau, după caz, avizează exercitarea profesiei de fizioterapeut pe teritoriul
României;
d) elaborează şi emite cardul profesional european, pentru membrii săi, în conformitate cu
reglementările Uniunii Europene;
e) asigură schimbul de informaţii, prin intermediul Sistemului de informare a pieţei interne a
Uniunii Europene, denumit în continuare IMI, conform procedurilor prevăzute în normele
metodologice de aplicare a prezentei legi;
f) recunoaşte titlurile oficiale de calificare în fizioterapie dobândite în celelalte state membre
ale Uniunii Europene, în statele aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia
Elveţiană;
g) adoptă Codul deontologic al fizioterapeutului;
h) instituie şi supraveghează aplicarea şi respectarea standardelor de calitate a serviciilor
profesionale în domeniul fizioterapiei, precum şi a normelor deontologice a fizioterapeutului;
i) instituie un cadru de promovare şi dezvoltare a competenţei profesionale;
j) reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi administrative, în cadrul
organismelor profesionale internaţionale, precum şi în litigiile cu terţii;
k) ţine evidenţa fizioterapeuţilor autorizaţi şi, după caz, acordă, certifică, suspendă şi retrage
dreptul de exercitare a profesiei de fizioterapeut în condiţiile prevăzute de normele
metodologice de aplicare a prezentei legi;
l) mediază şi arbitrează divergenţele între membrii săi, precum şi între aceştia şi terţi;
m) întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al fizioterapeuţilor.
144
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 22.
(1) În vederea exercitării profesiei de fizioterapeut, acesta trebuie să devină membru al
Colegiului Fizioterapeuţilor din România, prin obţinerea autorizaţiei de liberă practică în
conformitate cu dispoziţiile art. 14, în cel mult 12 luni de la absolvirea studiilor de
specialitate.
(2) În cazul în care fizioterapeutul nu a obţinut autorizaţia de liberă practică, conform
prevederilor alin. (1), acesta, la cerere, poate să obţină o autorizaţie de liberă practică
provizorie, valabilă pe o perioadă de maximum 6 luni, termen în care este obligat să
îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din prezenta lege.
Art. 23.
(1) Nu poate exercita profesia de fizioterapeut:
a) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia de fizioterapeut prin
hotărâre judecătorească sau ca măsură disciplinară, pe o perioadă determinată;
b) persoana care, în exercitarea profesiei de fizioterapeut, a săvârşit abuzuri prin care au fost
încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă, care prevede, în mod expres, interdicţia de exercitare a profesiei.
(2) Exercitarea profesiei de fizioterapeut este incompatibilă cu orice acţiune de natură a aduce
atingere demnităţii sale profesionale sau bunelor moravuri, conform Codului deontologic al
fizioterapeutului. Pe perioada stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exercitare a
profesiei.
Art. 24.
(1) Fizioterapeutul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, a
dispoziţiilor cuprinse în normele metodologice de aplicare a acesteia şi a Statutului Colegiului
Fizioterapeuţilor din România.
(2) Constatarea, cercetarea şi sancţionarea abaterilor disciplinare sunt prevăzute în Statutul
Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
(3) Analizarea şi soluţionarea cazurilor de malpraxis se face de către Colegiul
Fizioterapeuţilor din România, printr-o comisie, alcătuită dintr-un medic specialist şi 2
fizioterapeuţi egali sau superiori în grad.
(4) Răspunderea disciplinară a fizioterapeutului nu exclude răspunderea penală,
contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
Art. 25.
Activităţile specifice de fizioterapie de care beneficiază persoanele asigurate în sistemul
naţional de asigurări sociale de sănătate sunt stabilite prin negociere între Colegiul
Fizioterapeuţilor din România, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
şi sunt prevăzute în Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei de
specialitate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind decontate din bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 26.
(1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează autorităţile competente din toate
celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale
145
Confederaţiei Elveţiene cu privire la fizioterapeuţii cărora li s-a restrâns sau interzis, de către
autorităţile ori instanţele judecătoreşti naţionale, dreptul de a desfăşura activităţile
profesionale pe teritoriul României, în întregime sau parţial, chiar şi cu caracter temporar.
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite informaţiile prevăzute la alin. (1) prin
intermediul IMI, în termen de cel mult 3 zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau
interzicere, în întregime ori parţial, a exercitării unei activităţi profesionale de către
fizioterapeutul în cauză. Aceste informaţii se limitează la:
a) identitatea fizioterapeutului în cauză, respectiv numele, prenumele şi data naşterii;
b) calificarea cu care acesta exercită profesia de fizioterapeut;
c) autoritatea sau instanţa naţională care adoptă hotărârea privind restrângerea ori interdicţia;
d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;
e) perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia.
(3) În termen de maximum 3 zile de la data adoptării hotărârii instanţei, Colegiul
Fizioterapeuţilor din România, în calitate de autoritate competentă a statului membru
interesat, informează autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, prin alertă în cadrul
IMI, despre identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea titlurilor oficiale de
calificare în fizioterapie, în temeiul prevederilor prezentei legi şi în cazul cărora instanţele
române au constatat că au făcut uz, în acest scop, de titluri falsificate de calificare
profesională.
(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul schimbului de informaţii prevăzute la
alin. (1)-(3) se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu
modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor
date, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) În cazul în care interdicţia sau restricţia prevăzută la alin. (3) expiră, Colegiul
Fizioterapeuţilor din România informează, de îndată, autorităţile competente din toate
celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale
Confederaţiei Elveţiene, menţionând data expirării şi orice altă schimbare ulterioară a
respectivei date.
(6) Fizioterapeutul pentru care Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite alerta
autorităţilor competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului
Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, este informat, în scris, cu privire la
deciziile de alertă, concomitent cu declanşarea şi derularea procedurii de alertă.
(7) Fizioterapeutul prevăzut la alin. (6) are posibilitatea de a contesta decizia privind aplicarea
mecanismului de alertă la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit legii, sau
poate solicita Colegiului Fizioterapeuţilor din România rectificarea unei astfel de decizii.
(8) În cazul în care alerta transmisă autorităţilor competente din toate celelalte state membre
ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene se
dovedeşte a fi neîntemeiată, fizioterapeutul în cauză poate obţine despăgubiri legate de orice
prejudiciu cauzat de aceasta, în condiţiile legii. În aceste cazuri, decizia privind alerta poate
conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către fizioterapeut.
(9) Datele privind alertele pot fi prelucrate în IMI atât timp cât sunt valabile. Alertele se
radiază în termen de 3 zile de la data adoptării deciziei de revocare sau de la expirarea
interdicţiei ori restricţiei prevăzute la alin. (2).
146
Art. 27.
(1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu consultarea reprezentanţilor
asociaţiilor de fizioterapie din România, emit normele metodologice de aplicare a prezentei
legi, aprobate prin hotărâre de Guvern.
(2) La propunerea Colegiului Fizioterapeuţilor din România, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul
Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice iniţiază modificarea normelor metodologice de
aplicare a prezentei legi, ori de câte ori este cazul.
(3) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice elaborează, prin ordin comun,
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.352/2010 privind aprobarea structurii
Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale
standard a ocupaţiilor - ISCO 08, republicată, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice,
precum şi persoanele juridice de drept public sau privat vor opera modificările necesare în
sensul aplicării dispoziţiilor prezentei legi referitoare la încadrarea şi stabilirea statutului, a
drepturilor şi obligaţiilor fizioterapeuţilor pe care îi au angajaţi.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi
ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI PREŞEDINTELE SENATULUI

DEPUTAŢILOR CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON
FLORIN IORDACHE POPESCU-TĂRICEANU
București, 17 noiembrie 2016.
Nr. 229.
II.8. Legea nr. 78 din 24 iunie 2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat ȋn
Romȃnia (a se vedea Anexa 6)
Potrivit Legii 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat ȋn Romȃnia,

publicată ȋn Monitorul Oficial nr. 469 din 26 iunie 2014 şi care a intrat ȋn vigoare ȋn data de
26 iulie 2014, voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract ȋncheiat ȋn formă scrisă, ȋn
limba romȃnă, ȋntre voluntar şi organizaţia gazdă. Obligaţia de ȋncheiere a contractului de
voluntariat ȋn forma scrisă revine organizaţiei gazdă, iar forma scrisă este obligatorie pentru
ȋncheierea valabilă a contractului.
Contractul de voluntariat (a se vedea Anexa 7 – Modele de contracte de
voluntariat)trebuie sa contina urmatoarele clauze: a) datele de identificare ale partilor
147
contractante; b) descrierea activitatilor pe care urmeaza sa le presteze voluntarul; c) timpul si
perioada de desfasurare a activitatii de voluntariat; d) drepturile si obligatiile partilor; e)
stabilirea cerintelor profesionale, a abilitatilor sociale, intereselor de dezvoltare, a celor de
sanatate, confirmate prin certificate de sanatate sau alte documente; f) conditiile de reziliere a
contractului.
Contractul de voluntariat inceteaza in urmatoarele conditii: a) la expirarea
termenului stabilit in contract, respectiv la data la care prestatiile care fac obiectul contractului
au fost executate; b) de comun acord; c) cand organizatia gazda isi inceteaza activitatea; d)
prin denuntare unilaterala, in conditiile art. 21; e) in caz de reziliere a contractului.
Contractul de voluntariat trebuie sa contina minimum urmatoarele drepturi ale
voluntarului: a) dreptul de a desfasura activitatea de voluntariat in concordanta cu
capacitatea si disponibilitatea acestuia; b) dreptul de a solicita organizatiei gazda eliberarea
certificatului de voluntariat insotit de raportul de activitate; c) dreptul la confidentialitate si
protectia datelor personale; d) dreptul la timp liber corespunzator cu activitatea de voluntariat.
Contractul de voluntariat trebuie sa contina urmatoarele obligatii ale
voluntarului: a) obligatia de a presta o activitate de interes public, fara remuneratie; b)
obligatia unei conduite complementare cu obiectivele generale ale voluntariatului –
imbunatatirea calitatii vietii si reducerea saraciei, dezvoltare sustenabila, sanatate, prevenirea
si gestionarea efectelor dezastrelor, incluziunea sociala si totodata lupta impotriva excluderii
sociale si discriminarea; c) obligatia voluntarului de a indeplini sarcinile prevazute in fisa de
voluntariat, precum si respectarea instructiunilor stipulate in fisa de protectie a voluntarului;
d) obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor la care are acces in cadrul activitatii de
voluntariat, pe perioada desfasurarii contractului de voluntariat si pe o perioada de 2 ani dupa
incetarea acestuia; e) obligatia de a anunta indisponibilitatea temporara de a presta activitatea
de voluntariat in care este implicat. http://www.contabun.ro/2014/07/03/contractul-de-
voluntariat-2014-aspecte-importante/
Raspunderea voluntarului in astfel de situatii se angajeaza potrivit regulilor stabilite in
legislatia in vigoare si in regulamentele interne ale organizatiei gazda.
Contractul de voluntariat trebuie sa contina urmatoarele drepturi ale
organizatiei gazda: a) dreptul de a stabili organizarea si functionarea activitatii de
voluntariat; b) dreptul de a initia continutul fisei de voluntariat, pe care o adapteaza la
solicitarea si pregatirea voluntarului, precum si la tipul de activitati de voluntariat desfasurate
de catre organizatia gazda; c) dreptul de a exercita controlul asupra modului de implementare
a fisei de voluntariat prin coordonatorul de voluntari; d) dreptul de a constata abaterile
148
voluntarului, raportate la clauzele stabilite in contractul de voluntariat, fisa de voluntariat
si/sau in fisa de protectie a voluntarului.
Contractul de voluntariat trebuie sa contina urmatoarele obligatii ale
organizatiei gazda: a) obligatia de a asigura desfasurarea activitatilor sub conducerea unui
coordonator de voluntari, cu respectarea conditiilor legale privind securitatea si sanatatea in
munca, in functie de natura si de caracteristicile activitatii respective; b) obligatia de a suporta
cheltuielile de hrana, cazare si transport pentru voluntar in desfasurarea activitatii sale de
voluntariat; c) obligatia de a suporta alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea activitatii de
voluntariat, cu exceptia celor aferente muncii prestate de catre voluntar.
Important! Contractul de voluntariat este insotit obligatoriu de fisa de voluntariat si
fisa de protectie a voluntarului.
Fisa de voluntariat contine descrierea in detaliu a tipurilor de activitati pe care
organizatia gazda si voluntarul au convenit ca acesta din urma le va desfasura pe parcursul
contractului de voluntariat.
Fisa de protectie a voluntarului contine instructiuni cu privire la desfasurarea
activitatii acestuia cu respectarea prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in
munca.
Pentru activitati ce ies din domeniul de acoperire al fisei de protectie a voluntarului,
organizatorii activitatii vor apela la inspectoratele teritoriale de munca ce vor pune la
dispozitia acestora instructiuni de securitate a muncii specifice activitatii respective.
La solicitarea voluntarului, organizatia gazda poate incheia contract de asigurare
impotriva riscurilor de accident si de boala sau a altor riscuri ce decurg din natura activitatii,
in functie de complexitatea activitatii la care participa acesta.
Executarea contractului de voluntariat In executarea contractului de voluntariat,
voluntarul se subordoneaza coordonatorului voluntarilor (voluntarul sau angajatul organizatiei
gazda, care indeplineste sarcinile legate de coordonarea si administrarea activitatii
voluntarilor).
Executarea obligatiilor contractuale ce revin voluntarului nu se poate face prin reprezentare.
Raspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de
voluntariat este supusa prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu
modificarile ulterioare.
Daca pe parcursul executarii contractului de voluntariat intervine, independent de
vointa partilor, o situatie de natura sa ingreuneze executarea obligatiilor ce revin voluntarului,
contractul va fi renegociat, iar daca situatia face imposibila executarea contractului, acesta
inceteaza de plin drept.
149
Denuntarea unilaterala a contractului de voluntariat are loc la initiativa oricareia dintre
parti, care se comunica si se motiveaza in scris. Conditiile denuntarii se stabilesc prin
contractul de voluntariat, termenul de preaviz fiind de 15 zile.
Litigiile izvorate din incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului de
voluntariat se solutioneaza pe cale amiabila sau prin procedura de mediere iar, in caz de
nesolutionare, de catre instantele civile.
Actiunile izvorate din contractul de voluntariat sunt scutite de taxa de timbru.7
7
http://www.contabun.ro/2014/07/03/contractul-de-voluntariat-2014-aspecte-importante/
150
Capitolul III. Recunoaşterea studiilor
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (CNRED)8 a fost

creat în baza H.G. nr. 49/1999 și funcționează ca direcţie în cadrul Ministerului Educaţiei
Naționale, având ca principale atribuții:
• recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii obţinute în străinătate,
• elaborarea de regulamente şi metodologii privind recunoaşterea şi echivalarea actelor
de studii obţinute în străinătate,
• vizarea actelor de studii din învățământul superior în vederea supralegalizării sau
aplicării Apostilei de la Haga,
• reprezentarea României în cadrul instituțiilor UE în domeniul recunoașterii academice
și profesionale.
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor este membru al
rețelei NARIC a centrelor de informare privind recunoașterea diplomelor, o inițiativă a
Comisiei Europene, ce permite un schimb permanent de informații și consiliere la nivel
național și internațional cu privire la sistemul de educație și statutul juridic al instituțiilor de
învățământ din străinătate, formare oferită, precum și condițiile stabilite de aceste instituții
pentru obținerea actelor de studii.
Centrul român NARIC a fost creat la 1 decembrie 1995, în baza Acordului no. 95-
PECO-SOC-0019 încheiat cu Comisia Europeană, ca parte componentă a Agenţiei Naționale
SOCRATES.
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor:
• este coordonator naţional pentru transpunerea Directivei 2005/36/CE privind
recunoaşterea calificărilor profesionale și Centru de asistenţă pentru recunoaşterea
calificărilor profesionale;
• este coordonator de arie legislativă pentru IMI PQ România și coordonator delegat
pentru Servicii în domeniul educației;
• este membru al rețelei ENIC a centrelor de informare privind recunoașterea
diplomelor, o inițiativă a Consiliului Europei și UNESCO, creată în baza Convenției
de la Lisabona privind recunoașterea diplomelor;
• colaborează cu celelalte Centre naţionale de informare ENIC/NARIC și alte
organizații internaționale, precum UNESCO-CEPES, IAU.
8
https://www.cnred.edu.ro/ro/prezentare
151
Proceduri pentru străinătate
Adeverinţe privind sistemul de ȋnvăţămȃnt din Romȃnia
Adeverinţa de conformitate a studiilor cu directivele Uniunii Europene
Vizarea actelor de studii pentru plecarea ȋn străinătate
Cardul Profesional European
Adeverinţe privind sistemul de învăţământ din România 9

CNRED eliberează adeverinţe cu privire la structura sistemului preuniversitar şi
superior de învăţământ, statutul unei instituţii de învăţământ, drepturile academice şi
profesionale ale unei diplome, informaţii privind sistemul de notare, cât şi de confirmare a
autenticităţii unei diplome.
Depunere dosar
• Registratura Ministerului Educației Naționale
Program: Luni-Joi, 09:00-11:00 şi 14:00-16:00 | Vineri, 09:00-11:00
• prin poştă:
Registratura Ministerului Educației Naționale,
Str. Spiru Haret, nr. 10, Sector 1, 010176 Bucureşti
Acte necesare
1. Cerere;
2. Actul de studii eliberat de o unitate de învățământ sau instituție de învățământ superior
și/sau situație școlară/foaie matricolă/supliment la diplomă, dacă este cazul - în copie
3. În cazul în care se solicită în adeverinţă şi confirmarea autenticităţii şi valabilităţii diplomei
de studii, se depune:
• diploma de Bacalaureat vizată de Inspectoratul Şcolar Judeţean / Inspectoratul Şcolar
al Municipiului Bucureşti - copie
• diploma de studii superioare vizată de CNRED - copie
4. Documente personale de identificare, în copie:
• paşaport
• actul de identitate – buletin de identitate sau carte de identitate
• dovada schimbării numelui (dacă este cazul), în copie (limba română/ engleză/
franceză/ spaniolă/ italiană) și traducere autorizată (pentru celelalte limbi)
4. Taxa de evaluare de 20 de lei - copie
9
https://www.cnred.edu.ro/ro/adeverinte-privind-sistemul-de-invatamant-din-Romania
152
Taxele se pot achita în lei la casieria CNRED (program de luni până joi, între orele 9:00-
12:00 şi 13:00-15:00) sau prin Ordin de plată / Mandat Poştal / Virament bancar în care să fie
menţionat contul de mai jos:
Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naţionale
Cod de identificare fiscală: 13729380
Banca: Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti -
ATCPMB
Cod IBAN: RO86TREZ70020E330500XXXX
Cod SWIFT: TREZROBU
Cod BIC: TREZ
Taxele se pot achita şi în Euro, prin Ordin de plată / Virament bancar, în care să fie menţionat
contul de mai jos:
Banca: Banca Comercială Română - BCR, sucursala Sala Palatului
Cod IBAN: RO35RNCB0080005630300077
Cod SWIFT: RNCBROBU
Cod BIC: RNCB
Taxele în euro se calculează la cursul de schimb leu - euro afişat de Banca Naţională a
României din ziua în care se face viramentul bancar.
Important: Pe ordinul de plată sau pe mandatul poştal emis trebuie să fie scris codul IBAN,
numele titularului actului de studii și numele angajatorului care solicită recunoașterea!
Eliberare adeverinţă
Program: Luni - Joi, 09:00 - 12:00; 12:30 - 14:00
• la sediul CNRED
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor
• prin poştă, la adresa indicată în cerere
• prin curier rapid - cu plata la destinație - serviciul de curierat este contractat de către
solicitant
Adeverința se eliberează titularului sau unei persoane împuternicite prin procură notarială.
153
Procedura pentru eliberarea de Adeverinţe privind sistemul de notare din România poate fi
consultată şi prin Punctul de Contact Unic Electronic.
Nina VASILESCU, consilier Adrian IORDACHE, Şef serviciu

Adresa e-mail: nina.vasilescu@edu.gov.ro Adresa e-mail: adrian.iordache@edu.gov.ro
Telefon: 021 405 62 69, Fax: 021 317 85 17 Telefon: 021 405 62 44, Fax: 021 313 10 13
învăţământ preuniversitar învăţământ superior
Adeverinţa de conformitate a studiilor cu Directivele Uniunii Europene
Adeverinţa de conformitate se eliberează cetățenilor români, cetățenilor statelor membre ale

Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European, precum și cetățenilor Confederației
Elvețiene, care au studiat pe teritoriul României și care solicită eliberarea unei adeverințe de
conformitate, în scopul exercitării, în mod independent sau ca salariat, a unei profesii
nereglementate în România, dar reglementată într-unul din statele menționate mai sus.
Profesii reglementate
Autorităţile competente corespunzătoare 10

Autoritatea competentă reprezintă orice autoritate sau instanţă autorizată în mod special de un
stat membru să elibereze ori să primească titluri de calificare sau alte documente ori
informaţii, precum şi să primească cereri şi să ia decizii în legătură cu profesiile
reglementate din aria lor de competenţă.
Autorităţile competente din România pentru profesiile reglementate sectorial
# Autoritatea competentă Profesiile reglementate
1 medic, medic dentist, farmacist,

Ministerul Sănătăţii
asistent medical generalist, moasa
2 Colegiul Farmaciştilor din România farmacist
3 Colegiul Medicilor din România medic
10
https://www.cnred.edu.ro/ro/autoritati-competente
154
4 Colegiul Medicilor Dentişti din România medic dentist
5 Colegiul Medicilor Veterinari din România medic veterinar
6 Ordinul Arhitecţilor din România arhitect
7 Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din

asistent medical generalist, moasa
România
Lista autorităţilor competente pentru profesiile reglementate din România

Agricultură-veterinar
1. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - profesii in
domeniul sanitar-veterinar: asistent veterinar, tehnician veterinar
2. Colegiul Medicilor Veterinari - medic veterinar
Construcţii
1. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - profesii în domeniul
cadastrului, cartografiei, topografiei şi geodeziei: inginer geodez, inginer cadastru,
tehnician cadastru, inginer topograf, tehnician topograf, inginer cartograf, tehnician
cartograf, inginer topograf minier, tehnician topograf minier, subinginer geodez,
subinginer cadastru, subinginer topograf, subinginer cartograf, subinginer topograf
minier, ofiţer topograf, ofiţer artilerie (cu adeverinţa de echivalare a studiilor în
domeniul topografiei şi cadastrului funciar), ofiţer cartograf, geograf cu specializarea
cartografie
2. Inspectoratul de Stat în Construcţii - diriginte de şantier
3. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală
Dezvoltare Regională şi Infrastructură - Direcția Tehnică - profesii în domeniul
construcţiilor: verificator de proiect atestat, expert tehnic atestat, responsabil tehnic
cu execuţia, auditor energetic pentru clădiri
4. Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - restaurator
5. Ordinul Arhitecţilor din România - arhitect
6. Registrul Urbaniştilor din România - urbanist
Economic-financiar
1. Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România - evaluator autorizat
2. Camera Auditorilor Financiari din România - profesia de auditor financiar
3. Camera Consultanţilor Fiscali - consultant fiscal
4. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România - expert contabil,
contabil autorizat
155
Educaţie
1. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Generală
Management, Resurse Umane şi Reţea Şcolară Naţională - cadru didactic
învăţământ preuniversitar: educator-puericultor, profesor pentru învăţământ
preşcolar/educator/educatoare, profesor pentru învăţământul
primar/învăţător/învăţătoare, profesor, profesor itinerant şi de sprijin, profesor
educator, profesor-psihopedagog/psihopedagog/profesor de psihodiagnoză, profesor-
psiholog şcolar/psiholog, profesor-logoped/logoped, kinetoterapeut, profesor de
educaţie specială, profesor preparator nevăzător, profesor-antrenor/antrenor, profesor
documentarist
2. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Generală Învăţământ
Superior - cadru didactic învăţământ superior: profesor universitar, conferenţiar
universitar, lector universitar/şef de lucrări, asistent universitar
Interne
1. Arhivele Naţionale ale României - arhivist, arhivar
2. Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia de Investigaţii Criminale - detectiv
particular
3. Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia de Ordine Publică - agent de
securitate
4. Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia Arme, Explozivi și Substanțe
Periculoase - instructor în poligon
Justiţie
1. Consiliul de Mediere - mediator
2. Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România şi Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci - consilier în proprietate industrială autorizat
3. Ministerul Justiţiei - interpret şi traducător autorizat, consilier juridic, expert tehnic
judiciar, consilier de probaţiune, expert criminalist
4. Uniunea Naţională a Barourilor din România - avocat
5. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - practician în
insolvenţă
Sănătate
1. Colegiul Farmaciştilor din România şi Ministerul Sănătăţii - farmacist
2. Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii - medic
3. Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Ministerul Sănătăţii - medic dentist
156
4. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România - asistent medical, moaşă, asistent medical generalist
5. Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din România -
biochimist în sistemul sanitar, biolog în sistemul sanitar, chimist în sistemul sanitar
6. Ordinul Tehnicienilor Dentari din România - tehnician dentar
Sănătate şi asistenţă socială
1. Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali - asistent social
2. Colegiul Psihologilor din România - psiholog
3. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale – Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu
Dizabilităţi - interpret limbaj mimico-gestual, interpret limbaj specific persoanei cu
surdocecitate, asistent personal profesionist, asistent personal
4. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale – Autoritatea Naţionale pentru Protecţia
Drepturilor Copilului şi Adopţie - asistent maternal
Transporturi
1. Ministerul Transporturilor - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime,
fluviale, rutiere şi feroviare
2. Ministerul Transporturilor - Direcţia Transport Rutier - lector necesar procesului de
pregătire şi perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul
transporturilor rutiere
3. Autoritatea Aeronautică Civilă Română - profesii în domeniul transporturilor
aeriene: controlor trafic aerian dirijare, controlor trafic aerian informare, personal
tehnic aeronautic, navigator aerian, mecanic navigant, operator radio navigant,
însoţitor de bord, pilot avion, pilot elicopter, dispecer operaţiuni de zbor, responsabil
radiocomunicaţii, pilot planor, pilot balon liber, meteorolog aeronautic tehnician,
personal aeronautic pentru protectia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice
PNA-TC, meteorolog aeronautic, prognozist, personal aeronautic pentru protecţia
navigaţiei aeriene şi telecomunicaţiei (PNA-TC), inginer de recepţie şi control
aeronave, inginer de recepţie şi mijloace PNA-TC, auditor de securitate a aviaţiei
civile
4. Autoritatea Navală Română - profesii în domeniul transporturilor maritime:
căpitan maritim portuar, ofiţer punte maritim portuar, şef mecanic maritim portuar,
ofiţer mecanic maritim portuar, ofiţer electrician maritim portuar, ofiţer punte maritim
aspirant, ofiţer mecanic maritim aspirant, ofiţer electrician maritim aspirant, timonier,
motorist, marinar, şef de echipaj maritim, conducător de şalupă maritimă, electrician
de bord maritim, fitter, pompagiu ; profesii în domeniul transporturilor fluviale:
157
marinar, căpitan fluvial categoria A, căpitan fluvial categoria B, timonier fluvial, şef
mecanic fluvial, mecanic, conducător de şalupă fluvială, sef de echipaj fluvial,
marinar, marinar stagiar, mecanic stagiar, electrician de bord, comandant, ofiţer punte
secund, ofiţer punte, şef mecanic, ofiţer mecanic secund, ofiţer mecanic, şef electrician
maritim, ofiţer electrician maritim, pilot de mare largă, pilot maritim, pilot maritim
aspirant, meteorolog
5. Autoritatea Rutieră Română - profesii în domeniul transporturilor rutiere: persoană
desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier, consilier de
siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase, conducător de
autovehicule care transportă mărfuri periculoase, conducător auto care efectuează
transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare
de 3,5 tone, conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane,
conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase şi/sau
dimensiuni de gabarit depăşite, conducător auto care efectuează transport rutier în
regim de taxi, profesor de legislaţie rutieră, instructor de conducere auto, conducător
de ateliere din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor
rutiere, dezmemebrării vehiculelor scoase din uz, precum şi din domeniul înlocuirii de
şasiuri /caroserii ale vehiculelor, auditor de siguranţă rutieră, auditor de evaluare de
impact de siguranţă rutieră, inspector de siguranţă rutieră
6. Registrul Auto Român - inspector ITP
7. Autoritatea Feroviară Română - profesii în domeniul transporturilor feroviare:
mecanic locomotivă, dispecer de trafic
Agrement, sport, turism
1. Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România - salvator montan
2. Centrul de Scafandri - Ministerul Aparării Nationale - scafandru
3. Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor - antrenor
4. Ministerul Turismului - ghid de turism
Adeverinţa de conformitate cu Directiva 2005/36/CE pentru cadrele didactice din

învăţământul preuniversitar 11
Pentru profesia de cadru didactic preuniversitar contactaţi Direcţia Managementul
Resurse Umane şi Rețea Școlară:
11
https://www.cnred.edu.ro/ro/adeverinta-de-conformitate-a-studiilor-cu-Directiva-2005-36-CE-pentru-cadrele-
didactice-din-invatamantul-preuniversitar
158
Dorina Mihaela BOGDAN
Consilier Superior
Str. General Berthelot, nr. 28-30, cam. 61
Tel.: 021 4056200 / 021 4056300 interior 1392 / 1141
bogdan.dorina@edu.gov.ro
Începând cu data de 24 octombrie 2016, în conformitate cu Ordinul de Ministru nr.

5414 / 2016, dosarele pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar care solicită
eliberarea adeverinţei de conformitate cu Directiva 2005/36/CE sunt primite de Direcţia
Managementul Resurse Umane şi Rețea Școlară din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.
Cadru normativ:
Directiva 2005/36/CE (1.06 MB)
OMENCS nr. 5414 / 2016 (510.51 KB)
Profesii nereglementate
Adeverinţa de conformitate a studiilor cu Directiva 2005/36/CE pentru profesiile

nereglementate din România 12
Adeverința atestă conformitatea studiilor absolvite în România cu
prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale.
Conform art. 2 din Metodologia aferentă O.M. nr. 3199/2012, "Adeverinţa de
conformitate se eliberează de către CNRED […] în baza unui act de studii (diplomă,
adeverinţă, certificat sau atestat de competenţă etc.), care se eliberează de o unitate de
învăţământ sau de o instituţie acreditată de învăţământ superior, din cadrul sistemului naţional
de învăţământ din România."
Pentru certificatele eliberate de furnizorii de formare profesionala în conformitate
cu O.G. nr. 129/2000, autoritatea competentă este Autoritatea Naţională pentru Calificări.
Pentru profesiile reglementate prin legislaţia românească, o astfel de adeverinţă este eliberată
de către autorităţile competente corespunzătoare. Vă recomandăm să verificaţi dacă actele
dvs. de studii se referă la o profesie reglementată în România.
12
https://www.cnred.edu.ro/ro/adeverinta-de-conformitate-a-studiilor-cu-Directiva-2005-36-CE-pentru-
profesiile-nereglementate-din-Romania
159
Depunere dosar
• Registratura Ministerului Educației Naționale
Program: Luni-Joi, 09:00-11:00 şi 14:00-16:00 | Vineri, 09:00-11:00
• prin poştă:
Registratura Ministerului Educației Naționale,
Acte necesare / Verificare acte dosar

1. Cerere
2. Actul de studii pentru care se solicită eliberarea adeverinței de conformitate - în copie:
• diploma
• adeverința
• certificatul sau
• atestatul de competență, etc.
3. Adeverinţa de autenticitate a actului de studii, eliberată de unitatea de învățământ sau de
instituția acreditată de învățământ superior emitentă - original sau copie legalizată,
• excepție fac adeverinţele care ţin locul diplomei de studii, pentru care nu se solicită
prezentarea unei adeverinţe de autenticitate
4. Anexa la actul de studii (Foaia Matricolă sau Suplimentul la Diplomă), în copie;
5. Diploma anterioară şi/sau foaia matricolă anterioară, în copie, în cazul în care se
solicită eliberarea adeverinței pentru diploma sau certificatul de şcoală postliceală, de școală
profesională, de învăţământ complementar sau de ucenici;
6. Documente personale de identificare, în copie:
• paşaport
• actul de identitate – buletin de identitate sau carte de identitate
• dovada schimbării numelui (dacă este cazul), în copie (limba română/ engleză/
franceză/ spaniolă/ italiană) și traducere autorizată (pentru celelalte limbi)
7. Taxa de evaluare de 20 de lei - copie
Taxele se pot achita în lei la casieria CNRED (program de luni până joi, între orele
9:00-12:00 şi 13:00-15:00) sau prin Ordin de plată / Mandat Poştal / Virament bancar în care
să fie menţionat contul de mai jos:
160
ATCPMB
Cod SWIFT: TREZROBU
Cod BIC: TREZ
contul de mai jos:
Cod IBAN: RO35RNCB0080005630300077
Cod SWIFT: RNCBROBU
Cod BIC: RNCB
Evaluarea dosarului
În termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului, CNRED verifică
existența tuturor documentelor și înștiințează solicitantul în cazul în care constată că dosarul
nu este complet. Dacă în termen de 60 de zile de la transmiterea înştiinţării nu se înregistrează
completarea dosarului, atunci CNRED returnează dosarul solicitat.
Termenul de emitere a adeverinței sau de comunicare a deciziei de neemitere este de
15 zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului. Termenul poate fi prelungit în cazul în care
se impun verificări suplimentare ale actelor depuse la dosar.
Eliberarea adeverinţelor
Program: Luni - Joi, 09:00 - 12:00; 12:30 - 14:00
• la sediul CNRED
• prin poştă, la adresa indicată în cerere
• prin curier rapid - cu plata la destinație - serviciul de curierat este contractat de către
solicitant
161
Procedura de contestare
Contestarea deciziei CNRED de a nu emite adeverința de conformitate se depune la
Registratura Ministerului Educației Naționale în termen de 30 de zile lucratorare de la
inștiințarea solicitantului.
Procedura pentru a obţine Adeverinţa de conformitate a studiilor cu Directiva privind

recunoaşterea calificărilor profesionale pentru profesiile nereglementate din România poate fi
Cristina CARANICA, consilier

Adresa e-mail: cristina.caranica@edu.gov.ro
Telefon: 021 405 62 31, Fax: 021 317 85 17
Cadru normativ:
Directiva 2005/36/CE (1.06 MB)
OMECTS nr. 3199 / 2012 (1.46 MB)
Vizarea actelor de studii pentru plecarea în străinătate 13
Prin procedura de vizare se verifică și se certifică autenticitatea și legalitatea actului de

studiu şi a înscrisurilor de pe acest act. Procedura de vizare se aplică pentru statele care
solicită apostilarea sau supralegalizarea actelor de studii.
Se recomandă să luaţi legătura cu autorităţile competente din ţara de destinaţie care se
ocupă de recunoaşterea studiilor. Datele de contact le puteţi găsi pe paginile web ENIC-
NARIC ale reţelei centrelor naţionale de recunoaştere şi echivalare a diplomelor.
Vizarea actelor de studii din învăţământul preuniversitar
Procedura de vizare pentru actele de studii din învăţământul preuniversitar se
realizează de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Inspectoratele Școlare
Judeţene.
Vizarea actelor de studii din învăţământul superior
Depunere dosar
Solicitanții pot depune actele de studii la sediul oricărei instituții de învățământ
superior de stat din România sau la Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a
Diplomelor.
13
https://www.cnred.edu.ro/ro/vizarea-actelor-de-studii-pentru-plecarea-in-strainatate
162
Actele de studii din învăţământul superior care pot fi vizate:
• Diplomele de studii superioare (absolvire, licenţă, masterat, studii postuniversitare,
doctorat) sau adeverinţele de absolvire,
• Foaia matricolă sau Suplimentul la Diplomă sau situația școlară (anexă la diploma de
studii),
• Programa analitică (anexă la diploma de studii),
• Certificatul de pregătire didactică,
• Certificat an pregătitor,
• Adeverinţă pentru rezultatele obţinute la examenul de licenţă,
• Adeverinţă care atestă calitatea de student,
• Adeverinţă de finalizare a studiilor.
Aplicarea vizei pe actele de studii poate fi solicitată de către:

1. titularul actului,
2. o rudă de gradul 1 a titularului actului de studii,
3. o altă persoană fizică cu procură notarială specială sau împuternicire avocaţială; un
exemplar original al procurii sau o copie legalizată va rămâne la CNRED,
4. o persoană juridică care a încheiat cu titularul actului un contract având ca obiect realizarea
în numele acestuia a procedurilor necesare pentru aplicarea vizei, prin reprezentant care
prezintă delegaţie în acest sens.
În cazul în care procura notarială a fost întocmită pe teritoriul altui stat, se depune
copie legalizată pentru limbile română, engleză, franceză. spaniolă, italiană sau copie şi
traducere legalizată pentru celelalte limbi străine.
Procura trebuie să fie apostilată sau supralegalizată de autorităţile competente ale
statului pe al cărui teritoriu a fost întocmită, cu excepţia celor întocmite în statele care au
încheiat cu România convenții, tratate sau acorduri privind asistența juridică în materie
civilă, care prevăd scutirea de orice legalizare, respectiv: Albania, Austria, Bosnia şi
Herzegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Federaţia Rusă, Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei, Franţa, Mongolia, Muntenegru, Polonia, R.P. Chineză, Republica Moldova,
Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Ungaria.
Se acceptă împuternicirile efectuate la ambasadele sau consulatele României din
diverse state. Împuternicirile efectuate sub semnătura ambasadorului/consulului nu trebuie
traduse sau apostilate/supralegalizate.
163
Acte necesare / Verificare acte dosar
1. Cerere;
• Ghid de completare al formularului;
2. Actele de studii în ORIGINAL pentru care se solicită aplicarea vizei şi în copie:
• diploma,
• adeverinţă de finalizare a studiilor (dacă este cazul),
• adeverință care atestă calitatea de student (dacă este cazul),
• suplimentul la diplomă sau foaia matricolă sau situația școlară (dacă este cazul),
• rezultatele de la examenul de licenţă (dacă este cazul),
• certificatul de pregătire a personalului didactic (dacă este cazul),
• suplimentul la certificatul de pregătire a personalului didactic (dacă este cazul),
• certificat an pregătitor (dacă este cazul),
• programa analitică (dacă este cazul): în cazul în care se solicită programa analitică, se
va prezenta programa analitică în original şi o copie simplă doar după adeverinţa
nominală (adică prima pagină);
3. Adeverinţa de autenticitate a diplomei (diplomă sau certificat) şi a foii
matricole/suplimentului la diplomă eliberate de instituţia de învăţământ superior emitentă - în
ORIGINAL (documentul ramâne în dosarul depus la CNRED şi nu se returnează)
• pentru adeverinţele de absolvire nu este necesară prezentarea unei adeverinţe de
autenticitate;
• pentru cetățenii străini, adeverința de autenticitate trebuie să conțină și numărul
scrisorii de acceptare la studii/adeverinței de recunoaștere a studiilor în baza cărora au
fost acceptați să studieze pe teritoriul României; în caz contrar, se va prezenta de către
petent o copie simplă a scrisorii de acceptare/adeverinței de recunoaștere a studiilor
sau o copie simplă a diplomei care atestă absolvirea liceului în România. Dacă în
suplimentul la diplomă este trecut numărul scrisorii de acceptare la studii, prezentarea
copiei scrisorii de acceptare/adeverinței de recunoaștere a studiilor nu mai este
necesară.
4. Actul de identitate în copie şi dovada schimbării numelui, dacă este cazul;
• actul de identitate al împuternicitului / delegatului / rudei, dacă este cazul.
5. Taxa pentru vizarea actelor de studii: 20 RON pentru fiecare act vizat
Exemplu: diplomă + supliment la diplomă = 40 RON
Taxele se pot achita în lei la casieria CNRED (program de luni până joi, între orele
9:00-12:00 şi 13:00-15:00) sau prin Ordin de plată / Mandat Poştal / Virament bancar în care
să fie menţionat contul de mai jos:
164
ATCPMB
Cod SWIFT: TREZROBU
Cod BIC: TREZ
contul de mai jos:
Cod IBAN: RO35RNCB0080005630300077
Cod SWIFT: RNCBROBU
Cod BIC: RNCB
Foarte important
Titularul are obligaţia să verifice că toate actele de studii prezentate sunt semnate de
către rectorul universităţii şi ştampilate cu sigiliul oficial al universităţii emitente.
Pentru vizarea diplomei de absolvire, diplomei de licenţă, diplomei de master sau
a diplomei de studii postuniversitare este obligatorie prezentarea unei copii simple a foii
matricole/suplimentului la diplomă.
Pentru vizarea certificatului de pregătire a personalului didactic, nivelul I, este
obligatorie prezentarea unei copii simple faţă-verso a diplomei de licenţă dacă aceasta a fost
vizată anterior. În cazul în care diploma de licenţă nu a fost vizată, se va prezenta o copie faţă-
verso a diplomei de licenţă și o copie faţă-verso a foii matricole/suplimentului la diplomă.
Pentru vizarea certificatului de pregătire a personalului didactic, nivelul II, este
obligatorie prezentarea unei copii simple faţă-verso a diplomei de master dacă aceasta a fost
vizată anterior. În cazul în care diploma de master nu a fost vizată, se va prezenta o copie față-
verso a diplomei de master și o copie față-verso a foii matricole/suplimentului la diplomă.
165
Pentru vizarea adeverinței care atestă calitatea de student, a situaţiei şcolare sau
a adeverinţei de finalizare a studiilor, cetăţenii străini vor prezenta o copie simplă a diplomei
care atestă absolvirea liceului în România sau copia documentului prin care au fost acceptaţi
la studii de către Ministerul Educaţiei Naţionale (Letter of acceptance, Ordin de
Ministru sau Adeverinţă de recunoaştere, după caz).
Pentru vizarea diplomei de master, a diplomei de studii postuniversitare sau
a adeverinţei de finalizare a studiilor de masterat este obligatorie prezentarea unei copii
simple faţă-verso a diplomei de licenţă care a permis accesul la aceste studii, dacă aceasta a
fost vizată anterior. În cazul în care diploma de licenţă nu a fost vizată, se va prezenta o copie
față-verso a diplomei de licență și o copie față-verso a foii matricole/suplimentului la
diplomă.
Pentru vizarea foii matricole/suplimentului la diplomă este obligatorie prezentarea
unei copii simple faţă-verso a diplomei dacă aceasta a fost vizată anterior. În cazul în care
diploma nu a fost vizată, aceasta va fi prezentată pentru vizare.
Pentru vizarea programei analitice este obligatorie prezentarea unei copii simple faţă-
verso a diplomei şi a foii matricole/suplimentului la diplomă dacă acestea au fost vizate
anterior. Dacă nu au fost vizate, aceastea vor fi prezentate pentru vizare.
Evaluare documente / Eliberare documente vizate
Primire și procesare dosare: Luni - Joi, între orele 09:00 - 11:00. Eliberare acte de
studii vizate: în aceeaşi zi, la ora 12:00, pentru dosarele depuse la sediul CNRED.
Primire și procesare dosare: Luni - Joi, între orele 13:00 - 14:00. Eliberare acte de
studii vizate: în aceeaşi zi, la ora 14:30, pentru dosarele depuse la sediul CNRED.
Ministerul Educaţiei Naţionale
Str. Spiru Haret nr. 12, parter, camera 14,
Sector 1, 010176 Bucureşti
Pentru dosarele depuse la sediul instituţiilor de învăţământ superior de stat, actele de
studii vizate se returnează în 10 zile lucrătoare.
Procedura pentru Vizarea actelor de studii din învăţământul superior poate fi
Cristian Alexandru MIHĂILESCU, Irina IORDACHE, expert

inspector Adresa e-mail: irina.iordache@edu.gov.ro
Adresa e-mail: cristian.mihailescu@edu.gov.ro Telefon: 021 405 56 59, Fax: 021 313 26 77
Telefon: 021 405 56 45, Fax: 021 313 10 13
166
Cadru normativ:
Norme metodologice pentru vizarea actelor de studii emise de instituțiile de învățământ
sup (44.79 KB)
Modificare Norme metodologice pentru vizarea actelor de studii (162.24 KB)
Completare Norme metodologice pentru vizarea actelor de studii (26.88 KB)
167
Capitolul IV. Particularităţi privind formarea şi recunoaşterea kinetoterapeutului ȋn
ţări aparţinȃnd spaţiului european
IV.1. Marea Britanie
În Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, recunoaşerea academică a

calificărilor obţinute în România se poate face în două moduri: direct - de către instituţia /
organizaţia la care se face aplicaţia (în speţă de către o universitate, asociaţie profesională sau
potenţial angajator), sau prin intermediul unei organizaţii intermediare cu rol consultativ –
Centrul Naţional de Recunoaştere Academică din Regatul Unit (UK NARIC).
Instituţiile de învăţământ din UK se bucură de o autonomie universitară lărgită, drept
urmare îşi pot stabili propriile criterii de admitere a studenţilor străini. În gereral,
universităţile au propria bază de date referitoare la calificările internaţionale acceptate la
concursurile de admitere. În aceste condiţii, calificările din România se evaluează direct de
către instituţiile de învăţământ din Regatul Unit.
Absolvenţii învăţământului liceal cu diplomă de bacalaureat care intenţionează să
aplice pentru studii universitare de tip Bachelor degree, se vor adresa direct la UCAS
(Universities and Colleges Admissions Service). Absolvenţii de studii superioare care doresc
să aplice pentru programe postuniversitare vor lua legătura direct cu instituţiile de învăţământ
superior din UK.
Într-un mod asemănător, asociaţiile profesionale din UK (de ex. General Medical
Council) pot recunoaşte direct atât studiile academice, cât şi drepturile profesionale ale
titularilor, în baza sistemului de recunoaştere a calificărilor profesionale stabilit de Directiva
2005/36/CE.
Un rol important în procesul de recunoaştere a studiilor superioare - de către
universităţi, asociaţii profesionale sau angajatori - îl are şi Suplimentul la Diplomă (SD).
După adoptarea Declaraţiei de la Bologna, absolvenţii de studii superioare din România
primesc de la universitate un document denumit Supliment la Diplomă (SD). Acesta este un
document ataşat diplomei universitare, redactat într-o formă standardizată şi are rolul de a
facilita recunoaşterea calificărilor între statele semnatare ale Convenţiei de la Bologna.
SD nu reprezintă un substitut al diplomei originale, dar conţine informaţii detaliate şi
extrem de folositoare referitoare la: datele de identificare a titularului, programul de studii,
nivelul programului de studii, rezultatele obţinute pe durata programului de studii, sistemul de
168
notare folosit şi informaţii generale adiţionale despre sistemul de educaţie din ţara unde au
fost finalizate studiile. Informaţiile conţinute în SD sunt bilingve (de obicei, română-engleză),
o traducere a acestora în limba engleză fiind total inutilă.
Absolvenţii din promoţiile mai vechi, vor trebui să aibă pregătite traduceri (autorizate
în limba engleză a foii matricole eliberate de universitate.
Centrele NARIC (National Academic Recognition Information Centres) au fost create
la iniţiativa Comisiei Europene, cu rolul de a facilita recunoaşterea studiilor între statele
membre a Uniunii Europene, ţările din Spaţiul Economic European, cele din Centrul şi Estul
Europei şi Cipru. Centrele ENIC (European Network of Information Centres) au fost stabilite
de către Consilul Europei şi UNESCO cu scopul de a implementa prevederile Convenţiei de
la Lisabona şi pentru a îmbunătăţi sistemul de mobilitate şi recunoaştere universitară.
În Regatul Unit, centrul responsabil cu recunoaşterea studiilor este UK NARIC. Cei
care doresc, pot trimite toate diplomele şi certificatele de studii din România pentru a primi în
schimb un document ce atestă nivelul studiilor în UK- prin intermediul unui document
denumit Statement of Comparability (Scrisoare de Comparabilitate).
Procedura de echivalare prin intermediul UK NARIC se face contra cost, este în
totalitate opţională şi oferă o evaluare generală a studiiIor din România. Acest tip de evaluare
nu este în măsură să ofere o evaluare individuală (bazat pe rezultatele finale obţinute de
fiecare aplicant), ci doar o echivalare generică (de tip "reper"), raportată principalele niveluri
din Cadrele Calificărilor şi Creditelor (UK Qualifications and Credits Frameworks) din UK.
Această evaluare are un ro1 consultativ pentru toate organizaţiile din UK.
Datorită autonomiei universitare din UK, centrul UK NARIC nu poate oferi echivalări
ale normelor, mediilor sau ai anilor de studii.
Majoritatea instituţiilor de învăţământ superior se poate informa direct 1a UK NARIC,
ceea ce implică că orice nelămurire legată de nive1ul vreunei calificări să poată fi clarificată
pe această cale, de către instituţia soIicitantă (fără cheltuieli financiare şi de timp din partea
aplicantului).
Echivalarea calificărilor prin intermediul UK NARIC este indicată pentru cei care au
nevoie de evaluări ale calificărilor profesionale din România în raport cu nivelul NVQ
(National Vocational Qualifications). Calificările vocaţionale / profesionale (de exemplu,
certicatele de calificare profesională) sunt mai puţin cunoscute de către angajatorii şi
organizaţionale profesionale din UK, o echivalare de la UK NARIC fiind mult mai utilă în
cazul în care trebuie să se facă dovada nivelului de calificare din România, în raport cu
nivelele britanice NVQ.
169
Avȃnd ȋn vedere caracterul consultativ al echivalării, este bine să fie calculată
oportunitatea unei asemenea certificări - mai ales că serviciile de echivalare sunt contra-cost.
De regulă, ea se face doar 1a cererea expresă a angajatorilor sau organizaţiilor profesionale
din UK. Instituţiile de ȋnvăţămȃnt superior din UK sunt familiarizate cu multe dintre
calificările academice din Romȃnia. Ȋn plus, doar o instituţie de ȋnvăţămȃnt superior /
organizaţie profesională poate face o evaluare individuală bazată pe rezultatele finale ale
aplicantului sau la anumite materii care au legătura cu programul pe care aplicantul doreşte
să-l urmeze ȋn UK. Evaluările pot evidenţia elemente care ar putea ajuta aplicantul să se
departajeze de restul candidaţilor: rezultate bune obţinute 1a olimpiade, scor mare la teste de
competenţă lingvistică (TEOFL, IELTS, Cambridge etc.), alte cursuri sau specializări obţinute
ȋn Romȃnia şi, acolo unde este cazul, experienţă profesională anterioară.
Ȋnvăţămȃntul superior
Ȋn Marea Britanie, instituţiile care oferă cursuri univeristare validate (acreditate) de
către universităţile care au dreptul de a elibera diplome de 1icenţă (Bachelor degrees) sunt
denumite "listed bodies".
Ȋn general condiţiile minirne de ȋnscriere la cursurile universitare (bachelor degrees)
sunt un minim de trei GCE A-levels (General Certificate of Education Advanced levels),
precum şi un minim de examene GCSE (General Certificate of Secondary Education),
promovate cu note de la C ȋn sus. Acestea rămȃn cele mai comune cerinţe la admiterea ȋn
ȋnvăţămȃntul superior. Totuşi, există un număr considerabil de studenţi peste 21 de ani
(studenţi maturi) care accesează ȋnvăţămȃntul superior, ȋn consecinţă, universităţile pot
accepta la admitere şi alte calificări14.
Toate diplomele şi certificatele de studii se raportează la un sistem naţional de credite
şi calificări, independent de sistemul naţional de credite şi calificări folosit ȋn Scoţia (SCQF).
Sistemul naţional de credite şi calificări folosit ȋn Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord se
numeşte Qualifications and Credit Framework (QCF). QCF ȋnlocuieşte NQF – National
Qualifications Framework (Cadrul Naţional al Calificărilor) din 2010.
14
http://www.rprs.ro/Resurse/Details/Invatamatul-superior-din-Anglia-Tara-Galilor-si-Irlanda-de-Nord
170
Cadrele naţionale ale calificărilor (national qualifications frameworks) au fost create ȋn
Marea Britanie pentru a oferi: standarde şi calificări omogene, recunoscute la nivel naţional,
recunoaşterea acumulării de cunoştinţe şi competenţe, precum şi o bază pentru posibile
revizuiri ale calificărilor existente şi viitoare. Sistemul naţional de calificări din Marea
Britanie este compatibil cu cel european, denumit Cadrul European al Calificărilor (European
Qualifications Framework - EQF).
EQF a fost rezultatul unei iniţiative a Comisiei Europene, legiferat de către
Parlamentul şi Consiliul European, ȋn 2007. EQF se concentrează pe 8 niveluri de referinţă
generală sau rezultate de ȋnvăţare, care acoperă ȋntregul spectru de calificări, fiind valabile
pentru toate sistemele de ȋnvăţămȃnt europene, inclusiv cel romȃnesc.
Instituţiile de ȋnvăţămȃnt superior din Marea Britanie oferă următoarele calificări:
171
• Doctorate (PhD)
• Research based programmes (MPhil, MRes)
• Taught master's (MA, MSc)
• Master of Business Administration
• Postgraduate Diploma / Postgraduate Certificate
• Bachelor degrees
• Foundation degrees
• Higher national Diploma (HND)
• Higher National Certificate (RNC)
• Diploma of Higher Education (DipHE)
• Foundation courses, foudation years sau access/bridging courses
Doctoratul
Cu o durată de trei-patru ani, studiile doctorale pot fi accesate de către absolvenţii de
studii de master (Master's degree), dar şi de către cei de studii de licenţă (Bachelor Honours
degrees). Ȋn unele cazuri, cu acordul coordonatorului de Doctorat, studenţii care au obţinut
rezultate bune la Honours Bachelor degree se pot ȋnscrie la doctorat şi fără Master degree. O
disertaţie de aproximativ 100.000 de cuvinte trebuie prezentată la sfȃrşitul programului.
Masterul
Acest tip de programe au ca activitate principală cercetarea ȋn vederea pregătirii
disertaţiei.
Un asemenea program durează ȋntre unu şi doi ani şi are două părţi:
• prezenţa 1a cursuri şi seminarii, susţinerea examenelor şi prezentarea eseelor
• elaborarea şi depunerea disertaţiei
Bachelor degrees (gradul de Hcenta)
Durata acestor cursuri variază de 1a trei 1a patru ani, ȋn timp ce programele ȋn
arhitectură, stomatologie, medicină, medicină veterinară se ȋntind pe o durată de cinci-şase
ani.
Ȋn sistemul britanic, bachelor's degrees' sunt clasificate ȋn funcţie de media finală şi
nota la dizertaţie. Cea mai comună clasificare unei bachelor degree este:
• first class Honours (Frist or 1 st): 70% or above (Open University 85%+)
• second class Honours (2:1, 2.i): 60-70% (Open University 70-84%)
• lower second class Honours (2:2, 2.i): 50-60% (Open University 55-69%)
• third class Honours (Trird or 3rd): 40-49 % (Open University 40-54%)
• Ordinary degree (pass) (Open University 300 CATS points)
172
• Fail (nu se acorda degree)
• Unclassified (anumite degrees nu sunt clasificate: cele ȋn medicină sau cele de master)
Nota: procentele aferente c1aselor de mai sus pot varia de la universitate la
universitate.
Foundation degrees (FD)
Reprezintă un curs profesional superior care necesită ȋntre doi şi trei ani (zi), sau ȋntre
trei şi patru ani (fără frecvenţă), pentru a fi completat. Programele sunt validate de instituţiile
de ȋnvăţămȃnt superior şi sunt echivalente nivelului 4 ȋn sistemul de clasificare a calificărilor
din sistemul european (EAQF). Pentru a oferi competenţele necesare la angajare, aceste
cursuri au fost dezvoltate prin parteneriat cu angajatorii. După finalizarea unui asemenea curs
studenţii pot continua studiile ȋncă 12-15 luni, 1a capătul cărora pot obţine Bachelor degee.
Foundation course
Ȋn general, aceste cursuri durează un an de zile şi acoperă decalajul dintre calificarea
pe care o are studentul şi programul (calificarea) pe care doreşste să ȋl/o urmeze. Acest tip de
programe oferă studentului posibilitatea de a-şi extinde calificarea ȋn alt domeniu, sau ȋ1 poate
ajuta să ȋndeplinească toate condiţiile pentru a aplica la un anumit program.
2. Sistemul de recunoaştere a calificărilor profesionale

Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005
privind recunoaşterea calificărilor profesionale.
Această directivă instituie un sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale pentru
a contribui la flexibilizarea pieţelor muncii, a continua liberalizarea ȋn domeniul prestării de
servicii, a ȋncuraja recunoaşterea automată a calificărilor şi a simplifica procedurile
administrative.
Această directivă se aplică tuturor resortisanţilor statelor membre ale Uniunii
Europene (DE) care doresc să exercite o profesie reglementată, fie cu titlu independent, fie ȋn
calitate de salariat ȋntr-un stat membru altul decȃt cel ȋn care şi-au obţinut calificările
profesionale. Directiva distinge ȋntre "libertatea de a presta servicii" şi "libertatea de stabilire"
pe baza unor criterii identificate de Curtea de Justiţie: durata, frecvenţa, periodicitatea şi
continuitatea prestării de servicii.
2.1 Libertatea de a presta servicii

Orice resortisant UE care este stabilit legal ȋntr-un stat membru poate presta servicii cu
caracter temporar şi ocazional ȋn alt stat membru, cu titlul său profesional original, fără a fi
necesar să solicite recunoaşterea calificărilor pe care le deţine. Cu toate acestea, dacă profesia
173
ȋn cauză nu este reglementată ȋn statul membru respectiv, prestatorul de servicii trebuie să
facă dovada unei experienţe profesionale de doi ani. Statul membru gazdă poate solicita ca
prestatorul să facă, ȋnainte de a furniza orice servicii pe teritoriul său, o declaraţie (de reȋnnoit
o dată pe an), care să includă informaţii privind asigurarea sau alte documente, cum ar fi
dovada naţionalităţii, domiciliul legal şi calificările profesionale.
Ȋn cazul ȋn care statul membru gazdă solicită o ȋnregistrare pro forma la asociaţia
profesională competentă, acest lucru se face automat. La primirea declaraţiei prealabile,
autoritatea competentă trebuie să trimită dosarul solicitantului la organizaţia sau organismul
profesional. Pentru profesiile care au implicaţii ȋn materie de sănătate sau siguranţa publică şi
care nu beneficiază de recunoaştere automată, statul membru gazdă poate efectua o verificare
prealabilă a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii, ȋn limitele principiului
proporţionalităţii.
Ȋn cazul ȋn care prestarea serviciului se realizează conform titlului profesional din
statul membru de stabilire sau confom titlurilor de calificare ale prestatorului de servicii,
autorităţile competente din statul membru gazdă ȋi pot solicita acestuia să le fumizeze
destinatarilor serviciului ȋn cauză unele informaţii, ȋn special privind asigurarea ȋmpotriva
riscurilor pecuniare care decurg din responsabilitatea profesională.
Ȋn ceea ce priveşte atȃt prestarea temporară de servicii, cȃt şi stabilirea permanentă ȋn
alt stat membru, autorităţile ȋn cauză trebuie să asigure un schimb proactiv de informaţii
legate de orice fapte grave care decurg din stabilirea unui individ pe teritoriul lor şi care ar
putea avea consecinţe asupra exercitării activităţilor profesionale ȋn cauză. Acest schimb de
informaţii trebuie să respecte legislaţia ȋn vigoare privind protecţia datelor.
Libertatea de stabilire
„Libertatea de stabilire”15 se aplică atunci cȃnd titularul unei calificări profesionale
beneficiază de libertatea efectivă de a se stabili ȋn alt stat membru pentru a exercita acolo o
activitate profesională de manieră stabilă.
Sistemul general de recunoaştere a calificăriIor
Sistemul general se aplică profesiilor care nu sunt reglementate de norme specifice de
recunoaştere şi anumitor situaţii ȋn care titularul calificării profesionale nu ȋndeplineşte
condiţiile prevăzute ȋn alte sisteme de recunoaştere. Acest sistem se bazează pe principiul
recunoaşterii reciproce, fără a aduce atingere aplicării unor rnăsuri compensatorii ȋn cazul ȋn
care există diferenţe semnificative ȋntre formarea dobȃndită de persoana ȋn cauză şi formarea
necesară ȋn statul membru gazdă. Măsura compensatorie poate lua forma unui stagiu de
15
www.Physio-europe.org
174
adaptare sau a unei probe de aptitudini. Solicitantul are posibilitatea de a alege ȋntre cele două
măsuri, dacă nu există o derogare specifică ȋn acest sens.
Ȋn cazul ȋn care accesul sau exercitarea unei profesii sunt reglementate ȋn statul
membru gazdă, şi anume sunt condiţionate de deţinerea unor titluri de calificare profesională
specifice, autoritatea competentă din statul membru ȋn cauză acordă accesul la profesia
respectivă şi 1a exercitarea acesteia ȋn aceleaşi condiţii ca cele care se aplica resortisanţilor
săi. Cu toate acestea, solicitantul trebuie să deţină o calificare profesională dobȃndită ȋn alt
stat rnembru care să ateste un nivel de formare cel puţin echivalent cu nivelul imediat inferior
celui necesar ȋn statul membru gazdă.
Pe de altă parte, ȋn cazul ȋn care accesul la o profesie nu este condiţionat de deţinerea
unor titluri de calificare profesională specifice ȋn statul membru al solicitantului, pentru
accesul 1a profesia ȋn cauză ȋntr-un stat membru gazdă ȋn care acesta este reglementat, este
necesar să se facă dovada, pe lȃngă calificarea respectivă, şi a exercitării cu normă ȋntreagă a
profesiei pe o perioadă de doi ani ȋn decursul ultimilor 10 ani.
Directiva distinge cinci niveluri de calificări profesionale:

• atestat de competenţă eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine,
care certifică fie că titularul a dobȃndit cunoştinţele generale corespunzătoare unei
formări la nivel de ȋnvăţămȃnt secundar sau liceal, fie că a urmat cursuri de formare
profesională care nu fac obiectul unui certificat sau al unei diplome, fie că a trecut un
examen special fără formare prelabilă, fie că are o experienţă profesională de trei ani;
• certificat care corespunde unui ciclu de studii liceale tehnice sau profesionale, sau cu
caracter general, completat de o formare profesională;
• diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de ȋnvăţămȃnt
postliceal cu o durată de cel puţin un an sau a unor cursuri de formare care pregătesc
pentru un nivel comparabil de responsabilităţi şi funcţii;
postliceal sau universitar cu o durată de cel puţin trei ani şi de cel mult patru ani;
postliceal sau universitar cu o durată de cel puţin patru ani.
Statul membru gazdă poate condiţiona recunoaşterea calificărilor de ȋndeplinirea de către
solicitant a unei măsuri compensatorii (o probă de aptitudini sau un stagiu de adaptare de cel
mult trei ani) ȋn următoarele trei cazuri:
• durata formării este mai scurtă cu cel puţin un an decȃt cea necesară ȋn statul membru
gazdă;
175
• formarea a acoperit discipline semnificativ diferite faţă de cele incluse ȋn titlul de
calificare necesar ȋn statul membru gazdă;
• profesia, aşa cum este ea definită ȋn statul membru gazdă, include una sau mai multe
activităţi profesionale reglementate care nu există ȋn cazul profesiei corespunzătoare
din statul membru de origine al solicitantului şi necesită o formare specifică care
acoperă materii semnificativ diferite faţă de cele incluse ȋn formarea solicitantului.
Directiva le permite asociaţiilor profesionale reprezentative, atȃt la nivel naţional, cȃt şi la
nivel european, să propună platforme comune pentru a compensa diferenţele semnificative
constatate ȋntre cerinţele de forrnare ale diferitelor state membre. Platforma reprezintă o
modalitate prin care se asigură că celor ȋn cauză nu li se impun măsuri suplimentare,
garantȃnd ȋn acelaşi timp un nive1 de calificare adecvat. Platforma este un fel de măsură
compensatorie predefinită. Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport
privind platformele comune la sfȃrşitul anului 2010.
Sistemul recunoaşterii automate a calificărilor pentru profesiile de medic,
asistent medical, medic stomatolog, medic veterinar, moaşă, farmacist şi arhitect
Recunoaşterea automată a titlurilor de calificare pe baza coordonării condiţiilor
minime de formare profesională acoperă următoarele profesii: medici, asistenţi medicali
generalişti, medici stomatologi, medici veterinari, moaşe, farmacişti şi arhitecţi (capitolul III
din directivă).
Ȋn scopul recunoaşterii, directiva prevede condiţiile minime de formare profesională
pentru fiecare dintre aceste profesii, inclusiv durata minimă a studiilor. Titlurile de calificare
conforme cu directiva emise de statele membre sunt enumerate ȋn anexa V. Aceste titluri de
calificare le permit titularilor să ȋşi exercite profesia ȋn orice stat membru.
Directiva le permite statelor membre să autorizeze formarea cu frecvenţă parţială
pentru toate aceste profesii, cu condiţia ca durata totală, nivelul şi calitatea acesteia să nu fie
inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral.
Fără a aduce atingere drepturilor specifice dobȃndite pentru profesiile ȋn cauză, şi mai
ales celor ale arhitecţilor (anexa VI), chiar ȋn cazul ȋn care titlurile de calificare pentru aceste
activităţi profesionale deţinute de resortisanţii statelor membre nu corespund tuturor cerinţelor
de formare descrise, fiecare stat membru trebuie să le recunoască drept dovadă suficientă. Cu
toate acestea, aceste calificări trebuie să ateste absolvirea unor cursuri de formare care au
ȋnceput ȋnainte de datele de referinţă prevăzute ȋn anexa V şi trebuie să fie ȋnsoţite de dovada
că titularul lor s-a dedicat activităţilor ȋn cauză cel puţin trei ani consecutivi ȋn cursul ultimilor
cinci ani.
176
Procedura de recunoaştere reciprocă a titlurilor de calificare profesională
Autorităţii competente din statul membru trebuie să i se ȋnainteze o cerere, ȋnsoţită de
anumite documente şi certificate. Autoritatea competentă are 1a dispoziţie o lună pentru a
confirma primirea dosarului şi a atrage atenţia asupra oricăror documente lipsă, dacă este
cazul. Ȋn principiu, trebuie adoptată o decizie ȋn termen de trei luni de la data la care a fost
primit dosarul complet. Acest termen limită poate fi ȋnsă prelungit cu o lună ȋn cazurile care
ţin de sistemul general de recunoaştere a calificărilor. Orice respingere trebuie motivată.
Respingerea sau neadoptarea unei decizii ȋn termenul anterior menţionat, pot fi contestate ȋn
faţa instanţelor naţionale.
Resortisanţii statelor membre trebuie să poată utiliza titlul care le-a fost conferit, chiar
şi o formă prescurtată a acestuia, precum şi titlul profesional corespunzător din statul membru
gazdă. Ȋn cazul ȋn care o profesie este reglementată ȋn statul membru gazdă de o asociaţie sau
o organizaţie (a se vedea anexa I), resortisanţii statelor membre trebuie să devină membri ai
acelei organizaţii sau asociaţii pentru a putea utiliza titlul profesional.
Statele membre pot pretinde solicitanţilor să deţină cunoştinţele lingvistice necesare
pentru exercitarea profesiei. Această dispoziţie trebuie să fie aplicată ȋn mod proporţional,
eliminȃndu-se impunerea sistematică a unor teste lingvistice ȋnainte ca o profesie să poată fi
exercitată.
Pentru a facilita aplicarea dispoziţiilor anterior menţionate, directiva solicită o
colaborare strȃnsă ȋntre autorităţile competente din statul membru gazdă şi cele din statul
membru de origine. Ȋn plus, actul legislativ solicită introducerea următoarelor dispoziţii:
• fiecare stat membru trebuie să desemneze un coordonator care să faciliteze punerea ȋn
aplicare a directivei;
• statele membre trebuie să desemneze puncte de contact care au sarcina de a le furniza
cetăţenilor orice informaţie relevantă privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi
de a-i ajuta să beneficieze de drepturile lor, ȋn special prin intermediul contactelor cu
autorităţile care hotărăsc ȋn privinţa solicitărilor de recunoaştere a calificărilor;
• statele membre trebuie să numească reprezentanţi ȋn comitetul pentru recunoaşterea
calificărilor profesionale;
• Comisia trebuie să consulte, ȋn mod corespunzător, experţi din grupurile profesionale
implicate.
Statele membre trebuie să prezinte Comisiei, o dată la doi ani, un raport privind
punerea ȋn aplicare a sistemului. Ȋn cazul ȋn care, la aplicarea unei dispoziţii din directivă, se
ȋntȃmpină dificultăţi majore ȋntr-un anumit domeniu, Comisia trebuie să examineze aceste
dificultăţi ȋn colaborare cu statul membru ȋn cauză.
177
De 1a 20 octombrie 2007, Comisia elaborează, o dată la cinci ani, un raport privind
punerea ȋn aplicare a directivei.
Această directivă este un răspuns la recomandările Consiliului European de la
Stockholm din 2001 prin care se solicita Comisiei să conceapă un sistem mai uniforn,
transparent şi flexibil ȋn vederea ȋndeplinirii obiectivelor strategiei de la Lisabona.
1. Procedura de recunoaştere a profesiei de kinetoterapeut ȋn Marea Britanie
Ȋncă din 2007, s-a observat o creştere a interesului kinetoterauţilor din Romȃnia de a-şi
practica profesiunea ȋn străinătate, inclusiv ȋn Marea Britanie. Dacă ȋn alte ţări europene
1ucrurile sunt oarecum mai clare, ȋn UK informaţiile despre procedura de ȋnregistrare la
autoritatea competentă sunt mai puţin cunoscute celor care doresc să profeseze ca
Physioterapist.
Ȋn Romȃnia, kinetoterapeutul este absolvent a unei instituţii de ȋnvăţămȃnt superior
acreditate ȋntr-una dintre specializările: kinetoterapie, fiziokinetoterapie sau
balenofiziokinetoterapie.
Ȋn Marea Britanie se foloseşte titlul de Physiotherapist16, nu kinetotherapist. Titlul de
kineroterapeut este rezervat numai persoanelor care deţin calificarea aprobată de asociaţiile
profesionale, membre ale Confederaţiei Mondiale de Kinetoterapie (World Confederation for
Physical Therapy). Asociaţia profesională care reglementează profesia de Physiotherapist (sau
Physical Therapist) ȋn UK se numeşte the Chartered Society of Physiotherapy, iar
ȋnregistrarea profesională se face prin intermediul Health Professions Council (HPC).
Deoarece profesia este reglementată, ȋnseamnă că nu putem profesa ca Physiotherapist
ȋn Marea Britanie, decȃt după ȋnregistrarea prealabilă la asociaţia profesională competentă.
Din ianuarie 2012, HPC a schimbat criteriile de ȋnregistrare pentru aplicanţii care au efectuat
studiile ȋn afara UK-ului.
Pentru romȃni, baza legală a recunoaşterii profesiei de Kinetoterapeut
(Physiotherapist) ȋn UK este Directiva 36/2005/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,
privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Avȃnd ȋn vedere că profesia nu este
reglementată ȋn Romȃnia, HPC poate să recunoască profesia pe baza următorului criteriu
(prevăzut ȋn art 13 al Directivei), doar dacă s-a lucrat cel puţin doi ani ȋn acest domeniu.
„(2) Accesul la profesie şi exercitarea acesteia, prevăzute la alineatul (1), trebuie
acordate, de asemenea, solicitanţilor care au exercitat profesia menţionată la respectivul
alineat cu norma ȋntreagă, pe o perioadă de doi ani ȋn decursul ultimilor 10 ani, ȋntr-un alt
16
www.rprs.org.uk
178
stat membru care nu reglementează această profesie, cu condiţia să deţină unul sau mai
multe atestate de competenţă sau unul sau rnai multe titluri de calificare.”17
Documente necesare pentru ȋnregistrare18:
• Completarea formularului de ȋnregistrare
• scrisoare de caracterizare datată şi semnată
• Cel puţin o referinţă profesională din partea superiorului/managerului (două referinţe
sunt suficiente)
• Copii legalizate ale diplomei de studii şi a foii matricole ȋn 1imba romȃnă şi a
traducerilor ȋn limba engleză
• Copii legalizate a două documente care să ateste identitatea solicitantului
• Autorizaţie de liberă practică eliberată de Ministerul Sănătăţii
• Certificatul de conformitate de la Ministerul Sănătăţii
• Cec sau mandat poştal de 420£ (taxa nu se returnează, indiferent de rezultatul cererii
de ȋnregistrare)
Precizări prealabile:
• Şablonul scrisorii de caracterizare şi a referinţelor profesionale este inclus ȋn
formularul de pe site-ul HPC. HPC nu acceptă nici un alt model de formular.
• Scrisoarea de caracterizare trebuie completată de către persoana cu reputaţie ȋn
comunitate (de exemplu de către un medic, avocat, contabil, preot)
• HPC acceptă doar scrisoarea de caracterizare şi referinţele profesionale semnate cu cel
mult 6 luni ȋnainte de depunerea cererii.
• Solicitanţii ar trebui să includă ȋn aplicaţie cȃt mai multe detalii despre programul
universitar absolvit.
Procedura de ȋnregistrare durează, ȋn total, aproximativ 16 săptămȃni, timp ȋn care HPC va
face toate verificările necesare. Ȋn acest sens vor fi contactate atȃt instituţia de ȋnvăţămȃnt, cȃt
şi autoritatea competentă din Romȃnia.
Ȋn urma evaluării, HPC poate lua una din următoarele decizii:
• Acceptarea cererii de ȋnscriere ȋn Registrul HPC
• Respingerea cererii, ca urmare a neȋndeplinirii cerinţelor minime de pregătire
academică
17
www.wcpt.org
18
www.rprs.org.uk
179
• Respingerea cererii, cu posibilitatea de ȋnscriere ȋn Registru după absolvirea unei
perioade adiţionale de formare academică, experienţă profesională sau adaptare (se
numesc măsuri compensatorii).
• Solicitarea de a participa la verificări suplimentare sau invitaţia de a susţine o probă de
aptitudini, ȋn conformitate cu standardele de competenţă stabilite pentru profesia de
Physiotherapist in UK.
După finalizarea cu succes a procesului de ȋnscriere ȋn Registrul HPC, trebuie achitată o taxă
de ȋnregistrare de £152 de lire. Certificatul de ȋnregistrare şi numărul de ȋnregistrare se
eliberează doar după achitarea taxei. Suma acoperă ȋnregistrarea 1a HPC pe doi ani.
Aşteptările ȋn UK?
Programul normal de lucru este de 37.5 ore pe săptămȃnă. Locul de muncă poate fi
ȋntr-un spital, clinică, azil de bătrȃni, centru de fitness sau clinica de chirurgie, posibil şi 1a
domiciliul pacienţilor.
Ȋn funcţie de experienţă, salariile variază ȋntre 21.000£ şi 27.000£ pe an.
Kinetoterapistii specialişti pot cȃştiga peste 30.000£ pe an, pe cȃnd cei cu atribuţii de
conducere pot cȃştiga şi peste 40.000£ pe an.
Ȋn cazul ȋn care nu se ȋndeplinesc condiţiile de ȋnregistrare ca Physiotherapist, există
posibilitatea de angajare şi ca maseur (Massage therapist).
1. Aplicare pentru un loc de muncă ȋn Marea Britanie

Ȋn Marea Britanie, angajatorii sunt obligaţi să organizeze interviuri pentru locurile de
muncă dispornbile. Pentru a candida la un post este necesar să se ȋntocmească un dosar din:
• Scrisoare de intenţie/motivaţie
• Curriculum vitae (de preferat cu fotografie)
• Referinţe/ scrisori de recomandare de la locurile de muncă anterioare
• Copii ale diplomelor de studii
Scrisoarea de intenţie este primul contact pe care ȋl stabiliţi cu potenţialul angajator.
Conţinutul nu trebuie să depăşească o pagină format A4 şi trebuie să exprime ȋntr-un mod
concis motivul pentru care vă interesează şi vi se potriveşte un locul de muncă scos la
concurs. Scrisoarea de intenţie/motivaţie nu are un format standard, dar este indicat să
abordeze următoarele:
• Primul paragraf conţine o introducere pozitivă formală, specificȃnd sursa de găsire a
documentului;
180
• Al doilea paragraf trebuie să reflecte interesul dvs pentru postul vizat. Este bine să se
scoată ȋn evidenţă modul ȋn care postul vizat se ȋncadrează ȋn planurile pe care le aveţi
cu privire la cariera personală, pe termen mediu sau lung;
• Al treilea paragraf trebuie să evidenţieze abilităţile şi competenţele dvs, precum şi
experienţa profesională anterioară;
• Ȋn ultimul paragraf trebuie mulţumit angajatorului pentru timpul acordat lecturii şi să
se solicite un interviu, arătȃndu-vă disponibilitatea şi interesul de a participa la
următoarea etapă.
Ȋn general, un CV trebuie să conţină următoarele informaţii:
• Date personale: nume, adresă, număr de telefon, adresa de email şi foto (fotografia
este opţională, ȋn partea de sus a paginii);
• Experienţa: pentru angajatorii din Marea Britanie reprezintă cea mai importantă parte
a CV -ului. Se ȋncepe cu cea mai recentă experienţă profesională şi se vor indica cele
mai importante atribuţii şi informaţii cu privire la compania la care persoana a fost
angajată. Se va menţiona eventualele proiecte majore la care aţi luat parte, stagii
profesionale, perioade de training sau alte activităţi ce se ȋncadrează ȋn acest capitol;
• Formarea profesională: enumerarea ȋncepe de la cele mai recente cursuri. Se
menţionează specializarea şi eventual rezultatele obţinute;
• Aptitudini şi competenţe (personale, organizatorice, artistice, sociale sau tehnice);
• Cunoştinţe lingvistice: sunt foarte importante ȋn Marea Britanie.
Scrisoarea de recomandare este mărturia pe care fostul şef o depune pentru angajat atunci
cȃnd acesta părăseşte organizaţia ȋn care a activat. Recomandarea trebuie să scoată ȋn evidenţă
atȃt calităţile profesionale, cȃt şi personalitatea, caracterul, aptitudinile (inclusiv relaţiile cu
foştii colegi) fostului angajat. Ȋn mod particular, ar trebui scoase ȋn evidenţă calităţile
relevante pentru locul de muncă pentru care aplicaţi.
Ȋn situaţia ȋn care, la un interviu, angajatorul va solicita diplomele de studii, trebuie să
fim pregătiţi să le prezentăm pe loc sau la o dată ulterioară. Ca şi regulă generală, cele mai
cunoscute calificări (de exemplu, diploma de bacalaureat, diploma de licenţă sau diploma de
master) pot fi ȋnsoţite doar de traduceri autorizate, fără scrisoarea de echivalare a studiilor.
Pentru alte calificări profesionale (certificate de competenţe profesionale sau de absolvire a
unor cursuri de calificare) mai puţin cunoscute de către angajatorii din UK, ar fi indicat să
avem o scrisoare de echivalare a studiilor. Echivalarea studiilor ȋn UK nu este obligatorie
pentru cei care ȋşi caută un loc de muncă, dar poate constitui un avantaj. Echivalarea studiilor
se face de regulă, 1a cererea angajatorilor.
181
Concluzii
Politica de migraţie, ȋn ceea ce priveşte meseria de kinetoterapeut ȋnseamnă eliminarea
oricărei discriminări bazate pe naţionalitate, ocuparea forţei de muncă, remunerarea şi
celelalte condiţii de muncă, acces la cazare etc.
Să ajute romȃnii să aleagă cele mai potrivite trasee de dezvoltare educaţională şi/sau
profesională.
• Facilitarea accesului muncitorilor calificaţi şi a profesioniştilor din Romȃnia dintre
locuri de muncă mai bine plătite.
• Promovarea importanţei formării profesionale continue;
• Ȋnlesnirea schimburilor de informaţii;
• Realizarea unei punţi de legătură pentru aplicarea ȋn străinătate pe un loc de muncă;
• Ȋntărirea legăturilor dintre membrii diferitelor categorii profesionale din diaspora;
• Promovarea profesioniştilor de succes romȃni care trăiesc atȃt ȋn străinătate, cȃt şi ȋn
Romȃnia, cu scopul de a crea şi alte modele de reuşita socială şi profesională;
• Ȋncurajarea romȃnilor de peste graniţe să-şi utilizeze 1a maxim studiile şi experienţa
profesională dobȃndită ȋn Romȃnia, ȋn vederea obţinerii unui loc de muncă mai bun;
• Promovarea coeziunii sociale ȋntre membrii comunităţilor romȃneşti din Marea
Britanie, ȋn special, şi alte ţări, ȋn general;
• Susţinerea şi promovarea celor care ȋşi tratează cu respect profesia, raporturile cu cei
din jur, a celor care dau dovadă de integritatea personală, de sinceritate ȋn raporturile
umane şi de deschidere faţăa de ceilalţi ;)
• Construirea unei imagini publice pozitive a Romȃniei şi a romȃnilor din diaspora, atȃt
ȋn ţară, cȃt şi ȋn străinătate.
Romȃnii din străinătate, care fie s-au restabilit sau intenţionează să revină ȋn Romȃnia,
sunt capabili şi trebuie să participe activ, identificȃnd soluţii pentru reintegrare profesională
(rezultatul privind o dispută ce priveşte recunoaşterea ȋn Romȃnia a unui drept profesional
cȃştigat ȋn străinătate).
Repere bibliografice:
www.rprs.org.uk
www.csp.org.uk Societatea de Kinetoterapie din Marea Britanie
www.Physio-europe.org Regiunea Europeană a WCPT
www.wcpt.org Consiliul Mondial al Kinetoterapeuţilor
A se vedea Anexa 8 – Formulare HCPC
182
IV.2. Italia
Referitor la legislaţia din Romȃnia ȋn ceea ce priveşte profesia de kinetoterapeut, vom
prezenta un studiu ȋn legătură cu aceasta din punct de vedere legislativ, exercitată ȋnsă pe
teritoriul unei alte ţări, Italia.
Vom vorbi despre legile care protejează profesia de kinetoterapeut (termen ce, la ei, nu
există; termenul folosit este fizioterapeut), statutul celui ce profesează această meserie şi ȋn
acelaşi timp despre legile care protejează pacientul. Prin aceasta, ne referim la faptul că, un
kinetoterapeut, nu poate ȋncepe un program de recuperare fără a avea ȋn prealabil un bilet de
trimitere de la medicul specialist. Legătura medic – kinetoterapeut este imperativ necesară
pentru ca acesta, din urmă, să poată profesa.
Ȋn Italia, legile sunt foarte stricte ȋn ceea ce priveşte mediul ȋn care profesia este
exercitată şi prin aceasta mă refer la orele lucrate, cabinete specializate dotate adecvat,
costurile fiecărui tratament la nivel naţional, tarif publicat de AIFI (Asociaţia
Kinetoterapeuţilor din Italia).
Ȋn acelaşi timp, vom prezenta şi modul ȋn care aceşti specialişti sunt formaţi din punct
de vedere profesional şi am observat că majoritatea sunt formaţi ȋn cadrul Universităţilor de
Medicină, pe acelaşi sistem Bologna pe care studiem şi noi: 3 ani de licenţă şi 2 ani de master.
Priin urmare, ne dorim să informăm persoanele ce optează să profeseze pe viitor ȋn
Italia, arătȃndu-le legile pe care trebuie să le respecte dar şi legile menite să ȋi protejeze.
Capitolul I.
I.1 Profilul profesional al kinetoterapetului
După consultarea Consiliului de Sănătate, ȋn şedinţa din 22 aprilie 1994, ascultȃnd
avizul Consiliului de Stat, s-a identificat profesia de kinetoterapeut, la 4 iulie 1994; Vezi nota,
din data de 13 septembrie 1994, prin care proiectul de regulament a fost prezentat ȋn
conformitate cu articolul 17, alin 3 din Legea 23 august 1988, nr 400, de preşedintele
Consiliului de Miniştri.
Aceştia au adoptat următoarele reguli:
Articolul 1
1. S-a identificat figura de kinetoterapeut, cu următorul profil: kinetoterapeutul este
lucrătorul de sănătate, care deţine o diplomă universitară de calificare, care profesează liber
sau ȋn colaborare cu alte cadre medicale, intervenţii de prevenire, tratament şi reabilitare ȋn
domenii de capacităţile motorii, funcţiile corticale superioare, şi cele care rezultă din
evenimente, boli viscerale congenitale sau dobȃndite.
183
2. Cu referire la diagnosticul şi prescripţii1e medicului, ȋn cadrul competenţei sale,
kinetoterapeutul:
a) elaboreaza, chiar şi ȋn echipe multi-disciplinare, definirea unui program de
reabilitare care vizează identificarea şi depăşirea nevoilor medicale ale persoanelor cu
handicap;
b) activitatea de practică individuală terapeutică pentru reabilitarea funcţională de
dizabilităţi fizice, cognitive şi psihomotorii folosind terapia fizică, terapie manuală, terapia
prin masaj şi ocuparea forţei de muncă;
c) propune adoptarea de proteze şi ajutoare, instruiţi ȋn utilizarea şi să monitorizeze
eficienţa acestora;
d) supraveghează respectarea metodologiei de reabilitare implementate cu obiectivele
de recuperare funcţională.
3. Se desfăşoară activităţi de cercetare, predare şi consiliere profesională ȋn domeniul
serviciilor de sănătate şi ȋn cele ȋn care acestea necesită competenţe profesionale;
4. Fizioterapeut, prin forrnare, integrează educaţia de bază, cu vasta experienţă ȋn
domeniul de psihomotorii şi terapie ocupaţională:
a) specializarea ȋn psihomotricitate permite kinetoterapeutului a efectua chiar o terapie
la copiii cu deficite neurosenzoriale sau insuficienţă psihologică;
b) specializarea ȋn terapie ocupaţională perrnite terapeutului să lucreze ȋn tranforrnarea
reziduului funcţional, la dezvoltarea de compensare handicap funcţional, ȋn special cu privire
la formare pentru a obţine independenţa ȋn viaţa de zi cu zi, relaţia (de studiu de muncă şi de
agrement), inc1usiv pentru utilizarea diferitelor tipuri de ajutoare acordate persoanei sau
mediului.
5. Formarea este definită printr-un decret al Ministerului Sănătăţii şi se ȋncheie cu
eliberarea unui certificat de forrnare specializată, care este un avantaj pentru exercitarea
funcţiilor specifice ȋn diferite domenii, după ce trece de teste de competenţă corespunzătoare.
6. Kinetoterapeutul ȋşi desfăşoară cariera profesională ȋn structuri sanitare, publice sau
private, ca angajaţi sau independenţi.
Articolul 2
1. Diplomă universitară kinetoterapeut acordată ȋn conformitate cu art. 6, alineatul 3,
din Decretul legislativ 30 decembrie 1992, n. 502, astfel cum a fost modificată, pentru a
exercita profesia.
Articolul 3
1. Prin decret al ministrului Sănătăţii, ȋn colaborare cu Ministerul Universităţii şi
Cercetării Ştiinţifice şi tehnologică au identificat diplome şi certificate, acordate ȋn temeiul
184
legii anterioare, care sunt echivalente cu diploma universitară ȋn art. 2 pentru exercitarea
activităţii sale profesionale şi accesul la funcţii publice.
I.2 Codul deontologic al kinetoterapeutului
I.2.1 Dispoziţii generale
ART. 1 - etica profesională este un set de principii etice care angajează membrii să respecte
normele generale şi specifice de conduită profesională.
Nerespectarea percepţiilor de conduită nu dăunează numai prestigiul utilizatorului membre şi
profesionist, dar mai presus de toate la imaginea bună a profesiei.
ART. 2 - Prevederile prezentului cod se aplică tuturor kinetoterapeuţilor, liberi profesionişti
sau angajaţi ai structurilor publice şi private.
I.2.2. Sarcini şi ȋndatoriri ale kinetoterapeutului
I.2.2.1. Demnitatea profesională
ART. 3 - Kinetoterapeutul practică profesia cu unicul scop de a respecta fiinţa umană,
indiferent de naţionalitate, rasă, politică, condiţie socială, de gen şi preferinţă sexuală, cu
respectarea deplină a personalităţii, identităţii culturale şi religiei pacienţilor şi a colegilor.
ART. 4 - Kinetoterapeutul profesează ȋn conformitate cu legislaţia ȋn vigoare, ȋn strictă
conformitate cu principiile din acest Cod de bune practici.
ART. 5 - Chiar şi ȋn afara practicii profesionale, kinetoterapeutul trebuie să afişeze un
comportament care este din punct de vedere etic şi moral fără reproş.
I.2.2.2. Secretul profesional
ART. 6 - Kinetoterapeutul este obligat să păstreze confidenţialitatea strictă cu privire la
serviciile oferite sau planificate. Divulgarea este permisaă "numai celor responsabili de
ȋngrijirea pacientului, cu excepţia unei cereri exprese sau cu o autorizare a persoanei ȋn cauză
sau reprezentanţilor săi legali, şi informat ȋn prealabil cu privire la consecinţei acţiunii ȋn sine.
ART. 7 - Kinetoterapeutul trebuie să protejeze confidenţialitatea datelor cu caracter personal
şi documentele aflate ȋn posesia sa referitoare la persoana asistată, chiar dacă aceste date sunt
atribuite unui sistem informatic. Ȋn transmiterea documentelor referitoare la pacient,
kinetoterapeutul trebuie să asigure maximul de intimitate.
ART. 8 - Kinetoterapeutul nu trebui să răspȃndească informaţii care pot permite identificarea
pacienţilor la care se referă.
ART. 9 - Kinetoterapeutului ȋi este permis să prezinte un raport, astfel ȋncȃt să se respecte
anonimatul pacientului, atunci cȃnd descrierea sa este utilă pentru studiul ştiinţific, educativ,
cultural sau de formare profesională.
Ȋn construcţia de publicaţii ştiinţifice legate de observaţii cu privire la pacienţii individuali,
kinetoterapeutul, trebuie să se asigure că aceştia nu sunt identificabili.
185
I.2.2.3. Conduita profesională
ART. 10 - Kinetoterapeutul este responsabil de evaluarea pacientului, prin anamneză şi
examen fizic funcţional.
ART. 11 - Kinetoterapeutul a elaborat şi a emis independent sau ȋn colaborare cu
profesioniştii din domeniul sănătăţii şi alte programe de reabilitare de tratament.
Kinetoterapeutul pregăteşte programul de tratament şi de reabilitare pe baza unei
evaluări. Informează persoana de intervenţiile terapeutice cele mai adecvate şi posibile efecte
secundare. Este dispus să coopereze cu medicii de ȋncredere a pacientului.
Kinetoterapeutul trebuie să elaboreze programe terapeutice şi de reabilitare respectȃnd
diagnosticul şi de prescripţia. Dacă rezultate diferite la evaluări ȋn timpul tratamentului,
kinetoterapeutul este obligat să informeze medicul specialist şi ȋmpreună cu acesta se va
defini un program de tratament cȃt mai potrivit ȋn funcţie de noul diagnostic.
ART. 12 - Kinetoterapeutul practică individual activitatea terapeutică, verificȃnd ca metodele
puse ȋn aplicare sunt ȋn corelaţie cu obiectivele din programul de recuperare funcţională.
ART. 13 - Kinetoterapeutul consideră că prevenirea ca o etapă de primară de intervenţie.
ART. 14 - Kinetoterapeutul, lucrează ca un consultant
ART. 15 - Kinetoterapeutul are o responsabilitate directă pentru diagnostice şi procedurile
terapeutice care se aplică.
ART. 16 - Kinetoterapeutul trebuie să respecte limitele şi responsabilităţile profesionale, şi să
se abţină de la abordarea soluţionării cazurilor pentru care nu este considerat suficient de
competent.
ART. 17 - Kinetoterapeutul nu trebuie să difuzeze informaţii privind sănătatea care sunt
susceptibile de a iluzii, speranţe sau temeri nefondate.
ART. 18 - Practica profesională trebuie să fie condusă de rigoarea metodologică şi să
răspundă la cunoştinţele ştiinţifice ȋn curs de desfăşurare cu privire la domeniul de
competenţă.
Kinetoterapeutul are obligaţia de a utiliza metode şi tehnologii a căror eficienţă şi
siguranţă au fost validate ştiinţific de către societăţi ştiinţifice. Alegerea practicilor
nonconvenţional trebuie să respecte decorul şi demnitatea profesiei şi numai sub
responsabilitatea personală directă şi exclusivă, consimţămȃntul informat, ȋn scris, semnat şi
datat pacientului, şi ȋnţelegerea faptului că orice terapie non-convenţională nu trebuie să
ȋmpingă pacientul la tratamente specifice de eficacitate dovedite.
Kinetoterapeutul, după ce ajunge la prelucrarea personală de proceduri terapeutice, are
datoria de a dezvălui şi de a difuzeză conţinutul şi rezultatele prin publicarea ȋn reviste
ştiinţifice şi / sau profesionale.
186
I.2.2.4. Actualizarea profesională
ART. 19 - Kinetoterapeutul trebuie ȋn orice moment să menţină cele mai ȋnalte standarde de
cunoştinţe şi competenţe prin angajarea la ȋnvăţarea continuă, la adaptarea cunoştinţele care
ajută la dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi de formare.
I.2.2.5. Onorariile profesionale
ART. 20 - Kinetoterapeutul are dreptul de a fi recompensat pentru serviciile prestate, ȋntr-o
măsură corespunzătoare pentru activitatea profesională ȋn conformitate cu orientările furnizate
de către Asociaţia sau de către organismul profesional, prin tarif. Kinetoterapeutul, ȋn
circumstanţe speciale, poate oferi gratuit serviciile sale, cu condiţia ca un astfel de
comportament nu constituie concurenţă neloială sau acapararea ilegală a clienţilor.
ART. 21 - Onorariul kinetoterapeutului trebuie să fie cunoscut de către pacient ȋnainte de
tratament.
I.2.3. Relaţiile cu utilizatorii
I.2.3.1. Obligaţiile kinetoterapeutului
ART. 22 - Kinetoterapeutul, trebuie să conducă cu competenţă şi capacitate fiecare tratament
care are scopul de a restaura, a ȋmbunătăţi sau de a menţine starea de sănătate a pacientului, el
va fi dedicat acestui obiectiv, atȃta timp cȃt este necesar.
I.2.3.2.lnformarea pacientului
ART. 23 - Persoana sub tratament, sau persoana care este reprezentantul legal al unui pacient
trebuie să fie informat ȋn mod corespunzător de toate aspectele terapiei recomandate ȋnainte
de ȋnceperea tratamentului. Ȋn acest fel, el va avea posibilitatea de a accepta sau respinge
terapia propusă.
I.2.3.3. Suspendarea contractului
ART. 24 - Atunci cȃnd, din motive profesionale sau personale, kinetoterapeutul renunţă sau
suspendă temporar mandatul anterior asumat, trebuie să furnizeze toate informaţiile necesare
pentru continuarea tratamentului, inclusiv contactarea celor care l-au reuşit.
Ȋn mod similar, este de datoria de kinetoterapeutului să se informeze de la colegul care
a reunţat sau suspendat mandatul despre terapiile adoptate anterior.
ART. 25 - Ȋn cazul ȋn care kinetoterapeutul are de-a face cu un pacient care nu-i oferă
ȋncredere poate cu notificarea ȋn mod corespunzător, să renunţe pentru a continua tratamentul.
El va trebui să asigure continuarea tratamentului pȃnă la ȋnlocuirea lui cu un alt coleg.
I.2.4. Relaţiile cu colegii
ART. 26 - Relaţia dintre kinetoterapeuţi, trebuie să se bazeze pe respect reciproc. Orice
conflict de opinii ar trebui să fie examinat ȋn conformitate cu normele de civilizaţie şi
187
corectitudine. Ȋn cazul ȋn care nu se ajunge la un consens, la cerere, Asociaţia profesională
ȋmpreună cu Ordinul profesional va interveni pentru a oferi sprijin persoanei care a fost
acuzată pe nedrept.
ART. 27 - Kinetoterapeutul, nu trebuie să exprime opinii sau critici cu privire la activitatea
altor colegi ȋn prezenţa unor pacienţi sau a unor străini.
ART. 28 - Kinetoterapeutul care a constatat cazuri de abateri profesionale grave ȋn
desfăşurarea altor colegi, trebuie să notifice asociaţiei profesionale, care va acţiona ȋn
condiţiile prevăzute.
I.2.5. Relaţiile cu terţii
Colaborarea profesională
ART. 29 - Kinetoterapeutul exercită propria activitate profesională respectȃnd toate celelalte
profesii sanitare şi chiar colaborează cu ele
Kinetoterapeutul nu poate să colaboreze cu nici o altă persoană care profesează abuziv
profesia de medic.
I.2.4. Publicitatea
ART. 30 - Kinetoterapeutului ȋi este permisă publicitatea din punct de vedere profesional dacă
urmează procedurile stabilite de lege.
ART. 31 - Kinetoterapeutului nu ii este permis să facă publicitate produselor care afectează ȋn
orice fel decorul profesional.
I.2.7. Raport kinetoterapeut angajator
I.2.7.1. Respectarea codului de conduită
ART. 33 - Ȋn cazul ȋn care ȋntre kinetoterapeutul care lucrează ca angajaţi sau alte aranjamente
de colaborare cu structurile publice şi private, şi aceleaşi structuri, apar conflicte ȋn ceea ce
priveşte gestionarea cazului care ȋi sunt incredintate, kinetoterapeutul este obligat să solicite
intervenţia de asociere sau de interes profesional a pacientului şi sfera lor de autonomie
profesională.
I.2.8. Sancţiuni şi proceduri disciplinare
ART. 34 - Kinetoterapeutul care ȋnca1că prevederile prezentului cod de conduită face obiectul
unei proceduri disciplinare prevăzute de prezentul cod deontologic.
CAPITOLUL II
Pentru a deveni kinetoterapeut trebuie să se obţină o diplomă de licenţă de trei ani ȋn
terapie fizică ce se poate dobȃndi ȋn aproape toate universităţile din cadrul Facultăţilor de
Medicină. Cursurile sunt limitate şi pentru a avea acces trebuie să se treacă testul de admitere
la terapie fizică (diferită de cea de medicină). La sfȃrşitul gradului I, calea celor care doresc să
devină un terapeut fizic poate continua cu o diplomă ȋn Ştiinţe Reabilitare (ȋntotdeauna la
188
Facultatea de Medicină), sau cu un master, de doi ani, ȋn kinetoterapie pentru a se specializa
ȋntr-unul din domeniile de acţiune al acestui loc de muncă: kinetoterapia ȋn traumatologia
sportivă, pediatrie, geriatrie, respiratorie sau alte specializări.
Kinetoterapeutul este format ȋn cadrul universităţilor de medicină de pe teritoriul
Italiei, diploma va:
• oferi studenţilor cunoştinte şi abilităţi tehnice, interpersonale şi de management care să
ȋi permită să efectueze cu titularitate şi autonomia, ȋn ceea ce priveşte indivizii sau
activităţile comunitare care vizează prevenirea, tratamentul, reabilitarea şi procedurile
de evaluare functională ȋn domeniul abilităţilor motorii, funcţiile cu mai mare
prejudicii corticale şi viscerale ale bolii, cu cauze congenitale sau dobȃndite ȋn cadrul
Sănătăţii 14.9.1994, n.741;
• crea o relaţie mai putemică şi organică ȋntre cercetare şi practica clinică pentru a se
asigura faptul că fiecare decizie clinice / reabilitare se bazează pe dovezi ştiinţifice;
• ajută kinetoterapeutul pe viitor, pentru a dobȃndi metoda clinică, printr-o metodă de
ȋnvăţare.
II.1.Obiective educaţionale pe parcursul studiilor
• ajutarea studentului ȋn a-şi forma un fundament, pentru a ȋnţelege fenomenele
biologice şi patologice, deoarece pentru a face recuperare funcţională ȋn diferite
situaţii clinice se axează pe intervenţia de reabilitare la copii, adulţi şi vȃrstnici;
• se va ȋncuraja, studiul limbilor străine, ȋnţelegerea a literaturii ştiinţifice şi schimbul de
experienţă;
• contribuie la consolidarea unei culturi de reabilitare prin schimbul de valori şi
filozofii, ȋn scopul de a rafina studentul şi a-i oferi sensibilitatea speciaIă care
ȋncurajează lectura şi circumstanţele particulare ȋn experienţele persoanei care
urmează să fie reabilitate.
II.2. Competenţele kinetoterapeutului
Cei ce au absolvit specializarea ȋn kinetoterapie sunt ȋn conforrnitate cu legea 10
august 2000 - nr 251, articolul 2, paragraful 1, sunt operatori de reabilitare ȋn cadrul
profesiilor din domeniul sănătăţii care profesează individual din punct de vedere profesional
sau ȋn colectiv cu alte figuri medicale activităţi de prevenire, tratament, reabilitare şi proceduri
de evaluare funcţională ȋn vederea ȋndeplinirii responsabilităţilor care le revin profilului
profesional relevant.
Atribuţiile kinetoterapeutului (DM 741 din 1994 de către Ministerul Sănătăţii şi
completările ulterioare).
Kinetoterapeutul are cunoştinţe globale cu privire la fiinţa umană ȋn diferite etape ale
189
vieţii. El a acumulat cunoştinţe specifice referitoare la reabilitare. Trebuie să posede concepte
de bază ale fizicii, statisticii, informaticii, chimiei, biologiei şi geneticii; trebuie să cunoască
anatomie, fiziologie, patologie, medicina clinică legată de diverse specialităţi medicale şi
chirurgicale. Ȋn cele din urmă, ȋn curriculum său trebuie să fi dobȃndit principiile juridice,
etice şi standardele sociale care reglementează exercitarea profesiei, precum şi limba engleză
(ȋn special terminologia ştiinţifică). Ȋn prezent, formarea fizioterapeut se efectuează ȋn
Universiti. După absolvirea liceului (5 ani) se ȋnscrie ȋn cursul de trei ani Specializării
Kinetoterapiei la Facultatea de Medicină. Cursul include, de student, un număr de 4500 de ore
de teorie, practică de activităţi (simulări, exerciţii, formare) şi se ȋncheie cu un examen final,
cu o valoare de calificare ȋn profesie.
Ei ȋşi pot reabilita pacientul cu ajutorul diferitelor metode de recuperare ȋn diferite
sectoare sanitare, acestea sunt:
• neuromotorie reeducarea adulţilor şi copiilor (Bobath)
• reeducare cardio-vasculară
• posturări globale de reeducare (tehnic Mezieres)
• reeducarea respiratorie
• reabilitare pre şi post-operatorie
• reabilitare ȋn ortopedie
• kinetoterapie
• terapie prin masaj
• terapie post-partum
II.3 Obiectivele kinetoterapeutului ȋnainte şi după absolvire
Kinetoterapeuţii trebuie să realizeze următoarele competenţe specifice culturale şi
profesionale:
• să ȋnveţe elementele de bază ale proceselor cognitive ale activităţilor motrice
• ȋnvaţă schimbările ştiinţifice şi culturale din funcţiile fundamentale ale Metodologiei
generale de reabilitare şi specializare ȋn diverse domenii (neurologie, ortopedie,
ȋngrijire cardiovasculară, oncologie, boli infecţioase, medicină pulmonară etc.)
• identificarea factorilor fizici, psihologici şi sociali care ar putea ajuta recuperarea
funcţională a persoanelor de vȃrstă diferită, cultură, integrȃnd cunoştinţele teoretice cu
abilităţile practice, şi să le răspundă;
• identificarea necesităţilor de prevenire şi de reabilitare a subiectului printr-o evaluare a
datelor clinice care să ţină cont de schimbările motrice, psihomotorii, cognitive şi
funcţionale de consistenţă, intensitate şi simptome semnificative;
190
• planificarea unui program terapie de reabilitare prin identificarea modului cel mai
consistent, folosind, ȋn ceea ce priveşte diagnosticul, indicaţii şi prescripţii de la medic
prin terapie fizică, terapie manuală, terapie psihomotorie şi ocuparea forţei de muncă,
ceea ce sugerează o posibilă utilizare a unei orteze, proteze şi ajutoare;
• planul de reabilitare şi să se efectueze conform proiectului, modului de identificare,
calendarului de aplicare a tehnicilor de reabilitare diferite, avȃnd ȋn vedere indicaţiile
sale şi contraindicaţiile, avȃnd ca scop o abordare cuprinzătoare şi / sau de soluţie de
analiză a cazului necesare pentru problemă;
• evaluarea subiecţilor pe perioada tratamentului, cu ajutorul testelor;
• efectuează intervenţii de educaţie pentru sănătate destinate persoanelor sănătoase şi
grupuri de prevenire şi / auto-proiectate educaţiei terapeutice a bolii, tratament şi
reabilitare;
• acţionează ȋntr-un mod compatibil cu principiile etice, etica profesională şi disciplina,
ȋn situaţiile avute ȋn vedere ȋn proiectul de formare şi asistenţă ȋn legătura cu
responsabilităţile impuse de nivelul de instruire;
• să demonstreze capacitatea de a stabili şi menţine relaţii, de a ajuta persoana, cu
familia sa, ȋn contextul social prin aplicarea dinamicii relaţionale;
• să recunoască reacţiile principale ale bolii la pacient;
• să promoveze acţiunile necesare pentru a depăşi handicapul, sacrificarea barierelor
arhitecturale, promovarea mobilităţii, ȋn funcţie de starea de sănătate a pacientului;
• să ȋnveţe elementele de bază ale metodologiei de cercetare şi să dezvolte capacitatea
de cercetare, aplicarea lor pentru a ȋmbunătăţi calitatea de tratamentului pȃnă la
rezultate pozitive;
• utilizarea instrumentelor şi metodelor de evaluare şi de revizuire a calităţii;
• să recunoască şi să respecte rolul şi puterile sale proprii de ȋngrijire şi ale echipei, să
stabilească anumite relaţii de colaborare, să interacţioneze şi să coopereze activ echipa
pentru
• a planifica şi gestiona inter-multidisciplinar reabilitarea;
• pentru a obţine o experienţă adecvată ȋn studiul independent şi organizarea propriului
proces de ȋnvăţare şi capacitatea de a efectua o căutare literară de actualizare,
abilitatea de a face o lectură critică de articole ştiinţifice trebuie să cunoască şi o altă
limbă europeană ȋn afară de italiana, pentru a putea să ȋnţeleagă literatura de
specialitate internaţională şi actualizarea;
191
• dobȃndească competenţe informatice utile ȋn gestionarea sistemelor informatice de
servicii, pentru autoformare.
CAPITOLUL III
Kinetoterapeutul poate lucra ȋn instituţiile publice (spitale, autorităţile locale de
sănătate, etc.), cele private acreditate (spitale private, instituţii, etc.) sau ca liber profesionist
prin deschiderea unui cabinet. Ȋn prezent, exista legislaţie profesională specifică pentru
kinetoterapeuţi (deşi asociaţiile profesionale o solicită de ani), dar poate să se ȋnscrie ȋn
Asociaţia kinetoterapeuţilor din Italia (AIFI) care protejează drepturile de profesie şi
monitorizează problemele etice. O altă asociaţie pentru protecţia şi promovarea activităţii de
kinetoterapeuţi este Federaţia Italiană de Kinetoterapeuţi.
Am ales o structură care se numeşte Nottola şi o voi prezenta din punct de vedere
organizatoric şi structural.
III.1. Structura şi organizarea
Structura de reabilitare Nottola pune la dispoziţia pacienţilor:
- tratamentul de reabilitare ȋn faza de spitalizare, repartizaţi pe pacienţi acuţi şi paturi de
la reabilitarea intensivă.
- Tratament intensiv de reabilitare rezidenţială ȋn faza non-spital;
- Reabilitare de handicap, care nu necesită terapie la domiciliu;
- Reabilitare de grup
Executarea de orice muncă să fie efectuate ȋn comun, echipa formată din cel puţtin un
specialist medical şi un operator de reabilitare.
Acest lucru se ȋntȃmplă imediat după vizita de evaluare de specialitate şi funcţională.
Ȋn funcţie de necesitatea de echipă să fie prevăzute cu toate competenţele necesare pentru a
atinge obiectivele de reabilitare, inclusiv utilizarea de servicii de reţea.
Tratamente individuale pentru pacient sunt programate ȋn perioada de tratament cu
punerea ȋn aplicare a tehnicilor de reabilitare disponibile alegerii, cu o medie de o oră.
Evaluările sunt efectuate de către echipa la ȋnceputul, mijlocul şi sfȃrşitul perioadei de
tratament. Pentru a obţine cel mai bun rezultat posibil, ȋn conformitate cu tratamentul
subiectului ȋntreaga echipei pune ȋn aplicare planul, asigurȃnd prezenţa lor ȋn slot ȋn acelaşi
timp. Dacă este necesară intervenţtia unui nou participant, echipa ȋl informează, ca să perturbe
realizarea obiectivelor.
Pentru a realiza acest lucru, programul de activităţi de reabilitare a structurii este ȋn
timpul zilei şi după-amiaza (08:00 la 18:00), cu o organizare comună a kinetoterapeuţilor
pentru a asigura pacientului acelaşi kinetoterapeut.
- Tratamentul de neuro-reabilitare pentru partea motrică se va face ȋn sala de sport
192
- Tratamentul cu caracter motor se va executa ȋn sala de gimnastică
- Tratamente de grup sunt efectuate ȋn sala de gimnastică la ore de dedicate
III.2 Beneficii generale directe pentru utilizator:
Tratament ambulatoriu de reabilitare
Deficiente fizica simpla, monosectoriale în afecţiunile ortopedice, ORL neurologice, şi
reumatologice.
- Tratamente neuropsihice şi senzoriale
- Exercitarea terapiei pe segmente
- Exercitarea terapiei cu echipament simplu sau complex
- Terapie instrumentală
- Terapie în apă
Ambulatoriu tratament complex de reabilitare
Deficiente multi sectoriale şi/sau cu complexitate deosebită în afecţiunile ortopedice, ORL
neurologice, şi reumatologiee.
- Tratamentul problemelor neuropsihice şi senzoriale
- Un exerciţiu global, terapeutic
- Terapie Exercitarea eu echipamente complexe
- Terapie instrumentală
Ambulatoriu de reabilitare grup de tratament
Deficienţe omogene în grupuri de până la 6 persoane cu afecţiuni ortopedice, ORL
neurologice, şi reumatologice.
- Un exerciţiu global, terapeutic
Reabilitare la domiciliu
Pentru persoanele cu dizabilităţi asociate în situaţia în care pacientul nu se poate
transporta sau tratamentul pentru care rezultatul este mai bun dacă rămâne în casele lor
- Tratamentul neuropsihic şi senzorial
- Exercitarea terapiei segmentare sau globale
Echipa
Persoanele ce fac parte din echipă sunt:
- Operatorii de reabilitare şi kinetoterapeut, ergoterapeut, logoped
- Medici specialişti în disciplinele de Ortopedie şi Traumatologie
Tipurile de asistenţă de reabilitare
Asistenţă reabilitativă intensivă
Asistenţa intensivă de recuperare este o intervenţie complexă care vizează recuperarea
193
funcţională ce poate fi crescută în vederea îmbunătăţirii stării persoanelor afectate de
insuficienţa fizică şi senzorială care decurge din orice boală sau eveniment traumatic şi
prevenţia secundară legat de riscurile aduse de invaliditate.
Intra din funcţia de bază ale serviciilor medicale spitaliceşti şi comunitare pentru a forma un
sistem integrat de îngrijire şi reabilitare, care va urma utilizatorul de la debutul bolii, până la
reinserţia, în cele mai bune condiţii posibile, în contextul social, civil, şi de familie folosind,
de asemenea, dispozitive de asistenţă şi proteze care completează integrarea abilităţilor
rezidue sau recuperate parţial.
Continuitatea parcursului este garantată în diverse stadii: spital, spital-trecere zonă şi
diferite structuri organizatorice de reabilitare. Procedurile de punere în aplicare de intervenţie
sunt colectate în planul de tratament care formulate în conformitate cu utilizatorul, conţine în
rezumat măsurile necesare pentru a implementa planul de intervenţie în toate etapele sale:
- Generalităţile pacientului
- Diagnosticul
- Gradul de invaliditate
- Obiective
- Materiale ajutătoare
- Timp recuperare
- Verificări, teste
- Operatorii de echipă care efectuează tratamentul
Această procedură urmăreşte să asigure continuitatea tratamentului asistat la diferite
etape şi în principii diferite.
Pentru c1inica de reabilitare şi servicii la domiciliu, ca parte a unui program de
reabilitare a început în spital sau în alte centre de facilitate este numit un plan de tratament
între operatorii de reabilitare a structurii şi practicant care este responsabil de entitate c1inică
afectată.
Practicianul medical oferă diagnostic şi indicaţia terapeutică; Kinetoterapeuţii asigură
o evaluare funcţională şi strategia de intervenţie:
- Împreună, definesc obiectivele, calendarul, rezultate aşteptate, teste;
- Kinetoterapeuţii asigură punerea în aplicare a tratamentului de reabilitare.
Ill.3. Continuitatea tratamentului
Durata relativă a tratamentelor de reabilitare frecvent duce la înlocuirea sau adăugarea
de membri echipei vacante pentru mai multe motive. Structura va asigura continuitatea
tratamentului cu toţi operatorii săi şi cu conţinutul informaţiilor de tratament înregistrate în
fişa pacientului.
194
Continuitatea tratamentului prevede respectarea duratei de tratament impusă la
începutul programului de tratament.
Principalii factori sunt reprezentaţi de către factorul de continuitate constituit de către
kinetoterapeuţi profesionişti şi instrumental constituit de alocarea de utilaje şi echipamente a
structurii.
Planului de tratament este întocmit în echipa formată dintr-un medic şi de
kinetoterapeut alături de alţi specialişti necesari pentru a aborda în mod eficient această
deficienţă.
Verificările/testele vor fi efectuate de acelaşi specialist pemtru a nu fi diferenţe între
valori şi pentru a nu influenţa planul de tratament.
III.4. Relaţiile cu alte structuri

Pentru formularea proiectului de reabilitare şi a planurilor de tratament trebuie să se
interacţioneze constant cu specialiştii medicali din structuri precum Chirurgia, Medicina
Fizică, Ginecologie, Neurologie, Pediatrie, Ortopedie, ORL.
Structura Nottola este în strânsă legătură cu alte facilităţi de reabilitare. În special,
după ce s-a elaborat planul de tratament pentru fiecare subiect, structura asigură continuitatea
tratamentului iniţiat în structura de reabilitare în amonte şi organizarea de tratament într-o
structură în aval posibilă.
Şeful structurii prevede transmiterea de informaţii pentru a asigura continuitatea în
timp a planului de tratament.
*
* *
Dintr-un punct de vedere comercial, kinetoterapeutul este o figură cerută în prezent.
De obicei, imediat după ce trece examenele finale, este integrat în lumea muncii în domeniul
public sau privat. În practica privată pot fi atât individuali, cât şi pot crea cooperative sociale
sau practici de grup. Dintr-un punct de vedere educaţional, are posibilitatea de a-şi continua
studiile printr-un program de master sau chiar doctorat pentru cei care aspiră să lucreze în
roluri de conducere, de predare sau de cercetare.
Reabilitarea este menită să realizeze, printr-un proces de reabilitare şi recuperare
funcţională, gradul maxim de autonomie a pacientului, în parte sau în totalitate pierdute ca
urmare a naturii proceselor patologice de diferite tipuri.
Concret, kinetoterapeutul este operatorul care, în colaborare cu echipa de reabilitare
(fizioterapeut, terapeut ocupaţional, logoped, şi neuropsiholog) să coordoneze acţiunile de
prevenire, reabilitare şi funcţia în domeniul abilităţilor motorii, funcţiile de nivel înalt
195
corticale, şi cele care rezultă din viscerală la evenimente patologice, la diverse cauze,
congenitale sau dobândite.
Bibliografie:
http://www.aifi.net/
http://wvw.aifi.net/profilo-professionale.html
http://corsi.uoibo.it/fisioterapia/Documents/codice%20deontologico%20fisioterapisti.pdf -
Codul Deontologic al kinetoterapeutului în Italia
Revista "Fisioterapisti" or.42, aprile 2011
IV.3. Franţa
Franţa reprezintă ţara europeană ȋn care numeroşi cetăţeni romȃni cu specialitatea ȋn
kinetoterapie aleg să migreze şi să-şi exercite profesiunea, ȋn contextul ȋn care Comunitatea
Europeană a legiferat dreptul de libera circulaţie şi libera practică.
Ȋn comparaţie cu Romȃnia, unde se regăsesc specialişti precum kinetoterapeut,
fiziokinetoterapeut şi balneofiziokinetoterapeut, ȋn Franţa există o singură denumire, şi anume
maseur-kinetoterapeut. Acest fapt nu abrogă niciunui specialist enumerat anterior, dreptul de
a profesa ȋn reeducarea şi recuperarea pacienţilor. Aşadar, cetăţeanul romȃn care doreşte să
profeseze ȋn Franţa se bucură de faptul că autorizaţia de liberă practică este aceeaşi, chiar dacă
se vorbeşte despre kinetoterapeut, fiziokinetoterapeut sau balneofiziokinetoterapeut. Prin
urmare, candidatul trebuie să satisfacă o cerinţă esenţială, respectiv aceea de a avea o
titulatură obţinută (studii superioare de specialitate). Ulterior, se analizează conţinutul
specializării sale.
Contextul actual privind recunoaşterea specialiştilor ȋn Franţa
Sub aspect organizatoric, ȋn Franţa activează, avȃnd recunoaştere guvernamentală,
Ordinul Maso-Kinetoterapeuţilor, organizaţie condusă de Jean-Paul David şi care reprezintă
cu autoritate peste 75000 de kinetoterapeuţi (cifră raportată ȋn iunie 2014).
Majoritatea sunt salariaţi, liber profesionişti care ȋşi desfăşoară profesia ȋn spitale sau
clinici termale. Chiar dacă ȋn această ţară funcţionează foarte multe şcoli de kinetoterapie
(conform surselor, sunt 40 de astfel de structuri), necesarul de specialişti ȋn kinetoterapie pe
piaţa muncii este ȋn continuă creştere.
Pentru toţi specialiştii europeni care doresc să profeseze ȋn această ţară, există nişte
reguli foarte bine conturate aplicate tuturor. Ȋn acest sens, Statul Francez solicită specialistului
să deţină un titlu profesional obţinut şi să fie corespondent celui francez. Pentru a profesa ȋn
Franţa, titlul necesar este corespondentul celui de kinetoterapeut - ȋn cazul de faţă, ȋn
196
Romȃnia, cu un minim de 3 ani de studii (ciclul I de licenţă) şi cu certificatul eliberat de către
Ministerul Sănătăţii prin care i se oferă dreptul la libera practică. Fără acest drept este practic
imposibil de aţi exercita profesiunea ȋn spaţiul francez.
Ȋn ceea ce priveşte remuneraţia unui kinetoterapeut ȋn Franţa, preşedintele Ordinului
Francez al Kinetoterapeuţilor, Jean-Paul David declara următoarele aspecte: atunci cȃnd se
vorbeşte despre exercitarea profesiei ȋn spitale sau clinici, salariul variază ȋntre 500 şi 2600 de
Euro, ȋn funcţie de statutul profesional; ȋn spitale, remunerarea este mai mică de 2000 de
Euro; ȋn centrele de recuperare mai mult de 2000 de Euro pe lună, impozabil; durata de lucru
este de 35 de ore pe săptămȃnă (7 ore pe zi, de luni pȃnă vineri); liberii profesionişti au
venituri lunare de peste 3000 de Euro (toate tratamentele de kinetoterapie sunt asigurate şi
plătite de forul Siguranţei Sociale, unde cetăţenii vin să se trateze fără să plătească), se
lucrează de luni pȃnă sȃmbătă, zece ore pe zi, cu 3-4 pacienţi pe oră.
Ce trebuie să conţină dosarul unui kinetoterapeut care îşi doreşte să-şi exercite
profesiunea în Franţa. Jean-Paul David prezintă, în acest sens, următoarele detalii:
a) Dosarul poate fi depus într-una din cele 22 de regiuni franceza, unde există câte
o Direcţie Generală a Ministerului Tineretului şi Sportului şi Coeziunii Sociale,
reprezentând Agenţia Regională a Sănătăţii.
b) Exemplu: un kinetoterapeut doreşte să lucreze la Lyon, dosarul său trebuie depus
la Agenţia Regională Rhone-Alpés; dosarul este analizat de o comisie alcătuită
din medici, kinetoterapeuţi – liber profesionişti, salariaţi şi un reprezentat la
Ordinului Kinetoterapeuţilor; ulterior, comisia dă un aviz, iar Prefectul regiunii
respective eliberează autorizaţia de liberă practică19.
Studiul de caz
Prezentăm în continuare demersul efectuat de unul dintre absolvenţii Facultăţii de
Educaţie Fizică şi Sport din Iaşi, cu specializarea în kinetoterapie, în vederea obţinerii
autorizaţiei de exersare a profesiei de kinetoterapeut pe teritoriul Franţei şi integrarea în
sistemul francez.
Pentru obţinerea autorizaţiei de exersare a profesiei de kinetoterapeut se întocmeşte un
dosar ce cuprinde toate documentele necesare echivalării studiilor. În urma evaluării dosarului
de către comisie Ministerului Sănătăţii şi Sportului din Franţa, cu sediul la Paris, se poate
obţine, sau nu, Atestarea autorizaţiei de exersare a profesiei de masor-kinetoterapeut pe
teritoriul Franţei. Paşii cei mai importanţi sunt:
19
Vezi pe larg: Jean-Paul David: Kinetoterapia – o profesie europeană, pe sursa electronică
http://www.evotv.ro/kinetoterapie-jean-paul-david-ordinul-francez
197
1. promovarea examenului de limbă franceză, nivelul BA;
2. înregistrarea în calitate de kinetoterapeut în Ordinul
kinetoterapeuţilor din cadrul Consiliului Departamental Hautes
Pyrénées.
În acest sens, actele necesare înregistrării în această organizaţie sunt:
a) o poză de identitate format paşaport;
b) fotocopie faţă/verso a cărţii de identitate sau paşaport;
c) certificatul de naştere tradus şi fotocopia originalului;
d) fotocopia unui act justificativ de domiciliu pe teritoriul Franţei, datând de cel puţin
3 luni;
e) fotocopia autorizaţiei de exersare;
f) diploma de studii (fotocopie şi original) în română şi franceză;
g) cazierul judiciar (original) în română şi franceză, eliberat cu cel puţin 3 luni în
urmă;
h) fotocopie a contractului de muncă.
Cetăţenii români şi bulgari sunt obligaţi să obţină permisul de muncă şi titlul de sejur.
Actele necesare eliberării permisului de muncă sunt:
a) fotocopie după contractul de muncă;
b) fotocopie după cartea de identitate sau paşaport;
c) curriculum vitae detaliat;
d) completarea unui chestionar cu privire la asigurarea locuinţei;
e) fotocopie a diplomei de licenţă, în română şi franceză;
f) scrisoare de intenţie privind alegerea locului de muncă (redactată de comun acord
ître angajator şi angajat).
După obţinerea permisului de muncă se întocmeşte dosarul pentru obţinerea titlului de
sejur (rămânere temporară).
Anexa 9 – Franţa acte
198
Capitolul V. Securitatea şi Sănătatea în Muncă
Securitatea şi Sănătatea în Muncă are ca obiectiv cunoaşterea şi combaterea factorilor

de risc din procesele de muncă, susceptibili să provoace accidente de muncă şi îmbolnăviri
profesionale.
Pactul European pentru Tineri adoptat în anul 2005 la summitul Consiliului
European a avut drept scop de a da “un nou impuls Strategiei de la Lisabona”:
• Educarea şi formarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, indiferent de
nivelul de studii, înainte de intrarea pe piața muncii, face parte din pregătirea tinerilor
pentru muncă;
• Securitatea şi Sănătatea în Muncă trebuie să facă parte, de asemenea, din programul
de educare continuă de-a lungul vieţii.
Și a fost completată cu: Declarația de la SEUL din 2008 și Declarația de la
ISTAMBUL din 2011
Securitatea, în opinia DEX al Academiei Române, înseamnă a fi la adăpost de orice

pericol, protecţie sau apărare, iar sănătatea reprezintă starea unui organism în care
funcţionarea tuturor organelor şi sistemelor se face în mod normal şi regulat.
Din conjugarea acestor doi termeni, aplicaţi unui sistem de muncă a luat naştere
expresia „securitate şi sănătate în muncă” (SSM), care s-a transformat ulterior într-un
concept amplu şi complex ce poate fi definit ca fiind situaţia în care cineva sau ceva nu este
expus la nici un risc.
DEFINIŢII ŞI TERMENI
Denumire termen Definiţie
ansamblul de activităţi având ca scop:

securitate şi sănătate asigurarea celor mai bune condiţii pentru desfăşurarea
în muncă procesului de muncă;
apărarea vieţii;
(SSM) integritatea fizică şi psihică;
sănătătea lucrătorilor şi a altor persoane participante la
procesul de muncă.
persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de
angajator
serviciu cu lucrătorul.
199
persoană angajată de către un angajator;
elevii, ucenicii şi studenţii în perioada efectuării stagiului de
lucrător practică;
alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor
care prestează activităţi casnice.
persoane aflate în unitate, cu permisiunea angajatorului, în
perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în
vederea angajării;
persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau
alţi participanţi la activităţi în regim de voluntariat;
procesul de muncă şomeri pe durata participării la o formă de pregătire
profesională;
persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în
formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de
probă;
instruirea specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc
stagiu de practică elevii, studenţii, ucenicii şi şomerii în perioada de reconversie
profesională;
sarcini profesionale care pot fi stabilite prin:

contractul individual de muncă;
îndatoriri de serviciu regulamentul intern şi regulamentul de organizare şi
funcţionare;
fişa postului;
decizii scrise, dispoziţii scrise sau verbale ale conducătorului
direct sau ale şefilor ierarhici;
ansamblul de măsuri luate în scopul evitării sau diminuării
Prevenire
riscurilor la locul de muncă;
orice unealtă, aparat, maşină sau instalaţie folosită în procesul de

echipament de muncă
muncă;
utilizarea orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi

echipamentului de pornirea sau oprirea, folosirea, transportul, repararea, modificarea,
muncă întreţinerea, inclusiv curăţirea echipamentului etc.
orice zonă din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă

zonă periculoasă în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc
pentru securitatea şi sănătatea sa;
lucrător expus orice lucrător aflat integral sau parţial într-o zonă periculoasă;
lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinaţi cu utilizarea oricărui

Operator
aparat, maşină sau instalaţie folosită în procesul de muncă;
locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile

întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria de
loc de muncă
activitate a întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces
în cadrul desfăşurării activităţii;
200
orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător
pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar
echipament individual
putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de
de protecţie
muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv;
acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost

zone cu risc ridicat şi
identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu
specific
consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
pericol grav şi iminent situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul
de accidentare declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului,

produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau
eveniment
accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost
implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul
susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care

accident uşor necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat
incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută

profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
accident de muncă îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate
ori deces;
accident care produce

accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel
incapacitate
puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată printr-un act
temporară de muncă
medical;
(itm)
accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de

accident care produce
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale
invaliditate (inv)
în drept;
accident în urma căruia se produce decesul accidentatului,

accident mortal (m) confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act
medico-legal;
accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în

accident colectiv (c)
acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau

accident de muncă de
generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în
circulaţie
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
accident de muncă de a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de

traseu la locul de muncă la domiciliu şi invers şi care a antrenat
201
vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în
locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la
locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat
vătămarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de
muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers şi care a
antrenat vătămarea sau decesul;
accident care nu îndeplineşte următoarele condiţii : vătămarea

violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională,
accident în afara
care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
muncii
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,

accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din
disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă
incident periculos
sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a
afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări
şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin

Invaliditate decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele
medicale în drept;
afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau

profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici
boală profesională caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă;
boală legată de boala cu determinare multifactorială, la care unii factori

profesiune determinanţi sunt de natură profesională.
intoxicaţie acută stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului

profesională la noxe existente la locul de muncă;
procedura prin care angajatorul comunică producerea unui

Comunicare
eveniment, de îndată, organelor competente
mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la

Evidenţă
evenimentele produse;
procedură care are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor

care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale
cercetarea
încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi luate
evenimentelor
pentru prevenirea producerii altor evenimente similare şi respectiv,
pentru determinarea caracterului evenimetului.
supravegherea totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea,
202
sănătăţii lucrătorilor dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie,
precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a
lucrătorilor.
orice tip de transport sau susţinere a unei mase (greutăţi) de către

unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea,
manipularea manuală împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care,
a maselor datorită caracteristicilor acesteia sau condiţiilor ergonomice
necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de
afecţiuni dorsolombare.
Ca urmare a ratificării, la data de 05.04.1993, a Acordului European, care instituia o

asociere între Romania şi Uniunea Europeană în vederea acceptării ulterioare a ţării noastre ca
membru cu drepturi depline al U.E. a început un proces lung de armonizare a legislaţiei
naţionale cu cea comunitară.
Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în “Legea nr. 90/1996” a Protecţiei
Muncii, republicată, şi în Normele Generale de Protecţie a Muncii au fost preluate principiile
prevenirii, precum şi o serie de măsuri care vizau îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în
muncă. “Legea 90/1996” şi Normele metodologice de aplicare a acesteia, au reglementat, pe o
perioada de 10 ani, cadrul organizatoric al protecţiei muncii şi atribuţiile organismelor statului
privind coordonarea şi controlul acestei activităţi.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeana, România a transpus integral prevederile
directivelor europene din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, astfel la data de 1
octombrie 2006 a fost promulgată “Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006”
care transpune integral Directiva Cadru (89/391/CEE), după care au fost transpuse, prin
Hotărâri de Guvern, directivele specifice.
Directiva - cadru este aplicabilă tuturor lucrătorilor comunitari, din sectorul privat sau
public, cu excepţia personalului casnic şi a lucrătorilor independenţi.
Obiectivul ei este acela de a acoperi toate aspectele privind securitatea şi sănătatea în
muncă şi de a asigura un nivel de protecţie ridicat şi egal tuturor lucrătorilor din toate statele
membre. Ea reprezintă actul juridic în baza căruia s-au dezvoltat şi continuă să se elaboreze
toate directivele particulare referitoare la domeniile specifice.
Directiva Cadru are ca obiect punerea în practica a măsurilor care vizeaza promovarea
ameliorarii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă şi cuprinde principiile generale legate de
prevenirea riscurilor profesionale, de protectie a securităţii şi sănătăţii lucratorilor, de
eliminare a factorilor de risc si de accidentare în muncă, de informare, de consultare, de
participare echilibrată, de formare a lucratorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi liniile
generale de punere în aplicare a principiilor respective.
203
Pentru a pune în aplicare aceste prevederi, Consiliul European a decis în 1993, la
Bruxelles, crearea Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (EU-
OSHA).
Scopul acestei agenţii este de a:

strânge şi difuza informaţii în domeniu;
promova schimbul şi difuzarea rezultatelor cercetărilor în domeniu;
oferi asistenţă tehnică, şi ştiinţifică instituţiilor comunitare, precum şi statelor
membre;
menţine strânse legături cu serviciile competente ale Comisiei Europene şi de a
coopera cu organismele Uniunii Europene.
Constitutia (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI – Modificată si completată prin Legea

de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003) prevede măsuri de protecţie care privesc
securitatea şi igiena muncii, instituirea salariului minim garantat în plată, repausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în conditii speciale şi deosebite,
precum şi protecţia femeilor, a tinerilor şi a unor persoane dezavantajate.
Acest lucru este prevazut în urmatoarele articole:
Art. 22(1), „ Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritatea fizică şi psihică ale
persoanelor sunt garantate.”
Art. 41(1), „Dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a
ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.”
Art. 41(2), „Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea
şi sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu
minim brut pe tara, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în
condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum şi alte situaţii specifice,
stabilite prin lege.”
Perioada 2000 - 2010, a adus numeroase schimbări în plan legislativ aferente
domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, generate în principal de necesitatea alinierii la
legislaţia comunitară prin:
Codul Muncii - Legea nr. 53/2003 cuprinde prevederi care se referă la protecţia vieţii
şi a sănătăţii lucrătorilor
204
A. CODUL MUNCII - Legea nr. 53/2003, cu completările ulterioare
Titlul V, unde a fost transpusă partial Directiva Cadru a Uniunii Europene
89/391/CEE.
Dispoziţiile acestui titlu din Codul Muncii se completează cu dispoziţii ale unor legii
speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele
de securitate şi sănătate a muncii.
Principiile generale de prevenire cuprinse in Directiva Cadru 89/391/C.E.E. sunt
preluate in totalitate de art. 173, alin. 2:
evitarea riscurilor;
evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
combaterea riscurilor la sursă;
adaptarea muncii la om;
luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce
este mai puţin periculos;
planificarea prevenirii;
adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de
protecţie individuală;
aducerea la cunoştinţă salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
B. LEGEA SECURITĂŢII SI SĂNĂTAŢII IN MUNCĂ - Legea nr. 319/2006

În anul 2006, prin Legea securităţii şi sănătăţii în muncă a fost transpusă integral
Directiva Cadru a Uniunii Europene 89/391/CEE şi ea îndeplineşte rolul de lege
fundamentală pentru realizarea securităţii şi sănătăţii în muncă, fiind din acest punct de
vedere elementul generator pentru toate prevederile normative în domeniul securitatii şi
sănătăţii muncii, indiferent că acestea se regăsesc în actele componente ale legislaţiei de bază
sau conexe (cu excepţia prevederilor din Constituţie şi din Codul muncii).
Apariţia acestei legi, a determinat schimbări importante în abordarea securităţii si
sănătăţii în muncă, sub aspectul înlocuirii sintagmei „protecţia muncii” cu cea de „securitate
şi sănătate în muncă”, combinându-se astfel două elemente definitorii în vederea realizării
stării de bine la locul de muncă.
Totodată principiile prevăzute de această lege au constituit baza pentru reglementarea
mai detaliată a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi pentru
definirea măsurilor în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
205
În virtutea rolului menţionat, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă îndeplineşte o
serie de funcţii care asigură caracterul unitar al sistemului legislativ al securităţii şi sănătăţii
în muncă şi al modului său de aplicare:
are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi
sănătăţii în muncă a lucrătorilor, prin:
1. stabilirea principiilor generale de prevenire referitoare la prevenirea riscurilor
profesionale,
2. protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor,
3. eliminarea factorilor de risc şi accidentare,
4. informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii,
5. instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor,
6. direcţiile generale pentru implementarea acestor principii,
7. obligaţiile generale ale angajatorilor,
8. măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor,
9. constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare,
10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific,
11. obligaţile specifice ale angajatorilor,
12. obligaţiile si drepturile angajaţilor,
13. servicii de prevenire şi protecţie,
14. supravegherea sănătăţii,
15. comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor,
16. grupuri sensibile la riscuri,
17. infracţiuni si contravenţii.
trasarea cadrului general pentru întregul proces de legiferare în domeniul securitatii şi
sanatatii in munca;
trasarea cadrului general pentru modul de desfăşurare şi organizare a activităţii de
prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă are cel mai mare nivel de
aplicativitate, fiind obligatorie în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi
private, în acest sens, în art. 3 se stipulează că:
prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi
private.
prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor
lucrătorilor.
206
C. Legea nr. 346/2002 privind ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE
MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Intrarea în vigoare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă
şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, a creat un sistem specializat,
parte a sistemului de securitate socială, existent în toate ţările membre ale Uniunii Europene.
D. ALTE ACTE NORMATIVE ÎN DOMENIU
În vederea completării cadrului legal, au fost elaborate acte normative privind

condiţiile de introducere pe piaţă a maşinilor industriale, echipamentelor individuale de
protecţie, echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial
explozive şi explozivi de uz civil.
CADRUL INSTITUŢIONAL
Principalele instituţii responsabile în domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă sunt:
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFEŞ) - instituţie publică care
elaborează politicile Guvernului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
monitorizează implementarea acestor politici;
Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) - autoritatea publică centrală în domeniul asistenţei
de sănătate publică;
Inspecţia Muncii (IM) - autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) - asigurător
reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi
boli profesionale;
Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru
Darabont” - Bucureşti (INCDPM) – care fundamentează ştiinţific măsurile de
îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica
stabilită pentru acest domeniu;
Inspectoratele Teritoriale de Muncă - instituţii publice deconcentrate care controlează
aplicarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
207
Contractul individual de muncă. Definiţie.
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică
(salariat) se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator (persoană fizică
sau juridică) în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Excepţie: contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în
condiţiile expres prevăzute de lege.
Cadrul legislativ privind protecţia tinerilor în muncă este reglementat în Romania, în

principal, de următoarele acte:
Constituţia României - Modificată si completată prin Legea de revizuire a
Constitutiei României nr. 429/2003
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
Legea nr. 130/1996 (republicata si actualizata) - privind Contractul colectiv de
muncă
Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
Legea nr. 279/2005 (actualizată) - privind Ucenicia la locul de muncă
Hotărârea de Guvern nr. 600/2007 - privind Protecţia tinerilor la locul de
muncă
Locul de muncă reprezintă spaţiu bine delimitat (zonă, teritoriu) dotat cu tot ce este
necesar (maşini, scule, unelte, obiecte, materii prime, piese etc.) folosit la realizarea unor
sarcini de muncă, de către unul sau mai mulţi lucrători.
Fiecarui loc de muncă îi sunt specifice patru elemente componente:
1. mijloacele de muncă;
2. obiectele muncii;
3. forţa de muncă;
4. condiţiile generale de muncă (mediul de muncă).
Caracteristici:
Caracteristicele de securitate şi sănătate ale locului de muncă se stabilesc în funcţie de
cele patru elemente componente, astfel:
1. mijloacele de muncă
dotarea locului de muncă,
amplasarea utilajelor,
208
alimentarea cu energie,
menţinerea utilajelor în stare de funcţiune,
stabilirea traseelor de deplasare,
calitatea utilajelor.
2. obiectele muncii
aprovizionarea corespunzătoare a locului de muncă,
transportul şi depozitarea la locul de muncă,
transportul prodului finit către depozitul unităţii,
degajarea locului de muncă.
3. forţa de muncă
numărul de lucrători şi structura pe meserii,
nivelul de calificare al executanţilor,
capacitatea fizică şi psihică de muncă,
stabilirea sarcinilor de lucru pentru fiecare executant.
4. condiţiile generale de muncă
factori de risc,
factori de ambianţă fizică,
factori de ambianţă psihică,
factori igienico-sanitari.
Organizarea locului de muncă.

Din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă la organizarea locului de muncă se va
ţine cont de:
particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman;
principiile de organizare a muncii;
principiile ergonomice ale locului de muncă;
Particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman vor sta
deasemenea la baza caracteristicilor constructive şi funcţionale ale echipamentelor de munca
(unelte, scule, instalaţii, utilaje, maşini, instrumente).
Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă:
Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale ale lucrătorului se vor face prin:
folosirea echipamentelor tehnice corespunzătoare,
amenajarea locului de muncă,
optimizarea fluxului tehnologic;
Unde se lucrează în poziţie şezând, se vor folosi scaune ergonomice;
209
Unde se lucrează în poziţie ortostatică, munca se va organiza astfel încât să permită
aşezarea periodică a lucrătorului;
Prin organizarea corespunzătoare a fluxului tehnologic vor fi evitate mişcările de
răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcările foarte ample ale braţelor la maşini la
care muncitorul intervine direct pentru o manipulare corectă a materiilor prime şi produselor
Utilajele, maşinile, mesele şi bancurile de lucru vor fi astfel amplasate incat sa asigure
spaţiul necesar mişcării şi, după caz poziţionarea comodă a membrelor inferioare, ale
lucratorului, cu posibilitatea mişcării lor în timpul lucrului.
Înălţimea exactă a planului de lucru se va stabili în funcţie de caracteristicile
anatomice ale lucrătorului;
Amplasarea dispozitivelor de comandă, a afişajelor informaţionale şi a aparatelor de
măsură şi control se va face numai în baza unor criterii de:
vizibilitate,
accesabilitate,
acţionare comodă;
Dispozitivele de comandă vor fi alese numai în baza unor caracteristici de:
formă,
mărime,
culoare,
indicaţii scrise,
simboluri etc.;
Munca şi locul de muncă vor fi astfel organizate încât să se evite expunerea la noxe a
lucrătorilor care nu au legătură directă cu locul de muncă nociv;
Locurile situate la înălţime vor fi prevăzute cu balustrade (rezistente), pentru evitarea
pericolului de cădere în gol;
Permanent vor fi păstrate libere ieşirile şi căile de acces;
Va fi asigurată permanent curăţirea locului de muncă, echipamentelor tehnice, a
dispozitivelor, în special a instalaţiilor de ventilaţie;
Se va asigura în mod corespunzător mentenanţa (verificare, întreţinere, reparare)
echipamentelor de muncă şi dispozitivelor de protecţie.
Echipamente de muncă. Definire.

Echipamentul de muncă (EM) poate fi definit ca fiind orice maşină, aparat, unealtă
sau instalaţie folosită la locul de muncă.
Echipamentul tehnic - este definit ca fiind orice maşină, aparat, unealtă sau instalatie.
210
Pornire /
Oprire
Modificare,
modernizare Folosire
Utilizare EM –
Activităţi
referitoare la EM
Întreţinere /
Curăţare Transport
Reparare
Conform reglementărilor tehnice, ale Uniunii Europene, echipamentele de muncă

fabricate şi utilizate trebuie să:
respecte standardele în vigoare,
deţină declaraţie de conformitate sau certificat de conformitate,
deţină carte tehnică tradusă în limba utilizatorului,
deţină instrucţiuni de folosire,
poarte marcaj de conformitate CE.
Cerinţe minime de SSM ale echipamentelor de muncă.

Echipamentele de muncă pot crea zone periculoase pentru lucrător, atât în interiorul
lor cât şi în jurul acestora.
Prezenţa lucrătorului în aceste zone îl expune pe acesta unui risc pentru securitatea şi
sănătatea sa.
Din aceste considerente, încă din faza de proiectare sunt prevăzute cerinţe de
securitate şi sănătate pentru lucrător. Aceste cerinţe sunt concepute astfel încât să se asigure
securitatea lucrătorului inclusiv în faza de execuţie cât şi de exploatare a lor.
Trei dintre elementele esenţiale pentru asigurarea securităţii, din componenţa unor
echipamente de muncă, sunt: sistemele de comandă, dispozitivele de protecţie şi
dispozitivele de avertizare şi semnalizare.
1. Sistemele de comandă trebuie să fie:

• vizibile;
• uşor de identificat;
211
• uşor de utilizat;
• marcate corespunzător;
• amplasate în exteriorul zonelor periculoase;
• sigure.
La alegerea lor se va ţine cont de: defecţiuni, perturbatii şi constrângeri previzibile în
cadrul utilizării.
2. Dispozitivele de protecţie trebuie:

• să elimine sau să reducă riscurile;
• să fie de construcţie robustă;
• să nu genereze riscuri suplimentare;
• să nu fie înlăturate cu uşurinţă;
• să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
• să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă;
• să permită intervenţii pentru înlocuirea unor elemente ale echipamentului;
• să permită intervenţii pentru activităţi de mentenanţă.
Dispozitivele de protecţie sunt elemente care pot fi incluse în componenţa EM sau pot
fi amplasate în jurul acestuia.
3. Dispozitivele de avertizare şi semnalizare trebuie să fie:

• uşor de recunoscut şi de înţeles;
• obligatorii.
Reguli generale referitoare la echipamentele de muncă
La alegerea echipamentelor de muncă se acordă o atentie deosebită:

condiţiilor de muncă;
caracteristicilor specifice ale acestora;
riscurilor existente la locul de muncă;
riscurilor care pot apărea la utilizarea echipamentelor de muncă.
Verificarea echipamentelor de muncă

Verificarea echipamentelor de muncă este obligatorie:
212
la instalare şi după instalare;
înainte de prima punere în funcţiune;
după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament;
periodic;
în urma unor reparaţii;
în situaţii speciale.
Verificările se efectuează de persoane competente, iar rapoartele verificărilor se
înregistrează şi păstrează în funcţie de recomandările sau specificaţiile producătorului.
Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul unităţii, acestea
vor fi însoţite de documente doveditoare care fac referire la ultima verificare.
Informarea lucrătorilor
Lucrătorii trebuie să dispună de informaţii adecvate, de instrucţiuni şi fişe de lucru,
referitoare la echipamentele utilizate la locul de muncă.
Materialele informale folosite pentru instruirea lucrătorilor vor cuprinde date referitoare la:
condiţii de folosire a echipamentelor de muncă;
riscuri proprii EM;
situaţii anormale previzibile;
echipamente individuale de protecţie necesare.
Materiale informale pot fi :

instrucţiuni de utilizare;
proceduri;
cartea tehnică
instrucţiuni proprii de SSM, etc.
Instruirea, consultarea şi participarea lucratorilor

Instruirea este o procedură necesară şi obligatorie, va fi efectuată înainte de folosirea
unui echipament de muncă. Procedura de instruire va fi stabilită printr-o abordare
participativă (consultare) a lucrătorilor. Ea constă în diseminarea informaţiei cu ajutorul
materialelor informale cât şi a instrucţiunilor proprii de SSM.
Cerinţe minime generale aplicabile la utilizarea echipamentelor de muncă:

La instalare:
213
EM vor fi dispuse şi instalate în aşa fel încât, să permită reducerea riscurilor
pentru utilizatorii şi pentru ceilalţi lucrători;
EM vor fi instalate numai de persoane calificate şi competente.
montarea şi demontarea EM va fi realizată conform instrucţiunilor furnizate
de producător.
La utilizare:
EM care, în timpul utilizării, pot fi expuse descărcărilor electrice trebuie să fie
protejate prin măsuri de siguranţă speciale.
EM manevrate într-o zonă de lucru, vor avea stabilite reguli de circulaţie.
dacă există riscul ruperii, desprinderii unor elemente ale EM, vor fi luate
măsuri de protecţie adecvate.
se va verifica permanent starea de funcţionare a dispozitivelor de protecţie, de
avertizare şi de semnalizare ale EM;
se va asigura ingiena EM şi a locului de muncă.
*
* *
Repere bibliografice
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorga Iordan”, DEX. Dicţionarul
Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,
1996
Codul Muncii, Legea nr. 53/2003 cu completările ulterioare
Consiliul Europei, Pactul European pentru Tineri, 2005
Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei
României nr. 429/2003
Declaraţia de la Seul din 2008
Declaraţia de la Istambul din 2011
Hotărârea de Guvern nr. 600/2007 privind Protecţia tinerilor la locul de muncă
Legea nr. 90/1996 a Protecţiei Muncii şi Normele metodologice de aplicare a
acesteia
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
Legea nr. 346/2002 privind Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
214
Legea nr. 130/1996 (republicată şi actualizată) privind Contractul colectiv de
muncă
Legea nr. 279/2005 (actualizată) privind Ucenicia la locul de muncă
215
Anexe
Anexa 1 - Codul Muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată ȋn Monitorul Oficial
nr. 345/18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare
Anexa 2 - Legea nr. 95/2006 privind reforma ȋn domeniul sănătăţii, republicată ȋn Monitorul
oficial nr. 652/28.08.2015 cu modificările şi completările ulterioare
Anexa 3 - HOTĂRÂRE Nr. 1352 din 23 decembrie 2010 privind aprobarea structurii
Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale
standard a ocupaţiilor - ISCO 08
Anexa 4 - Grupa Majoră 2 - Specialiști în diverse domenii de activitate (2264 Fizioterapeuţi)
Anexa 5 - Grupa Majoră 3 - Tehnicieni și alți specialiști din domeniul tehnic (3255 Tehnicieni
şi asistenţi ȋn fizioterapie)
Anexa 6 - Legea nr. 78 din 24 iunie 2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat ȋn
Romȃnia
Anexa 7 - Modele de contract de voluntariat
Anexa 8 - Marea Britanie – HCPC application form
Anexa 9 - Franţa – model acte
Anexa 10 - Ordinul-Nr.-97-al-MS-privind-autorizatia-de-libera-practica
Anexa 11 - Ordonanţă de urgenţă nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor

de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical
Anexa 12 - LEGE Nr. 598 din 31 octombrie 2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea si functionarea cabinetelor de libera practica
pentru servicii publice conexe actului medical
216

Curs Master KTS 2018

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Master KTS 2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Studii universitare de masterat

Programul de master: Kinetoterapia în Traumatologia Sportivă

Capitolul I. Formarea kinetoterapeutului ȋn ȋnvăţămȃntul universitar de specialitate .................. 4

Capitolul III. Recunoaşterea studiilor ....................................................................................... 151

Capitolul IV. Particularităţi privind formarea şi recunoaşterea kinetoterapeutului ȋn ţări

Capitolul V. Securitatea şi Sănătatea în Muncă ....................................................................... 199

I.1. Normativele ARACIS – Standarde specifice pentru domeniul de licenţă Kinetoterapie1

1. Instituţiile de învăţământ superior de Educaţie Fizică şi Sport, licență în Kinetoterapie, au

II. STANDARDE PRIVIND PERSONALUL DIDACTIC

1. Personalul didactic trebuie sa îndeplinească cerinţele legale pentru ocuparea posturilor

III. STANDARDE PRIVIND CONȚINUTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL

Domeniul de Licenţă Kinetoterapie are un volum de 180 credite de studiu transferabile în

Planul de învăţământ este un document obligatoriu pentru organizarea studiilor în

STANDARDE PRIVIND DURATA STUDIILOR

Numărul total de ore convenţionale de pregătire frontală la o încărcătură de 24 - 28 ore /

Număr total de ore convenţionale de pregătire individuală: 1207 - 1678 ore

STANDARDE PRIVIND VOLUMUL CATEGORIILOR DE DISCIPLINE ÎN

A. Discipline de pregătire fundamentală (DF): 20% -25%

Formele de evaluare sunt: verificare, colocviu, examen

STANDARDE PRIVIND ADMITEREA

Admiterea la studiile de licenţă în domeniul E.F.S se face prin concurs. Conținutul și

STANDARDE PRIVIND FINALIZAREA STUDIILOR

Studiile se încheie prin Examen de Licenţă, al cărui conținut trebuie să fie în

STANDARDE PRIVIND ACTIVITATEA DE CERCETARE STIINŢIFICĂ

1. Activitatea ştiinţifică trebuie să se desfășoare conform unui plan de cercetare propriu,

STANDARDE PRIVIND BAZA MATERIALĂ

Baza materială trebuie să asigure îndeplinirea obiectivelor procesului de învăţământ și

A. Discipline de pregătire fundamentală: 20%- 25%

Stagiile și aplicațiile practice sunt obligatorii.

B2. Discipline de pregătire pe programe de studii / specializări – 30% – 35%

D. Disponibil conform opţiunilor universităţilor: 3% - 5 %

E. Discipline facultative: sunt de competenţa fiecărei facultăţi.

Planurile de ȋnvăţămȃnt – ciclul I – 2013-2016

Program de studii psihopedagogice Nivelul I (iniţial) de certificare pentru profesia

Examen de licenţă: 5 credite

Total ore fizice convenţionale 27 28

Pregătirea şi susţinerea disertaţiei: 5 credite

I.3. Fişele de disciplină (ciclul I + ciclul II)

Fişe de disciplină – Ciclul I – studii universitare de licenţă – seria 2013-2016

BAZELE GENERALE ALE ATLETISMULUI

ISTORIA UNIVERSALĂ A CULTURII FIZICE

TEORIA ŞI PRACTICA EXERCIŢIULUI FIZIC

FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR SPORTIVE: FOTBAL

FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE ALE JOCURILOR SPORTIVE: VOLEI

MASAJ ŞI TEHNICI COMPLEMENTARE

UTILIZAREA PROGRAMELOR INFORMATICE

BAZELE GENERALE ALE KINETOTERAPIEI

STAGIU DE APLICAŢII PRACTICE ÎN INSTITUŢII BALNEARE

TEHNICI DE MANEVRARE A BOLNAVULUI

TEHNICI ŞI METODE ÎN KINETOTERAPIE

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ŞI PRIM AJUTOR

STAGIU DE PRACTICĂ ÎN CENTRE DE RECUPERARE

SPORTUL LA PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

METODE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNI CARDIO-RESPIRATORII

COMUNICARE ȘI RELAȚIONARE ÎN KINETOTERAPIE

ELEMENTE DE FARMACOLOGIE ŞI TERAPIA DURERII

KINETOTERAPIA ȊN OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE

STAGIU PENTRU PREGĂTIREA ŞI ELABORAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

KINETOTERAPIA ÎN GERIATRIE ŞI APLICAŢII PRACTICE ÎN CENTRE DE

ELEMENTE DE ANATOMIE ŞI BIOMECANICA APARATULUI LOCOMOTOR

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ