Curs 9 – Exercițiul fizic în

afecțiunile cronice
Diabetul zaharat
Diabetul zaharat reprezintă o afecțiune cronică, caracterizată
printr-o secreție insuficientă de insulină și disfuncții în
metabolismele glucidic, proteic și lipidic. Rezultatul îl
constituie creșterea nivelului zahărului din sânge.
Complicațiile acestei afecțiuni sunt cel puțin la fel de grave,
determinând boli cardio-vasculare, pierderea vederii,
insuficiență renală, risc de amputații, etc.
Datele statistice indică faptul ca 10% dintre cazuri se
întâlnesc la copiii de vârstă școlară, fapt care are implicații
directe în conceperea programelor de educație fizică
adaptată.
Literatura de specialitate descrie următorii factori de risc,
în funcție de tipologia predominantă a acestei afecțiuni:
• Pentru diabetul insulino-dependent cu debut juvenil,
factorii sunt de natura autoimună, de natură genetică și
de mediu;
• Pentru diabetul non-insulino-dependent (cu debut
adult), factorii țin de obezitate, vârstă avansată,
antecedente în familie, inactivitate fizică etc.
Acestora li se adaugă stresul, care determină manifestări
de tip involutiv cronice.
Relația dietă-exercițiu fizic

Dieta și exercițiul fizic reprezintă soluția ideală de

contracarare a diabetului. Alimentația include o dietă
vegetariană variată, bazată pe cereale integrale, fructe,
legume, verdețuri, leguminoase, nuci, semințe etc.
Astfel, specialiștilor în domeniul practicării exercițiilor
fizice le revine misiunea de a contribui, în primul rând
la prevenția acestei afecțiuni și apoi la ameliorarea
condiției fiziologice a individului.
Particularitățile copilului diabetic

Afecțiunea apare predominant în intervalul 10-19 ani, la

persoanele obeze, în special și cu antecedente familiale evidente.
Această afecțiune este mai dificil de diagnosticat la această vârstă,
deoarece simptomele sunt puțin evidente și greu de clasificat.
Exercițiile fizice pot fi practicate atât în cadrul lecțiilor de educație
fizică prevăzute în orarul școlar, cât și în timpul liber, sub directa
îndrumare a instructorilor, animatorilor sau chiar a părinților.
O alta formă de organizare o reprezintă taberele de vară, în care
copii se bucură de experiența unică a campării într-un mediu
natural sigur. Subiecții vor fi angrenați în plimbări prelungite,
activități nautice, jocuri de cabană etc.
Repere metodice:
• În vederea participării la activități fizice, procurați-vă o trusă
pentru determinarea nivelului glicemiei;
• Alegeți acele activități fizice care ameliorează starea de
sănătate, și nu pe cele care o agravează: înot, drumeții, dans,
mers vioi, schi, mers pe bicicletă etc;
• Programați-vă activitatea fizică, astfel încât să începeți
exersarea la 1-3 ore dupa servirea mesei;
• Consumați multe lichide (fără cofeină) pentru a preveni
deshidratarea
• Stabiliți o durată zilnică de lucru de 30 minute (la o
intensitate convenabilă), pe care o puteți diviza în 3x10 minute
sau 2x15 minute;
Mijloace utilizate în programele de lucru
pentru persoanele cu diabet
• Alergare cu joc de glezne cu deplasare în ritmuri diferite;
• Aruncarea unei mingi de baschet în sus, executarea a 5 sărituri ca
mingea si prinderea ei;
• Săritura broscuței – sărituri din ghemuit în ghemuit pe o distanță de
5-7 m
• Sărituri peste obstacole (linii trasate pe sol)
• Câte doi spate în spate la distanță de un pas, săritură simultan pe
verticală, cu întoarcere 180 de grade (stânga, dreapta) cu lovirea
palmelor în aer
• Culcat dorsal cu o minge ținută sus cu brațele: ridicare în așezat cu
aruncarea mingii în perete de la 5 m distanță și recuperarea ei.
• Alergare în tempou moderat pe distanțe de 100-150 m
• Diferite jocuri dinamice: pe perechi, pe echipe etc.
In timpul efortului fizic :

• nivelul glucozei sanguine scade și după oprirea efortului fizic glicemia

continua să scadă, glucoza fiind utilizată pentru refacerea rezervelor
de glicogen. Menținerea valorii normale a glicemiei (necesară
funcționării creierului) se realizează prin eliberarea rapidă a glucozei
din depozitele de glicogen muscular și hepatic, iar după epuizarea lor
prin sinteza de glucoza (gluconeogeneza) din glicerol, aminoacizi
• se activează sistemul nervos simpatic cu eliberare de catecolamine
care determina creșterea frecventei cardiace, vasoconstricție în
teritoriul splanhnic (organe interne), suprimarea secreției de insulină
• scăderea nivelului de insulină din sânge determina activarea sintezei
de glucoză hepatică și renală precum și hidroliza trigliceridelor în
acizi grași și glicerol utilizați ca substrat energetic
• se eliberează hormoni de contrareglare (glucagon, cortizol, hormoni
de creștere)
Beneficiile efortului fizic:

• Crește sensibilitatea la insulina astfel încat glucoza sanguina va fi

utilizată mai eficient;
• creste utilizarea glucozei în țesuturi;
• scade valoarea glicemiei;
• scade valoarea hemoglobinei glicate;
• se îmbunătățește consumul de oxigen;
• se îmbunătățește funcția endoteliului vascular și scade rigiditatea
arteriala;
• scade tensiunea arterială;
• creste forța musculară, masa musculară;
• se ameliorează profilul lipidic (scad trigliceridele);
• scădere ponderala.
In concluzie:
• activitatea fizică este benefică la pacienții cu prediabet și diabet,
fapt susținut de studiile clinice;
• activitatea fizică trebuie sa fie parte integrantă a planului
terapeutic alături de dieta și tratamentul farmacologic;
• activitatea fizica trebuie adaptata la particularitățile pacientului
cu diabet tip 1 sau 2 de către medicul specialist sub
supravegherea profesorului de sport.