Curs 8

Exercițiul fizic în afecțiunile

cronice – Obezitatea
Obezitatea poate fi definită din punct de vedere medical
ca fiind un exces de țesut adipos care conduce, de cele
mai multe ori la deteriorarea stării de sănătate, în plan
funcțional, psihologic și social.
În plan funcțional, obezitatea conduce la diabet,
hipertensiune, dificultăți de respirație, insomnie,
pubertate întârziată, dureri osteo-articulare, edeme,
varice, feblită etc. În plan psihologic pot apărea
simptome depresive, deteriorări ale imaginii de sine,
etc., iar în plan social efectele pot conduce la izolarea
persoanei, discriminare etc.
 În ultimele decenii, obezitatea afectează un segment
de populație din ce în ce mai mare, motiv pentru care
trebuie întreprinse măsuri educaționale extinse pentru
prevenirea și combaterea acesteia.
Cauzele obezității:
• Factori genetici – antecedente familiale, de multe ori dau
amprenta ”grașilor”, ”slabilor”, ”scunzilor”, ”înalților” etc.
• Factori psihologici: perturbări ale propriei imagini corporale –
persoana obeză își respinge propriul corp pe care îl consideră
dizgrațios, stări depresive datorate regimurilor de slăbire și
eșecurilor terapeutice repetate;
• Stilul de viață, sedentarismul, obiceiurile alimentare deficitare
și stress-ul;
• Factorii hormonali și de altă natură.
Determinarea obezității se realizează pe baza indicelui de masă
corporală, care ia în calcul greutatea corporală și talia (statura).

Indicele de masă corporală (IMC) (în engleză Body mass index, sau
BMI) este un indicator statistic al masei unei persoane raportată la
înălțimea persoanei respective. Prin urmare, este util numai pentru
măsurarea unei populații și nu este folosită pentru a pune
diagnosticul asupra unei singure persoane.
A fost inventat între anii 1830 și 1850 ce către belgianul Adolphe
Quetelet.

Deși e folositor pentru majoritatea oamenilor, IMC nu funcționează

pentru toată lumea. NU se potrivește copiilor sau oamenilor în
vârstă. De asemenea nu e relevant în cazul unei mase musculare
bine dezvoltate. Mușchii cântăresc mai mult în comparație cu
depozitele de grăsime, deci IMC va fi mai mare în cazul unui corp
atletic. De exemplu jucătorii de rugby au un IMC care indică stare de
obezitate, chiar dacă nu au grăsime corporală în exces.
Tipuri de obezitate:

Obezitatea poate fi clasificata in functie de severitatea sa, care este stabilita la randul
ei in functie de indicele de masa corporala.

Obezitatea de gradul I
Obezitatea de gradul I este denumita de medici obezitate cu risc scazut, iar indicele
de masa corporala in cazul pacientilor din aceasta categorie este intre 30 si 34,9.

Obezitatea de gradul II
Obezitatea de gradul II este considerata obezitate cu riscuri moderate, iar indicele de
masa corporala al pacientilor care sufera de obezitate de gradul II se situeaza intre 35
si 39,9.

Obezitatea de gradul III

Cea mai periculoasa forma de obezitatea este cea de gradul III, cunoscuta si sub
denumirile de obezitate cu risc crescut sau obezitate morbida. In cazul acesteia,
indicele de masa corporala depaseste 40.
Indicele de masă corporală este definit ca raportul dintre masa corporală,
exprimată în kilograme, împărțită la pătratul înălțimii, exprimată în metri.
Formula are ca rezultat un cantitate exprimată în kg/m2.

IMC = G (in kg) / I2 (în m)

Indicele de masa Interpretare rezultat Risc de boala

corporala

18,49 sau mai putin Subponderal √

intre 18,50 si 24,99 Greutate normala Fara risc de boala

intre 25,00 si 29,99 Supraponderal √

intre 30,00 si 34,99 Obezitate (gradul I) √

intre 35,00 si 39,99 Obezitate (gradul II) √

40,00 sau mai mult Obezitate morbida √

 Pentru a combate obezitatea, părinții trebuie să își asume
un rol activ, prin:

• Asigurarea exemplului personal, în sensul promovării unor obișnuințe

sănătoase de viață (legate de dietă, de practicarea activităților fizice zilnic, etc)
• Asigurarea unui regim alimentar adecvat (conținut caloric redus, limitarea
porției, evitarea fast food-urilor, evitarea meselor în timpul vizionărilor tv)
• Evitarea sistemului de recompensare a copilului prin oferirea de dulciuri,
înghețate, în locul acestora i se poate oferi copilului o plimbare în parc,
plimbare cu bicicleta, etc.
• Interzicerea sau limitarea băuturilor zaharate, acidulate, în special pentru
copii între 1-6 ani
• Gestionarea timpului liber astfel încât copilul să stea cât mai puțin în fața
televizorului sau a computerului;
• Copilul trebuie ajutat sa își fixeze obiective realiste, pozitive, de tipul: ”să
poată alega 400 m într-un tempo uniform”, ”să meargă pe bicicletă 20 de
minute fără să obosească”.
Consecințele privind practicarea exercițiilor fizice
de către persoanele supraponderale și obeze
Orice program care vizează revenirea la o greutate
corporală optimă, va include trei aspecte principale:
1. Terapia prin dietă
2. Exercițiul fizic
3. Terapia comportamentală.
O dietă echilibrată trebuie să asigure un aport caloric
zilnic cuprins între:
• 1500 kcal – copii între 3-6 ani, majoritatea femeilor
și anumiți vârstnici;
• 2000 kcal – marea majoritate a adulților;
• 2200 kcal – copii activi mai mari de 7 ani,
adolescentele, femeile active, bărbații mai puțin activi;
• 2800 kcal – adolescenții și bărbații activi.
Subiectul obez împreună cu medicul și instructorul sportiv vor
stabili câteva obiective realiste de genul:
• Stagnarea procesului de luare în greutate (pe seama
țesutului gras)
• Stabilirea greutății corporale;
• Scăderea greutății corporale;
• Menținerea greutății corporale;
• Tratarea complicațiilor medicale ale obezității;
• Asigurarea unui tonus psihic bun, prin înlăturarea
ideilor obsesive legate de greutate.
Obiectivul principal constă în asigurarea unui dezechilibru (care să
se mențină câteva luni), astfel încât cheltuielile energetice ale
organismului să depășească aportul energetic.
Programele de slăbire vor include:
1. Exerciții de mobilitate, exerciții pentru dezvoltarea
forței și a capacității aerobe;
2. Activitatea fizică asigură creșterea masei
musculare, în defavoarea țesutului adipos, ameliorarea
metabolismului glucidic, lipidic și efecte benefice în
gestionarea stress-ului prin îmbunătățirea tonusului
psihic.
Exercițiul fizic ce urmărește creșterea consumului
energetic va fi ales în funcție de posibilitatea
subiectului de a se deplasa, de eventualele
contraindicații legate de afecțiunile conexe
(cardiovasculare), nivelul condiției fizice, vârstă etc.
Mijlocul cel mai comod pentru majoritatea subiecților
obezi îl reprezintă mersul activ, cu un tempo de 4-6
km/oră, timp de minimum o oră.