UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

Referat la disciplina
Nutritie generala si speciala

TEMA
Denutriția

Realizat:
Studentă al programului de master
Kinetoterapie la domiciliu, anul I
Chirilov Elena
Verificat:
Responsabil de disciplină : Morosanu Andreea

Chișinău,2023

1
 CUPRINS:
1. DEFINITIE…….…………………………………………..3
2. CAUZE…………………………………………………….3
3. SIMPTOMATOLOGIE…………………………………..3
4. EVOLUTIE………………………………………………..4
5. TRATAMENT…………………………………………….4
6. SIMPTOME……………………………………………….5
7. MODEL DE MENIU……………………………………..6
8. BIBLIOGRAFIE………………………………………….7

2
Definiţie. Prin denutriţie sau slăbire se înţelege pierderea în greutate, cu 10 - 15%. în funcţie de
gradul pierderii ponderale există mai multe grade de denutriţie. Caşexia este cea mai severă
formă.
Etiopatogenic se deosebeşte:
- denutriţia primară, care apare prin lipsă de aport a principiilor alimentare (subalimentatie) şi
- denutriţia secundară, cauzată de incapacitatea temporară sau definitivă de a ingera sau utiliza
principiile alimentare.
Cauze:
- boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul .
- boli neuroendocrine: caşexia hipofizară, boala Basedow, boala Addison
- boli infecţioase: dizenteria, febra tifoidă
- boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonară, unele anemii, boli de sistem, infecţii
- abuz de toxice: alcoolism, tabagism.
- arsuri, supuraţii cronice, albuminurie
- anorexia psihică
- denutriţia iatrogenă prin prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare, prin abuzul consumării
anumitor medicamente
Simptomatologia este bogată şi depinde de gradul de nutriţie.
- Slăbirea este semnul principal. Edemul carenţial poate masca slăbirea.
- Astenia este obişnuită şi se însoţeşte de scăderea rezistenţei la efort şi frig .
- Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscată, părul rar, facisul cu obraji emaciaţi, buzele
subţiri, ochii înfundaţi, faţa pigmentată, limba depapilată.
- De asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie şi poliurie, edeme
deplasabile cu poziţia corpului, amenoree, scăderea potentei sexuale la bărbaţi, modificări osoase
mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorită osteoporozei şi osteomalaciei. Uneori pot apare
manifestări neurologice ca polinevrite, abolirea reflexelor insomnie, indiferenţă, facies imobil.
- Semne de avitaminoză B2 (Glosită cu limba roşie depapilată, Cheilită angulară) şi uneori
semne de pelagră (diaree, astenie, pigmentare, eritem).
- Semne biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie, hipocolesterolemie,
scăderea calciului şi fosforului şi scăderea metabolismului bazal.

3
Evoluţie. Cu timpul creşte receptivitatea faţă de multe boli, apar frecvent complicaţii infecţioase
(gripă, pneumonie, tuberculoză pulmonară), cicatrizarea plăgilor diminua prin scăderea
anticorpilor şi activitatea deficitară a leucocitelor.
Tratament
- Igiena bolnavului trebuie realizată cu multă grijă.
- Regimul va urmări pozitivarea bilanţului caloric, crescând aportul şi limitând pierderile.
Regimul va fi hipercaloric, hiperproteic, hipolipidic relativ şi normoglucidic. Se va prescrie o
dietă echilibrată, bogată în proteine (lapte, carne, brânză, ouă), cu evitarea la început a grăsimilor
care dau saţietate şi a dulciurilor concentrate. Regimul va fi lărgit progresiv, în etape,
administrându-se preparate puţin voluminoase, uşor acidulate şi reci. Proteinele vor fi crescute
progresiv până la 2 g/kg corp/zi, iar raţia calorică până la 50 calorii/kg corp/zi. Reducerea sării
grăbeşte mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se administrează zaharat, acidifiat,
răcit şi aromatizat. Mesele vor fi fractionate şi frecvente (6/zi). In cazuri speciale, se va recurge
la alimentaţia prin sondă, urmată de alimentaţia lichidă.
Medicaţia. Se administrează Rezerpină (0,50 - 0,75 mg) dar este rău suportată, insulina în doze
mici, izoniazida (300 mg/zi), cortizon (5-l0 mg prednison/zi), medicaţia anabolizantă
(Androstenolon, Decanofort, Madiol etc) şi vitamine (Vitamina'C şi Complex B). Un progres
important îl reprezintă antagoniştii histaminei şi serotoninei (Peritol, Periactil), 3-4 comprimate
de 4 mg/zi. Nici un tratament nu este eficace fără îndepărtarea sau tratamentul cauzei care a
determinat denutriţia.
Pentru majoritatea femeilor si, in special, pentru cele care fac anumite eforturi pentru a-si
mentine silueta, persoanele extrem de slabe sunt demne de invidiat. Mai ales ca, de multe ori,
acestea ar face aproape orice pentru cateva kilograme in plus.
Dar sa fie oare atat de bine sa-ti doresti sa fii in locul lor? Sa fie atat de simplu "sa mananci orice
si sa nu te ingrasi", dupa cum multi ar tinde sa spuna? Si, mai ales, sa fie atat de lipsit de urmari
in ceea ce priveste sanatatea?
Trebuie facuta insa o distinctie clara intre persoanele slabe constitutional (care sunt asa de la
sfarsitul perioadei de crestere) si cele denutrite. In prima categorie intra cei care au o alimentatie
suficienta, uneori chiar hipercalorica, dar care "sunt slabi de cand se stiu".

4
Nu acelasi lucru se poate spune in cazul celor denutriti. Denutritia reprezinta o scadere ponderala
progresiva la un individ care era, pana la un moment dat, normoponderal. In general, o pierdere
ingreutate cu mai mult de 15% este considerata denutritie.
Cauzele care pot duce la aceasta carenta sunt multiple: infectii, alcoolism, consum exagerat de
tutun, afectiuni hepatice si gastro-intestinale, diaree, hipertiroidie, anorexie psihica, activitate
fizica intensa, sarcina, deprimare psihica etc.
Simptomele cele mai frecvent intalnite in denutritie sunt:
 scaderea in greutate
 pierderea apetitului
 astenie
 fatigabilitate
 scaderea rezistentei la efort, frig si infectii
 dureri musculare si osoase
 pielea devine uscata, pigmentata, iar parul este rar si se rupe usor
 tulburari la nivel urogenital: oprirea menstruatiei, mictiuni frecvente, scaderea libidoului
 stare psihica modificata: apatie, dezorientare, reflexe intarziate, indiferenta fata de mediul
inconjurator
 diaree
 anemie

Tratamentul dietetic in acest caz trebuie sa aiba in vedere o realimentare progresiva, pentru a
evita aparitia unor complicatii precum: varsaturile,diareea, tulburarile cardiace.
Ca indrumari generale:
 mesele vor fi fractionate, in jur de 6 pe zi, de volum redus, dar consistente
 se vor alege alimentele cu o valoare nutritiva si calorica mare intr-un volum mic
 se va evita excesul de lipide si dulciuri concentrate, care inhiba apetitul
 intre mesele principale se recomanda consumul de lapte indulcit (25-50 gr zahar la 500-
1000 ml lapte), usor acidulat si racit. Se va incepe regimul de la cantitatea de alimente
consumata in general de catre persoana respectiva, crescandu-se ratia calorica la 3-4 zile
cu 500 de calorii, pana se ating 2500-3000 calorii si 120-150 gr proteine pe zi.

5
Model de meniu cu un aport de 3000 calorii si 150 gr proteine:
Dimineata: cafea (200 ml); lapte (100 ml); zahar (10 g); paine (50 gr); unt (10 gr); dulceata (25
gr); prajituri (2-3 buc.)
Ora 10: suc de fructe (125 ml); paine (50 gr); unt (10 gr); cascaval (40 gr);
Pranz: carne de vita (100 gr); ulei (5 gr); cartofi (150 gr); cascaval (65 gr); paine (50 gr); fructe
(100 gr)
Ora 16: prajituri (2 buc.); piscoturi (2 buc.)
Seara: carne de vita (100 gr); ulei (5 gr); legume verzi (150 gr); cascaval (65 gr); paine (50 gr);
fructe (100 gr)

Denutritia, ca si obezitatea, poate determina aparitia complicatiilor, crescand riscul de infectii,

TBC, si favorizand evolutia unor boli precum diabetul zaharat, ateroscleroza, guta.

Trebuie pastrat deci un echilibru in alimentatie, atat excesul cat si carentele putand duce la grave
dezechilibre, cu consecinte dintre cele mai nefaste asupra sanatatii.

6
 BIBLIOGRAFIE:

1. C. Borundel ”Manual de medicină internă pentru cadre medii” Editura Medicală București
1979
2. F. Udma ” Proceduri de nursing” Editura Ex ponto Constanța, 2007
3. L. Titircă ” Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului- pentru
școlile sanitare- Editura Viața Medicală Românească București, 1994
4. L. Titircă ”Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali” Editura Viața
Românească București, 1997.
5. L. Titircă ”Ghid de Nursing” Editura Viața Medicală Românească București, 2001 L. Titircă ”
Urgențele medico- Chirurgicale” Editura Medicală București, 2003
6. L. Titircă ”Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali” Editura Viața
Medicală Românescă București 2006.