CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Domenii ale asistenţei sociale

Autor Cojocaru Angela, Tamara Panaite
Pregătit pentru editare septembrie 2022

În funcţie de nivelul la care apare necesitatea intervenţie asistenţei sociale şi de tipul

de probleme exista o serie de domenii dintre care amintim:
- Asistenţa socială acordată individului (suport acordat unei persoane aflată în dificultate-
elev cu rezultate şcolare slabe, adolescentă însărcinată, persoană aflată în detenţie, etc.)
- Asistenta socială şi munca cu familiile (consiliere în caz de conflict marital, situaţii de
conflict părinţi-copii, etc.)
- Asistenţa socială şi protecţia copilului( asistenţa socială a copilului în dificultate -
prevenirea abandonului şi a instituţionalizării copiilor, asistenţa socială în situaţii de abuz
asupra copilului, etc.)
- Asistenţa socială şi vârsta a treia (organizarea activităţilor destinate vârstnicilor
instituţionalizaţi, prevenirea instituţionalizării vârstnicilor, etc.)
- Munca cu diferitele grupuri etnice (programe destinate creşterii ratei de alfabetizare în
comunităţile de romi, etc.)
- Asistenţa socială acordată şomerilor (facilitarea accesului la prestaţiile sociale cuvenite
legal, integrarea şomerilor în programe de conversie profesională, etc.)
- Asistenţa socială şi săracii (facilitarea accesului la prestaţiile sociale cuvenite legal- venit
minim garantat, ajutor pentru încălzire, etc., facilitarea accesului spre instituţii care oferă
suport persoanelor sărace- biserică, organizaţii neguvernamentale, etc.)
- Asistenţa sociala în şcoli (prevenirea absenteismului şi abandonului şcolar)
- Asistenţa socială în sistemul de sănătate (suport acordat bolnavilor care suferă de afecţiuni
terminale- asistenţa socială paleativă, consilierea persoanelor care necesită asistenţă
medicală şi nu cunosc organizarea actualului sistem de asigurări de sănătate, etc.)
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată de către Adunarea generală
a ONU în anul 1948 şi conţine standardele drepturilor omului acceptate de către toate statele
membre. Declaraţia reprezintă baza normativă care a adus la formularea standardelor privind
persoanele cu disabilităţi ce există astăzi.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului  
Orice persoană  are  dreptul la un nivel de  viaţă  corespunzător asigurării  sănătăţii
sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzînd hrana,   îmbrăcămintea,   locuinţa,  îngrijirea 
medicală,   precum   şi serviciile  sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de  şomaj,
de  boală,  de  invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în alte  cazuri  de pierdere  a  mijloacelor  de
subzistenţă ca urmare  a  unor  împrejurări independente de voinţa sa. art. 25 
Convenţia  ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi 
Scopul prezentei Convenţii este de a promova, proteja şi asigura beneficierea deplină
şi egală a tuturor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către toate persoanele cu
disabilităţi şi de a promova respect pentru demnitatea inerentă. art. 1 Carta Socială
Europeană revizuită 
Dreptul persoanelor cu handicap la independenţă, integrare socială şi participare la
viaţa comunităţii. art. 15  
Convenţia  ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Disabilităţi, primul tratat de
bază a drepturilor omului din secolul 21, aprobata de către Adunarea General ONU, pe 13
decembrie 2006, reprezintă un instrument juridic important ce interzice discriminarea
persoanelor cu disabilităţi în toate sferele vieţii şi conţine prevederi specifice cu privire la
încadrare în cîmpul muncii, educaţie, asistenţă medicală şi acces la informaţie, la facilităţi
publice şi servicii.  Convenţia este un document extrem de important datorită faptului că
statele care aderă la ea sunt obligate să o respecte.  
 Ce ne spune acest drept?
 Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile sociale, economice, personale şi de
libertăţile necesare pentru a duce o viaţă autonomă şi productivă;
 Persoana nu poate fi discriminată din cauza dizabilităţi sale;
 Persoanele cu dizabilităţi au dreptul sa se simtă egali şi să beneficieze de acces egal la
servicii.
 Persoanelor cu dizabilităţi li se va asigura un mediu înconjurător accesibil (spaţiile de
locuit, serviciile de transport, străzile etc.) şi acces la informare şi comunicare (Braille,
tipărituri cu caractere mari, interpretarea limbajului prin semne etc.).
 Persoanele cu dizabilităţi vor beneficia de  cel mai înalt nivel de sănătate  fără
discriminare  referitor la dizabilitate;
 Reabilitarea medicală, profesională şi socială a persoanelor cu dizabilităţi va fi orientată
spre restabilirea şi compensarea funcţiilor dereglate sau pierdute ale organismului,
capacităţilor de autoservire, posibilităţii de a practica diferite genuri de activitate
profesională;
 Persoanele cu dizabilităţi vor beneficia de asistenţă şi protecţie socială fără discriminare
cu referire la handicap;
 Persoanelor cu dizabilităţi li se vor asigura condiţiile necesare pentru educare, instruirea şi
pregătirea profesională;
 Persoanele cu dizabilităţi pot să-şi asigure existenţa prin realizarea dreptului la muncă.
 Persoanele cu dizabilităţi vor participa la elaborarea şi adoptarea actelor normative care le
vizează.