ASISTENȚA 

SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE

Student: Ilășoaia Mădălina - Elena 
Introducere
• Persoanele vârstnice și în special  senile, datorită caracteristicilor lor 
fiziologice, aparțin unui grup social vulnerabil al populației și au nevoie de spriji
nul societății.
• Ca etapă a vieții, bătrânețea reprezintă o perioadă in care întregul organism 
devine vulnerabil din punct de vedere fizic, cât si psihic.
• Bătrânețea a început să fie considerată din ce în ce mai mult un risc de
dependență și de excluziune socială. Măsurile luate la nivel european vizează de
zvoltarea îngrijirilor și serviciilor acordate la domiciliul persoanei.
Cuprins

1. Bătrânețea ca etapă de vârstă
2. Vârstnicii în societate
3. Sistemul de protecție socială  
4. Cadrul legislativ și instituțional
5. Nevoile vârstnicilor

PRESENTATION TITLE
BĂTRÂNEȚEA CA  ETAPĂ DE VÂRSTĂ
Bătrâneţea este  „etapa de viaţă” cea mai completă, cea mai încărcată de se
mnificaţii, iar îmbătrânirea este singurul mijloc de
a trăi un timp dens prin valorificarea experienţei acumulate.

 
  Organizaţia Mondială a Sănătăţii a împărţit procesul de îmbătrânire în 3 e
tape:
• 60–75 ani – a doua tinereţe
• 75–90 ani – bătrâneţe
• 90+ ani – longevitate
Bătrânţea este, trecând peste inerenta parte reprezentată de neplăceri, vârsta ulti
melor  concluzii ale existenţei umane.
  
 Etapele consecutive ale bătrâneții includ senilitatea progresivă fizică şi mentală:
Ø deteriorarea graduală a fizicului, a stării mentale şi a independenţei
Ø limitarea abilităţilor de adaptare socială – aşa numita îmbătrâniresocială
Ø creşterea dependenţei de alte persoane. 

Unii consideră ideea controversată, cum că bătrâneţea ar fi o boală şi încearcă 
să o trateze. Nu, bătrâneţea nu este o boală, este un proces fiziologic de involu
ție, acesta fiind un declin biologic general care are loc odată cu trecerea 
timpului. 
 VÂRSTNICII ÎN SOCIETATE: PERCEPȚIE,ATITUDINE,
STEREOTIPURI
      Percepţia şi atitudinea faţă de persoanele în vârstă a pendulat de-a lungul timpului şi în
diferite spaţii geografice între respect, veneraţie (uneori până la divinizare) şi ignorare,
marginalizare, ironizare.

  În antichitate exista așa-numitul ”sfat al bâtrânilor”,organism consultativ și decizional,
care avea capacitatea de a găsi soluţii echilibrate şi ingenioase problemelor sau conflictelor 
din cadrul comunităţii.  
   
  Au existat însă și situații în care vârstnicii erau considerați o povară pentru comunitate și 
familie, de exemplu la eschimoși (îi părăseau în ținuturi izolate, lăsându-i pradă animalelor)

În societatea actuală, acumularea cunoştinţelor de către oamenii în vârstă nu mai pare, din
perspectiva tinerilor, un tezaur de înţelepciune, ci doar un lucru demodat. 
PRESENTATION TITLE
În societatea noastră există o serie de stereotipuri privind diverse categorii de 
vârstă, reprezentări distorsionate care sporesc dificultățile de adaptare ale
 indivizilor vizați: 
•  Vârstnicii sunt senili (deteriorare psihică). 
•  Vârstnicii se aseamănă, sunt toţi la fel. 
•  Vârstnicii gândesc şi acţionează la fel (toţi vârstnicii tind să fie iritabili, 
trişti, uituci, înceţi, inactivi, încăpăţânaţi, mai puţin prietenoşi). 
•  Vârstnicii nu sunt demni de încredere, nu sunt persoane de care să poţi
depinde (sunt incapabili să-şi asume singuri responsabilităţi) 
•  Vârstnicii nu pot învăţa nimic nou etc.
 Sistemul de protecție socială
Prin protecție socială se înțelege ansamblul de „politici, măsuri, instituţii, organisme care
asigură sprijinul persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate.
Fiecare individ, indiferent de resursele individuale, beneficiază de bunurile publice (acele
bunuri și servicii care sunt oferite gratuit). De exemplu, serviciile medicale de urgență,
infrastructura, educația obligatorie etc.
Persoanele care și-au pierdut sau diminuat capacitatea de muncă și, prin urmare, și cea de
obținere a unor venituri, dar care au contribuit pe parcursul vieții active, beneficiază de
sprijinul oferit de al doilea strat al protecției sociale: asigurările sociale (pensiile,
 asigurarea de sănătate, asigurarea de șomaj)
Un al treilea nivel de protecţie îl reprezintă transferurile universale categoriale. Statul
consideră că există anumite categorii de persoane care, din motive obiective, nu pot să
muncească sau o pot face doar la program redus. Ne referim aici în principal la copii şi la
persoane cu dizabilităţi.

8
Persoanele (implicit și vârstnicii) care nu obţin suficient sprijin de  la nive
lurile (superioare) de protecţie socială mai sus menţionate, care scapă prin
tre „ochiurile” acestora, vor primi un ultim suport  prin sistemul de asiste
nţă socială, pe baza determinării nevoilor individuale şi a resurselor de
care dispun.
Orice societate urmărește ca indivizii săi să fie protejați prin primele 3
straturi de protecție și doar ca ultimă soluție să se apeleze la asistența
socială.
Obiectivul asistenţei sociale este de a sprijini aceste persoane în
dezvoltarea propriilor capacităţi şi competenţe pentru a funcţiona adecvat
în societate și nu de a creea o dependență de acest sistem.

9
Cadrul legislativ și instituțional
Persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, potrivit dispozițiilor legii,
în raport cu situația sociomedicala și cu resursele economice de care dispun.
Fiecărui strat al protecției sociale a vârstnicilor îi sunt dedicate acte legislative
specifice. Astfel, sunt stabilite o serie de norme/ reguli pentru asigurările de
bătrânețe (pensii), asigurările de sănătate, facilitățile de transport intern
acordate pensionarilor, încadrarea în grad de handicap, asistența socială a
persoanelor vârstnice.
 În ceea ce privește asigurările de bătrânețe sunt abordate atât pensiile publice,
cât și cele private și condițiile de obținere a acestora. Legislația privind
asigurările de sănătate clarifică condiţiile acordării asistenţei medicale, a
medicamentelor și a dispozitivelor medicale.
Din categoria transferurilor universale categoriale sunt reglementate pentru
pensionari. În cazul în care vârstnicii sunt încadrați într-un grad de handicap
beneficiază, indiferent de veniturile pe care le au, de anumite transferuri
universal valabile pentru această categorie.
Un ultim nivel de protecție socială a vârstnicilor este asigurat prin formele de
asistență socială reglementate de lege: îngrijire în centre de zi, îngrijire la
domiciliu, îngrijire rezidențială.
Câteva instituții care se ocupă cu asistenta socială a persoanelor vârstnice sunt:
• Ministerul Muncii și Protecției Sociale
• Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă
• Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
• Ministerul Sănătății
• Consiliul Național al Organizațiilor de Pensionari și al Persoanelor Vârstnice
Nevoile vârstnicilor
De-a lungul timpului, o serie de
experți (psihologi, specialiști în
politici sociale etc.) au încercat
să construiască o tipologie a
nevoilor. Cea mai cunoscută este
cea realizată de Abraham
Maslow în 1954.
În România există câteva cercetări punctuale ce abordează problematica vârst
nicilor,însă nu sunt suficiente, motiv pentru care și politicile sociale din dome
niu se bazează mai degrabă pe estimări și aprecieri subiective
Constantin Bogdan (2002, 2003, 2004, 2005, 2006) analizează în cercetările
sale o serie de aspecte privind asistenţa socială şi medicală a persoanelor
vârstnice, politicile sociale din domeniu. Nu realizează neapărat o tipologie a
nevoilor vârstnicilor, dar se referă frecvent la probleme ale acestei categorii
de vârstă.
Ana Bălaşa  realizează în perioada 2000-2005 mai multe studii ce vizează:
diagnoza calităţii vieţii vârstnicilor la nivel global şi la nivelul unor
comunităţi umane; protecţia socială a persoanelor vârstnice în România;
efecte şi provocări implicate de îmbătrânirea populaţiei. Sunt surprinse
diverse probleme specifice cu care se confruntă persoanele vârstnice şi
sistemul de protecţie socială.
 Concluzii
Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populaţie vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice
şi fragilităţii caracteristice fenomenului de îmbătrânire.

Atitudinea societății față de persoanele în etate a pendulat de-a lungul timpului și în diverse zone geografice de la
respect, veneraţie, la ignorare, marginalizare, ironizare

Există trei straturi ale protecției sociale, a patra soluție fiind sistemul de asistență socială.Există câteva încercări de
realizare a unor tipologii ale nevoilor Vârstnicilor. Cei mai reprezentativi autori sunt:   Ana Bălaşa, Constantin Bogdan
etc. 
Bibliografie
Bodogai, S. (2020). Asistența socială a persoanelor vârstnice. Metode
actuale și construcție planificată, Presa Universitară Clujeană. 

Legea asistenței sociale (Legea  292/2011) 

Legea privind asistența socială a persoanelor vârstnice (Legea

17/2000)
Vă mulțumesc!