Sunteți pe pagina 1din 28

ASISTENT PERSONAL AL

PERSOANELOR CU
HANDICAP GRAV

Lect: Psih. Iusco Georgeta


Capitolul I: Delimitarii conceptuale. Tipuri de
handicap. Cadru Legal
 Termenul de handicap se referă la pierderea sau limitarea şanselor unui
individ de a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel egal cu ceilalţi
semeni. Handicapul mai poate fi definit şi ca un dezavantaj, rezultând
dintr-o deficienţă sau incapacitate, care împiedică sau pune în
imposibilitate pe individ să-şi îndeplinească un rol normal (în raport cu
vârsta, sexul, factorii social şi culturali).
 Asistent personal profesionist: persoana fizică atestată care asigură la
domiciliul său îngrijirea și protecția adultului cu handicap grav sau
accentuat care nu are un spațiu de locuit, nu obține niciun venit sau obține
un venit de până la salariul mediu pe economie.
 Însoțitor: persoana care acompaniază persoana cu handicap și care
beneficiază de drepturi în condițiile prevăzute de lege
1.2 Categorii de handicap:
 Handicapul fizic (locomotor);
 Hadicapul senzorial;
 Handicapul mintal;
 Handicapul comportamental;
 Handicapul de limbaj;

 1.3 Cadru legal


 Persoana cu handicap grav are dreptul, in baza evaluarii sociopsihomedicale,
la un asistent personal. (Art. 35. Lege nr. 448/2006). Acesta serveste ca punct
de referinta central pentru beneficiarii serviciilor de asistenta sociala
 Pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza
contractului individual de munca, asistentul personal are urmatoarele
drepturi:
 salariu de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului
social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar;
 program de lucru care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe

saptamana;
 concediu anual de odihna, potrivit dispozitiilor legale aplicabile personalului

incadrat in institutii publice;


 transport urban gratuit, in conditiile prevazute la art. 23;

 transport interurban, in conditiile prevazute la art. 24. (Art. 37. - (1) Lege nr.

448/2006)
Poate fi incadrata cu contract individual de munca in functia de asistent personal,
persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
 are varsta minima de 18 ani impliniti;

 nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni

 are capacitate deplina de exercitiu;

 are o stare de sanatate corespunzatoare atestata de medicul de familie;

 a absolvit cel putin cursurile invatamantului general obligatoriu, cu exceptia

rudelor si afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap


grav, precum si cu exceptia sotului sau sotiei, dupa caz;
! Nu pot detine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiaza
de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul
copilului cu handicap, de pana la 7 ani.

Contractul individual de munca al asistentului personal se incheie cu primaria


localitatii de domiciliu sau resedinta a persoanei cu handicap grav, dupa caz,
in termen de maximum 30 de zile de la data inregistrarii cererii;

Gradatiile asistentului personal ANGAJAT cu contract de munca prin


Primarie si DGASPC, actualizate pentru anul 2020, in raport cu vechimea
acestuia, structurate in clase de salarizare:
Gradatia 0 - de la 0 la 3 ani - 2.230 lei brut si 1.346 lei net;
Gradatia 1 - de la 3 la 5 ani - 2.335 lei brut si 1.404 lei net;
Gradatia 2 - de la 5 la 10 ani - 2.452 lei brut si 1.469 lei net;
Gradatia 3 - de la 10 la 15 ani - 2.575 lei brut si 1.537 lei net;
Gradatia 4 - de la 15 la 20 de ani - 2.640 lei brut si 1.574 lei net;
Gradatia 5 - peste 20 de ani - 2.706 lei brut si 1.609 lei net.
 Sporuri cuvenite de la 1 ianuarie 2020:

 Asistentii personali ai persoanelor cu dizabilitati AU DREPTUL la un spor de 15 %


la salariu de baza (conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa
nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017):
 Gradatia 0 - 2.230 x 15% = 2.565 lei brut - 1.532 lei net;
 Gradatia 1 - 2.335 x 15% = 2.685 lei brut - 1.599 lei net;
 Gradatia 2 - 2.452 x 15% = 2.820 lei brut - 1.674 lei net;
 Gradatia 3 - 2.575 x 15% = 2.961 lei brut - 1.615 lei net;
 Gradatia 4 - 2.640 x 15% = 3.036 lei brut - 1.794 lei net;
 Gradatia 5 - 2.706 x 15% = 3.112 lei brut - 1.836 lei net;
 Din data de 1 ianuarie 2020, asistentul personal al persoanei cu handicap grav
beneficiaza de:
 INDEMNIZATIE DE VACANTA in valoare de 1.450 lei (OUG nr. 114/2018 care
completeaza Lege nr. 153/2017, Art. 26 alin. 4, 5).
 INDEMNIZATIE DE HRANA in valoare de 346 lei (OUG nr. 114/2018 care
completeaza Legea nr. 153/2017, Art. 18 alin. 1).
 Din data de 1 septembrie 2019, cuantumul indemnizatiei pentru insotitor in cazul
pensionarilor de invaliditate incadrati in gradul I de invaliditate este de 1012 lei
(80% din valoarea unui punct de pensie).
2 Rolul asistenţei sociale în recuperarea şi integrarea
persoanelor cu handicap
 Pe lângă activitățile de asistență cu caracter cotidian, rolul principal al asistentului este
susținerea beneficiarului în evoluția sa personală și profesională, ghidându-se după
următoarele direcții:

 1. Evaluează nevoile fiecărui beneficiar în relaţie cu viaţa cu asistentul social și în


relaţie cu familia
 2. Consiliază beneficiarii în direcţia identificării și elaborării celor mai bune strategii
de soluţionare a problemelor sociale, personale și familiale
 3. Identifică factorii de risc pentru familia beneficiarilor și oferă ghidare pentru
accesarea instituţiilor responsabile să le ofere suport acestora
 4. Creează și furnizează programe adecvate pentru eliminarea riscurilor și motivează
beneficiarii pentru implicarea în activităţile potrivite de muncă sau de timp liber
 5. Orientează și susţine implicarea beneficiarilor în activităţi de muncă, dezvoltare
profesională şi dezvoltare de competenţe sociale
 6. Pregătește fiecare beneficiar pentru integrarea în familie și în comunitate
2.1. Asistenţa socială a persoanelor cu handicap fizic
 Copilul invalid motor este adesea şi un inadaptat psihic şi intelectual. Nefiind
îngrijit de nimeni, poate ajunge şi un inadaptat social. El este un inadaptor
motor, deoarece viaţa implică efectuarea a tot felul de mişcări care lui îi sunt
limitate sau interzise în detrimentul independenţei sale. Infirmitatea întreţine
o inadaptare psihică, mai ales pe plan afectiv. Copilul este lipsit de relaţii cu
lumea exterioară şi chiar dacă le are, acestea nu sunt pe plan de egalitate cu
ale unui individ normal, ceea ce conduce la izolare bolnavului.
 Asistenţii personali trebuie să urmărească şi să asigure copilului posibilităţile
de mişcare, instrucţia şi pregătirea lui profesională. De asemenea trebuie să
asigure internarea copilului în instituţii spitaliceşti, să rezolve problema
locuinţei, dacă aceasta se cere să rezolve problema transportului acestuia la
şcoală, să pregătească familia de a primi copilul într-un climat adecvat după
spitalizare, în aşa fel încât familia să participe la procesul de recuperare a
copilului. Pentru ca dezvoltarea generală a copiilor infirmi să se poată
desfăşura normal, sau aproape normal, asistenta socială trebuie să îndrume
familia copilului în atitudinea ce trebuie să o aibă faţă de copil şi boala lui;
 Copilul infirm trebuie să beneficieze de instituţiile pentru copii preşcolari
(grădiniţe de copii), precum şi de instrucţia generală şcolară ca şi a celorlalţi
copii. Probleme speciale de instruire ridică copiii infirmi netransportabili,
care trebuie să fie internaţi în cămine, unde să li se asigure şcolarizarea.
 Copilul infirm motor trebuie supravegheat timp îndelungat de asistenta
socială care îl are în grijă, până când readaptarea fizică, morală, socială şi
profesională sunt realizate

2.2 Asistenţa socială a persoanelor cu handicap senzorial


 Cu toate că organul cu care vorbim este din punct de vedere anatomic

complet separat de organul auditiv, cu 50-60 de ani în urmă, defectarea unuia


din aceste organe presupunea şi defectarea celuilalt, folosindu-se termenul de
„surdo-mut”. Confundarea acestor defecte îşi are explicaţii prin faptul că o
mare parte a persoanelor surde sunt surde din naştere, sau au devenit surde în
scurt timp după naştere, când încă nu ştiau vorbi şi deci nu au avut deloc
noţiunea graiului. În consecinţa, neavând posibilitatea de a învăţa să
vorbească prin imitaţie, nu puteau folosi de această abilitate;
 Mai târziu însă s-a constatat că foarte multe dintre persoanele surde îşi au
organul vocal complet sănătos şi normal, dar lipsa de experienţă şi auzul
defectuos i-a făcut să nu uzeze de el. În ultimul timp, asistenţa socială modernă,
recunoscând avantajele plasării în familie a infirmilor reeducaţi cu ajutorul
unităţilor speciale, a căutat să le facă educarea sau reeducarea în aşa fel ca ei să
poată trăi mai bine cât se poate de normal în sânul familie lor şi în comunitate.
 În asistenţa surzilor, acest principiu s-a izbit în realitatea lui de o piedică
fundamentală, imposibilitatea de înţelegere a surzilor cu membrii familiei şi cu
membrii societăţii, surzii având ca singură posibilitate de comunicare alfabetul
lor de semne, învăţat în şcoală, alfabet neinteligibil pentru oamenii normali.
Pentru înlăturarea acestui inconvenient, s-a introdus pentru toţi surzii instruirea
citirii de pe buze cu alfabetul normal. Instruirea în şcoală se face de către cadre
specializate în logopedie. În felul acesta, li s-a dat în mână cheia de a se înţelege
cu toată lumea şi de a putea trăi şi ei în societate, luând parte activă la toate
acţiunile ei.
 Având toate facultăţile normale în afară de cea auditivă, ei pot lua parte cu mai
mult succes în lupta pentru existenţă. Surzii îmbrăţişează mai degrabă meserii
practice, care se pot profesa fără auz. Cele mai practice meserii pentru această
grupă de persoane cu handicap erau tâmplar, strungar, desenator, zugrav,
tipograf, dulgher, croitor, cizmar etc. Pentru femei : croitoria, confecţioner
lenjerie, modiste, florărese, bucătărese, croitor, ţesătoare etc.
2.3 Asistenţa socială a copilului nevăzător sau cu vederea diminuată

 Cea mai grea dintre toate infirmităţile este orbirea. Aceasta nu numai prin limitarea
capacităţii de muncă, dar şi prin influenţa dezastruoasă pe care o exercită întunericul
permanent asupra dispoziţiei sufleteşti, a celor afectaţi de acest handicap. Din punct de
vedere al modului cum trebuie privită asistenţa medico-socială a nevăzătorilor, se desprind
două aspecte:
• prevenirea orbirii şi conservarea vederii
• acordarea de sprijin persoanelor devenite infirme prin pierderea toată a vederii.
 Datorită asistenţei sociale este de a descoperi aceste cazuri, de a duce pacientul la specialist,

de a-l convinge să urmeze conştiincios tratamentul şi să controleze asupra modului în care


să se prezinte la medic.
 La educarea copiilor nevăzători este de o importanţă deosebită deprinderea acestora la o

vârstă cât se poate de fragedă de a-şi întrebuinţa simţirile, în special mâinile. Trebuie
instruiţi de mici să se îmbrace şi să se hrănească singuri. La instruirea lor trebuie ţinut
seama că, neavând capacitatea de a vedea, ei nu pot învăţa prin imitaţie, aşa cum fac copiii
normali. Copiii nevăzători nu trebuie protejaţi şi ocrotiţi în mod inutil din milă, fiindcă este
spre avantajul lor ca să se izbească cât se poate de mult de greutăţile vieţii, dobândind prin
aceasta o rezistenţă mai mare în lupta pentru existenţă.
2.4. Asistenţa socială a persoanelor cu handicap mintal

 Unele boli psihice se manifestă nu numai prin tulburări ale funcţiei intelectuale, ci şi prin modificări
ale întregii personalităţi, ale legăturilor sale sociale şi afective, ale atitudinii faţă de muncă, ale
capacităţii de a duce o activitate conştientă şi a urmări atingerea unui scop. În ceea ce priveşte
copilul, se pune problema debilităţii sale intelectuale.
 Tratamentul care se aplică în spitalele de psihiatrie este medico-psihico-social şi constă în tratament
medicamentos, metode speciale de psihoterapie şi socioterapie. În aplicarea tratamentului terapeutic
pe toate cele trei planuri, un rol determinant îl are ancheta socială, care trebuie să stabilească factorii
care au condus la îmbolnăvire.
 O deosebită importanţă prezintă asigurarea condiţiilor de viaţă socială în vederea revenirii în familie
a bolnavului, după spitalizare. Acestor bolnavi trebuie să li se asigure stabilitate, linişte, limitarea
responsabilităţilor, înlăturarea grijilor materiale, suprimarea oricărei forme de dificultate sau conflict
care se poate ivi într-o participare socială activă sau din raporturile între oameni. Pe măsura
îmbunătăţirilor condiţiilor de viaţă se realizează marcant şi ameliorarea persoanei cu handicap.
 Rolul asistentei sociale apare evident prin intervenţiile ce le fac pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă socială şi profesională a bolnavului şi acţiunile pe care le întreprinde pentru ca bolnavul să fie
internat la timp în spitale de specialitate, să beneficieze de tratament medical şi de recuperare şi să
se încadreze într-o formă de activitate corespunzătoare, dacă stadiul bolii îi permite aceasta.
3. Norme generale de asistenta

3.1.Acordarea ingrijirilor primare:


Acest capitol se refera la competenta necesara asistentului personal de a acorda
anumite îngrijiri primare beneficiarului, în vederea satisfacerii trebuinţelor sale
fundamentale şi asigurării calităţii vieţii (igiena corpului si a părţilor corpului, igiena
defecaţiei şi urinării, igiena menstruaţiei; igiena camerei, a lenjeriei, a obiectelor
proprii, a ustensilelor, asigurarea imbracarii/ dezbracarii, transferului si mobilizarii).;
1. Asistă beneficiarul în îngrijirile primare
 • Asistarea este realizată în funcţie de capacităţile, performanţele şi deprinderile
beneficiarului.
 • Îngrijirile igienice se acorda conform programului si ori de cate ori este nevoie.
 • Îmbrăcarea/dezbrăcarea este realizată la timp cu îndemânare şi grijă
 • Materialele igienico-sanitare utilizate în îngrijirea corporala sunt adaptate
particularităţilor beneficiarului şi procurate din timp.
 • Dezinfecţia materialelor utilizate la igiena beneficiarului şi îndepărtarea
reziduurilor se realizează prompt, după utilizare.
2. Asigură condiţiile igienice ale spaţiului personalizat;
 Lenjeria este schimbată periodic/şi de câte ori este necesar.

 Pregătirea patului pentru somnul de noapte şi de după amiază se realizează

permanent, cu grijă.
 Asigurarea/monitorizarea condiţiilor igienico-sanitare din spaţiul personalizat se

realizează în permanenţă

 Diversitatea serviciilor de îngrijire primara la domiciliu vizate sunt:


 ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi
hidratare, transfer şi mobilizare

 Activităţi specifice:

 - Spălarea gâtului şi a urechilor;


 - Spălarea părului;
 - Spălarea mâinilor şi îngrijirea unghiilor
 - Spălarea picioarelor şi îngrijirea unghiilor;
 - Baie totală, baie parţială;
3.2 Asigurarea alimentatiei si hrănirii beneficiarului
Aici ne referim la competenţa necesară asistentului personal pentru a satisface
trebuinţele de apă şi hrană ale beneficiarului, corespunzător vârstei, condiţiei
de sănătate, recomandărilor medicale şi capacităţii acestuia de a se hrăni singur.
1. Stabileşte meniul
2. Monitorizează respectarea meniului şi calitatea hranei
3. Asistă/sprijină hrănirea beneficiarului
4. Asigură confortul/starea de bine în timpul mesei;

Asistentul personal trebuie sa preîntâmpine, de asemenea și potențialele


particularitati ale beneficiarului
 - Alimentaţia persoanei care are nevoie de hrană, lichidă şi/sau pasată;

 - Alimentaţia persoanei cu pareză spastică;

 - Prezenţa/absenţa unor boli ale aparatului digestiv, alergiilor alimentare,

diabetului;
 Obiceiuri alimentare, gusturi personale şi deprinderi care ţin de educaţie,

obişnuinţe,
 religie, cultură, venituri
Situaţia familială:
 - Persoană care locuieşte în familie;

 - Persoană care locuieşte singură (procurarea şi prepararea hranei este

asigurată de asistentul personal).


Particularităţile persoanei asistate:
 - Persoane care au modificări ale tranzitului intestinal;

 - Persoane cu dificultăţi în utilizarea tacâmurilor;

 - Persoane cu dificultăţi de deplasare la masă;

 - Persoane cu dificultăţi de efectuare a cumpărăturilor;

Tipuri de regimuri:
 Hidric, semilichid, dietetic, hipocaloric, renal, hepatic, lactat, lacto-făinos,

hidrozaharat.
Tipuri de alimentare artificială:
 Gastrostomă, sondă gastrică sau intestinală, pe cale parenterală, prin clismă

cu soluţii izotonice;
 Reechilibrare hidro-electrolitică.

 Hrănirea persoanelor în comă;


3.3 Adaptarea mediului la nevoile beneficiarului
Ne referim aici la competenta asistentului personal de a realiza adaptarea
mediului şi a spaţiului personal la nevoile persoanei asistate;
1. Amenajează spaţiul beneficiarului
2. Asigură un spaţiu personalizat;
In amenajarea spaţiului se va tine cont de:
 Gradul de autonomie/dependenţă al beneficiarului

 Înlăturarea neregularităţilor terenului;

 Trecerea de la un nivel la altul ;

 Tipuri de limitări ale mobilităţii (mobilitate limitată la împrejurimi, redusă la

fotoliu, redusă la cameră, imobilizare la pat);


Condiţii necesare camerei beneficiarului:
- să poată fi aerisită cu uşurinţă
- să aibă lumină naturală
- să fie accesibilizată pentru a permite deplasarea persoanei asistate la toaletă,
baie,
bucătărie şi ieşirea din casă;
3.4. Supravegherea stării de sanatate a beneficiarului
Una dintre activitățile de bază ale este asistentului personal de a supraveghea, în
permanenţă, starea de sănătate a persoanei asistate si de a semnala orice modificare
apărută;
1.Identifică schimbările stării de sănătate;
2.Monitorizează funcţiile vitale;
3.Aplică măsurile care se impun în cazul abaterii de la valorile normale a parametrilor
măsuraţi;
4.Asistenţă în menţinerea sănătăţii;
Modificările care indică afectarea funcţiilor vitale:
- Modificări ale fizionomiei, mimicii, faciesului;
- Alimentaţia; refuzul alimentelor sau lichidelor;
- Modificări ale ritmului somn-veghe
 Modificări în comportament

Diversitatea activităţilor de educaţi pentru sănătate;


- Cunoştinţe minime despre igienă
- Cunoştinţe despre riscuri privind fumatul, drogurile,viata sexuala
neprotejata/dezordonata.
Cap. 4 Comunicarea in relația cu beneficiarul pentru
integrare socială
Asistentul personal reprezintă o legătură personală intre beneficiar și societate,
iar prin calitatea aceastei legături persoana cu dizabilitate își poate găsi locul sau
își poate asuma izolarea.
 Persoanele cu dizabilităţi reprezintă o minoritate din populaţia Romaniei însă

aceştia beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi restul populaţiei;


 Procesul de incluziune, deoarece vizează schimbarea unei mentalităţi, este

unul de durată şi care trebuie abordat prin activităţi constante şi consecvente;


 O persoană cu dizabilităţi nu refuză să muncească, ci îi este subestimată

contribuţia pe care şi-o pot dărui sieşi, în primul rând, şi societăţii, mai apoi
 Prin integrare socială se înţelege ansamblul măsurilor luate în vederea

înlăturării sau diminuării consecinţelor deficienţei pentru a realiza o încadrare


deplină a persoanei cu handicap în viaţa socială;
4.1 De ce este importanta comunicarea

Comunicarea eficientă in relația de asistare este foarte importantă, în condițiile în


care persoanele asistate, beneficiarii sistemului sunt vulnerabili emoțional, se simt
singuri și sunt speriați de posibilele complicații.
Asistenții reprezintă unul dintre punctele centrale ale comunicării în cadrul
sistemelor de asistare a persoanelor cu handicap deoarece acțiunile lor se bazează
pe interpretarea și transmiterea informațiilor primite de la: cadrele medicale,
autoritățile publice, membrii familiei și mediul exterior ca un tot. În plus, fiind
responsabili pentru a transmite informații variate asistenții trebuie să fie capabili
să comunice clar, mai ales în perioade de stres intens pentru beneficiari.
Asistenții dețin, o cantitate mare de informații tehnice, dar de cele mai multe ori
comunicarea ajunge să fie una dintre provocările majore ale acestora. De aceea,
învățarea și dezvoltarea abilităților de a utiliza strategii eficiente de comunicare în
relațiile de asistență sunt necesare pentru a oferi cele mai bune îngrijiri posibile
beneficiarului, cu impact asupra stării de bine fizice și psihice ale acestuia.
 diversitatea serviciilor de îngrijire şi asistenţă la domiciliu:
a) Îngrijire primară(ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena
eliminărilor, hrănire şi hidratare, deplasare ,..)
b) Asistenţă în menţinerea sănătăţii (supravegherea stării de sănătate şi respectarea
recomandărilor specialiştilor

 Diversitatea serviciilor de recuperare medicală şi reabilitare:


a) Acţiuni şi activităţi cotidiene de reabilitare/asigurare a autonomiei personale;
b) Servicii de recuperare/reabilitare (kinetoterapie, logopedie, fizioterapie,
balneologie, artterapie, ergoterapie, recuperare prin învăţare);

 Diversitatea activităţilor care vizează integrarea / reintegrarea socială:


a) Asistarea activităţii şi participării beneficiarului în familie şi comunitate; pregătire
pentru viaţa independentă; asistarea şi organizarea petrecerii timpului liber;
b) Asistarea integrării şcolare şi a educaţiei permanente;
c) Asistarea integrării profesionale a persoanei cu handicap;
d) Activităţi care sprijină socializarea persoanei cu handicap (adaptarea mediului,
facilitarea comunicării persoanei cu handicap cu ceilalţi, informare, cunoaşterea de
către persoana cu handicap şi utilizarea serviciilor comunităţii – poştă, transport,
instituţii/servicii medicale, de recuperare, culturale, sportive )
4.2Cum îi ajută pe beneficiari o bună comunicare ?
1.O comunicare buna ajută beneficiarii să se simtă în largul lor. Se știe că
persoanele care au nevoie de asistenţă sau de acces la servicii medicale de urgenţă
devin îngrijorate, anxioase, panicate, mai ales dacă, pe parcurs, starea de sănătate
se agravează ori se deteriorează. Acest lucru poate conduce la stări de nesiguranţă,
uneori de agresivitate (în funcţie de situația în care se află).
2. O comunicare buna ajută beneficiarii să simtă că deţin controlul: Foarte
des se întâmplă ca beneficiarii să simtă că renunţă la controlul asupra vieţii lor
odată ce apelează la serviciile de asistență. În cazul în care aceștia sunt acasa, de
exemplu, chiar și lucrurile simple de zi cu zi îi apasă, pentru că, în mod normal,
există o situație independentă de ei: faptul că depind de o altă persoană chiar și
pentru lucrurile de zi cu zi. Pierderea controlului și a independenţei îi poate face
pe oameni să se simtă neajutoraţi, lucru ce influenţează negativ șansele de
recuperare. O bună comunicare ajută la evitarea acestor stări, putându-le reda
încrederea și controlul asupra situaţiei cu care se confruntă.
3.Buna comunicare face ca beneficiarii să se simtă valoroși și apreciaţi. În
sistemul ideal de asistenţă, cel mai preţios lucru pe care-l putem oferi altei
persoane (beneficiarului) este timpul alocat. Posibilitatea de a comunica mai mult,
mai bine, mai eficient ne ajută să construim o relaţie directă cu beneficiarii noștri
și ne ajută să-i evaluăm cât mai corect din punct de vedere psihologic și medical.
4.3. Metode de comunicare

Comunicarea zilnică pe care asistentul o are cu beneficiarul, la nivel


formal și informal, va dezvolta abilităţile acestuia; în plus, nu trebuie
neglijată nici șansa de a învăţa și de a observa acest lucru chiar de la
colegii cu mai multă experienţă și practică în domeniu.

Comunicarea este o componenta esentiala a vietii, componenta care trebuie


sa fie inteleasa cat mai corect pentru a-si atinge scopurile.
Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile,

experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor


schimburi, prin învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.

Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire


a relaţiilor interpersonale şi de integrare socială.
Tipuri de comunicare:
 Comunicarea intrapersonala. Este comunicarea în si catre sine

 Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.

 Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre

oamenii din grupuri cu alti oamenii.


 Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de

oameni.
Scopul comunicarii:
 • sa atentionam pe altii.

 • sa informam pe altii.

 • sa explicam ceva.

 • sa distram.

Reguli pentru o comunicare eficientă


 - Trebuie evitate întreruperile sau elementele care distrag atenţia.

 - Mesajul trebuie să fie cât mai clar.

 - Cel care transmite mesajul trebuie să fie cât mai concis.

 - Cel care primește mesajul trebuie să fie capabil să îl asculte și să îl recepţioneze.

 - Cel care primește mesajul trebuie să fie capabil să îl înţeleagă.


4.4Principiile comunicarii in procesul de asistare
Au fost formulate o serie de principii în comunicarea din sistemul de asistenta care,
dacă sunt aplicate, au impact pozitiv asupra stării de bine fizice și emoționale a
beneficiarului:
•Abordarea holistică a beneficiarului;
•Acceptarea necondiționată a beneficiarului;
•Înțelegerea rolurilor fiecărui participant la actul comunicării și utilizarea mesajelor
potrivite contextului.
•Procesul continuu de culegere de date despre beneficiar;
•Mesajul transmis nu este întotdeauna mesajul recepționat de beneficiar;
•Comunicarea are loc și în lipsa cuvintelor.
•Ascultarea activă este foarte importantă.
•Buna relaționare interspersonală
Ascultarea reprezintă din punct de vedere psihologic o însuşire, o capacitate foarte
complexă. Ea presupune prezenţa atenţiei (a capacităţii de orientare şi concentrare
asupra mesajului), a deprinderii de a recepţiona cu uşurinţă mesajele, a capacităţii de
mobilizare voluntară în situaţiile mai dificile, când în calea realizării scopului apar
diverse bariere
4.5. Bariere în comunicare
 trebuie să fim conștienţi de lucrurile care pot provoca o comunicare
defectuoasă, cu alte cuvinte trebuie sa fim atenţi la barierele de comunicare
din mediul în care ne desfășurăm activitatea!
Soluţii pentru beneficiarii cu probleme senzoriale
 Vorbiţi încet și ascultaţi cu atenţie. Nu ridicaţi tonul la cineva care are

probleme de acest tip. Pronunţaţi cuvintele în mod clar și asiguraţi-vă că


persoana poate citi pe buze. Dacă este nevoie, utilizaţi sistemul de scris
Braille (apelaţi la un specialist în acest tip de comunicare).
Soluţii pentru beneficiarii confuzi sau care suferă de demenţă
 Dacă este posibil, eliminaţi toţi factorii poluanţi fonic (de exemplu,

televizorul). Găsiţi un loc liniștit și izolat, astfel încât persoana respectivă


să se poată concentra mai ușor. Întrebaţi aparţinătorii care sunt tiparele de
comunicare cu persoana în cauză sau apelaţi la un specialist din spital
(personal auxiliar, dacă este cazul etc)
Soluţii pentru beneficiarii care nu cunosc limba
 În cazul în care aveţi un beneficiar care nu cunoaște limba și doriţi să aveţi o

conversaţie complexă și să transmiteţi informaţii suplimentare, indicat este să


apelaţi la un translator sau la unul dintre membrii familiei (aparţinători).
Soluţii pentru un mediu aglomerat şi pentru lipsa de intimitate
 În cazul în care nu există spaţiu liber pentru consultaţii sau camere de primire

a urgenţelor (din cauza aglomeraţiei sau a faptului că sunt persoane care vă


întrerup discuţia cu beneficiarul din varii motive), este recomandat să
încercaţi să găsiţi un loc izolat improvizat pe care să-l puteţi folosi.
 În concluzie, o comunicare eficientă implică mai mult decât
un schimb de informaţii. Când procesul de comunicare este
executat corect, acesta favorizează încrederea, sudeaza si
imbunatateste relatiile interpersonale. „Puterea asistentului
personal” este data de modul in care comunica, pe toate
palierele cu beneficiarul serviciilor sale.