Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA: ASISTENŢĂ SOCIALĂ
LUCRARE DE LICENŢĂ
COORDONATOR
STUDENT
Pătrăşcoiu Cătălin-Marius
PETROŞANI
2020
CUPRINS:
INTRODUCERE: .......................................................................................................pag.
2.3 Terminologie…………………………………………………………………..pag.
2.3.1 Conceptele de : deficienta ,incapacitate handicap…...……….……...pag.
2.3.2 Concepte de recuperare ,reabilitare ,abilitare ……………….…….pag.
Anexe ………………………………………………………………………….…..pag
INTRODUCERE
2.3 Terminologie
Problematica handicapului constituie un câmp semantic complex şi în evidentă
schimbare.Precizarea câtorva noţiuni de bază este utilă deoarece conceputul reflectă concepţia
despre ceva.
2.4.8. Normalizarea
Un concept evocat tot mai frecvent, care a marcat dezbateri referitoare la crearea
serviciilor speciale şi perfecţionarea activităţii lor ca răspuns la nevoile persoanelor cu
handicap (îndeosebi de învăţare) este acela al normalizării. Se impune menţionat de la bun
început că, de la utilizarea lui pentru prima dată la sfârţitul anilor ’50, termenul a primit
diferite accepţiuni, a căror importanţă este nu numai de ordin teoretic, ci şi practic,prin
influenţa exercitată în mod direct atât asupra serviciilor de suport, cât şi asupra tuturor
reacţiilor societăţii. Astfel, Nirkje (1969) descria caracteristicile unui stil de viată, luând în
considerare un număr de opt dimensiuni (domenii)
- ritmul cotidian, incluzând orarul şi activităţile de trezire, îmbrăcare,alimentaţie şi odihnă la
sfârţitul zilei;
- ritmul săptămânal, incluzând nu numai demarcaţia între week-end şi restul zilelor
lucrătoare, ci şi distincţia între (mediul) cadrul muncii, pe de o parte şi cel al activităţilor
recreaţionale, pe de altă parte;
- ritmul anal, care include petrecerea concediului;
- progreul pe parcursul etapelor ciclului de viaţă, incluzând expunerea la aşteptări normale
privind copilăria, adolescenţa, maturitatea şi batrâneţea;
- autodeterminarea, capacitatea de a lua decizii cu privire la cursul propriei vieţi;
- dezvoltarea relaţiilor heterosexuale, incluzând dreptul de a întemeia o familie;
- standardele economice, incluzând accesul egal la ajutoarele prevăzute prin lege şi salarii
corespunzătoare avtivităţilor prestate în diferite instituţii;
- standardele mediului, incluzând cerinţele referitoare la diferite facilităţi fizice la nivelul
şcolii, al locului de muncă, al locuinţei, care trebuie modelate după cele disponibile
cetăţenilor obişnuiţi în societate (Nirje, 1980).
Obiectivul fundamental al primei definiţii a „normalizării” era acela că persoanele cu
dificultăţi de învăţare să poată beneficia de drepturi similare şi de o calitate a vieţii similară cu
persoanele obişnuite, considerate „valide”, „normal(Manea,2000,p59-106)
3.1.6. Documentarea
Această etapă se referă atât la culegerea informaţiilor cu privire la temă cât şi la culegerea
informaţiilor cu privire la populaţie, informaţii prealabile, existente în literatura sociologică,
în rapoartele unor anchete asemănătoare etc. documentarea trebuie să vizeze îndeosebi
rezultatele obţinute de altă echipă de cercetare pe aceeaşi temă şi în acelaşi „univers”.
Concluziile la care au ajuns ceilalţi cercetători vor putea constitui ipoteze sau elemente ale
unor ipoteze pentru ancheta care se pregăteşte. Documentarea serveşte, în fine, la stabilirea
bibliografiei temei, care nu poate lipsi din raportul nostru de anchetă. Această bibliografie
trebuie să fie suficient de reprezentativă pentru a garanta valoarea sistemului de concepte şi a
sistemului de ipoteze.
3.1.7. Stabilirea ipotezelor
Pentru a realiza scopurile anchetei trebuie formulate o serie de ipoteze care urmează a fi
verificate pe teren. Numai un set de ipoteze care ne va permite să formulăm întrebări clare şi
să construim formulare şi instrumente adecvate obiectivelor urmărite. O ipoteză se poate
prezenta sub forma unei propoziţii de tipul : „reuşita şcolară este, printre altele, funcţie de
caracteristicile mediului cultural în care trăieşte copilul” – Pierre Bourdieu. Pornind de la o
asemenea ipoteză, vom putea aborda problema construirii variabilelor, adică a traducerii
conceptelor şi noţiunilor în operaţii de cercetare definite.
Este greu, adesea, să delimităm ipotezele apriori de cele aposteriori, întrucât avem întotdeauna
nevoie de date şi de informaţii care să ne sugereze idei şi presupuneri. Formularea apriori
corespunde unei activităţi „pur intelectuale” a unui cercetător „relativ izolat”.
3.1.8. Construirea eşantionului
O anchetă se întreprinde cel mai adesea prin intermediul unui eşantion şi foarte rar prin
investigarea directă a întregii populaţii. Recensămintele sunt foarte rare, pe când anchetele
prin sondaj sunt extrem de frecvente.
A construi un eşantion înseamnă a căuta în sânul unei populaţii de referinţă, printr-un anumit
procedeu (de eşantionare), un anumit număr de indivizi a căror grupare trebuie să întrunească
anumite însuşiri, în primul rând însuşirea reprezentativităţii.
Eşantionul este astfel o parte a populaţiei studiate stabilită prin diferite procedee şi a cărei
investigare ne conduce la concluzii care vor putea fi extrapolate la ansamblul colectivităţii de
origine. Eşantionul este, prin definiţie, reprezentativ pentru populaţia din care a fost extras.
Se cunosc două procedee de eşantionare care se practică în mod obişnuit :
• procedeul probabilistic – sau al alegerii prin hazard;
• procedeul cotelor.
Caracterizarea esantionului:
Cercetarea s-a realizat în judeţul Vaslui .Eşantionul este format din adulţi cu vârste între
30 şi 50 de ani ce lucrează în domenii diferite.A fost aplicat un chestionar mixt ,care cuprinde
treisprezece întrebări, inchise ,semi-inchise cât şi deschise .Persoanele ce au completat
chestionare au raspuns la toate întrebările fiind interesate de a le completa.În total au fost
aplicate 55 de chestionare pe tema integrarii socio-profesionale a persoanelor adulte cu
handicap.
Concluzii finale
Handicapul se subscrie planului social ,fiind o consecinţa a deficienţei şi
incapacităţii,raportată la gravitatea şi cerintele mediului.Handicapul este considerat a fi un
dezavantaj social ,care împiedică sau limitează îndeplinirea de către individ a unui rol asteptat
de comunitate.Este o funcţie a relaţiei dintre persoana cu incapacitate şi mediul extern
,evidenţiat atunci când sunt întâlnite bariere culturale, fizice sau sociale,împiedicându-le
accesul la diferite activităţi sau servicii sociale care sunt disponibile, în condiţii normale
,celorlalte persoane din acelaşi context social.”Astfel handicapul are accepţiunea pierderii sau
limitării şanselor de a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel egal cu al
celorlalţi.”(manea,1986,p.33)
Societatea este reprezentată de indivizi şi de relaţiile stabilite între aceştia.Tendinţa generală
este aceea de perfecţiune şi omogenitate a membrilor comunităţii.Existenţa unei probleme
,indiferent de natura ei,generează dezechilibru la nivel societal ,care împlică utilizarea unui
volum mai mare de resurse în vederea satisfacerii nevoilor populaţiei.De aici tendinţa
persoanelor de a elimina ,ignora şi respinge cauzele ,care generează apariţia acestor perturbări
,din comunitatea în care face parte.
Dupa cum se ştie ,problematica handicapului a existat în toate timpurile chiar dacă s-a dorit
negarea acesteia şi a fost evidenţiată prin modalităţile de intervenţie ,de acţiune privitoare la
persoanele cu handicap.Intervenţia s-a concretizat fie prin izolarea fata de restul membrilor
comunitatii respective în diferite centre speciale,fie,în unele cazuri ,chiar prin exterminare.În
general societatea cataloghează persoana în funcţie de productivitatea şi randamentul în
câmpul muncii ,” munceşti,deci exişti.”Majoritatea consideră handicapul ca limite funcţionale
ale unei persoane,efectul bolii,condiţiei sau a unui accident.Dar , limitele funcţionale devin
handicap numai atunci când o persoana întâmpină obstacole care împiedică să-şi desfasoare
activitatea în mod normal.Aceste obstacole sunt ridicate ,de obicei ,de către indivizi ,care
destul de reticenţi la apariţia unei persoane cu handicap în imediata apropiere
,etichetează,stigmatizează şi marginalizează aceste persoane fără a le acorda posibilitatea de a
participa la viaţa socială.
În ceea ce priveşte atitudinea societăţii faţă de această categorie de persoane,identificăm doua
tipuri de discriminare: “discriminare negativa”care se manifestă prin încercarea de
eliminare,de marginalizare a acestor indivizi deficienţi şi “discriminare pozitivă” caracterizată
prin acordarea unor drepturi în plus faţă de ceilalţi membri ai comunităţii.(manea ,1986,p.7).
Tendinţa generală este aceea ca handicapul să fie vazut doar ca o limitatare a individului ,care
are efect doar asupra acestuia ,ca entitate unică ,izolată de ceilalţi.Însă o persoană
interacţionează cu membrii comunităţii din care face parte şi influenţează,fie direct ,prin
contactul cu membrii familiei din care fac parte ,cu personalul din cadrul şcolar,cu diverse
persoane care se ocupă de îngrijirea în vederea recuperării persoanei, fie indirect,fiind
beneficiar al serviciilor la care contribuie toate persoanele unei comunităţi indiferent dacă
apelează sau nu la ele.Astfel problematica handicapului nu trebuie analizată doar din
perspectivă unilaterală ,care vizează doar individul,ci trebuie realizată o intervenţie la nivel
societal şi familial,care implicit se va răsfrânge asupra individului.Acest mod de acţiune este
posibil atunci când vorbim de handicap ca “ dezavantaj social” .Problema se pune altfel atunci
când vorbim de deficienţă ,care priveşte latura medicală ,intervenţia se centrează pe
individ.Indiferent de traiectoria intervenţiei se urmareste atât bunastarea individului cât si a
societăţii în ansamblul ei.
Bibliografie
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
5.Credeti ca persoanele cu dizabilitati sunt discriminate la locul de munca sau in gasirea unui
loc de munca?
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
8.Cine ar trebui sa se implice mai mult pentru o mai buna integrare a persoanelor cu
dizabilitati in societate?
a) Societatea b) Institutiile c) Familia d)altele………
11. Ce sugestii aveti pentru o mai buna respectare a drepturilor persoanelor cu handicap in
Romania?
…………………………………………………………………………………………………
…………………........………………………
12. Credeti ca persoanele cu handicap sunt marginalizate si excluse la angajare?
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
13. Credeti ca o pregatire profesionala superioara i-ar putea ajuta in relatiile cu ceilalati?
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
Ocupatia :
Sexul:
Varsta:
Anexa 2
Integrarea socio-profesionala a persoanelor cu handicap
Chestionar:
Va rugam sa acceptati sa ne raspundeti la urmatoarele intrebari.Chestionarul prezinta
intrebari prin care sa aflam opinia publica cu privire la persoanele cu handicap.Va asiguram
ca toate informatiile vor ramane confidentiale,acestea fiind necesare doar in scopul prelucrarii
statistice.Va rugam sa cititi cu atentie fiecare intrebare si sa raspundeti corect incercuind
litera din dreptul raspunsului care corespunde opiniei dumneavoastre sau dati raspunsul dorit
acolo unde sunt locuri libere.
1.Cunoasteti persoane cu handicap ?
5. Daca ati raspuns “da” la intrebarea precedenta, puteti sa ne spuneti un drept al acestora?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………..………………
6.Ce sugestii aveti pentru o buna respectare a drepturilor persoanelor cu handicap in
Romania?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………
7.Credeti ca persoanele cu dizabilitati sunt discriminate la locul de munca sau in gasirea unui
loc de munca?
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
11. Ce credeti ca i-ar ajuta sa se integreze mai bine in societate si la un loc de munca?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………
12. Credeti ca o pregatire profesionala superioara i-ar putea ajuta in relatiile cu ceilalati cat si
in gasirea unui servici cu o mai mare usurinta?
a) Da b) Nu c) Nu stiu/ Nu raspund
Nr de angajati:
Ocupatia:
Sexul:
Varsta :