Inteligență emoțională

Ce este inteligența emoțională? Este capacitatea de a înțelege și gestiona propriile emoții,

precum și de a recunoaște și a răspunde adecvat la emoțiile celorlalți, fiind o abilitate esențială
pentru succesul atâr personal, cât li profesional, deoarece ne permite să gestionăm stresul, să
luam cele mai bune decizii și să construim relații sănatoase. (Losîi, 2009) Inteligența emoțională
include mai multe componente, inclusiv conștientizarea de sine, reglarea emoțională,
adaptabilitatea, empatia și capacitatea de a gestiona relațiile. Persoanele cu niveluri ridicate de
inteligență emoțională sunt conștiente de propriile emoții și știu să le controleze și să evite
comportamentul impulsiv. De asemenea, își pot adapta comportamentul și abordarea la situație și
mediu.

După anii 1990, începe să apară acest termen și în publicațiile de specialitate, până
atunci, doar IQ-ul era considerat factorul determinant de definire al excelenței în viață. Dar ce
este IQ-ul? El măsoară inteligența înnăscută a unei persoane și măsoară baza de informații a unui
individ, cum ar fi: memorie, vocabular, coordonarea vizuală și motorie. (Stein, Steven, Book,
Howard, 2003)

Autorul Daniel Goleman, într-un studiu realizat în S.U.A, în propria sa carte "Inteligență
emoțională spune că "Datele demonstrează că programele de educaţie socială şi emoţională au
determinat îmbunătăţiri ale reuşitelor academice, după cum demonstrează rezultatele testelor de
evaluare şi mediile anuale. În şcolile care au participat la studiu, până la 50% dintre copii au
arătat îmbunătăţiri ale punctajelor şi până la 38% şi-au îmbunătăţit media anuală. Graţie
educaţiei sociale şi emoţionale, şcolile au devenit mai sigure, incidentele cauzate de
comportamentele neadecvate au scăzut cu o medie de până la 28%; suspendările de la cursuri au
scăzut cu până la 44%; alte sancţiuni disciplinare, cu 27%. Concomitent a crescut rata prezenţei
la cursuri, iar 63% dintre elevi au manifestat un comportament pozitiv semnificativ îmbunătăţit."
(Goleman, 2005) Mulți experți cred că IQ-ul nu poate fi schimbat prin experiență sau educație.
În cel mai bun caz, IQ contribuie cu 20% la factorii care determină succesul în viață, iar restul de
80% vine în detrimentul altor factori. Inteligența emoțională este o mare parte a celor 80%. Este
capacitatea de a te motiva și de a persevera în fața frustrării.
 Inteligența emoțională are asemănări cu numoare teorii de comunicare și comportament
precum: Programarea Neuro- Lingistică, Analiza Tranzacțională și empatia. Empatia este o
abilitate importantă. Oamenii empatici sunt capabili să înțeleagă și să simtă emoțiile celorlalți,
ceea ce le permite să formeze conexiuni autentice și să ofere sprijin emoțional. Programarea
neuro-lingvistică (NLP) este o metodă de auto-dezvoltare și comunicare eficientă care se
concentrează pe relația dintre modul în care gândim (nervi), limbajele pe care le folosim
(lingvistică) și acțiunile noastre (programare). NLP folosește tehnici și strategii pentru a
recunoaște și a schimba tiparele mentale și comportamentale limitative pentru a atinge
obiectivele dorite. Poate fi aplicat în multe domenii precum afaceri, psihoterapie, învățare și
dezvoltare personală. (Ţîmbaliuc, 2014) O altă teorie care are la bază, inteligența emoțională este
analiza tranzacțională și este o metodă de psihoterapie dezvoltată de Eric Berne în anii 1950.
Cercetarea lui se concentrează pe interacțiunea socială și comunicarea umană, analizând modul
în care oamenii relaționează și interacționează în diferite situații. Această analiză identifică trei
stări ale ego-ului: părinte, adult și copil și analizează modul în care aceste stări ne afectează
comportamentul și relațiile și explorează , de asemenea, concepte precum tranzacțiile
(schimburile comunicative), jocurile psihologice și scenariile de viață. Această metodă poate fi
folosită pentru psihoterapie, consiliere, dezvoltarea personalității, educație și management
interpersonal. Scopul analizei tranzacționale este de a ajuta oamenii să-și înțeleagă mai bine
comportamentul și să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare și relație. (Berne, E., Stroie, L.,
& Gheorghe, N., 2011)

Prin dezvoltarea inteligenței emoționale, având în vedere teoriile enumerate mai sus, este
posibil de atins o productivitate mai înaltă și un nivel sporit al succesului atât pentru propria
persoană, cât și la cei din jur. O alta teorie care este legată de inteligența emoțională este Teoria
lui Maslow. Persoanele care ajung la stadiul de autoactualizare tind să aibă o inteligență
emoțională foarte ridicată. Sunt interesați de autorealizare, folosindu-și potențialul creativ.
Persoanele cu niveluri mai scăzute de nevoi fiziologice și de siguranță au niveluri semnificativ
mai scăzute de inteligență emoțională. Cele cinci niveluri ale piramidei nevoilor explică de ce
nevoile inferioare sunt deficitare emoțional și, cu alte cuvinte, arată un potențial mare pentru
dezvoltarea abilităților de inteligență emoțională. (Ţîmbaliuc, 2014) Dezvoltarea inteligenței
emoționale necesită practică și conștientizare constantă a propriilor emoții. Aceasta poate fi
realizată prin auto-reflecție, cultivarea empatiei, îmbunătățirea abilităților de comunicare și
gestionare a conflictelor, precum și prin creșterea nivelului de conștientizare emoțională și
regularea emoțiilor.

Inteligența emoțională joacă un rol deosebit deoarece este un criteriu esențial pentru
succes și pentru modelarea interacțiunilor dintre manageri și angajați în mediul de
lucru. (Brackett, M. A & Salovey, P, 2006) Prin urmare, liderii cu niveluri ridicate de inteligență
emoțională sunt mai organizați, mai productivi la locul de muncă și mai capabili să valorifice
emoțiile pentru a îmbunătății procesele de luarea a deciziilor și a suscita entuziasmul colegiilor
săi. Ea se dezvoltă pe parcurs ce suntem de propriile aptitudini, respectiv emoții, fiind astfel mai
ușor de controlat. Din perspectiva autoriilor enumerați este importantă gradului de dezvoltare a
abilităților de comunicare și datorită necesității de a crea relații bune cu ceilalți. În acest context,
inteligența emoțională este, pe de o parte, un factor important în succesul profesional, întrucât
componentele sale ajută angajații să ia decizii în activitățile de grup și pe de alta parte, reprezintă
capacitatea de înțelegere a propriilor emoții.

Calitatea relațiilor noastre este un indicator important al calității vieții noastre. Este
important să conștientizăm importanța pe care o alocăm inteligenței emoționale și modul prin
care ne putem antrena pentru a o dezvolta într-un mod cât mai eficient și cât mai rapid. În
continuare, voi enumera câteva reprezentări ale emoțiilor și cum se manifestă acestea. Plăcerea
este starea emoțională afectivă, fundamentală caracterizată prin sentimentul de bucurie și de
nemulțumire trezit de senzații sau emoții negative. Furia este o emoție puternică caracterizată
prin intensitate, iritabilitate și o dorință de a exprima agresivitate sau ostilitate față de o situație, o
persoană sau un eveniment. Este adesea declanșată de sentimentul de nedreptate, frustrare,
amenințare sau insultă și poate fi însoțită de reacții fiziologice precum creșterea tensiunii
arteriale, puls accelerat și tensiune musculară. Ea poate varia în intensitate, de la un sentiment
ușor de iritare până la un acces de furie în care persoana poate pierde controlul și poate manifesta
comportamente agresive verbale sau fizice. Frica este o emoție de teamă sau neliniște provocată
de o amenințare percepută sau de un pericol iminent. Este un răspuns natural al organismului la
situații în care se simte vulnerabil sau expus la un potențial risc fizic, emoțional sau psihologic.
Frica poate fi o reacție utilă în anumite situații, deoarece ne poate mobiliza să acționăm în mod
corespunzător pentru a ne proteja. Cu toate acestea, uneori frica poate deveni excesivă și
irațională, ducând la anxietate sau fobii. Bucuria este o emoție pozitivă intensă și plăcută,
caracterizată prin sentimente de fericire, satisfacție și împlinire. Este adesea asociată cu o stare
de euforie, entuziasm și un sentiment general de bine. Bucuria poate fi declanșată de evenimente
sau situații care ne aduc plăcere, împlinire personală, realizări sau conexiuni sociale pozitive.
Această emoție poate fi resimțită în diferite grade, de la o stare de fericire liniștită până la o stare
extatică și entuziastă. (Todoroi, N., Belinski, T., Micuşa, D., & Dumitru, T., 2019)

O problema delicată rămâne totuși diferența dintre cele două inteligențe și cum le putem
distinge pe cele două. Conceptul de intelingeță poate fi descris ca o abilitate generală, în mare
măsură moștenită, de a transforma informațiile preexistente în noi concepte și deprinderi. În
majoritatea dintre ele, teoreticienii inteligenței emoționale cred că inteligența educațională și
inteligența emoțională sunt două forme distincte de inteligență. Desigur, există și puncte comune.
Ambele forme de informații funcționează folosind cunoștințe declarative și faptice și aplică
aceste cunoștințe în mod flexibil. Cunoașterea declarativă urmărește să înțeleagă natura unei
situații date, în timp ce cunoștințele procedurale se referă la ceea ce trebuie făcut într-adevăr într-
o situație dată.

Totuși, ceea ce distinge clar cele două forme de inteligență este dat de context și de
modul în care acestea solicită și aplică cunoștințele. Astfel, inteligența educațională, așa cum am
menționat mai devreme, implică de obicei rezolvarea unor probleme bine definite, adică
probleme cu stări inițiale și finale, precum și pașii care trebuie parcurși pentru a trece de la starea
inițială la starea finală. Pentru aceste probleme, există întotdeauna o soluție care poate fi
considerată cea mai bună. Inteligența emoțională se preocupă de rezolvarea unor probleme
ambigue, adică probleme care pot fi interpretate în moduri diferite și nu există o soluție obiectivă
optimă. Cu toate acestea, abordări diferite pot duce la rezultatele dorite. Majoritatea problemelor
cu care ne confruntăm sunt legate social și este unanim acceptat că inteligența emoțională are un
predictor mult mai puternic al succesului social decât inteligența academică. (Todoroi, N.,
Belinski, T., Micuşa, D., & Dumitru, T., 2019)

Pe scurt, inteligența emoțională este esențială pentru a ne atinge maximul potențial, atât
în viața personală, cât și în cea profesională. Dezvoltarea acestei abilități ne ajută să ne
gestionăm emoțiile, să construim relații sănătoase și să luăm decizii informate, contribuind la o
viață de echilibru și împlinire.
Bibliografie
1. Berne, E., Stroie, L., & Gheorghe, N. (2011). Analiza tranzacţională în psihoterapie. (E.
Trei, Ed.) Editura trei.
2. Brackett, M. A & Salovey, P. (2006). Measuring emotional intelligence with the Mayer-
Salovey-Caruso Emotional Intelligence Test. Psicothema, 18, 34-41.
3. Goleman, D. (2005). Inteligenţa emoţională. Editura Curtea Veche.
4. Losîi, E. (2009). Inteligenţa emoţională şi activitatea profesională. Psihologie, revista
ştiinţifico-practică, 3, 43-48.
5. Stein, Steven, Book, Howard. (2003). Forţa inteligenţei emoţionale. Editura ALLFA.
6. Ţîmbaliuc, N. (2014). Inteligenţa emoţională în contextul teoriilor comportamentale.
Economie şi Sociologie, 2, 97-102.
7. Todoroi, N., Belinski, T., Micuşa, D., & Dumitru, T. (2019). INTELIGENŢA
EMOŢIONALĂ ÎN SOCIETATEA CONŞTIINŢEI. ARA Journal of Arts and Culture, 2,
100-111.