EQ VS.

IQ
Drăghiciu Valentin
Petrescu Bianca
Almășan Matei
 CUPRINS
 Inteligența emoțională
 Gestionarea emoțiilor - Identificarea sentimentelor
 Coeficientul de inteligen ță
 Cum se măsoară IQ-ul?
 EQ vs. IQ
 Angajatul ideal – angajatul inteligent emoţional
 INTELIGENȚA EMO ȚIONALĂ
Inteligența emoțională reprezintă abilitatea unui individ de a opera și a recunoa ște
propriile emoții, dar și ale celorla ți, utilizând informa țiile emo ționale cu scopul de a gestiona
relațiile interpersonale într-un mod empatic și eficient. Cele cinci componente ale inteligen ței
emoționale se regăsesc în autocunoa ștere, autostăpânire, motiva ție, empatie și stăpânirea
abilităților sociale.

Printre avantajele inteligen ței emo ționale se enumeră: îmbunătă țirea rela țiilor cu oamenii,
comunicarea, dezvoltarea abilită ții de empatie, cre șterea încrederii, reducerea nivelului de
stres, gestionarea mai sigură a schimbării, perspectivelor de carieră

S-a constatat, fără a fi demonstrat știin țific, că persoanele cu o inteligen ță emo țională (IE)
ridicată au o sănătate mintală mai mare, performan ță mai bună la locul de muncă și abilită ți de
conducere. Daniel Goleman a indicat că IE a reprezentat 67% din abilită țile necesare pentru
performanțe ca lideri, și a contat de două ori mai mult decât cuno șțin țele tehnice sau IQ-ul.
 Charles Darwin a eviden țiat importan ța expresiei emo ționale pentru supravie țuire.În secolul
20 cercetătorii au început să con știentizeze importan ța aspectelor non-cognitive pentru inteligen ță.
Immanuel Kant (1724-1804) distingea „trei tipuri de ac țiuni”: (i) ac țiunea tehnică (modul de
gestionare a obiectelor), (ii) ac țiunea pragmatică (modul de a face fa ță oamenilor) și (iii) ac țiunea
etică (modul de abordare a valorilor morale), transferate de Müller-Merbach la nivelul inteligen ței.
Distincția dintre ac țiunea tehnică, pragmatică și etică ajută la con știentizarea responsabilită ții totale
a agen ților. Conform lui Kant, acestor ac țiuni le corespund imperativul ipotetic subordonat
imperativelor categorice. Există o ierarhie între cele trei tipuri de ac țiuni și imperativele
corespunzătoare. Problematica și imperativul afirmativ sunt ipotetice prin faptul că sunt
subordonate imperativului categoric. Conform lui Russell, imperativul ipotetic spune cum trebui
acționat în func ție de scop, spre deosebire de imperativele categorice care declară necesitatea
unor acțiuni fără a ține cont de niciun scop; astfel imperativul categoric „ac ționează ca și cum
maximul ac țiunii tale ar deveni prin voia ta o lege naturală generală.”

În 1920, E. L. Thorndike, a folosit termenul de inteligen ță socială în rela țiile umane,

propunând mai multe tipuri de inteligen ță. În 1940, David Wechsler, a eviden țiat importan ța
factorilor afectivi, personali și sociali în a prezice capacitatea cuiva de a reu și în via ță.
 Termenul „inteligen ță emo țională” a apărut pentru prima dată într-o lucrare din 1964 a
lui Michael Beldoch, și în lucrarea din 1966 a lui B. Leuner intitulată „Inteligen ță emo țională și
emancipare” în Jurnalul psihoterapeutic: “ Practica psihologiei copiilor. și psihiatria copiilor”.
În 1983, în Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, Howard Gardner introduce
ideea inteligen țelor multiple, interpersonale și intrapersonale.Termenul a reapărut în teza de
doctorat a lui Wayne Payne, A Study of Emotion: Developing Emotional Intelligence în 1985.
Prima utilizare a termenului „EQ” (Emotional Quotient) a fost într-un articol a lui Keith
Beasley în 1987 în revista britanică Mensa.În 1989, Stanley Greenspan a prezentat un model
care descrie IE, urmat de un altul al lui Peter Salovey și John Mayer publicat în anul următor.
Psihologii John Mayer și Peter Salovey au introdus conceptul de inteligen ță emo țională
ca „Abilitatea de a percepe emo țiile, de a accesa și de a genera emo ții, astfel încât să ajute
gândirea, să în țeleagă emo țiile și cuno știn țele emo ționale și să regleze emo țional reflectiv,
astfel încât să promoveze cre șterea emo țională și intelectuală”.Termenul a devenit cunoscut
odată cu publicarea căr ții lui Daniel Goleman: Emotional Intelligence – Why it can matter
more than IQ.În 1996, Reuven Bar-On a dezvoltat prima măsurare știin țifică validată a
inteligenței emo ționale, printr-un test care acoperă cinci domenii: intrapersonal, interpersonal,
adaptabilitate, managementul stresului și dispozi ție generală.Distinc ția dintre inteligen ța
emoțională a trăsăturilor și inteligen ța emo țională a abilită ților a fost introdusă în anul 2000.
Gestionarea emoțiilor - Identificarea sentimentelor

Inteligența emoțională (IE) este un set de abilită ți pentru răspunsurile la evenimente care
constituie emo ții.Prin integrarea inteligen ței cu emo ția se pot determina „cel pu țin unele răspunsuri
„corecte” în ceea ce prive ște sentimentele” pentru a distinge indivizii în func ție de IE într-un context
cultural dat. Biograful lui Steve Jobs, Walter Isaacson, a atribuit o parte din succesul lui Jobs în
conducerea Apple capacită ților sale de a identifica, analiza și controla emo țiile. „El a știut, intuitiv,
cum să creeze produse care să mul țumească, interfe țe prietenoase și mesaje de marketing
atrăgătoare.” Rezultă că nu inteligen ța în sensul tradi țional a făcut din Jobs un lider în industria sa.
El a înțeles, în realitate, oamenii mai bine decât concuren ții săi, folosindu-se de această în țelegere
în proiectarea produselor firmei Apple.

Inteligența emoțională este capacitatea indivizilor de a recunoa ște propriile emo ții și pe cele ale
celorlalți, de a discerne între sentimente diferite și de a le eticheta corect, folosind informa țiile
emoționale pentru a ghida gândirea și comportamentul și a gestiona și regla emo țiile pentru a se
adapta mediilor sau pentru a atinge obiectivele proprii.
 COEFICIENT DE INTELIGEN ȚĂ
IQ-ul (Intelligence Quotient) reprezinta masura inteligentei umane exprimata printr-un
numar rezultat in urma sustinerii unui test standardizat, raportat la varsta cronologica. Marea
majoritate a oamenilor se situeaza undeva in jurul valorii de 100 (in intervalul 90 – 110), avand
o inteligenta medie. O valoare peste 120 este considerata inteligenta superioara, iar de la 130
in sus vorbim despre supradotare cognitiva. In sens invers, un IQ de 75 – 85 exprima un
“intelect de limita”, in timp ce un IQ sub 70 arata existenta unui retard in functionarea cognitiva.

Desi, conform definitiei recente a

inteligentei, IQ-ul nu reflecta numai
dimensiunea cognitiva a inteligentei unei
persoane, valoarea sa ofera o predictie
destul de buna asupra performantei
academice si profesionale a persoanei
evaluate.
 Desi este general agreat ca potentialul de inteligenta al omului este mostenit genetic,
influenta factorilor de mediu este de asemenea importanta, putand fie diminua, fie creste
potentilul innascut. Astfel, expunerea la un mediu de viata bogat in experiente variate in
copilaria timpurie, dar si relationarea sociala au un rol major in dezvoltarea inteligentei.
Inteligenta castigata prin educatie, denumita inteligenta cristalizata, este masurata prin
teste de inteligenta care implica operarea cu diferite concepte verbale. Spre exemplu, se
masoara:
• Bogatia vocabularului unei persoane
• Capacitatea sa de a intelege si utiliza cuvinte sau expresii cu grad crescut de
abstractizare
• Capacitatea de a face rationamente verbale
• Intelegerea si reactionarea corecta la situatiile sociale, de “bun-simt”

In aprecierea corecta a inteligentei unei persoane, sunt importante ambele componente

– atat inteligenta non-verbala, cat si cea verbala.
 CUM SE MASOARA IQ-UL?

Desi testele de inteligenta standardizate

pot masura IQ-ul incepand cu varsta de
aprozimativ 3 ani si pana la varsta de 90 de ani,
o evaluare complexa si valoroasa a abilitatilor
cognitive (atat verbale, cat si non-verbale) poate
fi facuta dupa varsta de 6 ani. Pentru a putea
lua decizii corecte in privinta planului
educational al unui copil, este foarte important
sa fie evaluate cele doua componente majore
ale inteligentei: cea non-verbala (inteligenta
fluida, mostenita genetic) si cea verbala
(inteligenta cristializata, castigata prin
educatie).
In plus, memoria de lucru si viteza de
procesare mentala sunt alte doua dimensiuni
cognitive cu impact major asupra scorului total
IQ.
 EQ. VS. IQ.

Numeroase studii s-au concentrat pe importanţa EQ şi beneficiile acesteia. Prin urmare,

inteligența emo țională:
• Este baza relaţiilor de succes, armonioase
• Ajuta la creşterea calităţii vieţii
• Este esenţială în educaţia copiilor: aceştia obţin note mai bune la şcoală, fac alegeri
sănătoase, înţeleg eşecul ca pe o parte firească a vieţii, transformându-l într-o motivaţie
şi mai puternică, ştiu să îşi gestioneze emoţiile şi să facă alegeri sănătoase.
• Reduce manifestările agresive ale copiilor
 Mai mult decât atât, inteligen ța emo țională este un factor mult mai important al
succesului profesional decât IQ-ul ridicat, ceea ce înseamnă că nu doar calităţile intelectuale
vor fi apreciate în viitor, ci şi capacitatea de a lucra în echipă, de a se adapta cu uşurinţă, de
a învăţa rapid şi, cel mai important, de a empatiza cu ceilalţi – pentru a putea lucra cât mai
eficient şi armonios. Joburile viitorului vor fi cele în care angajatul ideal este educat şi din
punct de vedere emoţional.
EQ in educatie. Însă EQ – inteligenta emoţională este mai mult decât empatie şi relaţii
armonioase. Copilul inteligent din punct de vedere emo țional este, de asemenea, cel care
poate să- și definească propriile emo ții, să le gestioneze și să îşi controleze reacţiile în situaţii
de criză.

Omul de succes este acela care îşi poate controla furia şi dezamăgirea – şi care poate
găsi cele mai bune modalităţi de a transmite mesajele sale, fără a-i pune pe ceilalţi în
conjuncturi neplăcute, fără a-i jigni, fără a le comunica problema agresiv şi cu ton critic.
 Pe măsură ce copilul cre ște, devine adolescent și adult, inteligenţa emoţională devine
un factor esenţial în realizarea sa ca persoană. Fiind strâns legată de motivaţie şi
introspecţie, inteligenţa emoţională îl ajuta pe viitorul adult să facă mai uşor faţă stresului, să
îşi cântărească atent alegerile şi să rezolve cu calm problemele – pentru a-şi atinge
obiectivele.
Altfel spus, inteligenţa emoţională ar putea fi rezumată, pe scurt, ca fiind abilitatea de a
trăi o viaţă conştientă, sănătoasă, echilibrată şi împlinită.
Iar pentru aceasta…pregătirea şcolară nu este suficientă. Inteligenţa emoţională trebuie
antrenată permanent, prin lucruri simple, plăcute şi eficiente.
 ANGAJATUL IDEAL – ANGAJATUL INTELIGENT
EMOŢIONAL
Angajatorii de astăzi caută persoane cu un EQ înalt, spune Steven Stein, CEO al Multi-
Health Systems, companie care a venit cu EQi, unul dintre primele teste de inteligen ță
emoțională. Testarea inteligen ței emo ționale a poten țialilor angaja ți – de obicei ca parte a
interviului final – este legală, atât timp cât se referă la postul solicitat, spune el.
Pentru că fiecare părinte îşi doreşte un copil reuşit şi fericit, IQ şi EQ trebuie să fie
educate concomitent. Succesul începe în copilărie.
Educarea IQ –ului: informaţia, pregătirea intelectuală susţinută, nu sunt suficiente
pentru a ne atinge scopurile şi a trăi viaţa pe care ne-o dorim. Inteligenţa emoţională, EQ,
este obligatorie pentru a echilibra şi definitiva omul de succes – din toate punctele de vedere:
profesional, personal, rela țional.
 BIBLIOGRAFIE
• https://tikaboo.ro/eq-vs-iq-de-ce-inteligenta-emotionala-il-va-ajuta-mai-mult-pe-copii/
• https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-este-iq-ul-si-cum-se-masoara