Particularitati ale stilurilor de conducere

in organizatia militara

În orice tip de organizatie umana exista doua nivele - conducerea si

executia, iar randamentul, performantele, succesul activitatii desfasurate depind în mare masura
si de raportul dintre conducere si executie, de relatiile ce se stabilesc între aceste doua nivele.
Importanta acestui factor a determinat efectuarea unor studii economice, sociologice si
psihologice, care au definit si au caracterizat activitatea de conducere sub toate aspectele ei,
precum si relatiile dintre sefi si subalterni.

Stilul de conducere însumeaza toate particularitatile caracteristice cadrelor

de conducere, ansamblul de atitudini, metode de lucru adoptate si trasaturile specifice relatiilor
cu subalternii si cu mediu extern.

În aprecierea unui anumit stil de conducere, un rol important îi revine

sistemului de relatii interumane si, prin urmare, în sens larg, stilul de conducere poate fi definit
ca felul de a lucra cu oamenii. Un stil de conducere eficient are în vedere apropierea realitatii
conduse de modelul functional ideal. Stilul de conducere reiese întotdeauna din modul cum este
perceput conducatorul, liderul sau seful respectiv de catre cei cu care se afla în relatii functionale
: subalterni, colaboratori si superiori. Toti acesti oameni mai cu seama subordonatii, percep stilul
de conducere al sefilor ca fiind acela care le caracterizeaza activitatea pe termen lung, indiferent
de abaterile întâmplatoare de la conduita obisnuita .

Persoanele cu rol important în abordarea unui anumit stil de conducere

sunt:

a.) superiorii - într-o structura puternic ierarhizata, unde conducerea se

desfasoara pe mai multe nivele, uneori, conducatorii aflati la baza sau la

mijlocul piramidei adopta o forma de "cameleonism protector", comportându-se întocmai ca
superiorii.

b.) colaboratorii sau colegii de acelasi rang - modelele de conducere ale

colegilor de acelasi rang, pot servi ca model pentru stilul propriu.

c.) subalternii - competenta, motivatia acestora, performantele lor pot

determina adoptarea unui anumit stil de conducere .

 Pe lânga acestia, la baza unui anumit stil de conducere mai stau si alti
factori: cadrul normativ care reglementeaza activitatea într-o institutie, timpul necesar luarii unei
decizii etc.

În literatura de specialitate, în lucrari de management, psihologie sociala si

organizationala, exista mai multe clasificari ale stilurilor de conducere cum ar fi:

A.Criteriul autoritatii conducatorului - în functie de acest criteriu se

disting urmatoarele stiluri de conducere:

+ stilul de conducere autoritar (în anumite lucrari apare cu variantele

autoritar-exploatator, autoritar-binevoitor, autoritar-restrictiv) este în general propriu
conducatorilor rigizi în respectarea regulamentelor si planurilor de actiune lipsiti de sociabilitate,
cu prejudecati, care utilizeaza metode de constrângere si creaza o atmosfera tensionala,
încordata.

+ stilul democrat sau participativ, se caracterizeaza prin colaborare în

munca de conducere, considera ca ei si angajatii lor formeaza o echipa, tind sa fructifice pe
deplin ideile, opiniile si punctele de vedere ale subordonatilor lor. Deviza acestui tip de
conducator ar putea fi : " suntem platiti sa gândim si sa muncim ca un grup unitar" .

+ stilul neutru sau permisiv - se limiteaza la asigurarea directiilor si

orientarilor generale de principiu si lasa angajatilor o mare libertate de actiune. Deviza unui sef
neutru ar fi : " poti face treaba asta cum doresti, atât timp cât îndeplinesti obiectivul stabilit." Este
stilul caracteristic al "sefului de treaba", care evita orice interventie în organizarea si conducerea
colectivului din subordine si care este preferat de subalterni întrucât foloseste mijloace pozitive
de motivare

B. Dupa atitudinea fata de responsabilitatii, putem distinge :

+ stilul repulsiv, manifesta o anumita repulsie fata de sarcinile ce îi revin,

evita responsabilitatile, prefera spontaneitatea si flexibilitatea în luarea deciziilor, în detrimentul
unei fundamentari corespunzatoare a activitatii .

+ stilul dominant - conducatori dinamici, activi, exigenti care pot influenta

aparitia unui climat negativ, favorabil conflictelor. Subalternii mai sensibili îsi pierd confortul
psihologic, apar sentimente de insecuritate, oamenii îsi pierd treptat initiativa personala, apare
formalismul si supunerea în munca, care duc la scaderea performantelor.

+ stilul indiferent, este lipsit de interes fata de orice interventie în

organizarea si conducerea colectivului, nu ofera sprijin moral si afectiv oamenilor, dar nici nu le
controleaza rezultatele, fapt care ar putea duce la neatingerea obiectivelor .
 C. În functie de starea psihica, de tonusul general al conducatorului :

+ stilul conducatorului încordat - caracterizat prin precautie, îngrijorare

excesiva, el ea masuri de siguranta, supraapreciaza situatiile cu care se confrunta si subapreciaza
propriile posibilitatii de raspuns la aceste situatii . Acest tip de conducator va crea neliniste,
agitatie si teama în grupul de munca, ducând la epuizarea treptata a acestuia.

+ stilul de conducere relaxat - se caracterizeaza printr-o insuficienta

mobilizare în scopul valorificarii pregatirii sale profesionale si în practica conducerii institutiei.

D. În functie de directia de orientare a activitatii de conducere se disting :

+ stilul de conducere orientat spre sarcina - descrie un tip de

comportament centrat în mod exclusiv pe îndeplinirea riguroasa a misiunilor încredintate, pe
executarea sarcinilor si atributiilor functionale tinând cont de termenele si de standardele
calitative stabilite, ignorând factorul uman, caruia îi acorda mai putina încredere si mai putine
posibilitati de exprimare.

+ stilul de conducere orientat spre problematica umana - îl caracterizeaza

pe acel lider centrat pe relatiile interpersonale, interesat de stabilirea si ameliorarea acestora,
respecta ideile si parerile angajatilor si valorizeaza armonia grupului.

+ stilul de conducere echilibrat - orientat în mod echitabil atât pe

îndeplinirea sarcinilor de lucru, cât si pe problematica umana. Acest conducator va sti sa-si
stimuleze si sa-si motiveze angajatii, le va acorda încredere, le va respecta drepturile si opiniile,
dar va veghea si la îndeplinirea obiectivelor grupului sau institutiei pe care o conduce.

Aceste criterii de clasificare, precum si altele pe care le întâlnim în

literatura de specialitate sunt concepute pentru a facilita întelegerea problematicii conducerii ca
activitate umana, organizata si reglementata în orice tip de institutie. Stilurile de conducere
prezentate si criteriile mentionate nu se manifesta izolat, ci exista o anumita concordanta între
ele. Astfel, un conducator autoritar va prezenta în mod constant caracteristicile liderului
dominant, care nu este interesat de stabilirea în interiorul grupului pe care îl conduce a unor
relatii de prietenie, de colaborare si colegialitate, va fi încordat si va transmite în jurul sau
neliniste si teama; el va fi întotdeauna centrat pe îndeplinirea sarcinilor de lucru, indiferent de
situatia în care se lucreaza si indiferent de factorul uman cu care lucreaza.

Când vorbim de stiluri de conducere prezente în mediul militar, ne referim

în primul rând la autoritate , la modul si la masura în care se manifesta aceasta ( exces de
autoritate , echilibru sau insuficienta) , întrucât nu se poate vorbi despre activitate în mediul
militar în absenta autoritatii . Fiecare lider militar îsi manifesta autoritatea cu care a fost investit ,
fie prin conduite restrictive , dominante , iar subordonatii percep constrângerea si frustrarile , fie
prin competenta profesionala si abilitati sociale , iar oamenii simt respect si satisfactii în munca.
 Se constata uneori ca stilul de conducere al celui aflat în vârful ierarhiei
(comandantul) se propaga la toate nivelele ierarhice din subordine. Însa , chiar si în aceste
conditii , fiecare conducator îsi va pune amprenta sa personala asupra modului în care îsi exercita
atributiile de conducere si va tine cont si de particularitatile grupului condus ( marime ,
pregatire profesionala , nivel de disciplina etc. ). Totodata , el va influenta grupul condus sub
aspectul coeziunii acestuia , climatului psihosocial existent în interiorul grupului, atitudinile ,
motivatia si satisfactia în munca a fiecarui membru.

La nivelul subunitatilor militare se constata uneori ca în situatii

asemanatoare , grupuri asemănătoare atât prin componenta cât si prin sarcinile de executat , obtin
performante diferite , iar atmosfera din interiorul acestor grupuri este diferita , iar aceste
diferente se datoreaza atât capacității de organizare si de actiune a fiecarui grup sau subunitate,
profesionalismului membrilor acestora, cât si stilului de conducere al fiecarui lider militar.

Atitudinea fata de munca poate fi exprimata pozitiv sau negativ si se

manifesta prin întelegerea de catre individ a necesitatii de a desfasura o activitate utila si de a-si
pune în valoare aptitudinile. O atitudine pozitiva presupune atasament fata de profesie,
capacitatea omului de a fi constiincios, dornic sa progreseze de a fi creativ, de a- si planifica
judicios activitatile, de a-si organiza timpul astfel încât sa faca tot ce si-a propus si de a fi
pregatit oricând sa faca fata unor sarcini complexe.

Atitudinea fata de ceilalti în general se exprima prin gradul de deschidere

fata de cei din jur, fata de colegi, si exprima gradul de pretuire, respect, fata de ceilalti fasa de
om în general.
Atitudinea fata de ceilalti este expresia stilului de cooperare, a respectului dintre oameni, factori
importanti pentru coeziunea si succesele unui grup de munca. Atunci când liderul îi încurajeaza
pe oameni sub aspectul relatiilor sociale când le arata respect, sprijin în activitate, când
încurajeaza munca în echipa, buna întelegere si prietenia în rândul celor pe care îi conduce
acestia vor fi altruisti, întelegatori loiali, sinceri, vor actiona ca un tot unitar pentru îndeplinirea
îndatoririlor ce le revin.

Pe de alta parte, atitudinea antagonica a sefului, care nu vede cu ochi buni

relatiile interumane de prietenie si întrajutorare, va determina în cadrul grupului condus reactii de
antipatie între oameni, concurenta neloiala, conflicte, suspiciuni si chiar agresivitate între colegi.

Desigur, în formarea , dezvoltarea , modificarea atitudinilor subordonatilor

este foarte importanta si atitudinea liderului militar , dar nu este suficienta, nu este singurul
factor determinant în acest sens , deoarece , în mediul militar vin oameni cu nivele educationale
diferite, din medii diferite, cu structuri de personalitate diferite. În aceste conditii, anumite
moduri de actiune sunt stabilite prin regulamente si norme specifice, însa , formarea unor
atitudini pozitive, favorabile activitatii depinde în mare masura de capacitatea empatica , de
tactul pedagogic si de abilitatile manageriale ale comandantilor si sefilor tuturor nivelelor
ierarhice.

STILURILE DE LEADERSHIP – DESCRIERE

A. 1. În opinia dumneavoastră care este caracteristica comună a stilurilor

de leadership in organizația militară?

Caracteristica comuna a stilurilor de leadership este modul prin care

liderul alege să dezvolte un comportament prin care acesta poate să își conducă subordonații
pentru a atinge obiectivele dorite și modul prin care își organizează activitățile.

B. Leadership Autoritar (Autocratic)

Un lider conduce intr-un mod autoritar atunci cand ia decizii fara

consultarea membrilor echipei sale, spunandu-le ce sa faca si cum sa faca.

Beneficiul acestui stil de conducere consta in faptul ca este foarte eficient:

puteti lua decizii rapide, iar angajatilor nu li se permite sa se opuna.

Dezavantajul este ca un mediu de lucru autoritar este de multe ori

demoralizator si demotivant pentru angajati. De asemenea, exista posibilitatea sa nu mai
beneficiati de informatii de la membrii echipei, precum si de cunostintele si experienta lor daca
utilizati aceasta abordare, care poate limita sever inovatia si performanta in echipa
dumneavoastra.

In plus, in multe culturi, membrii unei organizatii resping ceea ce nu

inteleg si opun rezistenta conducerii autoritare. Aceasta poate provoca dezangajare si nefericire
in echipa si chiar ii poate face pe membri sa fie agresivi sau ostili. Totodata, poate duce la
absenteism ridicat si fluctuatie marita de personal.

Leadership-ul autoritar este adesea potrivit atunci cand aveti nevoie sa

luati decizii rapide in timpul crizelor, dar este nociv in multe medii de afaceri moderne.

C. 5 factori : liderul, subordonații, presiunea timpului, standardele cerute,

componentele materiale.