5.

Descriei trsturile stilurilor de conducere (dac gsii alt informaie v rog s completai)
Stilul de conducere reprezinta felul in care un conducator isi desfasoara activitatea, intelegand
prin aceasta trasaturile particulare ale stilului sau de munca si este un factor care influenteaza in
mare masura productivitatea si eficienta grupului pe care il conduce, indiferent daca ne referim la
o organizatie in ansamblul sau sau doar la o parte a acesteia, la un departament, de exemplu. Un
conducator care este deschis, corect, adaptabil, sociabil, dinamic si sigur pe sine, un profesionist,
fara a fi ingamfat, exigent dar nu intolerant si care stie sa transforme aceste trasaturi de caracter
in adevarate fundamente ale unui stil comportamental in relatiile sale pe plan profesional va avea
mai mult succes si va fi mai eficient decat un conducator cu trasaturi diametral opuse.
In acest sens, trebuie considerat ca in cadrul stilului de conducere sunt incluse si trasaturi de
personalitate, trasaturi de caracter si aptitudini ale conducatorului, care insa se pot
modifica in functie de situatia data, pot evolua si se exprima diferit in functie de cerintele
rolului asumat de lider. Astfel, atunci cand ne referim la o schimbare a stilului de conducere, la
posibilitatea de modificare a acestuia ne referim nu la o schimbare fundamentala a atitudinilor si
personalitatii liderului ci la o restructurare a acestor caracteristici in functie de situatia specifica.
De altfel, persoane cu trasaturi caracteriale asemanatoare pot manifesta stiluri de
conducere diferite iar persoane foarte diferite din punct de vedere al personalitatii si al
caracterului pot avea stiluri de conducere asemanatoare sau chiar identice
Pe aceasta linie de idei, Mielu Zlate[2] defineste stilul de conducere ca fiind "modul concret de
jucare a unui rol, deci de transpunere efectiva in plan comportamental a exigentelor ce deriva
din statutul de conducator". Aceasta definitie -pe care o consideram ca fiind adecvata acestui
demers - reuneste in cadrul aceluiasi concept atat elemente ale laturii comportamentale ale
liderului cat si elemente ale laturii atitudinale si motivationale, punand insa accentul pe
contextualizare, pe faptul ca acestea pot fi interpretate in profunzime in cazul in care sunt
analizate in corelatie cu situatia concreta in care actioneaza conducatorul.
Mihaela Vlasceanu afirma in acest sens ca "personalizarea conducerii se constituie la
confluenta dintre caracteristicile individuale si situatia cu care se confrunta conducatorul"[3].
Autoarea intelege prin personalizare identificarea cu un anumit stil de conducere, respectiv cu
anumite strategii prin intermediul carora sa se atinga obiectivele propuse. Mihaela Vlasceanu
subliniaza insa ca personalizarea nu consta neaparat in alegerea unui stil anume, standardizat, de
conducere ci in crearea - prin utilizarea unor elemente ale stilurilor de conducere deja teoretizate
si testate - unui stil de conducere propriu, care sa fie adecvat situatiei particulare cu care se
confrunta liderul.
STILURILE MANAGERIALE au fost grupate n funcie de o baterie de criterii, care se refer
la urmtoarele:

atitudinea fa de responsabilitate;

autoritatea exercitat de conductor;

iniierea de structur i de consideraie;

preocuparea pentru producie i preocuparea pentru oameni;

preocuparea pentru producie, preocuparea pentru oameni i pentru eficien;

tipul de motive, caracteristicile comunicaiei, natura cooperrii i modul de adoptare a

deciziilor.

n funcie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:

Tipologiile unidimensionale - care se fundamenteaza pe o dimensiune a activitatii liderului, pe
care o considera ca fiind esentiala.
o Tipologile bidimensionale - care analizeaza stilul de conducere in functie de doua dimensiuni
ale activitatii conducatorului.
o Tipologiile tridimensionale - care realizeaza analiza in functie de trei dimensiuni.