Conversie profesionala: PIPP, anul II

Student: Stoica (căs. Braduceanu) Claudia-Loredana

Pedagogii alternative- Tema 1 Semestrul I
Conf. univ. dr. Anca Petrescu

A).Analiza comparativa a stadiilor de

dezvoltare a copilului/adolescentului propuse
de Maria Montessori si Rudolf Steiner
În România, alternativele educaţionale reprezintă o abordare care preocupă din ce în ce mai mult
atât părintii, cât şi cadrele didactice. Sistemul tradiţional de învăţământ, care presupune reguli,
norme şi dogme clare, precise, prestabilite, a început să nu mai aibă atât de mulţi adepţi în rândul
părinţilor cu vederi moderne. Montessori şi Waldorf sunt două dintre cele mai apreciate sisteme
educaţionale. Întemeiate de Maria Montessori şi respectiv Rudolf Steiner, cele două tipuri de
şcoli au apărut ca o alternativă la învăţământul extrem de rigid oferit de sistemul de învăţămât de
până atunci. În prezent, Maria Montessori şi Waldorf sunt căutate de tot mai mulţi părinţi pentru
educaţia primară a copiilor.Cele două sisteme de învăţământ alternative sunt diferite în anumite
privinţe, iar alegerea le aparţine în cele din urmă părinţilor care ştiu ce e cel mai bine pentru
copii. Cu toate acestea există şi câteva similitudini între Montessori şi Waldorf. Atât Montessori
cât şi Waldorf sunt sisteme de educaţie construite pentru a fi cât mai aproape de copil, oferind un
mediu de învăţare foarte plăcut. Ambele sisteme îşi propun să descopere aptitudinile copilului şi
în acelaşi timp să îl ajute să se dezvolte moral. Cele două tipuri de şcoală descurajează prezenţa
televizorului în viața copilului şi consideră acest lucru determinant pentru dezvoltarea
educaţională, intelectuală şi socială a celui mic.

PedagogiaWALDORF

Particularităţile învăţământului Waldorf sunt centrate pe următoarele domenii:

1*importanţa ritmului

2*învăţarea în epoci

3*o şcoală fără manuale

4*caietele şi instrumentele de scris

5*ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice

6*o şcoală fără note

1
7*conducerea clasei de către învăţător, dincolo de cls. a IV-a

8*conducere colegială

9*materii şi activităţi specifice

În şcoala Waldorf, încă de la început, copilul scrie pe caiete fără liniatură, considerându-se că
liniatura este folosită exact cu scopul de a îngrădi şi limita la norme clar stabilite scrisul
copilului. Alternativa Waldorf nu pledează pentru un scris dezordonat, ci dimpotrivă, ordinea,
latura estetică, în general, sunt puternic cultivate în şcoală. În absenţa liniilor, elevul va trebui să
depună un efort mai mare pentru a-şi ordona scrisul. Şi în legătură cu instrumentele de scris, în
şcoala Waldorf elevii lucrează mai mult cu suprafeţe, în special în primele clase. Astfel, în clasa
I, elevii scriu cu blocuri cerate, în clasa a II-a grosimea liniei se subţiază, folosindu-se creioane
cerate, din clasa a II-a copiii vor scrie cu creioane colorate groase, în clasa a III-a elevii
exersează scrisul cu pana şi apoi încep să scrie cu stiloul. Caietele vor fi organizate in aşa fel
încât, partea estetică, de scriere, de ilustrare şi de ornamentare să fie în permanenţă avute în
vedere, intr-un mod artistic, de calitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât redactările în caiete
reprezintă forma personală de ’’manual’’ pe care o realizează elevii înşişi. Ponderea ridicată a
cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima privire asupra orarului obişnuit
din şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o educaţie echilibrată, oferind pe de
o parte fiecărui elev ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu preocupări în acele domenii
spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii complete. Un argument în
plus pentru acest principiu: de regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa,
individualismul, antipatia şi concurenţa, iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi
meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea. Ambele laturi ale
educaţiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic să-şi controleze singur viaţa,
fără a se lăsa manipulat din exterior.

Şcoala Waldorf este o şcoală fără note. Din acest motiv orele sunt mult mai libere, elevii fiind
deosebit de deschişi, participând în mod natural la ora, fără frica de note proaste. Majoritatea
elevilor întreabă când nu au înţeles şi ies cu curaj la tablă. La sfârşitul fiecărui an şcolar, elevul
primeşte un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere.
Din aceste certificate, părinţii află mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie. În
registrul matricol este cuantificată activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau
notă, echivalente cu evaluarea făcută în timpul anului. Elevul care se integrează în sistemul
Waldorf are marele avantaj că parcurge toate ciclurile de învăţare: preprimar, primar, gimnazial,
liceal.

Pedagogia MONTESSORI

Maria Montessori, pedagog şi medic italian, prima femeie medic a Italiei, a înfiinţat în 1907
’’casa dei bambini’’ pentru copiii de 2-6 ani ai căror părinţi erau în căutare de lucru. ’’Casa dei
bambini’’, similară grădiniţei, este o comunitate educativă care nu se substituie, ci completează
şi desăvârşeşte educaţia copilului în familie. Maria Montessori a prezentat în lucrările sale ideile
care au pus bazele pedagogiei Montessori. Ea considera copilul ’’fiinţă divină, dar neînţeleasă’’şi
afirma că ar trebui ’’să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.”Într-o clasă Montessori,

2
copiii sunt pur şi simplu absorbiţi şi foarte preocupaţi de propria activitate. Aproape toate lecţiile
sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activităţi pe care educatorul îl
gândeşte şi îl pune în practică în funcţie de interesul şi nivelul la care se află copilul. Toate
materialele din clasă sunt uşor accesibile şi la dispoziţia copiilor, aşezate pe rafturi joase. Copilul
este liber să aleagă dintre materialele care i s-au prezentat anterior şi după ce termină de lucrat cu
ele ştie că trebuie să le aşeze pe raft în acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii, gata pentru următorul
copil interesat de aceeaşi activitate. Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe care, din păcate,
copilul din şcoala tradiţională nu îl are. În clasele Montessori, copilul se poate mişca liber dintr-o
parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul, exerciţiul alegerii
devine obişnuinţă, adică se dezvoltă capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria
persoană. Mişcarea copiilor obişnuiţi să ia decizii pentru ei înşişi devine o mişcare inteligentă, cu
scop şi dictată de voinţă, ba mai mult această mişcare merge împreună cu cunoaşterea şi
invăţarea, fără ea acestea fiind nenaturale la vârsta copilăriei. Copilul este obişnuit să ia singur
decizii, să fie independent, este învăţat să fie ordonat, să aibă răbdare şi spirit de fair-play.

Stadii de dezvoltare – analiza comparativa

Waldorf are la baza trei etape principale de dezvoltare:

1-6 ani – copiii încep să înveţe prin activităţi practice. Învaţă prin experimentare şi prin imitaţie.

7-14 ani – în această etapă copiii învaţă prin activităţi care le solicită imaginaţia, ghidaţi de
profesori. Focusul este pe emoţii şi creativitate.

Peste 15 ani – în această etapă copiii încep să înveţe prin lucruri precum responsabilitatea socială
sau etică. Aceasta este etapa discriminării.

Montessori are 4 stadii de dezvoltare:

0-6 ani: învăţarea are la baza propriul simț al copilului şi se dezvoltă independent.

6-12 ani: în această etapă copiii învaţă să socializeze în grupuri.

12-18 ani: copiii se luptă cu instabilitatea psihologică provocată de pubertate, chiar dacă
descoperă noi direcţii creative, demnitatea şi simţul justiţiar. Încep să se construiască ca și adulţi.

18-24 de ani: în această etapă tinerii adulţi sunt pregătiţi să aprofundeze cultura şi ştiinţele, îşi
asumă roluri de lider şi capătă independenţa financiară.

Pedagogia Waldorf versus pedagogia Montessori – analiza comparativa

Dacă ceva caracterizează metodele pedagogice Waldorf și Montessori, fiecare dintre ele respinge
educația formală așa cum o știm. Acestea oferă alternative la o educație reglementată, care
impune orientări educaționale stricte. Fiecare dintre cele doua alternative are un obiectiv clar
îmbunătățirea educației și, prin urmare, a dezvoltării sociale și umane. Pornind de la această idee,
vom examina mai atent aceste două metode pedagogice:

3
Pedagogia Waldorf
Această școală a fost înființată în 1919 de filosoful Rudolf Steiner pe baza cerinței educaționale a
directorului fabricii de țigări Waldorf Astoria, care era interesată de excelența în educația
angajaților săi. Învățământul pentru tineri este desfășurat în trei etape de câte 7 ani fiecare:
 De la 0 la 7 ani. În această primă etapă, se înțelege că învățarea se bazează pe imitație și
joacă, cu abordări foarte senzoriale. Pâinea este frământată, boabele sunt măcinate,
vopsite cu acuarele, etc.
 De la 7 la 14 ani. În această a doua etapă, imaginația și arta sunt promovate din diferite
perspective cu diferite activități: sculptură, jocuri didactice, țesut, muzică, înot, atletism
etc.
 De la 14 la 21 de ani. Invățarea se realizeaza datorită preocupării pentru căutarea
adevărului. Gândirea autonomă este încurajată și se desfășoară activități cum ar fi țeserea
cu războaie de tesut, impletirea coșuletelor, restaurarea, arta cinematografică,
electricitatea etc.
Acesta subliniază aspectele spirituale ale dezvoltării evolutive și sporește exprimarea artistică a
fiecărei persoane ca ființă individuală, într-un mod complex și holistic.
Sistemul de educatie Waldorf are școli in întreaga lume și, ca o curiozitate, se poate spune că
celebrități precum Jennifer Aniston sau Sandra Bullock au studiat în școlile lor
Trebuie remarcat faptul că fundamentul filosofiei Waldorf este esoteric și, prin urmare, este în
conflict cu partea științifică, care necesită dovezi empirice din metodele pedagogice.

Pedagogia Montessori

Pedagogia Montessori este în prezent una dintre cele mai răspândite și practicate în domeniul
educațional. María Montessori a dezvoltat o metodă pedagogică între secolul al XIX-lea și
începutul secolului XX, pornind de la ideea că un copil trebuie să-și dezvolte abilitățile în mod
liber.
Cu alte cuvinte, nu adultul va conduce activitatea copilului, ci copilul care își adaptează mediul
la nivelul de dezvoltare și interesele lui de învățare. Astfel, metoda propune o dezvoltare
deschisă într-un mediu structurat într-o manieră integrală.
Obiectivul este realizat cu material specializat, creand un mediu propice pentru descoperirea
lumii și dezvoltarea abilităților. Există anumite perioade sensibile, momente evolutive de mare
potențial neuro-emoțional, în care educația este de o importanță capitală. Mai exact, este esențial
ca în perioada de la 0 la 11 ani, copiii să-și exploreze lumea în modul cel mai autonom posibil.
Astfel, într-un mod global, putem vorbi despre crearea microworld-urilor Montessori. Aceasta
consta in crearea unui mediu pur copilăresc: mobilier de dimensiunea copiilor, jucării care
sporesc explorarea și flexibilitatea cognitivă etc.
Esențiale în Montessori sunt: atenția părinților, participarea activă la procesul de învățare al
copiilor lor în funcție de delimitarea perioadelor sensibile și crearea unui univers bazat pe
afecțiunea și respectul pentru ritmurile individuale ale copiilor.
Cu toate acestea, mai mult decât in cazul unei metode pedagogice, atunci când vorbim de
Montessori ne referim la un model educațional care cuprinde toate modalitatile de invatare
bazate pe abordări specifice.

4
 B).Teorii ale dezvoltarii cunoscute in psihologie.
Periodizarea varstelor

A ) Teoria dezvoltarii cognitive a lui Jean Piaget

Cea mai cunoscuta teorie privind dezvoltarea cognitiva (epistemologia genetica, adica
dezvoltarea cailor prin care lumea externa ii devine cunoscuta individului uman) a fost elaborata
de Jean Piaget(1896-1980). El s-a preocupat de studiul dezvoltarii inteligentei la copil.

Evolutia ontogenetica a inteligentei este examinata ca o constructie progresiva ce depinde atat de

factori interni (capacitatile initiale ale individului), cat si de factori externi (caracteristicile
mediului in care evolueaza fiinta umana). Pentru intemeietorul epistemologiei genetice,
inteligenta inseamna in primul rand adaptare, respectiv un echilibru intre organism si mediu, care
este rezultatul interdependentei a doua procese complementare: asimilarea si acomodarea.

Asimilarea este un process de integrare prin care un individ incorporeaza noi informatii in
schemele operatorii si in experienta cognitiva de care dispune deja. Acomodarea presupune
modificarea schemelor existente in functie de caracteristicile noii situatii. O conduita adaptata la
un moment dat al dezvoltarii si intr-un anumit mediu presupune existenta unei stari de echilibru
intre cele doua procese – asimilarea si acomodarea. Potrivit lui Piaget, aceasta stare de echilibru
poate fi considerata ca un stadiu, un palier in dezvoltarea copilului. Trecerea de la un stadiu la
altul va fi marcata prin stari de dezechilibru care, prin jocul noilor asimilari si acomodari,
antreneaza o noua stare de echilibru, adica un nou stadiu in dezvoltarea inteligentei. Progresul
inteligentei poate fi considerat ca fiind rezultatul unei echilibrari progresive. Intreaga activitate
mentala tinde spre realizarea unei structuri ce se concretizeaza, in principal, intr-o stare de
echilibru.

Asimilarea si acomodarea sunt factorii determinant ai dezvoltarii structurii cognitive, care il fac
pe individ capabil sa coopereze, sa rezolve problemele si sa se adapteze mai bine la schimbarile
de mediu.

Stadiile dezvoltarii inteligentei

Piaget spune ca schimbarile in inteligenta apar secvential, in stadii successive. Fiecare studiu
depinde de cel anterior. Dupa Piaget, dezvoltarea inteligentei se face in secvente invariabile
(stadii). Acestea sunt:

- Stadiul senzoriomotor (0 -18/24 de luni): copilul cunoaste prin intermediul activitatilor

fizice pe care le indeplineste. Isi achizitioneaza baza intregului edificiu al cunoasterii
umane: schema obiectului permanent. Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a
gandirii simbolice;
- Stadiul preoperational (2 – 5/7 ani): este caracteristic copilului de varsta prescolara,
luptand pentru a-si achizitiona gandirea logica;

5
- Stadiul operatiilor concrete (6 – 11/12 ani): copilul poate gandi logic probleme
“concrete”, “acum si aici”. Gandirea devine reversibila, in limitele realitatii, copilul
intelege deductia necesara, cunoscand proprietatile obiectelor;
- Stadiul operatiilor formale (de la 12/13 ani pana la maturitate): sunt adolescentii
capabili sa opereze mental asupra unor probleme abstracte, ipotetice. Ei au o gandire
stiintifica, fac deductii sistematice pe baza unor ipoteze.

Piaget are o teorie functionala, accentuand rolul adaptarii. In acelasi timp, este o teorie
structurala, accentuand rolul organizarii sistemului cognitiv. Continutul ei este orientat spre
comportamente care constituie datele cognitive de baza, ce sunt apoi prelucrate. Piaget a
dezvoltat o teorie despre modul cum isi achizitioneaza fiinta umana cunostiintele
(epistemologia genetica), plecand de la greselile pe care le fac copiii, la anumite varste, in
rezolvarea unor probleme.

Dupa Piaget, dezvoltarea mentala este un process evolutiv. Stadiile se succed pentru ca sunt
tot mai adaptate, raspunzand exigentelor realitatii.

B ) Abordarea psihodinamica a dezvoltarii a lui Sigmund Freud

Psihanaliza pune accentul pe determinantii interni ai dezvoltarii (instante psihice, impulsuri,

energii primare, etc). Aceste teorii sunt numite si psihodinamice.

Sigmund Freud (1856-1939)

Viziunea psihanalitica a lui Freud privind dezvoltarea cognitiva a avut un efect profund
asupra gandirii psihologice inca de la aparitia acesteia in prima parte a secolului XX.

Initial, pregatit ca medic, interesul lui Freud in neurologie l-a condus la specializarea in
tulburari nervoase. El a observat ca majoritatea tulburarilor nevrotice manifestate la pacientii
sai pareau sa isi aiba originea mai degraba in experientele traumatice din trecut si nu in
bolile fizice.

Freud a elaborat faimosul sau tratament psihanalitic al tulburarilor emotionale si de

personalitate. Psihanaliza implica utilizarea celor trei tehnici de personalitate:

- asociatia libera – pacientii sunt incurajati sa se relaxeze si sa-si exprime liber fluxul
care accede in mintea lor;
- analiza viselor;
- interpretarea erorilor de vorbire si a altor evenimente accidentale.

Oricare dintre aceste tehnici, considera Freud, penetreaza psihicul inconstient al pacientului
si dezvaluie ganduri, sentimente si motivatii de care pacientii nu sunt constienti.

6
Din studiile de caz ale pacientilor sai, Freud a elaborat teoria psihicului uman si a
personalitatii, o teorie pe care a continuat sa o dezvolte pe tot parcursul vietii sale.

Elementele centrale in teoria psihanalitica sunt urmatoarele:

- existenta unui psihic inconstient, construit in perioada copilariei, adapostind

amintirile refulate care motiveaza si influenteaza gandurile constiente si
comportamentul. Continuturile sunt refulate intrucat sunt dureroase sau
amenintatoare;
- existenta instinctelor care motiveaza si regleaza comportamentul uman chiar din
perioada copilariei.

Un element central in teoria psihanalitica se refera la importanta mecanismelor de aparare

cum ar fi:

- refularea – indepartarea experientelor dureroase din memoria constienta;

- regresia – intoarcerea la moduri de comportament de nivel inferior din punct de
vedere al complexitatii, pentru a scapa de situatiile stresante;
- proiectia – exprimarea propriilor atitudini sau trairi tulburatoare ca si cum ele ar
proveni de la o alta persoana;
- sublimarea – exprimarea instinctelor bazale, de exemplu exprimarea tendintelor
agresive printr-o activitate, cum ar fi creatia artistica.

Un concept important introdus de Freud este cel de identificare, mecanism psihologic care
incearca sa explice asemanarea crescanda intre comportamentul copiilor si generatiile mai in
varsta.

Identificarea copilului cu parintele de acelasi sex are doua consecinte importante:

1. Copilul adopta rolul de gen ce va fi asumat in viata.

2. Copilul adopta standardele morale ale parintilor, atitudinile si interdictiile impreuna
cu normele morale ale societatii. Prin urmare se naste supraeul, iar valorile si
credintele unei culturi sunt transmise de la o generatie la alta.

Structura personalitatii in conceptia psihanalistilor

Freud sustine ca personalitatea este constituita din trei structuri importante: id (sinele), ego
(eul) si superego (supraeul). Fiecare parte a personalitatii are propria sa functie, iar in
personalitatea sanatoasa, matura, cale trei parti produc un comportament echilibrat, bine
integrat.

- Id - Sinele este determinat biologic si este partea primitiva a personalitatii. El

reprezinta toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive si cele care intereseaza
satisfacerea nevoilor corporale. El opereaza dupa principiul placerii, adica el cauta
sa obtina placerea si sa evite durerea. Sinele este irational, impulsiv si nu este afectat

7
 de restrictiile sociale. La copiii nou-nascuti, toate procesele mentale sunt procese ale
sinelui.
- Eul – Pe masura ce se dezvolta si incearca sa se adapteze cerintelor lumii exterioare,
eul iese la suprafata. El mentine legatura cu realitatea, deci opereaza dupa principiul
realitatii, altfel spus, satisfacerea nevoilor este amanata pana la momentul si locul
oportun. De exemplu, copilul invata ca foamea va fi satisfacuta numai atunci cand
cineva este disponibil sa-i prepare hrana. Eul ia in considerare constrangerile si
restrictiile lumii exterioare. Eul este adesea numit “organizatorul” personalitatii, el
incearca sa realizeze echilibrul dintre realitatile lumii exterioare si pulsiunile
irationale ale sinelui.
- Supraeul – Intre 4 si 6 ani apare cea de-a treia parte a personalitatii, supraeul.
Echivalentul aproximativ al constiintei de sine, supraeul reprezinta cadrul intern al
individului, a ceea ce este “drept” si “nedrept”, asa cum sunt ele reprezentate de
sanctiunile si inhibitiile morale existente in cultura respectiva. Orice violare a
standardelor inalte, deseori nerealiste, are ca rezultat sentimentul de vinovatie si
anxietate.

Freud considera ca cele trei parti (instante) ale personalitatii se afla permanent in conflict –
sinele care incearca sa obtina gratificarea impulsurilor si supraeul fixand standarde morale,
adesea nerationale. Eul este obligat sa mentina echilibrul adecvat intre aceste doua forte
aflate in opozitie si cerintele externe ale realitatii sociale.

Dezvoltarea personalitatii

Freud postuleaza faptul ca in cursul dezvoltarii copiii trec printr-o serie de stadii. Fiecare
stadiu aduce dupa sine un set de probleme ce trebuie depasite in raport cu dezvoltarea de mai
tarziu. Esecul in solutionarea satisfacatoare a unui anumit stadiu va avea ca rezultat fixatia
sau stagnarea dezvoltarii in acel stadiu. Fixatia determina ca individual sa mentina pana mai
tarziu in viata unele dintre caracteristicile acelui stadiu, iar cazurile severe vor duce la
aparitia nevrozelor in viata de adult.

Paralela intre viziunea piagetiana si cea freudiana privind dezvoltarea umana

Repere de dezvoltare Jean Piaget Sigmund Freud

Reflexe innascute (prima
luna)
Nivel emotional (pe la 6
luni)
Nivel senzorio-motor (8-9
luni – 18 luni)
Sisteme de reflexe si Stadiu oral primitiv.
instincte.
Suptul, indeplinind functie
Nu se face diferentiere intre alimentara, devine
eu si lumea externa. activitatea libidiana.
Coordonare ochi-mana. Sub influenta anturajului
care satisfice nevoile
Reactii circulare secundare. copilului, se naste
afectivitatea acestuia.
Construirea obiceiului Debutul stadiului anal (pe la
permanent (prima schema de 1 an).
conservare).

8
 Descoperirea actiunilor care
devin cauza generatoare a
unor efecte (trage paturica
pentru a-si apropia jucaria).
Primul nivel de Incepe interiorizarea
reprezentari (18 luni – 3 schemelor de actiune
ani) motorie in reprezentari
mentale.
Are loc o decentrare
progresiva cu efect de
construire a vastului spatiu
trait.
Aparitia functiei simbolice
si a limbajului.
Nivel preoperational (3 – 6 Inca nu exista o structurare
ani) ierarhica a claselor de
obiecte.
Dificultati de organizare a
enunturilor logice cu
conexiuni de tipul: tot/unii
(de exemplu: toate ciorile
sunt pasari, unele pasari sunt
ciori).
Nivel de diferentiere a Stadiul operatiilor concrete.
operatiilor (de la 6-7 ani la
11-12 ani) Operatiile (scriere,
clasificare, corespondenta,
etc) devin reversibile.
Achizitia sistemului de
coordonate spatiale
(orizontal/vertical).
Pot fi coordonate mai multe
perspective.
Nivelul adolescentei (dupa Gandire ipotetico-deductiva.
11-12 ani)
9
Dezvoltarea sexualitatii se
evidentiaza in schimbarea
zonelor erogene. Copilul
descopera interdictiile in
antrenamentul pentru a fi
curat.
Etapa de reconsiderare a
achizitiilor sociale si
afective.
Dezvoltarea curiozitatii
(explorarea corpurilor): faza
sadico-anala. Relatii
interpersonale inconstiente
(inceputul complexului
Oedip).
Formarea complexelor
parentale.
Diferentierea supraeului si
formarea unor atitudini
morale.
Importanta relatiilor
interpersonale.
Sexualitatea autoerotica de
pana acum devine
obiectuala.
Debutul perioadei de latenta
sexuala si afectiva.
Par a fi uitate evenimentele
anterioare: este vorba despre
refularea lor. Scaderea fortei
de manifestare a pulsiunilor
face loc achizitiei de
cunostinte.
Fuziunea pulsiunilor.
 Operatii formale.
Capacitate de a rezolva
probleme prezentate in
enunturi verbale.
Eul trebuie sa lupte
impotriva asalturilor sinelui.
Unele tendinte refulate
reapar.

Capacitate de a aborda Raspunsurile eului pot fi

realul sub aspectul ascentismul si
posibilitatilor (al intelectualizarea.
posibilului).

Schema preluata din lucrarea “Psihologia dezvoltarii umane”, autor Ana Muntean

C ) Teoria dezvoltarii spihosociale a lui Erik Erikson

Erikson propune opt stadii care acopera perioada intregii vieti, aceasta periodizare fiind una
dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltarii. In viziunea sa, stadialitatea dezvoltarii se
prezinta astfel:

Stadiul Principala achizitie Factorii sociali Corolarul axiologic

(variantele determinanti
extreme)
Infantil (0 – 1 an) Incredere versus Mama sau Speranta.
neincredere. substitutul matern.
Copilarie mica (1 – Autonomie versus Parintii. Vointa.
3 ani) dependenta.
Copilarie mijlocie Initiativa versus Mediul familial. Finalitate in actiuni
(3 – 6 ani) retragere, vinovatie. (teleonomia).
Copilaria mare (6 Sarguinta, eficienta Scoala si grupul de Competenta.
– 12 ani) versus inferioritate. joaca.
Adolescenta (12 – Identitate versus Modelele si Unitatea.
18/20 ani) confuzie. covarstnicii.
Tanarul adult ((20 Intimitate versus Prietenii, relatia de Mutualitatea
– 30/35 ani) izolare. cuplu. afectiva.
Adultul (35 – 50/60 Realizare versus Familia, profesia. Responsabilitatea,
ani) rutina creatoare. devotiunea.
Batranetea (60 Integritate versus Pensionarea, apusul Intelepciunea.
ani) disperare. vietii.

Desi mai putin cunoscut la noi, modelul propus de Erikson este recunoscut ca fiind astazi
unul dintre cele mai cuprinzatoare si relevante.

Stadiile implicate in ciclurile vietii si ale dezvoltarii psihice (periodizarea varstelor)

10
Ciclul vietii Caracteristici Substadiile Caracteristicile
fundamentale implicate privind
modificarea
Prenatal (9 luni) Formarea Perioada Cel mai intens ritm
organismului. embrionara; de crestere.
Nasterea.
Perioada fetala
precoce;

Perioada fetala
tardiva.
Copilaria si Insusirea (invatarea) Primul an de viata; Ritm foarte intens de
pubertatea, conduitelor de crestere staturala si
inclusiv crestere, autonomia, Prima copilarie ponderala in primul
adolescenta (0 – 20 autoservirea, (perioada an. Ritmul creste
ani) autocontrolul, anteprescolara 1-3 treptat, cu un puseu
invatarea, insusirea ani); in perioada
de strategii de prescolara si altul in
instruire si A doua copilarie perioada pubertatii.
autoinstruirea, (perioada prescolara
socializarea 3-6 ani); La 24 de ani
conduitei, integrarea cresterea staturala
familiala, scolara, A treia copilarie inceteaza.
sociala, (perioada scolara
subidentitatile socio- mica (6-10 ani);
culturale.
Pubertatea (10-14
ani);

Adolescenta (14-20
ani);

Adolescenta
prelungita (20-24
ani).

Varstele adulte Contributie la viata Tineretea 25-35 ani; Echilibru si

active (20 – 65 ani) productiva, vitalitate, procreere
constructia unei Varsta adulta activa.
familii, deci a precoce 35-44 ani;
subidentitatilor La varsta adulta
profesionale, Varsta adulta precopce se resimte
maritale si parentale. mijlocie 45-55 ani; o usoara deteriorare
senzoriala (vizuala),
Varsta adulta tardiva care se extinde si

11
 55-65 ani. spre alte zone
senzoriale.
Varstele de Dezangajare Perioada de trecere Usoara intensificare
involutie (65 – 90 profesionala, 66-70 ani; a deteriorarii
ani) adaptare la organice in perioada
denuclearizarea Perioada primei de trecere. Ritmuri
familiei. batraneti 70-80 ani; foarte inegale de
deteriorare a
Perioada celei de-a functiilor si energiei
doua batraneti 80-90 psihice in aceste
ani; perioade, cu desces
in oricare din ele.
Perioada marii
batraneti peste 90
ani.

“Oricare educație, oricum ar fi ea, depinde în mare măsură de valoarea personală a celor
care o realizează.”(Robert Dottrens – A educa și a instrui)

12