Concepte preluate din alternative educaționale introduse în învățământul

tradițional
Studiu de caz

Alternativele educaționale au apărut la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-

lea și s-au conturat ca o mișcare pedagogică internațională, în raport de opoziție cu pedagogia
tradițională, atât în Europa, cât și în America.

Prin reforma educațională se are în vedere ca procesul instructiv-educativ să se realizeze prin

aplicarea metodelor moderne astfel încât copiii să fie determinați în a descoperi și cunoaște ei înșiși
noi informații oferindu-le un mediu în care ei să poată să învețe să distingă, să diferențieze, să
categorisească și să emită judecăți. Plecând de la analiza alternativelor educaționale Montessori,
Waldorf, Step by Step, în special, consider că următoarele elemente ar putea fi preluate și integrate
în activitatea proprie în cadrul învățământului tradițional:

Ariile curriculare și studiul la clasă: în sistemul Montessori istoria, arta, muzica, matematica,
astronomia, biologia, fizica și chimia nu sunt izolate una de cealaltă, fiind organizate pe zone de
interes ( Viață practică, Senzorial, Matematică, Limbaj, Științe și activități culturale). În sistemul
Montessori copilul învață mai ales experimentând sau participând la proiecte în care descoperă
singur informațiile pe care le va asimila astfel mult mai ușor. Copilul le studiază în ordinea în care
dorește și face acest lucru în fiecare zi.
În școala Waldorf încă de la început copiii lucrează pe caiete fără liniatură. Se consideră că liniatura
este folosită cu scopul de a îngrădi și limita la norme clar stabilite scrisului copilului. Absența unui
manual unic contribuie la creșterea respectului față de cărți și alte surse. Elevii se obișnuiesc astfel, în
studiul unei teme, să se documenteze din cât mai multe surse. În ceea ce privește timpul în care
copilul poate lucra cu un anumit material, nu există limită. În fiecare perioadă a zilei pot fi studiate
toate ariile curriculare, la toate nivelele. Cadrul didactic nu stabilește teme, nici nu dictează ce
trebuie să se studieze și nici nu stabilește limite referitoare la profunzimea interesului copilului.
În cadrul învățământului de masă învățarea are loc cu precădere prin asimilarea de informații pe care
le prezintă profesorul sau manualelor decizia de a preda o anumită lecție în funcție de observarea
atentă a copiilor este limitată de necesitatea de a respecta programa școlară și planificarea
calendaristică, cerute de direcțiunea școlii și de inspectorul de specialitate.
Evaluarea la clasă: Clasele Montessori sunt focalizate pe crearea unei discipline interioare a copiilor.
Copilul este educat să învețe că principala recompensă trebuie să fie mulțumirea de sine și satisfacția
că a dus la bun sfârșit o sarcină de lucru. Nu există lucrări de control care să se înapoieze cu corecturi
în roșu ci se respectă munca și efortul copilului așa cum sunt. Sistemul step by step nu creează
explicit situații competitive fiind evitate momentele de punere a copiilor în situații de inferioritate.
În școala Waldorf nu se dau note și nici examene formale. La sfârșitul anului se face o caracterizare
scrisă, amplă, pe baza căreia sunt orientați și copii și părinți. La acestea se adaugă teste scrise de
copil. În sistemul tradițional de învățământ folosirea recompenselor tradiționale de tipul bulinelor
sau steluțelor aurii, calificativelor sau notelor evidențiază competiția între elevi, ceea ce conduce
adesea la rezultate negative în plan individual și la teama de pedepse.
Implicarea părinților: Părinții participă frecvent la programe Montessori care le sunt special dedicate,
în vederea participării la procesul de învățare. Şcolile Step by Step consideră părinţii primii dascăli ai
copilului şi parte din procesul de învăţământ. Ei sunt invitați şi acceptați firesc la clasă. În
învățământul tradițional implicarea părinților este destul de redusă și voluntară.

Următoarele elemente consider a fi necesare a fi avute în vedere în perspectiva unor reforme

educaţionale ulterioare:

*Acordarea unei importanţe deosebite ritmului zilei, precum ritmul zilei din Învățământul Waldorf
care presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi
practice în cea de-a doua parte. Pentru ca acest lucru să se întâmple ar trebui găsite noi resurse prin
accesarea de fonduri internaționale sau suplimentarea fondurilor de la stat precum şi reglementarea
desfăşurării procesului instructiv educativ într-un singur schimb, de dimineaţa, în special pentru
învăţământul gimnazial cunoscând randamentul şcolar mult mai eficient al elevilor care studiază în
prima parte a zilei.

*Reglementarea orarului şcolar, pana la vârsta de 14 ani în intervalul 8.00-16.00/17.00 inspirat din
programul unui copil din clasa Step by Step care începe la ora 8 dimineaţa şi se termina la ora 16. În
prima parte a zilei ar urma să fie realizate activităţile de bază din planurile cadru de învăţământ şi din
programa şcolară, apoi servirea mesei (contra cost sau plătita de la buget), urmând ca în partea a
doua a zilei să fie realizate activitățile complementare.

*Modificarea metodei de evaluare a elevului prin eliminarea de note sau calificative și adaptarea
acestuia sistemului Waldorf in care imaginea profesorului este dată de evoluția elevului. Este
importantă asigurarea unui mediu educaţional ce le permite elevilor să se simtă în regulă cu privire la
greşelile pe care le fac şi la necunoaştere, un mediu în care greşelile sunt recepţionate ca
oportunităţi. Desigur, în realizarea acestui demers, rolul cadrului didactic este esenţial.

*Implicarea părinților prin participarea la diferite programe ce le sunt special dedicate, învederea
participării la procesul de învățare precum și în activități părinți – copii cuprinse în programa școlară
nu doar extracurriculare.

Bibliografie:

1. Casa Montessori – Gradinița, Școala http://www.casamontessori.ro/o-prezentare-

comparata-intre-invatamantul-traditional-si-cel-alternativ

2. Școala Step by Step, https://www.scoalastepbystep.ro/

3. Federația Waldorf, https://waldorf.ro/