Sistemul waldorf

Mitu Madalina
 Ce este pedagogia Waldorf?

• Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de

către Rudolf Steiner. Ea se bazează pe antropologia
dezvoltată de Steiner în cursurile de introducere ţinute în
toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase, în
Stuttgart, Germania. În lume, acest sistem educativ are
astăzi  o răspândire largă. La nivel mondial există mai multe
forumuri de cercetare în pedagogie și de formare continuă
care asigură buna funcționare a sistemului alternativ
Waldorf, protejând drepturile de autor. La nivel național
sunt organizate federații autorizate care sunt responsabile
de brand-ul Waldorf, cu formările și autorizările necesare.
 Importanța ritmului în Școala Waldorf

• Alternativa educaţională Waldorf completează sistemul educaţional

existent; substituie unele forme de educaţie printr-o ofertă
metodică şi didactică diferită sau complementară; restructurează
cadrul de organizare şi funcţionare a instituţiei şcolare.
• În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei,
urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei
este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se desfăşoară la
începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi: o partea
ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului, o partea cognitivă
care se adresează intelectului şi
o partea de povestire care se adresează simţirii.
• Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei
educate să fie abordată şi nu numai componenta sa intelectuală.
• Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima
parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest
lucru face posibilă adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în
practică şi prin însufleţirea lor artistică.
Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care
zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale (română,
matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module
poartă denumirea de epoci.
 Principiile fundamentale ale școlii Waldorf
• 1.vizează transformarea ființei omenești, dezvoltarea sa și crearea unei relații între individ și lumea
înconjurătoare, vizând integrarea sa în viața socială;
• 2.în curriculum-ul Waldorf un loc important îl ocupă artele, lucrul manual, care oferă elevilor un
contact cu diverse materiale și nenumărate activități de bază ale omului (sculptură, modelare, pictură
etc.), la acestea se adaugă limbajul, istoria, geografia, matematica etc.;
• 3.elevii reprezintă „scopul și rațiunea existenței școlilor Waldorf” (R. Lanz, 1994, p.85), aceștia sunt
considerați individualități și acceptați fără nicio prejudecată socială;
• 4.unitatea o reprezintă clasa, iar în cazul școlii Waldorf copiii nu sunt lăsați repetenți, considerându-
se ca acest fapt are consecințe dezastroase asupra dezvoltării armonioase a copilului;
• 5.relația elev- profesor are un rol esențial;
• 6.activitatea pedagogică are o caracteristică mai personală, deoarece profesorul ia mereu legătura cu
părinții copiilor referitor la activitățile copiilor, în vederea îmbunătățirii actului didactic;
• 7.timp de 8 ani profesorul predă mai multe discipline, pentru a descoperi vocațiile elevilor, practic
„scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasa” (R. Lanz,1994, p.74), din clasa a IX-a
materiile sunt predate de profesori specialiștii;
• 8.profesorul predă materia cu propriile cuvinte, fără a recurge la cărți, iar elevii își alcătuiesc propriile
„cărți”, care conțin esențialul materiei predate, redate pe baza memoriei.