Educația Waldorf

Caracteritici esentiale ale educatiei Waldorf

Pedagogia Waldorf este o formă de învățământ bazată pe metode antroposofice de predare și educare.
Pedagogia Waldorf urmărește să dezvolte personalitatea copilului în ansamblul ei și să își orienteze
oferta de predare în funcție de particularităților diferitelor trepte de vârstă ale copiilor și de cerințele
acestor trepte. Ea nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri profesionale înguste sau a unei
specializări.
Prima școală Waldorf a fost întemeiată în 1919 în Stuttgart, Germania, și a fost condusă de un colectiv
de dascăli pregătiți de Rudolf Steiner, finanțată de către adeptul său Emil Molt, proprietarul fabricii de
tutun Waldorf din Stuttgart, pentru copiii angajaților fabricii sale. Prima școală Waldorf a avut 8 clase,
256 copii și 12 pedagogi. După 3 ani la Hamburg a apărut a doua școală Waldorf, iar a trei școală a luat
ființă în Essen (1923), tot în Germania. La patru ani distanță de la înființarea primei școlii Waldorf,
această pedagogie părăsește hotarele Germaniei și ajunge în Olanda, Marea Britanie, Elveția, Norvegia,
Portugalia, Ungaria. Astfel, în primii șapte ani pedagogia Waldorf se transformă într-o mișcare
internațională care cuprindea 11 școli în 7 țări de pe continentul european. Din 1928 se extinde
peste Oceanul Atlantic, mai precis în New-York (SUA). Până în 1933 se deschid încă nouă școli
Waldorf noi, atât în Germania cât și în alte țări.[2]
Însă odată cu instaurarea regimului nazist în Germania asupra școlii Waldorf, care promova ideea
educației ființei umane ca personalitate liberă, se ivește o perioadă neagră asupra acestei forme de
învățare. Între anii 1936-1941 activitatea acestei școli a fost interzisă, deoarece era considerată ca „școli
primejdioase pentru națiunea germană”. După contopirea Austriei a fost închisă școala din Viena , apoi
cele din Olanda, iar o parte din profesorii Waldorf au emigrat peste hotare în Elveția, Marea Britanie și
chiar SUA, unde au înființat noi școli Waldorf. În Germania activitatea școlii Waldorf a reînceput abia
din 1949. În următorii ani sunt înființate mai multe școli noi, astfel în anii 50 funcționau 62 de școli
Waldorf în lume (53 în Europa și 9 în America).
Prima grădiniță Waldorf a fost înființată în 1921, apoi s-a dezvoltat paralel cu școlile. În 1978 erau 240
de grădinițe, iar în prezent în jur de 1706.[3]
Metodica școlilor Waldorf este bazată pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea omului în domeniile
trupesc, sufletesc și spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului înțelegere pentru ființa lăuntrică a
copilului. Acestea rămân însă numai metode de lucru și nu devin conținuturi propriu-zise de predare.
De pildă, se consideră că fiecare copil parcurge o dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7 ani) și în
funcție de caracteristicile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfășurării educației.
Concepția pedagogică a școlilor Waldorf susține că numai printr-o predare corespunzătoare
necesităților interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o dezvoltare a omului în sensul libertății,
motiv pentru care a fost numită "educație pentru libertate". Această denumire nu trebuie totuși greșit
înțeleasă, nefiind vorba de un învățământ ce acordă o libertate deplină copilului, ci de o pregătire în
vederea dobândirii unei gândiri independente, odată cu maturitatea.

Ca alternativă educaţională, pedagogia Waldorf trebuie înţeleasă ca o pedagogie care se orientează în

funcţie de cerinţele copilului.
Pretenţiile şi cerinţele pedagogiei Waldorf sunt îndreptate spre educator. Nu e vorba de sisteme
metodice deosebite, de programe ultramoderne şi de realizarea forţată, cu succes, a acestora. Important
este a trezi viaţa, a pregăti naşterea individualităţii, într-un corp sănătos, într-un suflet sănătos. E dificil
de observat ceea ce este individual într-o fiinţă umană. Iată o deosebire esenţială faţă de pedagogia
tradiţională, care nu are în vedere (în afară de ereditate şi de mediul înconjurător) acest câmp de forţe
ce vine din interiorul copilului: individualitatea. Cu toate acestea, pedagogia Waldorf nu are pretenţia
de a fi originală sau revoluţionară ci, aşa cum spunea R. Steiner despre propria lui pedagogie, „este un
drum spre un învăţământ mai uman”.

Scolile Waldorf doresc in mod egal sa dezvolte abilitati intelectuale, creative, artistice, practice si
sociale la copii si tineri. Profesorii si educatorii mentioneaza ca acest tip de pedagogie se potriveste
oricarui copil, indiferent de inzestrare, temperament sau inclinatie, dat fiind ca pedagogia este centrata
pe elevi si pe nevoile specifice ale acestora, in functie de etapa lor de dezvoltare. Se tinde, astfel, spre
crearea unei „inteligente practice”.
Adaugand la studiul comunicarii in limba materna, al socotitului, inca din primul an de scoala copiii
invata sa cante la un instrument, iar din al doilea an de scoala invata si a doua limba straina. Ei
picteaza, tricoteaza, modeleaza lutul, ceara de albine, realizeaza proiecte specifice precum constructii
de case sau obiecte de mobilier, lucreaza in lemn, pe scurt, realizeaza o multitudine de activitati care
intregesc o persoana dincolo de invatarea notionala si de retinerea de informatii.
O alta caracteristica specifica a predarii este interdisciplinaritatea. Predarea in scolile Waldorf se face in
module de studiu, numite si epoci. Aceasta inseamna ca disciplinele cognitive sunt studiate intensiv pe
durata a trei sau patru saptamani, in fiecare zi, timp de 110 minute, fara pauza, in prima parte a zilei.
Studiul se realizeaza aprofundat, copiii sunt stimulati sa dezvolte gandirea critica si sa realizeze
corelatii, sa afle concret informatii prin experiente care leaga intre ele partea cognitiva de cea practic-
aplicativa, construita artistic.

Pedagogia Waldorf, având ca principiu de bază: educarea omului întreg, se bazează în mod
fundamental pe întâlnirea dintre oameni: în primul rând dintre educator şi elev. Toată pedagogia este
concentrată în acest fenomen arhetipal, în acelaşi timp uman şi interuman, relaţia elev -educator fiind
esenţa pedagogiei Waldorf: „Învăţarea şi educarea sunt, în fond, doar un caz special al relaţiilor umane”
(R. Steiner).

Principalele fundamente și caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:

1.vizează transformarea ființei omenești, dezvoltarea sa și crearea unei relații între individ și lumea
înconjurătoare, vizând integrarea sa în viața socială;
2.în curriculum-ul Waldorf un loc important îl ocupă artele, lucrul manual, care oferă elevilor un
contact cu diverse materiale și nenumărate activități de bază ale omului (sculptură, modelare, pictură
etc.), la acestea se adaugă limbajul, istoria, geografia, matematica etc.;
3.elevii reprezintă „scopul și rațiunea existenței școlilor Waldorf” (R. Lanz, 1994, p.85), aceștia sunt
considerați individualități și acceptați fără nicio prejudecată socială;
4.unitatea o reprezintă clasa, iar în cazul școlii Waldorf copiii nu sunt lăsați repetenți, considerându-se
ca acest fapt are consecințe dezastroase asupra dezvoltării armonioase a copilului;
5.relația elev- profesor are un rol esențial;
6.activitatea pedagogică are o caracteristică mai personală, deoarece profesorul ia mereu legătura cu
părinții copiilor referitor la activitățile copiilor, în vederea îmbunătățirii actului didactic;
7.timp de 8 ani profesorul predă mai multe discipline, pentru a descoperi vocațiile elevilor, practic
„scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasa” (R. Lanz) din clasa a IX-a materiile sunt
predate de profesori specialiștii;
8.profesorul predă materia cu propriile cuvinte, fără a recurge la manuale, iar elevii își alcătuiesc
propriile „manuale”, care conțin esențialul materiei predate, redate pe baza memoriei.
Cum ajunge o scoala sa poarte numele Waldorf?
Pentru scolile care intentioneaza sa functioneze in alternativa educationala Waldorf, exista o organizatie
internationala, Bund der Freien Waldorfschulen, care evalueaza proiectul, initiatorii, profesorii, dotarea,
specializarea in predarea conform specificului Waldorf si care poate acorda dreptul unei scoli de a
utiliza denumirea „Waldorf”. O astfel de institutie este si Scoala Gimnaziala Libera Waldorf. Aceasta a
obtinut licenta de folosire a numelui Waldorf in urma cu 9 ani, licenta care se reinnoieste o data la 3
ani.

Școala Waldorf în România

În România, învățământul Waldorf funcționează atât ca învățământ de stat, cât și ca învățământ privat,
organizat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare,
încheiat în anul 1996 cu Federația Waldorf România(FWR), fiind o alternativă la sistemul tradițional de
învățământ.
Federația Waldorf asigură calitatea învățământului Waldorf din România prin monitorizare la nivelul
fiecărei instituții acreditate de această federație, precum și prin organizarea periodică a unor cursuri
care duc la îmbunătățirea demersului pedagogic. Academia de vară Waldorf și activitățile de pregătire
continue oferă cadrelor didactice formarea unor abilități necesare pentru obținerea avizelor care le
permit să predea în cadrul acestei forme alternative de învățământ.
În prezent în România există 39 de școli Waldorf, care se împart în grădinițe, școli primare, gimnaziale
și liceale. Orașele în care se găsesc școli de tip Waldorf sunt: Alba Iulia, Baia Mare, Bistrița, Cluj-
Napoca, Buzău, București și Târgu Mureș fiind cele mai importante.

Bibliografie :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie_Waldorf
https://antroposofie.ro/ce-este-pedagogia-waldorf/
https://lumealuimomo.ro/educatia-waldorf/
https://www.itsybitsy.ro/ce-presupune-pedagogia-waldorf/
https://waldorftm.ro/trasaturi-de-baza-ale-pedagogiei-waldorf/