INTRODUCERE

P. Montessori - Începutul sec. XX – pedagogia tradițională pusese educatorul în centrul preocupărilor

- Critici privitoare la p.t. : Intelectualismul steril prezent în procesul instruirii
Nerespectarea vârstei copilului
Slaba preocupare privind pregătirea copiilor pentru viaţă
Metode de predare pasive
- Curentul „Educaţia nouă” - inovaţii importante în domeniul educaţiei  necesitatea activizării elevilor în
procesul educativ, cultivarea „simţului social” al copilului şi a capacităţii lui de cooperare.

- Numeroși adepți, printre care și Maria Montessori

- Concepția Mariei Montessori a depășit concepția lui Friedrich Fröbel (cel care a pus în aplicare curentul
„Educația nouă”) care era depăşită atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic

În România:
- Perioada interbelică – unități preșcolare și școlare primare de tip Montessori
- Prima Şcoală „Montessori” s-a înfiinţat cu titlu experimental în 1934 sub îndrumarea Mariei Montessori şi sub
conducerea lui I. R. Pogoneanu şi I. Sulea Firu, pe lângă Seminarul pedagogic universitar „Titu Maiorescu” din
Bucureşti.
- 1930-1940 - „mişcare montessoriană”  reprezentanţi ai învăţământului românesc luând parte la cursurile
internaţionale ţinute de Maria Montessori şi la congrese internaţionale organizate de Asociaţia Internaţională
Montessori
- Nicolae Titulescu - membru în Comitetul de onoare al asociaţiei montessorienilor din Anglia, iar din 1933
preşedinte de onoare al Asociaţiei Montessori din România, care îl avea ca preşedinte activ pe Constantin
Rădulescu-Motru.
- După 1990 - funcţionează Asociaţia Montessori din România şi mai multe unităţi de învăţământ preşcolar
- 2010 - Şcoala primară Montessori din Timişoara, iar mai apoi cea din Bucureşti
INTRODUCERE

P. Waldorf - 1919 - Stutgart, Germania

- iniţiativa filosofului Rudolf Steiner şi cu sprijinul material al lui Emil Molt, patronul fabricii de ţigarete Waldorf-
Astoria (denumirea provine de aici)
- 2009 - 994 şcoli în 60 de ţări din întreaga lume (numărul fiind în creștere la acea vreme)

În România:
- 1990, în cadrul învăţământului de stat - primele grupe şi clase Waldorf
- Ulterior - extindere semnificativă, iar organizarea acestuia are loc prin Federaţia Waldorf din România, ce
cuprinde asociaţiile Waldorf şi reprezintă mişcarea Waldorf la nivel naţional şi internaţional (partener al
Ministerului Educaţiei şi al European Coucil of Steiner Waldorf Schools, cu sediul la Bruxelles)
- În prezent - toate ciclurile de învăţământ: preşcolar, primar, gimnazial şi liceal, în care se aplică Planuri-cadru şi
programe şcolare specifice.
- Cadrul legislativ actual prezintă însă multe neajunsuri:

1) Imposibilitatea implementării unui Curriculum elaborat conform cerinţelor pedagogiei Waldorf, aşa cum se întâmplă în
multe dintre ţările în care se regăseşte această alternativă;
2) Lipsa unor reglementări clare în ceea ce priveşte „profesorul de clasă”, care să îi permită să conducă copiii din clasa I şi
până în clasa a VIII-a;
3) Formarea iniţială îngustă a cadrelor didactice, datorită căreia, cele care optează să funcţioneze în şcolile Waldorf, trebuie să
se angajeze într-o formare continuă specifică de durată;
4) Lipsa acreditării diplomei de euritmist;
5) Evaluări impuse, preluate din sistemul tradiţional de învăţământ;
6) impunerea profilului „filologie” pentru liceele Waldorf, ceea ce „…reduce posibilităţile de a atinge nivelurile mai profunde
ale fiinţei umane în dezvoltare prin activităţi diverse: matematica şi fizica la clasele terminale, ateliere meşteşugăreşti,
practicile în diverse domenii ale vieţii social-economice…”.

- fac dificilă atingerea dezideratelor specifice, bazate pe fundamentele şi principiile generale ale pedagogiei
Waldorf, stabilite de către Rudolf Steiner

- Şcoala Waldorf se adresează tuturor copiilor, fără nici o discriminare, sistemul fiind astfel conceput încât să-i
ajute deopotrivă pe cei slabi în atingerea unui nivel acceptabil de pregătire, cât şi pe cei dotaţi, în aspiraţia lor
spre performanţe cât mai notabile.
INTRODUCERE

P. Curativă - 1924 - Institutul Lauenstein a fost prima instituţie de pedagogie curativă, bazată pe antroposofia lui Rudolf
(Waldorf pentru copii Steiner, creată în Germania, lângă Jena-Lichtenhain
cu CES) - mai mulţi pedagogi i-au cerut lui Rudolf Steiner sprijinul pentru a-i putea ajuta pe copiii cu cerinţe educaţionale
speciale
- Rudolf Steiner a ţinut „Cursul de pedagogie curativă” - ulterior a luat amploare sub denumirea de „pedagogie
curativă” cu orientare antroposofică

- S-a născut sub egida secţiei medicale a Universităţii Libere pentru Ştiinţa Spirituală a Goetheanu-mului din
Dornach, Elveţia
- De atunci, numărul acestor instituţii a crescut semnificativ, în prezent funcţionând în peste 40 de ţări
- Au avut ca scop construirea unor aşezăminte de viaţă şi de educaţie pentru persoanele cu dizabilităţi grave şi
asociate

În România:
- Începutul - desfăşurarea lucrărilor Simpozionului internaţional de pedagogie curativă care a avut loc la Deva, în
septembrie 1990
- Bazele unor relaţii de colaborare cu mai multe centre din Germania, Elveţia, Franţa, cu mişcarea internaţională de
pedagogie Waldorf şi de pedagogie curativă, cerându-li-se consultanţă şi sprijin.
- Răspunsul - formarea unei echipe internaţionale, care şi-a propus să susţină această iniţiativă la Simeria Veche,
judeţul Hunedoara
- Pe parcursul anilor s-au deschis mai multe filiale după cum urmează:
 1991 - Asociaţia pentru Promovarea Învăţământului Special, a Terapiei Sociale şi Agriculturii Biodinamice
în România - Centrul Simeria, care, mai apoi, a înfiinţat Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială.
 2000-2001 (an școlar) - acest centrul a fost solicitat să deschidă o filială la Orăştie
 2001-2002 (an școlar) printr-un proiect de colaborare cu Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor
Copilului, s-au pus bazele unei filiale şi în Hunedoara
 1991 - Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială din Urlaţi, judeţul Prahova
 Ulterior – în Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Vulcan, Petroşani
 2007 – clasele din Petroşani şi Vulcan au fost transferate la Centrul de pedagogie curativă Hunedoara
 1996 - Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială Corabia, în București - iniţiativa unor cadre
didactice şi părinţi, cu sprijinul Asociaţiei „Prietenia” Bucureşti şi al instituţiei partenere „Schulheim
INTRODUCERE

Sonnhalde” din Gempen, Elveţia  a realiza o comunitate pedagogico-terapeutică, în care oamenii să fie
ajutaţi să găsească propriile lor posibilităţi de evoluţie, prin practicarea unei arte pedagogice vindecătoare,
bazată pe studiul antroposofiei lui Rudolf Steiner

- Prin Curriculum-ul specific alternativei educaţionale de pedagogie curativă se urmăreşte stimularea facultăţilor
sufleteşti ale copilului: gândire, simţire, voinţă, emoţii, sentimente etc., din dorinţa de a i se oferi o viaţă plină de
sens şi de oportunităţi.
P. Freinet - Célestin Freinet - promotor al curentului pedagogic denumit „Educaţia nouă”
- Principiile pedagogiei lui Freinet:
 şcoala centrată pe elev
 munca şcolară motivată
 activitatea personalizată
 expresia liberă şi comunicarea
 cooperarea
 învăţarea prin tatonare experimentală
 globalitatea acţiunii educative
- rapidă popularizare în Franţa, dar şi în multe alte ţări, precum Elveţia, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia,
generând o adevărată mişcare pedagogică internaţională
- din 1947 - Mişcarea pedagogică Freinet a fost reprezentată instituțional de ICEM cu sediul la Cannes şi-a extins
treptat influenţa
- Radu Petre a organizat în perioada 1933-1936 un experiment privind valoarea educativă a două aspecte noi ale
stilului de lucru promovat de aceasta: corespondenţa interşcolară şi poşta clasei (vezi experiment suport curs)

În România:
- din 1991 - stagiul de iniţiere şi formare a unui grup de cadre didactice la Timişoara, cu sprijinul departamentului
ICEM din Charente, Franţa
- Liceul „Jean-Louis Caldéron” din Timişoara - centru pilot al pedagogiei Freinet în România
- Ulterior: Reghin, Bacău, Iaşi, Cluj-Napoca, Braşov, Craiova ş. a.
- Mişcarea Freinet din România a dobândit personalitate juridică în 1993, când a fost creată „Asociaţia Română
pentru o Şcoală modernă „Célestin Freinet”, cu sediul în Timişoara
Planul Jena - Pedagogul german Peter Petersen
INTRODUCERE

- Ideile, principiile, valorile şi metodele alternativei Jena se înscriu în cadrele teoretice caracteristice curentului
Educaţia nouă:
 şcoală a muncii
 activism al elevului
 globalism
 renunţare la formalism în educaţia şcolară
 realism pedagogic
- Baza conceperii propriei pedagogii a constat în experimentele întreprinse începând cu anul 1919 în câteva şcoli
primare şi una secundară din Hamburg, Germania
- Caracteristici:
 comunitate şcolară între elevi și între elevi şi învăţători
 nu se păstrau în aceste şcoli programele anuale, orarele, clasele şi împărţirea materiei de studiu pe obiecte
 elevii aveau libertatea să-şi aleagă singuri activitatea, să o schimbe atunci când doreau cu o alta considerată
mai plăcută, să hotărască asupra subiectelor ce urmau să fie dezbătute
 se formau grupe mai mici, în care şcolarii se adunau după preferinţele lor spontane, pentru o chestiune sau
alta
 lecţiile se realizau exclusiv prin alegerea subiectelor de către elevi, după interesele lor de moment.
 aveau chiar libertatea de a-şi alege învăţătorul
 învăţătorul era considerat un camarad şi un colaborator al grupului
 copiii aveau libertatea de a se conduce singuri, intervenţiile învăţătorilor fiind foarte mult restricţionate
 Orice formă de pedeapsă era interzisă
- țări în care este practicată: Germania, Olanda, Belgia, Cehia, Polonia

În România:
- 1994 – introducere în învăţământul preşcolar
- Caracteristici:
 abordarea inter- şi transdisciplinară a conţinuturilor educaţionale
 promovarea centrării pe copil şi a individualizării în procesul educaţional
 practicarea curentă a unor activităţi specifice
 ordarea globală a unor teme care vin în întâmpinarea nevoilor şi intereselor copiilor
 implicarea frecventă a părinţilor în co-organizarea şi desfăşurarea unor activităţi la nivelul comunităţii
INTRODUCERE

educaţionale
- concepte şi aspecte care apar în pedagogia Planului Jena trebuie actualizate şi adaptate realităţii româneşti
- în România, instituţiile educative care au introdus principiile Planului Jena respectă Curriculum-ul naţional
- conţinuturile educaţionale sunt prestabilite, iar posibilităţile pe care le au cadrele didactice de a interveni cu
modificări la nivelul Curriculum-ului sunt foarte limitate
Programul Step by În România:
Step - 1994 - „Head Start”
- 1995 - Step-by-Step
- iniţiat de Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă în 15 ţări foste comuniste din Europa Centrală şi de Est
(după modelul introdus în anii ’60 S.U.A.)
- În primii ani - implementat şi monitorizat cu ajutorul venit din partea Children’s Resources International
Washington
- 1998 - coordonat în România de Centrul Step-by-Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională (noi metode de
educare a copiilor, în vederea pregătirii lor pentru o participare activă şi responsabilă în cadrul societăţilor
deschise)
- respectă Curriculum-ul şcolar naţional, care este adaptat
- 1999 - Asociaţia Internaţională Step-by-Step, organizaţie nonguvernamentală înregistrată în Olanda și care
reprezintă Asociaţiile Naţionale Step-by-Step din 29 de ţări din Europa, Asia şi America de Sud
- Caracteristici:
 programă de învăţământ care prevede individualizarea instruirii în funcţie de necesităţile şi interesele
fiecărui copil
 poziţia centrală a copilului în procesul educaţional
 activităţi individuale şi de grup desfăşurate pe centrele de activitate special amenajate
 didactici care ţin seama de personalitatea copilului
 participarea familiei la procesul educativ
 cultivarea dorinţei copilului de a învăţa permanent
- realizatorii programului sunt constituiţi într-o echipă de educatori: două educatoarea/învăţătoarea, directorul
unităţii, părinţi, voluntari
- standarde şi indicatori elaborat sub egida Asociaţiei Internaţionale Step-by-Step:
 individualizarea instruirii
 mediu de învăţare stimulativ bazat pe respect reciproc şi principii democratice
INTRODUCERE

 strategii didactice activ-participative şi interactive

 participarea activă a familiei la realizarea procesului educaţional
 preocuparea constantă pentru educare
 incluziunea socială (foarte importantă), prin însuşirea de către elevi a unor deprinderi intelectuale, artistice,
etice şi practice care să-i ajute să participe cu succes la progresul unei societăţi democratice (îndrumă pe
copii să facă alegeri şi să îşi asume responsabilitatea pentru ele, să formuleze opinii personale, să se
antreneze în discuţii, să pună în valoare respectul reciproc, onestitatea, civismul)
-