Sistemul circulator.

Circulația
Sistemul circulator. Circulația sângelui

Circulația este funcția de nutriție (alături de digestie, respirație și excreție), care are rolul de a transporta
produșii folositori rezultați din digestie (nutrienții), gazele respiratorii (O2 și CO2), dar și produșii toxici sau
nefolositori ce vor fi eliminați.
Sistemul circulator

Componente:
• Inimă

• Vase de sânge: artere, capilare, vene

de limfă
Vase de limfă
Inima

1. Localizare: Inima se află în cutia toracică, între cei doi plămâni.

2. Componente: tetracamerală, 2 atrii și 2 ventricule
Activitatea mecanică a inimii
 
Sensul unidirecțional al circulației sângelui este dat de:

valvele atrioventriculare: bicuspidă stângă

tricuspidă dreaptă)
valvelor semilunare (de la baza arterei aorte și pulmonare).
Proprietățile mușchiului cardiac

Ritmicitatea (automatismul) este proprietatea miocardului de a se contracta ritmic, datorită țesutului

excitoconductor (nodal):

• Nodulul sinoatrial- conduce activitatea cardiacă, 70-80 impulsuri/ minut

• Nodulul atrioventricular -40 impulsuri/ minut
• Fascicolul Hiss cu rețeaua Purkinje – 20-25 impulsuri/ minut

Conductibilitatea este proprietatea miocardului, îndeosebi a țesutului nodal de a conduce unda de contracție de
la nodulul sinoatrial în tot cordul.

Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde prin contracție la stimuli adecvați

Contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta când este stimulat adecvat. Contractile se
numesc sistole (necesită ATP), relaxările diastole.

Se realizează în condiții de oxigenare corespunzătoare,

inima, spre deosebire de mușchii scheletici,
nu poate face datorie de oxigen.
Ciclul cardiac (revoluția cardiacă)
Definiție: reprezintă succesiunea unei sistole (contracții) și a unei diastole (relaxări).
Caracteristici: este de 0,8 secunde la 70 contracții / minut
 
Sistola atrială: 0,1 secunde
- miocardul atriilor se contractă
- presiunea intraatrială crește și valvele atrioventriculare (bicuspidă stânga, tricuspidă dreaptă) se deschid;
sângele trece din atrii în ventricule (70% pasiv, datorită gravitației).

Diastola atrială: 0,7 secunde

-miocardul atriilor se relaxează

Sistola ventriculară: 0,3 secunde

- miocardul ventriculelor se contractă
-presiunea intraventriculară crește
-valvele atrioventriculare se închid și se deschid valvele semilunare
de la baza arterei aortă și pulmonară
- sângele este pompat sub presiune, din ventricule în artere

Diastola ventriculară: 0,5 secunde

- miocardul ventriculelor se relaxează

Diastola generală: 0,4 secunde

Activitatea mecanică se apreciază pe baza valorilor debitului sistolic și cardiac.

Debitul sistolic este cantitatea de sânge expulzată din ventricule în timpul unei sistole
ventriculare. Este de 70-90 ml sânge.

Frecvența cardiacă este de 70-80 contracții/ minut, dar crește în efort, sarcină, febră și scade
în timpul somnului.

Debitul cardiac = debitul sistolic x frecvența cardiacă

Debitul cardiac este volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut.
Travaliul cardiac reprezintă lucrul mechanic efectuat de inimă pe o anumită perioadă de timp.

Zgomotele inimii:

Zgomotul sistolic este primul zgomot în sistola ventriculară, datorită închiderii valvelor
atrioventriculare.
Zgomotul diastolic este al doilea zgomot în diastola ventriculară, datorită închiderii valvulelor
semilunare.
Fonocardiograma reprezintă înscrierea grafică a oscilațiilor sonore determinate de activitatea
mecanică a cordului.

Electocardiograma reprezintă înscrierea grafică a variațiilor potențialelor electrice în timpul

ciclului cardiac. Este cea mai folosită metodă pentru investigarea activității cardiace.

Pulsul arterial este unda de distensie a peretelui arterial. Poate fi măsurat în locul unde o arteră
poate fi compresată pe un plan osos.

Presiunea arterială este presiunea sub care circulă sângele:

120 mmHg maximă (în sistola ventriculară)
80 mmHg minimă (în diastolă)
Hipertensiunea este peste 130/90 mmHg.

Presiunea arterială depinde de:

• debitul cardiac
• volemia
• rezistența vasculară
• elasticitatea vaselor
Marea circulație (circulația sitemică)

Din ventriculul stâng pleacă artera aortă cu sânge arterial (cu

O2) spre toate organele corpului și ajunge la celule prin
intermediul capilarelor tisulare; sângele venos (cu CO2)
preluat de la celule ajunge în atriul drept prin cele 2 vene cave
superioară și inferioară.

Mica circulație (circulația pulmonară)

Din ventriculul drept pleacă artera pulmonară cu sânge venos

(cu CO2) spre plămâni, unde are loc schimbul de gaze; sângele
arterial (cu O2) ajunge în atriul stâng prin cele 4 vene
pulmonare.
Noțiuni elementare de igienă și patologie

Cardiopatie ischemică provoacă scăderea debitului sangvin la nivelul vaselor coronare, adtorită
aterosclerozei.

Hemoragii adică pierderea de sânge; pot fi interne sau externe cu cauze multiple ex leziuni

Leucemiile constau în neoplazia țesuturilor hematoformatoare.

Anemii – scăderea numărului de eritrocite sau a conținutului de hemoglobină

Tipuri de anemii:
Feriptivă este afectat metabolismul fierului
Megaloblastică cu hematii mari
Prin pierderea de sânge (hemoragii)
Nr Sângele Formula Hemoragia
crt

  Volumul de sânge 7% sau 8 % din greutatea corpului Hemoragia este pierderea de

sânge.
Tipuri –după localizare:
1. Plasma 55 % sau 60 % din sânge - externă
- internă

  Apa 90 % din plasmă

Reziduu uscat 10 % din plasmă Tipuri –după cantitatea de de

    sânge pierdută (la adult):
  Ușoară= 200 ml
Medie =500 ml
Mare = peste 500 ml
2. Elemente figurate 40 % sau 45 % din sânge