FORME DE REALIZARE A ACTIVITĂȚII DE EDUCAREA LIMBAJULUI.

JOCUL DIDACTIC

La nivel preşcolar, procesul instructiv-educativ se fundamentează pe joc.

Indiferent că este vorba de jocul liber (perceput şi ca joacă), de jocul dirijat sau de cel
didactic, activităţile desfăşurate în grădiniţă beneficiază în cea mai mare măsură de pe urma
plurivalenţei jocului. Acesta are calităţi formative care vizează formarea globală a personalităţii
copilului:
 dezvoltarea armonioasă a funcţiilor psihice şi motrice ale copilului
 stimularea imaginaţiei şi a creativităţii
 echilibrarea psiho-afectivă
 dezvoltarea capacităţii de memorare
 conştientizarea apartenenţei la un anumit grup familial şi social
 folosirea tuturor mijloacelor de adaptare la mediu specifice speciei umane
 formarea unei conduite morale şi civice adecvate
Activitatea instructiv-educativă specifică învăţământului preşcolar şi centrată pe
promovarea spiritului jocului se numeşte activitate ludică. Ea se realizează sistematic, în baza
unor obiective bine definite; jocul este resursa-cheie şi el reuneşte – în mod echilibrat - elemente
de mişcare (care vizează dezvoltarea componentei motrice) şi de relaxare.
Activităţile ludice se concretizează atât în cadrul domeniilor experienţiale (unde se
poate vorbi despre învăţarea dirijată), cât şi în cele la alegerea copiilor; activităţile de după-
amiază (numite şi complementare) pot beneficia şi ele de „virtuţile” formative ale jocului.

JOCUL DIDACTIC

Jocul didactic poate fi valorizat atât din postura sa de activitate dirijată în cadrul
grădiniţei, cât şi sub formă de metodă didactică, în situaţia în care este utilizat pentru buna
desfăşurare a unei activităţi obligatorii.

Jocul didactic presupune implicarea şi asigură dezvoltarea tuturor procese psihice:

 gândirea (cu operaţiile corespunzătoare: analiza, sinteza, comparaţia,

generalizarea)
 memoria
 atenţia şi spiritul de observaţie
 voinţa
 imaginaţia
 limbajul
 Din pespectivă didactică, jocul poate fi considerat un bun mijloc de
diagnosticare/evaluare a cunoştinţelor copiilor, dar şi un catalizator al îmbogăţirii şi consolidării
universului lor de cunoaştere. El are o componentă informativă şi una formativă.

Componenta informativă a jocului didactic se referă la:

1. Conţinutul jocului
2. Sarcina didactică
3. Regulile jocului
4. Acţiunile de joc

1. Conţinutul jocului are la bază cunoştinţele anterioare ale preşcolarilor; în funcţie

de cantitatea şi de calitatea acestora, jocul se va concentra pe consolidarea sau pe îmbogăţirea lor
– potrivit nivelului de vârstă căruia i se adresează.

Tematica jocurilor este extrem de variată şi trebuie să urmărească recomandările

curriculare:

 alcătuirea corpului omenesc

 buna funcţionare a organismului
 obiecte de îmbrăcăminte
 obiecte din mediul casnic/gospodăresc
 jucării
 alimente
 mijloace de transport
 instrumente muzicale
 anotimpuri
 fenomene ale naturii
 animale
 plante
 ape
 forme de relief
 culori
 forme geometrice
 utilizarea ceasului
 cifre/operaţii cu cifre
 obiecte de scris etc

Exersarea limbajului prin intermediul jocului e de dorit să se realizeze sub toate

aspectele sale:
 fonetic
 lexical
 gramatical
 2. Sarcina didactică dă sens jocului. Ea se referă la tema de rezolvat, la misterul pe care
cei mici trebuie să-l elucideze.
3. Regulile jocului asigură coerenţa demersurilor implicate în rezolvarea sarcinii
didactice. Prin reguli se distribuie rolurile protagoniştilor, se indică ordinea îndeplinirii acţiunilor
şi cerinţele care dirijează acţiunile copiilor (limitele de orice fel). Respectarea acestora ţine de
componenta educativă a jocului didactic, în sensul însuşirii şi manifestării unei conduite moral-
civice adecvate.

Cadrul didactic este cel care le prezintă copiilor regulile de urmat. În general, ele se
referă la:
 rezolvarea corectă a sarcinilor
 stăpânirea reacţiilor impulsive şi disciplina
 respectarea colegilor şi a spiritului de cooperare

Ca dealtfel orice altă activitate didactică, jocul trebuie să debuteze cu etapa de motivare
a copiilor, de trezire a interesului pentru ceea ce urmează să se desfăşoare. Demonstrarea jocului
se realizează inductiv (prin realizarea lui directă şi integrală de către educator) – la grupa mică -
sau deductiv (cu explicarea prealabilă a demersului, urmată de realizarea efectivă) – la copiii de
vârstă mai mare.
Jocul de probă poate, de asemenea, să preceadă desfăşurarea propriu-zisă a activităţii
respective.

4. Acţiunile de joc (desfăşurarea propriu-zisă)

În această etapă se pot cuantifica următoarele variabile:

 măsura în care copiii au înţeles regulile de desfăşurare a jocului

 cunoştinţele anterioare ale acestora
 resursele intelectuale
 performanţele motrice

Fişa de observaţie a cadrului didactic, în acest caz, trebuie să urmărească:

 succesiunea firească a realizării acţiunilor

 gradul de respectare a regulilor
 ritmul de îndeplinire a sarcinilor
 implicarea activă a tuturor copiilor
 starea psiho-fizică a executanţilor (încordare, relaxare, interes
redus)
 manifestarea spiritului de independenţă al fiecăruia (atitudini
constructive sau lipsă de fair-play)
 calităţile de lider de grup ale unuia/unora dintre copii

Ȋn condiţiile în care educatorul nu este mulţumit de parametrii de desfăsurare a jocului

didactic respectiv, el poate interveni pentru eficientizarea activităţii prin:
  introducerea unor noi elemente/componente de joc
 complicarea jocului prin adăugarea unor sarcini mai complexe
 adăugarea unor materiale didactice de sprijin
 introducerea unor noi reguli
 antrenarea copiilor într-o competiţie
 utilizarea unor sarcini de lucru cu caracter individual

Ȋn încheierea jocului didactic, educatorul face aprecieri frontale şi individuale asupra

calităţii implicării în joc a copiilor şi dă o interpretare finală celor întâmplate.

Jocurile didactice interdisciplinare

În spiritul interdisciplinarităţii unanim acceptate şi extensiv promovate, jocul didactic

devine şi el o activitate cu caracter integrat, care îmbină informaţii şi competenţe aparţinând mai
multor domenii ale cunoaşterii. O activitate din domeniul cunoaşterii mediului poate să-i solicite
copilului, în acelaşi timp, exersarea limbajului şi a abilităţilor artistice. Nu e vorba de o simplă
alăturare a unor termeni/concepte, ci de realizarea unor conexiuni cognitive şi psiho-somatice
mult mai complexe, în cadrul unor sarcini de lucru la fel de elaborate. Copiii sunt implicaţi activ
(rolul lor se poate modifica de la o etapă la alta a desfăşurării jocului), monotonia este pe deplin
înlăturată, iar actorii îşi asumă îndeplinirea sarcinilor cu tot mai mare interes. Autocontrolul
conduitei, pe fondul respectării stricte a regulilor jocului, este un mijloc eficient de modelare şi
corectare a anumitor comportamente neconforme cu cerinţele/normele atitudinal-valorice din
plan social. Validarea sau invalidarea atitudinii fiecărui copil îi revine cadrului didactic; acesta
trebuie să le transmită celor mici mesaje empatice1, cu un conţinut reglator explicit şi bine dozat.

JOCURI DIDACTICE PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI

1
Care se caracterizează printr-o apropiere cât mai generoasă de contextul intelectual şi afectiv al interlocutorului
 Toate activităţile desfăşurate în cadrul grădiniţei la vârsta preşcolară urmăresc, explicit
sau nu, realizarea aceluiaşi deziderat: educarea/dezvoltarea limbajului. Avem în vedere aici
jocurile - exerciţiu pentru însuşirea exprimării orale corecte, exerciţiile de observare a obiectelor
sau a fenomenelor şi de stabilire a relaţiilor dintre acestea, motivarea verbală a efectuării unor
acţiuni, relatarea unor evenimente semnificative din experienţa cotidiană, pantomima,
memorarea unor poezii, povestirea după imagini etc. Dezvoltarea vorbirii şi a gândirii
preşcolarului urmăreşte pregătirea lui prentru şcoală şi stabileşte o strânsă legătură între
conţinutul muncii instructiv-educative din grădiniţă şi integrarea cu succes în învăţământul
primar a copiilor.

Pe lângă particularităţile psihologice (dar şi cele socio-culturale şi medicale) ale

copiilor de vârstă preşcolară, particularităţile fonetice ale limbii române influenţează şi ele în
mod decisiv modul şi măsura în care se face pregătirea pentru asimilarea limbajului (citit-
scrisului).

Între aspectele problematice ale sistemului fonetic specific limbii române amintim:

 pronunţarea consoanelor sau a grupurilor de consoane

 distingerea între consoane surde şi cele sonore: p-b, t-d, c-g, f-v, s-z, ş-j (pară –
bară, toc – doc, far – var, sar –zar, şoc - joc)
 confundarea consoanelor surde între ele sau/şi a celor sonore: m-n, b-d, p-t
 confuzii între vocale
 omisiunea unuia dintre termenii diftongului: ierte-erte
 schimbarea ordinii silabelor sau a sunetelor în interiorul unui cuvânt
 suprimarea ultimei litere dintr-un cuvânt

Perpetuarea dificultăţilor mai sus menţionate rezidă şi în insuficienţa exersării pronunţării

în context didactic, în cadrul unor jocuri adecvate de tip: „Spune cum face?”, „Şarpele şi
albinuţa”, „Trenul şi vântul”, „Aşază-te la locul potrivit”, „Cine face aşa?”, „Cu ce sunet
începe cuvântul?” Toate aceste jocuri au ca obiectiv comun diferenţierea sunetelor în
context şi pronunţarea lor corectă. Ele sunt benefice atât în ceea ce priveşte educarea
limbajului, cât şi din perspectiva cultivării reacţiilor motrice. În timpul jocului, copiii sunt nevoiţi
să gesticuleze, să se mişte, să mimeze comportamente, să fie rând pe rând şarpe, albină, tren,
vânt etc.

Frământările de limbă constituie o altă categorie de activităţi cu largă aplicativitate în

domeniul fonetic. Rimele sunt atractive şi apropiate de firea jucăuşă a copiilor:

„Un gândac tolomac

 S-a urcat în vârf de mac

Şi-a strigat în gura mare

- Iată c-am ajuns la soare!”2

sau

„Şapte porci aşteaptă-n şir

Şapte saci umpluţi cu jir,

Şapte ghinde de stejar

Şi felii de gogoşar. ”3

Cântecele însoţite de mişcare sunt şi ele o sinteză fericită de elemente stimulative atât
fonetico-motric, cât şi psihologic şi artistic. Iată un exemplu de activitate ce are ca obiectiv
principal exersarea motricităţii, „încălzirea” mâinii pentru scris:

„Degetele pregătiţi, copii,

Să cântăm la pian melodii!

Când spune dirijorul,

Cântăm cu arătătorul.

Cu mijlociu-apoi

Cântăm unu şi doi.

Cu inelarul vrei?

Cântăm unu, doi, trei.

Şi mai cântăm un pic

Cu degetul cel mic.

Cântăm, dacă se poate,

Cu degetele toate.

La-la, la-la, la-la,

2
Maria Prună-Stancu, Anastasia Stoica, Modalităţi de eficientizare a învăţării citirii şi scrierii, Editura Aramis,
Bucureşti, 2007, p. 39
3
Ibidem, p. 40
 Cântăm, cântăm, copii4!” (Să cântăm la pian)

Exersarea sunetelor (cultivarea auzului fonematic) trebuie să fie întotdeauna precedată de

exerciţii de gimnastică facială şi linguală:

Cum merge calul?

 Imitarea sunetului produs de mersul calului se face prin lipirea limbii de cerul
gurii şi desprinderea bruscă a acesteia urmată de un pocnet.

Cum e refrenul cântecului nostru?

 La-la-la la-la-la la-la-la (lipirea şi desprinderea repetată şi rapidă a limbii de cerul
gurii)

Cum facem când ne e frig?

 Brrrrrrrrrrrr (crearea efectului de rezonanţă)

Cum deschidem gura la dentist/doctor şi ce spunem?

 Deschiderea largă a gurii şi rostirea unui aaaaa prelungit, faringian

Cum îşi mişcă iepurele năsucul/boticul?

 Mişcare sus-jos a întregii guri şi a nasului

Cum umflăm balonul? Cum face când se dezumflă?

 Umflarea şi dezumflarea obrajilor

E recomandat ca exerciţiile de gimnastică respiratorie, inspiraţie-expiraţie să fie, de

asemenea, nelipsite din „arsenalul” de luptă ce pregăteşte asaltul asupra redutei fonetice a limbii.

Exersarea motricităţii mâinii prin desen, conturat, colorat trebuie să se desfăşoare (în
special la preşcolarii mici) utilizând contexte situaţionale şi personaje îndrăgite de copii. În acest
fel ei nu vor primi sarcina cu adversitate şi nu se vor plictisi imediat de realizarea ei. Motivarea
este una dintre resursele didactice cu cel mai mare impact asupra eficienţei activităţilor didactice.

 O imagine reprezentând un arici care are corpul acoperit de foarte puţine ace
poate fi un bun pretext pentru a-i îndemna pe copiii să-l „îmbrace” pe bietul ţepos desenând,
după modelul celor existente, şi alte 10-20 de ace (linii oblice).
 Ajută norul să ude grădina! (desenează stropii de ploaie care pleacă de la nor şi
coboară pe pământ)
4
Ibidem, p. 28
  Delfinul şi-a pierdut mingea prin apă. Haideţi să îi dăruim noi altă minge cu care
să se joace! (desenează cerculeţe)
 Se apropie ploaia şi casa lui Purceluş nu are un acoperiş; o să plouă în camera lui.
Haideţi să-l ajutăm să construiască un acoperiş bun! (desenează un triunghi)
 Tigrilă s-a rătăcit în pădure. Haideţi să-i arătăm drumul spre luminiş! (desenează
o linie şerpuită printre obstacole/copaci).

GRUPA MICĂ

1. Spune cum face pasărea!

Sarcina didactică: recunoașterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,

construirea unei propoziții simple pe baza unor imagini.

Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsări care sunt prezentate pe rând sub forma
unor imagini Power point. Copilul numit enunță acțiunea pe care o vede în imagini și execută
glasul emis de pasăre cu întreaga grupă.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt așezați în semicerc în fața unor imagini Power point care arată păsări de curte:
cocoșul, gâsca. Se denumesc păsările și se fac exerciții de pronunțare a sunetelor c și g din
onomatopeele „cucurigu!” și „ga-ga-ga!”. Pe parcursul jocului, copiilor le vor fi arătate diferite
imagini cu aceleași păsări, iar ei vor indica ce face pasărea și vor pronunța onomatopeea
corespunzătoare.

2. Focul și vântul

Scopul jocului: dezvoltarea auzului fonematic, însușirea corectă a pronunțării sunetelor

șuierătoare ș și j și diferențierea acestor sunete de siflantele s și z.

Sarcina didactică: pronunțarea corectă a consoanelor ș și j.

Regulile jocului: copiii reproduc prin mișcări și onomatopee fenomenele despre care se relatează
în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.

Desfășurarea jocului: Copiii vor sta așezați în semicerc pe covor sau pe scăunele. În debutul
activității se vor reactualiza reprezentările despre foc și vânt, fiind reproduse onomatopeele fâșș-
fâșș, vâjj-vâjj. Pentru aceasta se vor prezenta pe rând cele două planșe și se vor denumi
fenomenele foc și vânt. Educatoarea va introduce în continuare exerciții de pronunțare în
contextul unei povești simple, regula jocului, în acest moment, este aceea că la momentele
întreruperii poveștii, copiii vor reproduce sunetele corespunzătoare fenomenului enunțat.

Exemplu: Este o zi frumoasă de primăvară. Familia Mariei a hotărât să facă un picnic la munte.
Ajunși într-o poiană, tata se apucă să facă focul pentru a prepara carnea. Focul făcea...... (copiii
vor imita zgomotul focului). După ce au mâncat au stins focul și au făcut curat. Deodată, norii s-
au adunat și vântul a început să bată (Copiii vor imita zgomotol vântului).

În continuare, educatoarea imită unul dintre fenomenele discutate mai sus, iar copiii vor formula
propoziții simple în legătură cu acțiunea percepută.

3. Graiul animalelor

Sarcina didactică: formularea de propoziții simple corecte din punct de vedere gramatical

Regulile jocului: fiecare copil va extrage dintr-o cutie-surpriză un jeton. El va trebui să identifice
animalul și să formuleze o propoziție cu acest cuvânt. De asemenea, va trebui să imite sunetul
emis de animalul identificat.

Elemente de joc: surpriza, așteptarea, aplauzele,mânuirea materialului, ecusoane.

Desfășurarea jocului: Fiecare copil va extrage din cutie un jeton pe care este reprezentat un
animal. Copilul va identifica animalul din imagine și va formula o propoziție cu acest cuvânt.
Apoi va emite onomatpeea ce sugerează graiul animalului respectiv. Pentru complicarea jocului,
se pot folosi jucării care emit onomatopeele produse de diferite animale, copiii recunoscând
animalul după sunetul emis de acesta.

GRUPA MIJLOCIE

1. Ne jucăm și ne distrăm cu Arlechino!

Sarcina didactică: formularea de propoziții simple sau dezvoltate pe baza unor obiecte, imagini,
sau ca răspuns la întrebările educatoarei, mimarea acțiunilor executate de clovni, relaționarea cu
ceilalți.

Regulile jocului: copilul numit de Arlechino prin expresia rimată Arlechino pornește și la... se
oprește, va căuta accesoriile clovnului în cutie, le va denumi, va formula propoziții cu acestea, va
denumi acțiunile clovnilor din imaginile găsite în cort, va mima acțiuni ale clovnilor, după
versurile pe care educatoarea le va citi. Copiii vor fi răsplătiți cu aplauze.

Desfășurarea jocului: În sala de grupă apare un clovn necăjit că nu știe cum să distreze copiii la
circ și îi roagă pe copii să-l ajute. Copiii vor denumi pe rând jucăriile din cutia clovnului și vor
alcătui propoziții cu acestea. Vor descoperi apoi și un cort în care vor găsi imagini care arată
acțiuni ale clovnilor la circ și vor răspunde la întrebarea educatoarei: Ce face clovnul?(Clovnul
dansează. Clovnul face jonglerii.) În continuare, clovnul le arată copiilor câteva baloane în
interiorul cărora se vor găsi bilețele haioase. Educatoarea le va citi, iar copiii vor mima acțiunea
clovnului după versurile de pe bilețele, precizând acțiunea făcută. (Exemple: Un clovn vesel și
haios/ Sare-ntruna sus și jos!; Sunt un clovn zâmbitor/ Multe mingi învârt de zor.)

2. Săculețul fermecat!

Sarcina didactică: dezvoltarea vocabularului

Regula jocului: copiii vor descoperi un obiect aflat în sac cu ajutorul indiciilor oferite de un
coleg care se va putea uita în sac. Copilul care va ghici va deveni cel care va da indiciile pentru
un alt obiect.

Desfășurarea jocului: Într-un saculeț de pânză, educatoarea pune câteva obiecte (o minge, un
ursuleț mic de pluș, un pahar de plastic etc.), pe rând câte un singur obiect. Educatoarea va da
săculețul unuia dintre copii, cerându-i să se uite în sac și apoi să dea câte un indiciu pentru
ghicirea obiectului de către ceilalți colegi. Dacă nu ghicește nimeni după primul indiciu, se va da
altul până se va reuși ghicirea obiectului. (exemplu: despre un ursuleț de pluș, copilul poate
spune: este un animal; este un animal de jucărie; este sălbatic etc.)

3. A fost odată ca niciodată!...

Sarcini didactice:

- Recunoașterea unor povești și personaje având la dispoziție elemente, respectiv replici

care aparțin acestora;
- Sarcini specifice fiecărei variante de joc, referitoare la conținutul poveștilor, cunoștințele
de limbaj acumulate.
Regulile jocului:

- Copiii vor ordona cronologic imagini dintr-o poveste, povestind-o.

- Varianta I - copiii vor recunoaște personajul care a spus replica și vor povesti conținutul.
(Exemplu: „Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumetre!”(Vulpea))
- Varianta II - copiii vor recunoaște povestea deslușind răspunsul unor ghicitori.
Exemplu: „Zglobie și drăgălașă/ La bunicuța a plecat,/ Dar când a ajuns în pădure,/ De
sfatul mamei a uitat.”(Scufița-Roșie)
- Varianta III – cu ajutorul baghetei magice, va fi ales un copil care va avea rolul unui
personaj din poveste și va răspunde întrebărilor puse de colegi.
Desfășurarea jocului: copiii vor fi anunțați că vor face o călătorie misterioasă în lumea
poveștilor, alături de eroii îndrăgiți, prin intermediul jocului: A fost odată ca niciodată..!

Aceștia vor fi împărțiți în două grupe aflate de o parte și de alta a cărării șerpuite din
pădurea de decor. Fiecare grupă va demonstra priceperea și dragostea pentru povești,
recunoscând de fiecare dată personajul și povestea din care face parte. Sarcinile aferente fiecărei
probe sunt consemnate în dreptul variantelor de joc.

GRUPA MARE

1. Pe tărâm de poveste

Sarcini didactice:

- descoperirea răspunsului la ghicitori

- identificarea personajelor și a poveștilor pe baza imaginilor și a unor fragmente
- alegerea jetoanelor specifice poveștii
- interpretarea unor roluri, folosind expresii și gesturi corespunzătoare;

Regula jocului: Copilul la care s-a oprit numărătoarea va recunoaște și descrie personaje din
poveștile învățate, va așeza imaginile în ordinea logică a desfășurării acțiunii, va imita personaje
preferate.

Desfășurarea jocului: Copiii descoperă în sala de grupă un sipet fermecat a cărei cheiță o vor
găsi numai dacă vor reuși să treacă de probele cerute de Zâna Poveștilor. Cu ajutorul unei
baghete magice folosite de educatoare, copiii vor rezolva ghicitori despre personaje cunoscute,
vor recunoaște povești ascultând fragmente prezentate de educatoare, vor recunoaște personaje
din povești, reprezentate prin siluete, vor imita personajele acestea, vor completa propoziții
eliptice, referitoare la situații și personaje din poveștile învățate și vor stabili corectitudinea sau
incorectitudinea unor enunțuri, referitoare la situații/ întâmplări din poveștile învățate.
2. Ghiozdănelul buclucaș

Sarcina didactică: denumirea corectă a rechizitelor școlare, formularea corectă a unor propoziții
cu precizarea numărului de cuvinte, a silabelor, a sunetelor, găsirea unor cuvinte cere încep cu un
sunet dat, folosirea corectă a singularului și pluralului, găsirea antonimelor, sinonimelor,
paronimelor, omonimelor, găsirea cuvintelor din câmpul lexical al cuvântului „școală” și
așezarea acestora în povestea eliptică.

Regulile jocului: Copiii alcătuiesc propoziții despre rechizitele aflate în ghiozdan, precizează
numărul cuvintelor, despart cuvintele în silabe, precizează sunetele; formează cuvinte noi
pornind de la un sunet dat; găsesc antonime, sinonime, paronime, omonime cuvintelor date;
formează câmpul lexical al cuvântului „școală”, selectând corect imaginile și completând cu
acestea povestea eliptică. Răspund copiii numiți de educatoare sau aleși de partenerii de joc.
Răspunsurile corecte sunt aplaudate, răspunsurile incorecte sau incomplete sunt reformulate sau
completate de ceilalți copii.

Desfășurarea jocului: în sala de grupă apare o fetiță din grupa pregătitoare, care are în spinare
un ghiozdănel dotat cu rechizitele necesare unui școlar. Se vor numi toate obiectele găsite în
ghiozdan. Se va trece apoi la executarea diferitelor variante de jocuri cu rechizitele școlarului.
Educatoarea va spune la sfârșitul fiecărui exercițiu, ca o concluzie, ceea ce trebuie să rețină
copiii din aceste jocuri.

Varianta I. Ne jucăm cu cuvintele. Copiii vor alcătui propoziții despre rechizite, vor număra
cuvintele, pe care le vor despărți apoi în silabe și vor identifica sunetele care se aud în rostirea
acestora. Vor reprezenta apoi grafic propozițiile la tablă (propozițiile sunt alcătuite din cuvinte,
cuvintele din silabe, silabele din sunete).

Varianta II. Unul sau mai multe! Copiii vor descoperi în ghiozdănel câteva plicuri colorate.
Educatoarea va lua primul plic și va împărți copiilor jetoanele din el. Apoi va spune: Eu am pe
jeton un caiet... Cine are caiete? Jetoanele vor fi așezate pe flanelograf (un cuvânt își schimbă
forma în funcție de numărul obiectelor sau ființelor pe care le denumește).

Educatoarea va lua alt plic și va scoate niște imagini-puzzle pe care le va împărți copiilor (închis-
deschis, greu-ușor, gras-slab). Găsirea perechilor de antonime duce la întregirea imaginii.
Educatoarea citește copiilor o poezie pe care aceștia trebuie să o completeze cu cuvintele care
lipsesc. „Muntele din depărtare/ Dacă nu e mic, e....mare!/Iar zăpada dalbă/De nu-i neagră,
e ...albă./ Norul ce s-a dus,/ Nu e jos, e ...sus./ Ursul greu la pas/ Nu e slab, e ... gras./ Plopul de
la gard/ Nu e scund, e ...înalt./ Mierea care curge/ Nu-i amară-i... dulce./ Gheața ce se trece/ Nu e
caldă, e ...rece./ Omul înțelept,/ Nu e strâmb, e ...drept.( Cuvintele opuse sunt perechi și ne ajută
să spunem cum sunt obiectele - ființele, fenomenele.)
Vor fi scoase și jetoanele din cel de al treilea plic pe care sunt reprezentate sinonime ale
cuvintelor pom, zăpadă. (pentru același obiect – fenomen, ființă, putem folosi mai multe
cuvinte).

Varianta III. Găsește perechea! -vor fi scoase și jetoanele din al patrulea plic și vor fi arătate
imagini ale căror cuvinte se termină cu aceeași silabă (mănușă- păpușă,balon-vagon,barză-
varză, mac-rac). Imaginile vor fi citite de educatoare cu copiii și vor găsi perechile care rimează
(aceste cuvinte se aseamănă între ele, dar înseamnă lucruri diferite și ne ajută să facem rime-
paronime)

Varianta IV. La ce te gândești când auzi cuvântul?- Educatoarea va citi cuvintele din următorul
plic: corn, toc, broască, sare, mare, mac și adresează întrebarea: La ce te gândești când auzi
cuvântul...?*Printre florile de mac/ Cine face mac, mac, mac/

*Ca să văd cât e de mare/ Vara o să merg la mare!

* Pune în mâncarea sare/ Și-apoi tare sare, sare, sare!(Aceste cuvinte sunt la fel, dar
ne duc cu gândul la lucruri total diferite - omonime).

Varianta V. Alege cuvintele care au legătură cu școala!- educatoarea citește o scurtă povestioară
din care a pierdut mai multe cuvinte și îi roagă pe copii să o ajute să termine povestea împreună.
Povestea se numește Școlarul. Educatoarea scoate jetoanele din ultimul plic și copiii le
denumesc, apoi aleg cuvintele care au legătură cu școala. Vor completa apoi spațiile goale din
poveste spusă de educatoare, cu cuvintele potrivite (imaginile pot ține locul cuvintelor, cuvintele
pot ține locul imaginilor! Mai multe propoziții frumoase, legate între ele, pot spune o poveste.)

3. În oglindă

Joc didactic pentru înțelegerea relațiilor de omonimie dintre substantive, respectiv pentru
cuvântul „ochi”

Sarcina didactică: alcătuire de propoziții, folosind cuvintul ochi sau expresiile: ochi de ciorap,
ochi de apă, ochi de geam, ochi-ou în tigaie sugerate de imagini.

Regulile jocului: Copilul a cărui imagine de pe jeton corespunde cu cea a educatoarei va alcătui
o propoziție cu cuvîntul sau expresia sugerată de aceasta. Se vor alcătui propoziții până la
epuizarea tuturor imaginilor. Copiii care nu au formulat propoziții vor enumera cel puțin două –
trei dintre accepțiunile date fără a se mai ajuta de imagini.

Desfășurarea jocului. Educatoarea distribuie copiilor imagini sugestive care reprezintă obiecte
diferite, dar care poartă în denumire cuvântul ochi .Aceleași imagini, dar de dimensiuni mai mari
sunt folosite de educatoare pentru a realiza o oglindă.. Ea va ridica o asfel de imagine și va cere
copiilor să privească în oglindă. Copilul care are aceeași imagine va ridica jetonul și ajutat de
educatoare îl va denumi. Acesta va alcătui apoi o propoziție folosind cuvântul sau expresia
vizată. După epuizarea imaginilor care reprezintă omonimele cuvântului ochi educatoarea va
cere copiilor să spună care sunt obiectele cărora le spunem ochi. La sfîrșitul jocului se poate
recita poezia Ochiul, de Olimpia Opîrțan.( Printr-un ochi de geam/ La ploaie am privit/ Și când
ploaia a stat,/ În curte am ieșit./ Ochiul boului/ Am cules din iarbă/ Și-ntr-un ochi de apă/ Am
călcat din grabă./ Mama în mărăcine,/ Rău s-a zgâriat/ Și-un ochi la ciorap/ I s-a deșirat./ Ca să o
îmbun/ Și plânsul-i să se-nmoaie/ Mamei i-am făcut / Un ou în tigaie./ După atâtea treburi,/ Pe
ochi ne-am spălat/ Și l-a masa-ntinsă/ Veseli noi am stat.).

4. Spune altfel

Joc didactic pentru însușirea sinonimelor verbale.

Sarcina didactică: alcătuirea unor propoziții după imaginile care prezintă acțiunea de a se
ascunde, având ca subiecți animale sau copii, să găsească sinonime pentru acțiunile din
propozițiile formulate.

Regula jocului. La semnalul educatoarei : Spune altfel!, copiii vor găsi și vor rosti sinonime
verbale( s-a pitit, s-a dosit, s-a pitulat).

Desfășurarea jocului. Pe un panou sunt așezate câteva imagini care sugerează acțiunea de a se
ascunde, folosindu-se ca subiecți animale sau copii. Copiii vor descrie în propoziții scurte aceste
acțiuni. Exemplu: ”Copilul s-a ascuns după ușă”;” Ursul s-a băgat în bârlogul său.”. La
semnalul educatoarei ” Spune altfel!”, copiii trebuie să găsească și să rostească cuvinte cu același
înțeles pentru acțiunile din imagini. Pentru fixare, jocul se reia, copiii având sarcina să găsească
sinonimele enunțate deja.

4. Jocul silabelor

Sarcina didactică: despărțirea cuvintelor în silabe, alcătuirea unor cuvinte după o silabă dată,
despărțirea grafică a cuvintelor în silabe.

Regulile jocului:Copilul atins de bagheta magică va denumi jucăria din cutia jucăriilor și va
formula propoziții, despărțindu-le în cuvinte și apoi un cuvânt în silabe, va construi cuvinte după
o silabă dată. După fiecare răspuns copiii vor fi aplaudați

Desfășurarea jocului: Copiii atinși de baghetă merg pe rând și își aleg jucăria dorită, o
denumesc, formulează propoziții, spun câte cuvinte are propoziția și despart în silabe cuvântul ce
denumește animalul.
Complicarea jocului se poate face prin mai multe variante: a. Copiii legați la ochi vor lua dintr-
un săculeț un jeton pe care este reprezentat un animal sălbatic. Fiecare va trebui să spună o
ghicitoare despre acel animal. La aceasta va răspunde un alt copil și v-a despărți cuvântul în
silabe.

b. educatoarea va rosti o silabă, iar copilul atins de baghetă o va completa cu alte silabe formând
un cuvânt.

c. educatoarea va scrie pe tablă reprezentarea grafică a unei propoziții spuse de copii și un copil
atins de bagheta magică va reprezenta grafic despărțirea cuvintelor în silabe din propoziția dată.