STIMULAREA CREATIVITĂŢII PREŞCOLARILOR PRIN ACTIVITĂŢILE

ARTISTICO PLASTICE

Prof. înv. preşc.: Potirniche Marilena Ramona

GPP Nr 8 BUZĂU

,,Îmi plac copiii – orice copil e un mic Picasso, sunt bulgări de creativitate. Întotdeauna
trebuie întreţinută partea copilăreasca din noi.”( Francis Ford Coppola)

Procesul de învăţământ reprezintă un ansamblu complex şi variat în acţiuni instructiv-

educative, întotdeauna orientat spre atingerea unui scop comun. Fiecare dintre aceste acţiuni este
decisivă în atingerea scopului urmărit, îşi are propria ei tehnică de desfăşurare care conduce la
realizarea ţelului propus, fiecare implică în structura ei o modalitate practică de lucru, un mod
specific de acţiune, un fel anume de a se proceda, adică o metodă, un procedeu.
Activităţile artistico-plastice (desen-pictură-modelaj) sunt concepute conform nivelului de vârstă
al copilului, de la 1,6 luni până la 6/7 ani. Prima formă de exprimare grafică a copiulului mic
este măzgalitură. Acesta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea. Treptat, cu
ajutor si perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.
Toţi copiii doresc să deseneze. De aceea ei trebuie sprijiniţi. Adultul trebuie să aprecieze
desenul copilului, să-l admire, să-l încurajeze, să-i creeze condiţii de lucru pentru activităţile
plastice.
Activităţile artistico-plastice exercită o influenţă multilaterală asupra copiilor, ajutându-i
să dobândească priceperi si deprinderi elementare de a reda în imagini artistice realitatea, de a
îmbina linii, forme, culori, le cultivă gustul estetic, dragostea pentru frumos, pentru artă.
Procedeele folosite în activităţile de educaţie artistico-plastcă sunt diverse: fluidizare,
fuzionare, justapunere, transparenţă, modulare, modelare, iar modalităţile de exprimare trebuie să
ţină seama de interdependenţa plastică a elementelor de limbaj plastic, semnificaţia culorilor în
conţinutul exprimării, de ritmul, echilibrul şi armonia lucrărilor exprimate plastic.
Tehnicile şi procedeele se folosesc gradat, eşalonat pe teme ţinând cont de
particularităţile de vârstă şi individuale.
 “Metoda adevărată cere să se procedeze întotdeauna în ordine, ca toate cele precedente să
fie trepte către cele următoare, şi toate cele următoare să adauge vigoare celor precedente”
J.A.Comenius
Fiecare tehnică de pictură presupune materiale diferite şi altfel de modalităţi şi mijloace
de realizare.
Dactilopictura este o tehnică simplă dar foarte importantă, folosită de la grupa mică cu
rol în dezvoltarea abilităţii degetelor mâinii.
Preşcolarii transpun în culoare bogăţia de informaţii de care dispune şi cu care operează,
dau libertate memoriei cromatice şi figurative. De asemenea cei mici învaţă cum să folosească
degetul arătător în decorarea unor obiecte familiare lui. Până se obişnuiesc cu pensulele, încearcă
pastilele de culoare frumos colorate cu degetul arătător, înmuindu-l mai întâi în apă apoi
atingându-l uşor de culoare.
În momentul când degetul atinge foaia, se apasă uşor fără a-l mişca apoi se ridică repede
şi operaţiunea se repetă. În felul acesta desenul va ieşi curat, fără pete sau urme.
Surpriza este abia când amprenta colorată de pe deget ramâne pe foaia de hârtie (albă sau
colorată) realizând astfel teme diverse: Globuleţe pentru brad, Picături de apă, Flori, Mingea cu
buline,, Fulgi de zăpadă,Baloane mici, Bluza păpuşii, Căciuliţa cu buline, etc.
Această tehnică este foarte plăcută şi îndrăgită de toate grupele de vârstă, în special de
grupa mică şi se poate combina cu success cu alte tehnici.
Diversitatea materialelor cu care îi pun în contact pe copii contribuie în mod activ la
îmbogăţirea cunoştinţelor, le stimulează interesul, le dezvoltă gustul pentru frumos, armonie,
compoziţii, simetrie, ordine şi acurateţe. Astfel, căutând să îmbogăţesc gama posibilităţilor de
decorare a unor suprafeţe, cu elemente decorative obţinute prin diferite tehnici am folosit
ustensile de lucru, obiecte şi materiale variate şi simple, ca de exemplu: ştampile din cartofi, din
plută, din gumă de şters, pieptene, perii de dinţi, tampoane, şabloane decupate şi chiar amprenta
degetelor sau palmelor.
Odată cu predarea unei tehnici noi am familiarizat copiii cu materialele cu care vor lucra,
dobândind noi cunoştinţe despre acestea, despre însuşirile lor, modul de folosire, de aplicare a
culorilor. Familiarizarea copiilor cu materialele noi pe care le-am introdus odată cu predarea unei
noi tehnici de lucru am realizat-o prin jocuri-exerciţii de forma “hai să ne jucăm cu …..”, “spune
ce ai obţinut din......”.
 În tematica propusă pentru tehnica ştampilelor, aplicată la grupa mijlocie am ţinut
seama de nivelul de cunoştinţe al copiilor, de particularităţile de vârstă şi individuale ale
acestora. Pentru aplicarea acestei tehnici am confecţionat ştampile pe care am desenat diferite
modele: brazi, case, pomi, oameni de zăpadă, flori, nori, frunze, şi altele. Ştampilele realizate din
gume de şters s-au dovedit a avea o durabilitate mai mare decât altele. Hârtia suport pe care a
fost aplicată ştampila a fost albă sau colorată. Pentru colorarea fondului şi a ştampilelor am
folosit acuarelă, tempera sau guaşe.
Aplicarea ştampilei se face astfel: cu ajutorul pensulei şi a acuarelelor se pictează forma
de pe ştampilă, folosind culorile potrivite. După aceea această formă se aşează pe foaia albă sau
colorată, apăsându-se uşor. Apoi se ridică ştampila observându-se rezultatul obţinut. Aşezarea
ştampilei se face de la stânga la dreapta, şi de sus în jos, încât să nu ne murdărim şi nici să
ştergem sau să întinăm culoarea aplicată anterior.
În continuare voi prezenta aplicarea ştampilei în activitatea “Ambalaj pentru darul
mamei”, activitate ce a avut ca scop formarea de priceperi şi deprinderi de a aplica ştampila şi de
a realiza un ambalaj cât mai frumos pentru darul mamei. Pentru realizarea unor ambalaje cât mai
variate am folosit ştampile cu diferite modele. Aplicarea acestora am facut-o pe hârtia anterior
colorată în cadrul jocurilor şi activităţilor alese. După analizarea modelului meu, a urmat
explicaţia şi demonstraţia tehnicii de lucru. În timpul executării temei am observat cum copiii
aplică alternativ ştampilele urmărind să armonizeze culorile cu fondul hârtiei de ambalaj. Mulţi
copii au realizat “ambalajul” întocmai ca modelul meu. Alţii, fiindcă observasem diferite modele
de ambalaj au aplicat ştampilele după plăcerea şi dorinţa lor, astfel: au format grupuri de câte 2
sau 3 flori, sau le-au dispus alternativ, variind culorile, sau numai forma. Ţinând seamă de tema
pe care o aveau de realizat, copiii s-au străduit să realizeze o lucrare cât mai frumoasă.
La vârsta preşcolară spiritul de imitaţie este specific. Metoda exerciţiului, constând în
repetarea conştientă a unei tehnici, urmăreşte formarea deprinderilor practice de lucru, acesta
fiind şi scopul activităţilor artistico-plastice “nici un elev nu va învăţa să deseneze privind la
profesor” spunea Ioan Cerghit.
Exersând în cadrul activităţilor plastice comune, cât şi în jocurile şi activităţile comune
alese copiii şi-au consolidat deprinderea formată, şi-au dezvoltat imaginaţia creatoare, realizând
şi alte modele. Dacă la început au realizat numai modele decorative, folosind ştampile, apoi au
realizat peisaje deosebite.
 Iată un procedeu aplicat în care am îmbinat 2 tehnici. Am împărţit foaia de hârtie în 2,
partea de sus am colorat-o cu o culoare mai închisă, iar cea de jos cu aceeaşi culoare mai
deschisă. Apoi am aplicat ştampile (case, pomi, brazi, flori), obţinând acelaşi peisaj în 2
nuanţe(mai aproape şi mai departe). Fiecare procedeu eficient sporeşte valoarea metodei în care
se integrează, dar e posibil ca şi fiecare procedeu lipsit de eficienţă să aducă prejudicii acesteia,
contribuind la deprecierea ei.
În temele “Pădurea de brazi” sau “peisaj de iarnă” strădania copiilor s-a concretizat în
cele mai reuşite lucrări. Aplicând această tehnică am observat că preşcolarii îşi educă voinţa în
scopul realizării celor mai deosebite şi corecte lucrări, căci posibilităţile acestora de a-şi
reprezenta scopul şi de a-şi mobiliza forţele în vederea realizării lui sunt destul de dezvoltate.
În concluzie, aplicarea ştampilei dezvoltă atenţia, fantezia copiilor, îmbogăţeşte şi
consolidează cunoştinţele despre mediul înconjurător, clarifică unele lucruri înţelese greşit.
Lucrările realizate indică evoluţia intelectuală a copilului, ele pot fii socotite o oglindă fidelă a
stadiului intelectual în care se găseşte copilul.
Subliniind rolul pe care îl au activităţile plastice, menţionez că desenul copilului
reprezintă un joc plăcut, o activitate agreabilă, care dirijată cu mult tact are consecinţe dintre cele
mai favorabile pentru dezvoltarea sa ulterioară.
În concluzie, afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau este cât se poate de pertinentă: ,,Copilul
să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi, să nu înveţe ştiinţa, ci să o
descopere”.

Bibliografie:
Cerghit Ioan- Metode de învăţământ, editura Didactică şi pedagogică Bucureşti 1980
Constantin Paul- Culoare, artă, ambient, editura Meridiane Bucureşti 1979
Mureşan Pavel- Culoarea în viaţa noastră, editura Ceres Bucureşti 1988
Şuşală Ion- Culoarea cea de toate zilele, editura Albatros Bucureşti 1982