Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprinsul lucrării
Capitolul I. Creativitatea. Consideraţii generale
I.1. Conceptul de creativitate
I.2. Caracteristicile creativităţii
I.3. Factorii creativităţii
I.3.1. Factorii intelectuali
I.3.2. Factorii nonintelectuali
1.4. Stimularea şi educarea creativităţii
Capitolul II. Aplicabilitatea creativităţii la orele de limbă şi comunicare prin metode
interactive
II.1. Creativitatea şi rolul său în vorbire
II.2. Modalităţi de cultivare a spiritului creativ al elevilor din ciclul primar
II.2.1. Metode de dezvoltare a creativităţii
II.2.1.1. Metode tradiţionale
II.2.1.2. Metode moderne
II.2.2. Forme de organizare a activităţii centrate pe cultivarea capacităţilor creative
II.2.2.1. Activităţi individuale
II.2.2.2. Activităţi pe grupuri
II.2.2.3. Activităţi extracurriculare
Capitolul III. Cercetarea pedagogică privind integrarea metodelor de dezvoltare a spiritului
creativ în predarea-învăţarea limbii şi comunicării la clasa a III-a
III.1. Scopul cercetării
III.2. Obiectivele cercetării
III.3.Ipoteza cercetării
III.4. Variabilele cercetării
III.4.1. Variabila independentă
III.4.2. Variabila dependentă
III.5. Coordonatele cercetării
III.5.1. Locul de desfăşurare
III.5.2. Perioada de desfăşurare
III.5.3. Eşantionul de subiecţi
III.5.4. Eşantionul de conţinut
III.6. Metodologia cercetării
III.6.1. Metoda experimentală
III.6.2. Metoda observaţiei
III.6.3. Metoda testelor
III.7. Etapele cercetării
III.7.1. Etapa constatativă
III.7.2. Etapa experimentului formativ
III.7.3. Etapa postexperimentală
Capitolul IV. Prezentarea, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării
Explicitarea relevanţei temei
Limba este atât mijlocul principal de comunicare între oameni, cât şi suportul gândirii, al
instruirii şi eeducării lor de-a lungul întregii vieţi.
Datorită funcţiei deosebite pe care o are formarea şi dezvoltarea intelectuală a omului, limba
română, ca disciplină şcolară, deţine o pondere importantă din numărul de ore prevăzut în planurile
de învăţământ. Ea este considerată sufletul învăţământului, deoarece pe cunoaşterea ei se bazează
însuşirea celorlalte discipline.
Scopul fundamental al predării limbii şi literaturii române în şcoală îl constituie formarea la
elevi a deprinderilor şi obişnuinţelor de exprimare corectă, clară, nuanţată, în scris şi oral.
Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi scrisă a elevilor asigură evoluţia lor
intelectuală, pregătirea lor la celelalte discipline de învăţământ, exprimarea experienţei lor cu
mijloace verbale adecvate, precum şi o autocunoaştere.
Accentul trebuie să se plaseze pe comunicare, stimulând activitatea verbală a elevilor,
ajutându-i să comunice prin practicarea limbajului oral şi scris în cadrul componentelor studiului
limbii române.
Exerciţiile de limbaj, temele de studiu abordate, trebuie selectate din universul copiilor, în
majoritate, pentru ca să le satisfacă interesele şi să le întărească încrederea în propriile posibilităţi de
comunicare.
Studiul limbii şi literaturii române aduce în faţa elevului situaţii concrete din realitatea
înconjurătoare, îl face să trăiască emoţii, să-şi exprime sentimente, să ia atitudini, îl pregăteşte
pentru viaţă.
Eficienţa educării creativităţii la elevi este dependentă de pregătirea educatorului, de
priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor în scopul propus, de metodele şi
mijloacele pe care le utilizează, de felul în care ştie să adapteze conţinuturile, cerinţele pentru
îndeplinirea cu succes a obiectivelor urmărite.
Limba română, literatura are valenţe formative şi educative nemărginite şi pe deplin merit
şi-a câstigat locul pe care-l ocupă astăzi în planul de învăţământ .
Oprea, C.L., (2009), Strategii didactice interactive, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Oprea, C.L., (2009), Strategii didactice interactive, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Prezentarea sintetică a stadiului atins în cercetarea din domeniu (½ pagini)
Tipul cercetării (1-2 rânduri)
Întrebarea/ întrebările de cercetare (2-4 rânduri)
Scopul/ scopurile cercetării
Studierea posibilităţii de implementare a metodelor interactive în lecţiile de limba română,
la clasa a III-a, pentru a conduce la stimularea creativităţii, formarea unei gândiri flexibile,
divergente, fluente, asigurând participarea activă şi deplină, psihică şi fizică, individuală şi colectivă
a elevilor în procesul instructiv-educativ.
Obiectivele cercetării
Identificarea nivelului de pregătire al elevilor implicaţi în cercetare, la disciplina limba
română;
Aplicarea unor metode interactive în procesul predării-învăţării la limba română în
scopul dezvoltării creativiăţii şi studiul eficienţei lor;
Înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor obţinute de elevi la testul
iniţial, la testele formative, la testul final şi la retest;
Analiza rezultatelor elevilor la testele administrate, a modului în care metodele interactive
stimulează sau frânează procesul creator;
Stabilirea impactului acestor metode de predare-învăţare asupra finalităţilor
procesului educaţional la limba română.
Ipoteza/ipotezele cercetării
Utilizarea metodelor interactive în lecţiile de limba română la clasa a III-a, determină
dezvoltarea creativităţii elevilor, îmbogăţirea vocabularului acestora şi dezvoltarea exprimării orale
şi scrise, dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, creşterea performanţelor elevilor.
Variabilele cercetării
Variabila independentă: - utilizarea metodelor interactive în predarea-învăţarea limbii
române la clasa a III-a.
Variabila dependentă: creativitatea elevilor, îmbogăţirea vocabularului acestora, dezvoltarea
exprimării orale şi scrise, creşterea performanţelor elevilor,formarea şi consolidarea deprinderilor
tipice pentru însuşirea noţiunilor specifice disciplinei limba română; dezvoltarea mecanismelor
cognitive superioare: gândirea, memoria, imaginaţia.
Figura 1. Eşantionul
Figura 2. Eşantionul de
experimental
control
FB 10% FB
18%
27% B B
S 33% S
I 24% I
18%
36% 33%
În figurile de mai sus am prezentat rezultatele testului iniţial aplicat eşantionului experimental şi
eşantionului de control.
7 Se poate observa o
6 oarecare asemănare între
5 cele două eşantioane,
4 concretizată în valori foarte
grupa experimen-
tală apropiate pentru toate
3
calificativele. Totuşi, se
2 grupa de control
remarcă rezultate puţin mai
1
bune la eşantionul de
0
FB B S I control, unde se presupune
că numărul subiecţilor care au obţinut calificativul „Foarte bine” şi „Suficient” a fost mai mare
decât cel experimental. În ceea ce priveşte calificaivele „Bine” şi „Insuficient”, grupele sunt mai
numeroase la eşantionul experimental.
32%
38%
12.00
10.00
8.00
2.00
0.00
FB B S I
12
10
6 grupa experimentală
grupa de control
0
FB iniţ FB fin B iniţ B fin S iniţ S fin I iniţ I fin
Concluziile lucrării
Pentru a face faţă noilor cerinţe ale societăţii, aflate într-o continuă dinamică, şcoala este cea
dintâi chemare să realizeze schimbarea. Noile orientări în evoluţia şcolii româneşti, reaşezarea
acesteia pe temelii noi, oglindite în îmbunătăţirea conţinuturilor învăţământului impus ca sarcină
fundamentală pentru fiecare cadru didactic o abordare modernă a organizării activităţii didactice,
căutarea şi utilizarea unor strategii didactice menite să crească eficienţa predării-învăţării.
Ţinând seama de faptul că o lecţie activă se sprijină pe metode active, trebuie avute în
vedere acele modalităţi didactice care îi determină pe elevi să participe efectiv în procesul
dobândirii cunoştinţelor. Elevii din clasele mici sunt la vârsta când, cu dragoste şi răbdare, le trezim
interesul şi curiozitatea pentru tot ce ne înconjoară, când îi introducem în lumea ştiinţei, când le
formăm priceperi şi deprinderi ce îi vor însoţi toată viaţa.
Metodele folosite de învăţător în lecţii trebuie să ceară din partea elevului efort propriu şi gândire
raţională, deoarece nu se poate învăţa nimic fără a înţelege. În fiecare oră învăţătorul trebuie să
acorde elevului timp şi posibilitate de a lucra atât independent, cât şi în grup, liber, creativ şi variat.
Creşterea nivelului de pregătire a elevilor prin folosirea acestor metode demonstrează
utilitatea lor, atât la limba română, cât şi la alte discipline. Învăţarea limbii materne la clasele I-IV
are un rol foarte important, chiar hotărâtor, asupra pregătirii viitorului adult. Un rol deosebit în
realizarea acestui obectiv îi revine învăţătorului, cel care dă viaţă metodelor.
Trăim într-o perioadă de numeroase schimbări în învăţământ, de aceea trebuie să alternăm
metodele tradiţionale cu cele moderne şi să punem accent pe latura practică a procesului instructiv-
educativ, deoarece elevul învaţă prin muncă şi efort propriu.
Pregătirea elevului de astăzi nu se poate limita la instruirea lui, la asimilarea de cunoştinţe.
Elevul nu trebuie să se pregătească pentru şcoală, ci pentru viaţă. Trebuie să insistăm asupra
acelor noţiuni care au utilitate, să-i implicăm direct pe elevi în procesul de dobândire de cunoştinţe,
capacităţi, deprinderi, să asigurăm un caracter practic-aplicativ celor învăţate, să nu-i transformăm
în „magazii de date”.
În lecţiile de limba română elevul trebuie să descopere viaţa, realitatea înconjurătoare cu
bucurii şi necazuri, împliniri şi eşecuri, calităţi şi defecte umane.
Toţi dascălii îşi doresc elevi cu capacităţi intelectuale solide, care să facă faţă tuturor
cerinţelor şcolii, însă realitatea este alta, pentru că de multe ori avem parte de elevi cu posibilităţi
intelectuale mai reduse sau cărora condiţiile de mediu în care trăiesc le oferă foarte puţin. Şi atunci
educatorul rămâne cel care trebuie să-i asigure fiecăruia un loc în această lume, el este cel care
poate orienta spre o direcţie sau alta.
Inteligenţa nu înseamnă totul în viaţă, va răzbi cel care este curajos, ambiţios, cel care face
faţă vicisitudinilor vieţii prin eforturi proprii de gândire şi acţiune, cel care găseşte rezolvări
multiple problemelor de orice natură.
Punctele tari ale cercetării (½ pagină)
Limitele - punctele slabe ale cercetării (½ pagină)
Bibliografie
Bocoş, M., (2003); Cercetarea pedagogică, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă;
Bocoş, M., (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară
Clujeană;
Bocoş, M., (coord), (2004), Evaluarea în învăţământul primar. Aplicaţii practice, Cluj-Napoca,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă;
Bocoş, M., (2013), Instruirea interactivă, Bucureşti, Editura Polirom;
Chiş, V., (2005); Pedagogia contemporană-pedagogia pentru competenţe, Cluj Napoca, Casa Cărţii
de Ştiinţă;
2.
3.