LICEUL TEHNOLOGIC, COMUNA STARCHIOJD

PROF. FOFIRCĂ SORIN

LUCRARE DE GRADUL I, 2017

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A FOLCLORULUI ÎN DEMERSUL DIDACTIC

1. Context
Una dintre tendințele învățământului preuniversitar românesc după intrarea în vigoare a Legii
Educației Naționale din anul 2011 este aceea de adaptare a strategiilor didactice la noul context
impus de actul normativ, de documentele subsecvente dar și de nivelul expectanță al societății față de
finalitățile educației. Viziunea proiectată de mecanismele decizionale asupra evoluției învățământului
românesc la începutul acestui secol constituie nu numai un punct de referință pentru practica
pedagogică, dar și un rezultat al sincronizării conceptelor teoretice actuale. Dacă începuturile
consolidării învățământului românesc punea pe primul loc identitatea națională : „Cea dintâi
datorie a şcolii este de a forma buni cetăţeni şi cea dintâiu condiţiune pentru a fi cineva bun cetăţean
este de a-şi iubi ţara, fără reservă şi de a avé o încredere nemărginită într’însa şi în viitorul ei”
(Spiru Haret); după 100 de ani ,,constrângerile” legislative trasează direcții impuse de ,,globalizare”
și de ,,statutul României de țară membră a Uniunii Europene”, noțiuni menționate în articolul 2 din
Legea Educației Național.
De la conceptul ,,a-și iubi țara” al lui Spiru Haret până la ,,generare sustenabilă a unei
resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi
viitoare” – extras din ,,misiunea asumată” de ,,Legea 1” este o prăpastie ideologică mai mare decât
perioada istorică dintre cele două sisteme educaționale. Dacă unul este mai bun decât celălalt nu este
obiectul lucrării de față, încerc doar să motivez adecvat necesitatea repunerii în valoare a folclorului
românesc în cadrul orelor de limbă și literatură, în învățământul preuniversitar.
Elevul din învățământul gimnazial și liceal, care nu încearcă dorința de a percepe textele
literare prin propria voință mai mult decât ceea ce aude din scurtele interferențe ale profesorului,
acela ori nu are capacitatea de a înțelege mesajul scris sau citit, ori profesorul nu a știut să trezească
în el sentimente prielnice studiului textelor literare, deschiderea către lectură sau spiritul critic.
Încorsetarea strategiilor didactice, mai ales în ora de literatură, are efecte negative asupra
relației dintre elev și textul literar. De asemenea, lipsa de viziune a profesorului și utilizarea unor
texte inadecvate constituie cauze ale dezinteresului elevului pentru studiu.
Valorificând tot ceea ce am primit ca moștenire notabilă de la folcloriști recunoscuți,
reținând rezultatele de seamă ale pedagogilor, profesorilor și ale tuturor celor care au urmărit
integrarea folclorului în demersul didactic și, mai ales, punând în balanță propria experiență , am
cuprins în lucrarea de cercetare elementele definitorii ale utilizării folclorului în demersul didactic la
nivelul învățământului gimnazial atât în orele de limba și literatura română, cât și în curriculumul la
decizia școlii sau în activitățile educative.
Pentru documentarea lucrării m-am folosit de cercetări anterioare din zona Văii
Teleajenului, culegeri de folclor din aceeași zonă, dar și de tradiția orală locală nepusă încă în valoare
în curriculumul național sau la decizia școlii.

2. Ipoteză. Scop
Percepția contemporană asupra educației, văzută ca un microsistem cu funcție vitală în bunul
mers al macrosistemului societății moderne, determină o propagare concentrică a deficiențelor spre
toate sferele sociale. Proveniența lor are surse multiple. Deficiențele pot fi în egală măsură atribuite
mediului socio-economic și familial, dar și mediului educațional, reprezentat de resursă profesională
în dimensiunea sa umană (cadrele didactice, elevii implicați, părinți, alt tip de personal angajat),
materială (condiții materiale de desfășurare a actului instructiv educativ: mijloace fixe, mobile,
materiale didactice auxiliare) și instituțional reglatorie (documente, plan de învățământ, programă
școlară, legislație școlară). Iată, așadar, că, în aceste condiții, încă o dată „se sparie gândul“ de
complexitatea situației. Și dacă în majoritatea cazurilor perspectiva abordată a fost centrată asupra
elevului, asupra metodelor și chiar mijloacelor didactice utilizate am considerat că o privire
autoreflexivă asupra documenetelor care conturează strategia didactică, ar putea să însemne un pas
nesemnificativ din perspectiva originalității, dar, poate, un pas util pentru demersul didactic.
Eficiența unei lecții este dată, nu numai de vehicularea corectă și rapidă a unor informații de la
profesor la elev și invers, ci și de modalitățile de însușire a unor cunoștințe, priceperi și deprinderi de
către unii dintre ei, astfel încât acestea să le fie utile și să le asigure eficiența în viața personală și
profesională.
O analiză atentă a rezultatelor elevilor din anul școlar 2014 – 2015, de la clasele la care
am desfășurat activitatea experimentală a pus în lumină faptul că simpla cunoaștere a programei
școlare și întocmirea planificărilor anuale și calendaristice pe baza manualului școlar nu reușise să
dea rezultate coerente, constante, progresive în atingerea competențelor de comunicare orală și mai
ales scrisă ale elevilor. Sursele bibliografice de metodica predării limbii române consultate au pus în
evidență diferențele de tratament de care s-a bucurat predarea folclorului de-a lungul istoriei
învățământului instituționalizat. Trecerea lui din tipologia lecțiilor de română, cu ore special
destinate, în categoria itemilor obligatorii la examenele naționale, coroborată cu creșterea importanței
sale în procesul de receptare a literaturii, dar și a noțiunilor de limbă, ne-a făcut să ne apropiem cu
mai multă atenție de acest subiect, intrând, de astă dată, pe poarta acelor activități care pot să apropie
profesorul și elevul în actul de învățare suplinind strategic deficiențele manifestate mai ales prin
gradul scăzut de integrare a elementelor de folclor în demersul didactic.
Așadar ipoteza cu care am pornit în cercetarea noastră a fost aceea că este și necesar și
posibil să oferim elevilor un sprijin eficient pe drumul receptării folclorului indiferent de contextul în
care are loc actul de educare (școlar sau extrașcolar). O primă cale o constituie planificarea
activităților școlare și extrașcolare nu doar în concordanță cu programa (supraîncărcată) și cu
manualul școlar (deficitar și anacronic), ci și în consonanță cu specificul local prin care anticipăm o
creștere a interesului elevilor pentru literatura populară .

Scopul cercetării
Eficientizarea demersului didactic în cadrul orelor de literatură prin integrarea eficientă a
elementelor de folclor în cadrul activităților didactice și extrașcolare.

3. CONCLUZII

Rapoartele asupra stării sistemului național de învățământ din ultimii ani au evaluat sistemul
de învățământ printr-o serie de indicatori de bază precum: 1) cheltuielile pentru educație, 2) resursele
umane ale sistemului de educație, 3) participarea la educație, 4) eficiența internă a sistemului de
învățământ, 5) rezultatele elevilor, 6) rezultatele educației pe piața muncii. Indicatorii de bază au
făcut obiectul unei analize pe capitole în care fiecare a fost studiat urmărindu-se o serie de indicatori
specifici. Eficiența sistemului de învățământ, Rezultatele elevilor si Rezultatele educației pe piața
muncii ca indicatori de bază dau măsura calității sistemului de învățământ românesc. Concluziile pe
care le avansează aceste rapoarte nu sunt deloc îmbucurătoare cu privire eficiența procesului didactic
în cadrul orelor de limba şi literatura română. În timp ce programa prevede că „scopul studierii limbii
şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură
comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu
semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme
concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să
fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om” rezultatele elevilor la evaluărilor naționale au
dus la următoarea concluzie: „ponderea rezultatelor de foarte bine ale elevilor la sfârşitul clasei a IV-
a se inregistrează la matematică, în timp ce la limba maternă şi ştiinţe ponderea cea mai ridicată o
deţin elevii cu rezultate medii“.

Privind la scopul enunțat prin programă și la concluziile rapoartelor, nu putem să nu

observăm, o dată în plus, că incoerențele de sistem victimizează atât individul cât și societatea. Așa
cum am arătat și pe parcursul lucrării cu privire la modul în care sunt evaluate competențele elevilor
noștri în cadrul examenelor indiferent de titulatura lor , în momentul de față, doar 5-10% dintre
subiecte abordează literatura populară și limbajul popular. Nici programele școlare sau auxiliarele nu
acordă atenția cuvenită acestor subiecte.

Cu privire la studierea limbii şi literaturii române în școală, programa recomanda ca

„abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar, inclusiv din punctul
de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic.“
Recomandarea este binevenită dar ea nu este în totalitate aplicată / aplicabilă datorită modului în care
sunt alcătuite manualele alternative. Dacă în programa curentă este prevăzută studierea aplicată a
noțiunilor de teorie literară pe un număr cuprins între 5 şi 7 texte literare, prima și singura serie de
manuale alternative datând din 2000, obligă la studierea noțiunilor literare şi formarea deprinderilor
de receptare și de comunicare de texte pe un număr variind între 10 şi 12 texte literare fiecare din
acestea ilustrând un aspect conceptual prins în programă. Iată de ce considerăm că libertatea dată
profesorului de către programă este doar teoretică, profesorul și elevii neavând la îndemână un suport
de lecție adaptat, flexibil conform cu nivelul cerut. Manualele, în calitate de „cărți didactice menite să
accesibilizeze conținuturile“, nu conțin, decât în foarte rare situații, texte care să se preteze la o
multiplă utilizare, fapt care conduce la un paradox. Deși numărul de texte literare obligatorii a mai
scăzut el a rămas același. Cu privire la încercările de decongestionare nici acestea nu s-au făcut
suficient de serios. Numărul mare de unități de învățare cumulat cu un suport didactic insuficient
adaptat, cu factori sociali şi familiali perturbatori, cu o perspectivă didactică, poate, nu din cele mai
fericite se pot constitui în elemente care să favorizeze apariția eșecului despre care face vorbire chiar
rapoartele ministerului.

Sufletul copilului nu trebuie tratat ca un sac gol, care trebuie să fie umplut. Nevoia de înțelegere
a legăturii cu pământul prin atingerea la lecţii a tradiţiilor populare este element esenţial pentru
cunoaşterea trecutului. Cunoaşterea tezaurului folcloric, păstrarea şi transmiterea lui este o datorie a
noastră pentru a păstra vie cultura neamului nostru. Frumusețea folclorului trebuie simțită și prețuită
de elevi pentru că folclorul românesc va menține treaz interesul pentru cântecul popular, de care , în
mod regretabil, se îndepărtează tot mai mult tineretul. Valorificarea folclorului, a traditiilor și
obiceiurilor strămoșești, descoperă copilului frumusețile artei populare în al cărui conținut sunt
cuprinse suferințele și bucuriile neamului nostru.
BIBLIOGRAFIE

1. BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2005, Limba poveștilor populare românești, București: Editura
Academiei Române.
2. BÎRLEA, Ovidiu, 1974, Istoria folcloristicii românești, București: Editura Enciclopedicã Românã.
3. BÎRLEA, Ovidiu, 1975, Mica enciclopedie a poveștilor românești, București: Editura științificã și
enciclopedicã.
4. BERCA, Ion, 1974, Metodica predării limbii române, București: Editura Didactică și pedagogică.
5. BRÂNZEI, Gheorghe (coord.); UNGUREANU, Adriana; ILARIE, Oana; BRÂNZEI, Rodica, 2007,
Lecția de limba și literatura română. Repere metodice pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, Iași:
Princeps Edit.
7. CARACOSTEA, Dumitru, 1969, Poezia tradiţională română. Balada populară şi doina. II,
București: Editura pentru Literatură.
8. CERGHIT, Ioan, 2006, Metode de învăţământ, Iaşi: Editura Polirom.
9. CHIȘU, Lucian, 2004, Nouăzeci și nouă de cărți, Craiova: Scrisul Românesc.
10. COCCHIARA, Giuseppe, 2004, Istoria folcloristicii europene. Europa în căutare de sine,
București: Editura Saeculum.
11. CRĂCIUN, Corneliu, 2004, Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu,
Deva:Editura „Emia“.
12. CUCOȘ, Constantin, 2002, Pedagogie, Iaşi: Editura POLIROM.
13. DEDU, Ion R., 2007, Asezari prahovene. Repere istorice, Ploiesti: Editura Mileniul III.
14. DENSUȘIANU ,Ovid, 1966, Flori alese din cântecele poporului. Vieaţa păstorească în poezia
noastră populară. Folclorul, Cum trebuie înţeles. Graiul din Ţara Haţegului, București, Editura pentru
Literatură.
15. DUMITRIU, Gheorghe; DUMITRIU, Constanţa, 2004, Psihopedagogie. Curriculum-suport pentru
examenele de definitivare şi gradul II în învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică.
16. ELIADE, Mircea, 1987,Convorbiri cu Lucian Blaga, în vol. Lucian Blaga – cunoaştere şi creaţie,
p.484, București,Editura Cartea Românească.
17. FLORESCU-PÂNTECE, Stelian, 2000, Chiojdu Mare (Starchiojd)-sat de moşneni în acte, studii şi
mărturii, Ploiești: Edtura Libertas.
18. FLORESCU-PÂNTECE, Stelian, 2007, Permanenţe chiojdene-Evocări, Ploieşti: Editura Bioedit.
19. FRUNTELATĂ,Ioana Ruxandra; MUȘA, Cristian,2015, Starchiojd. Moştenirea culturală (Partea a
doua), Ploiești: Editura Mythos.
20. GIURESCU, Constantin,1993,– Studii de istorie. Antologie, Editura Eminescu.
21. GIURESCU, C. Constantin,2000, Amintiri, București: Editura All Educational.
22. GOIA, Vistian; DRĂGĂTOIU, Ion, 1995, Metodica predării Limbii şi Literaturii Române,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.
23. GOIA, Vistian, 2008, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Cluj-Napoca:
Ed. „Dacia“.
24. IORGULESCU, Basil, 1892, – Dictionar geografic, statistic, economic si istoric al judetului Buzau,
Bucuresti.
25. LOTMAN, Yuri Mijailovich, 1974, Studii de tipologie a culturii, p. 1, București: Editura Univers.
26. MANOLACHE, Constantin , 1971, Ciobănaş de la miori, Ploiești: Editura Casa creaţiei populare.
27. MANOLACHE, Constantin, 1972,Folclor din Prahova, Ploiești: Editura Casa creaţiei populare.
28. MICU, Dumitru, 2000, Istoria literaturii române, București: Editura Saeculum.
29. MIHU, Achim , 2002, Antropologia culturală, Cluj-Napoca:Editura Dacia.
30. PAMFILIE, Tudor, 1908, Cimiliturile românești, București.
31. PANFIL, Alina, 2004, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Piteşti:
Editura „Paralela 45“.
32. PAPAHAGI, Tache, 1979, Mic dicţionar folcloric. Spicuiri folclorice şi etnografice comparate,
București: Editura Minerva.