Clișee didactice în cadrul lecțiilor

de Educație civică și Istorie

din ciclul primar
Clişeele exprimă o generalizare artificială, care ignoră diversitatea lumii sociale şi
naturale. Cuvântul clișeu trimite la ideea de banalitate, de repetare excesivă, la șablon, la
uzură sau rutină. Adesea, unii profesori nu reuşesc să amelioreze achiziţiile învățării din
cauza rutinei pe care nici măcar nu o conştientizează.
Unul dintre clișeele întâlnite la Educație civică este unicitatea exemplului standard –
este reprodus la clasă acelaşi exemplu, care la un moment dat se „toceşte” până la a deveni
banal și neadecvat intereselor elevilor. Elevii tratează superficial asemenea exemple,
deoarece nu au legătură cu experienţa lor. Pentru depășirea acestui clișeu:

 trebuie depăşită convingerea că lecţiile nu se pot desfăşura decât ȋn spaţiul clasei, în

organizarea clasică;
 predarea noului conținut, de la informațiile pe care le dețin elevii din experiența
anterioară, schimbând informații cu colegii de clasă, căutând informații din alte surse
 permite organizarea unor forme de activitate atât de diverse;
 poate fi uşor pusă ȋn practică ȋn spaţii exterioare, sub forma activităţilor outdoor.

Orice dezbatere sau joc de rol se poate desfăşura şi fără a sta pe scaun, micile schimbări
creând elevilor impresia de „altceva”, de ieşire din rutină, ceea ce va duce la o motivare mai
puternică.
În raportarea la programa școlară și la organizarea activității didactice în ceea ce privește
Istoria se întâlnește și următorul clișeu: considerarea manualului școlar ca principalul
document-sursă în activitatea didactică, în detrimentul programei școlare. Soluții posibile
pentru depășirea acestui clișeu ar putea fi:
 elaborarea planificării calendaristice și a unităților de învățare fără manual în față;
 utilizarea unor surse variate pentru studiul istoriei.
 lucrul cu resurse, instrumente și materiale didactice specifice disciplinei (inclusiv
aplicații digitale).

De cele mai multe ori, profesorul ar trebui să fie doar ghidul pentru aceste activități, un
„facilitator” și un ajutor în caz de nevoie.
 Oricărui profesor i s-a întâmplat în cariera didactică să fie în fața unei clase de elevi și să
simtă că aceștia nu se concentrează, nu sunt interesați și motivați. Chiar și când am considerat
că am conceput cel mai bun plan de realizare a lecției, am ajuns la concluzia că elevii pot fi
dezinteresați. Ori dacă elevii nu sunt atenți, cum ar putea ei să învețe și să asimileze
informațiile? Este esențial pentru un profesor să găsească calea de a menține întreaga clasă
interesată și implicată, așa încât obiectivele de învățare să poată fi atinse. În timp ce unele
strategii nu reușesc, altele se dovedesc a fi foarte eficiente. Iată câteva modalități, testate de
profesori, pentru a păstra interesul elevilor în clasă, astfel încât să rămână implicați în orice
moment.
1. Jocul ca strategie de predare
Nu contează dacă au 8 ani sau 18 ani, elevii adoră jocurile. Ele sunt o modalitate
excelentă de a păstra copiii antrenați în sarcina de lucru și lucrul acesta nu le face rău.
Dimpotrivă, ei se simt bine, îi distrează și destinde, totodată. Mult timp nici măcar nu simt că
învață ceva pentru că totul se întâmplă în joacă.
2. Corelarea conținutului lecției cu viața elevilor
Când creăm o conexiune reală cu ceea ce învață elevii, le va da o mai bună înțelegere a
motivelor pentru care au nevoie să învețe. Dacă elevii ne întreabă în mod constant de ce au
nevoie să învețe ceva și întotdeauna răspundem cu "Pentru că trebuie", ne vom pierde
credibilitatea în fața lor și ei vor continua să nu fie interesați de ceea ce îi învățăm. Este de
dorit să le dăm un răspuns real. Dacă ei învață istorie și vor să știe când le va folosi, le putem
spune că vor avea nevoie pentru a ști cine sunt , de unde vine numele lor de români și cum să
acșioneze în viitor învățând din greșelile inaintașilor. Aceasta îi va ajuta să înțeleagă de ce
trebuie să învețe ceea ce învață și care este relevanța cunoștințelor și deprinderilor pentru
viitorul lor.
3. Interactivitatea
O lecție tradițională, în care profesorul se află în fața sălii de clasă, lecturându-le sau
dictându-le elevilor, în timp ce ei își iau notițe, este plictisitoare. Dacă dorim ca elevii noștri
să fie interesați de ceea ce le predăm, trebuie să facem lecția interactivă, să-i implicăm în tot
ceea ce predăm. E important să încercăm metoda de învățare prin cooperare de tip Jigsaw,
unde elevii lucrează împreună ca o echipă pentru a învăța și a termina o sarcină. Fiecare elev
este responsabil pentru partea lui, dar ei trebuie să lucreze ca un grup pentru a-și îndeplini
sarcina. Implicând elevii îi mobilizăm și îi facem interesați de conținutul pe care trebuie să-l
învețe. 
4. Introducerea unei note de mister în lecții
 Învățarea este cea mai distractivă atunci când nu știi la ce să te aștepți. Ea poate fi
interesantă atunci când o facem un mister. Când ne planificăm lecția, să încercăm să le oferim
elevilor un nou indiciu în fiecare zi, până în ultima zi a abordării temei respective. Acesta este
un mod distractiv de a face lecția misterioasă și putem constata că elevii așteaptă cu adevărat
să afle despre ce vor învăța.
5. Utilizarea tehnologiei
Tehnologia este o modalitate foarte bună de a face lecțiile interesante. Copiii iubesc
electronica și orice scop pentru care o folosesc este unul bun. În loc să stăm în fața clasei și să
le citim sau dictăm copiilor, e indicat să folosim tabla inteligentă. În loc să facem o activitate
de învățare prin cooperare doar cu elevii clasei, putem încerca să ne conectăm la o altă clasă,
prin videoconferință, pentru a face lucruri interesante cu grupul lărgit. Dacă utilizăm
tehnologia în orice fel, putem constata că nivelul de interes crește în mod spectaculos în
clasă.
6. Tratarea predării cu mai multă lejeritate
A fi un profesor eficient este un lucru important, dar nu înseamnă că trebuie să o
considerăm ca pe ceva exclusiv serios. Dacă încercăm să devenim mai puțin încordați și să
recunoaștem că elevii pot avea interese diferite sau stiluri de învățare diferite față de noi, este
un pas important. Este mai bine să râdem în situații dificile, să ne distrăm când ele apar, decât
să le privim ca pe niște impedimente. S-ar putea chiar să aflăm că elevii vor fi și mai
interesați când suntem puțin mai relaxați. 
7. O viziune cât mai largă asupra disciplinei
Planurile de lecție nu trebuie să fie realizate în aceeași manieră de lucru veche sau să fie
puse la dipoziție de altcineva. Ele nu ar trebui să aibă o structură în care elevii sunt stimulați
doar să își ia notițe din când în când. Încercând să gândim mai larg și să facem ceva care este
complet nonconformist, elevii se vor bucura cu siguranță și se vor implica cu mai mult
interes. Invitând pe cineva în calitate de vorbitor, mergând într-o excursie, făcând lecțiile în
aer liber sau încercând oricând ceva nou și diferit, există o șansă mai mare ca elevii să
răspundă cu încântare, fără să îl respingă. O altă soluție ar fi să încercăm să colaborăm cu un
alt profesor sau să invităm elevii într-o excursie virtuală. Învățarea nu trebuie să fie
plictisitoare pentru a fi eficientă. Elevii vor găsi mai interesant să învețe atunci când
conținuturile le sunt prezentate într-o varietate de moduri.
8. Entuziasmul profesorului
Dacă profesorii nu sunt entuziasmați de ceea ce predau, cum vor fi elevii? E necesar să
lăsăm deoparte atitudinea de blazare și să interacționăm cu clasa. Să le arătăm elevilor cât de
interesantă și de distractivă poate fi învățarea. Odată ce elevii văd că suntem încântați să îi
învățăm și că suntem preocupați de ceea ce le transmitem, atunci și ei vor fi încântați să
învețe.