MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative

RECENZIE
“Diplomația: istorie, terminologie, personalități ” de Valentin Beniuc
TEORIA ȘI PRACTICA STUDIILOR DIPLOMATICE

Chișinău, 2020
 Recenzie la cartea “Diplomația: istorie, terminologie, personalități ” de Valentin Beniuc

Prezentare: “Diplomația: istorie, terminologie, personalități ” este o carte a autorului Valentin

Beniuc, publicată în anul 2013 la Chișinău, la Institutul de Relașii Internaționale din Moldova.
Conţine 332 de pagini. Este structurată în trei capitole mari, care, la rândul lor sunt repartizate în
subcapitole, finalizând cu concluziile de rigoare şi bibliografia. Dacă ar fi să enumerăm
capitolele, împrenă cu subcapitolele, atunci:

1. Istorie
1.1 Diplomația și concepțiile de bază
1.2 Diplomația în Orientul Antic
1.3 Diplomația în Grecia Antică
1.4 Diplomația în Roma Antică
1.5 Diplomația bizantină și relațiile cu statele barbare
1.6 Diplomația în sec. XV-XVI. Școala italiană a relațiilor diplomatice
1.7 Diplomația europeană în sec. XVII-XVIII. Școala diplomatică franceză
1.8 Diplomația SUA (1775-1800)
1.9 Diplomația țărilor din America Latină în perioada luptei pentru independență.
Formarea și consolidarea statelor latino-americane
1.10 Diplomația SUA în secolul XIX. Direcțiile principale
1.11 Diplomația europeană din prima jumătate a secolului XIX
1.12 Diplomația Rusiei în sec. XIX în contextul relațiilor diplomatice europene

2. Terminologie

3. Personalități

Importanţa temei abordate: Tematica abordată este importantă, întrucât autorul analizează
istoria diplomației universale printr-o viziune selectivă. Analizează portretee diplomatice în
încercarea de a înviora ilustrativ materialul și punând la dispoziția cititorului exemple din viața și
activitatea diplomatică, prin intermediul ilustrelor biografii și cariera diplomatică

Actualitatea problemelor prezentate: Problemele prezentate în carte sunt actuale, această carte
cuprinde o serie de reflecții teoretice și practice la tema diplomației universale, fiind analizate
școlile diplomatice din țări precum Grecia, Roma Antică, SUA, Franța, America Latină, Bizanț,
ca modele de diplomație.

Prezentarea ideilor principale: Volumul combină reflecții ale analizelor școlilor

diplomatice, a concepțiilor de bază ale acestora, ale dezvoltării serviciului
diplomatic. Totodată cuprinde elemente ale eficienței instrumentariului diplomatic
în aranjamentele internaționale, analizează evoluția calităților profesionale și
morale ale diplomaților, protocolului și ceremonialului diplomatic. Cartea pune la
dispoziția cititorilor o gamă largă de termeni utilizați frecevant în studiul
diplomației. Este o cercetare istorico-diplomatică ce exprimă prezența unor abordări
clare reflectate în toate cele trei compartimente „Istorie”, „Terminologie”,
„Personalități”. Capitolul trei înglobează cei mai iluștri diplomați din cele mai
vechi timpuri și până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Volumul, per general,
analizează istoria diplomației uniersale și manifestarea fenomenului diplomatic în
timp.

Stabilirea punctelor forte ale lucrării: Punctele forte constau în simboza perfectă dintre teorie
și practică. Prima parte, teoretică, expusă prin renumitele școli ale diplomației, vine să se
combine cu partea practică, adică munca depusă de iluștrii diplomați. Diplomația este
reprezentată în carte ca instrument și preocupație social specifică, ca un soi de capacitate
profesională și însușire moral-psihologică deosebită. În rezultatul revoluţiilor democratice şi cele
iindustriale , diplomaţia clasică suportă transformări serioase, în condiţia cînd forţa militară şi
economică a statului, capacităţile tehnologice şi de securizare devin serioase recompense
capacităţilor diplomatice. În acest sens, începînd cu sec. XX, diplomaţia este oarecum umbrită de
realismul politic, iar mai apoi, după criza Caraibilor, chiar asimilată. Cu alte cuvinte, cadrul
cronologic al compartimentului ce vizează Istoria diplomaţiei, care se finalizează cu sf.sec. XIX,
este unul întemeiat din perspectiva argumentelor expuse. Referitor la compartimentul
„Terminologie” este necesară cunoaşterea terminologiei obiectuluide studiu, or aceasta este una
specifică şi reprezintă limbajul prin care poate fi decodificat procesul diplomatic. Marele înaintaş
al literaturii universal A.S.Puşkin determina talentul în funcţie de capacitatea individului de a
opera cu noţiuni specifice discuţiei şi de „a îmbrăca” noile fenomene în noţiuni inedite. În
general, cunoaşterea limbajului, în specialal celui ştiinţific, este cheia succesului atît în procesul
acumulărilor cognitive , cît şi în valorificarea cunoştinţelor în practica profesională. Totodată, în
cele peste 300 de pagini sunt descrise procesele diplomatice din antichitate şi perioada renaşterii,
precum perioada de devenire şi consolidare statală a SUA şi statelor latino-americane, care
reprezintă o experienţă istorică şi pentru ţara noastră.