,,DACIA LITERARA”.

CURENTUL NATIONAL,
ISTORIC SI POPULAR

..Geniul se afla in toate natiile si in tot

pamantul, are trebuinta numai de slobozenie
ocrotire si prilejuri ca sa se arate.”

(M. Kogalniceanu, Dacia literara, p. 416)

,,Intaia revista literara organizata”1, aparuta la 19 martie 1840, la Iasi, a adus o

contributie insemnata la orientarea litearaturii romane, la constituirea spiritului critic in
cultura romana. Ideile programatice ale Daciei literare au fost expuse, cu claritate si cu
clarviziune, de catre cunoscuta Introductie a primului numar, datata ,,30 ghenarie 1840.
In ianuarie, cand M.Kogalniceanu lansa programul revistei, comparabil cu celebra
prefata a lui V.Hugo – prin care romantismul european s-a impus definitiv in opinia
publica –, presa romaneasca abia implinise un deceniu de existenta. In Apus, presa
periodica (politica si literara) avea in 1840 o traditie de peste 200 de ani. Daca
contemporanii lui Corneille, Racine, Moliere si Boileau citeau, in secolul al XVII-lea,
Jurnalul savantilor, care isi lua misiunea sa dirijeze viata stiintifica si literara a Frantei,
urmasii lui Ureche, Costin si Neculce sau ai stolnicului Cantacuzino si Radu Popescu nu
aveau posibilitatea sa cunosaca cel putin scrierile acestor inaintasi prin mijlocirea
tiparului. Ziarele lui Heliade, Asachi si Baritiu nu mentioneaza numele cronicarilor pana
la 1840. Ele aveau alte obiective, rezultate din necesitatea de a-i pune pe romani in
contact cu progresele civilizatiei, cu realizari ale stiintei, tehnicii si culturii europene, dar
si cu unele valori literare ale clasicismului si romantismului prin intermediul traducerilor.
Primele ziare s-au straduit sa arate ,,faptele, propasirile si mai ales driturile” poporului
roman in vederea cuceririi libertatii si independentei.
M.Kogalniceanu isi facuse studiile la Berlin, unde publicase doua lucrari – una
referitoare la istorie, moravurile si limba tiganilor si alta privind istoria Valahiei,
Moldovei si valahilor transilvaneni.2 Inarmat cu temeinice cunostinte de istorie
universala, el da o noua orientare culturii si literaturii romane. Conceptia sa se intemeiaza
pe istoria nationala, pe creatia populara, sursa de inspiratie pentru creatia culta. In
Introductie la Dacia literara, M. Kogalniceanu, recunoscand meritele ctitorilor presei
romane in cei 11 ani de pionierat, timp in care ,,litearura n-a ramas in lenevire”, constata
o realitate si anume ca ziarele Curierul romanesc, redactat de Heliade, Alauta
romaneasca a lui Asachi si Foaie pentru minte, inima si literatura a lui Baritiu aveau
,,mai mult sau mai putin o colora locala”. O revista care sa se ocupe numai cu literatura
nationala, o foaie ,,carnea facand abnegatie de loc, ar fi numai o foaie romaneasca si, prin

1
G.Calinescu, istoria litearturii romane de la origini pana in present, Bucuresti, 1941, p 171
2
Esquisse sur l’histoire, les moeur et la langue des ciganes, connus en France sous le nom de bohemians,
suivie d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837, si Histoire de lu Moldavie et des Valaques
transdanubiens, Tome 1, Berlin, 1837 (ed II, 1854).
urmare, s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din oricea parte a Daciei, numai sa
fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra”.
Revista se numea Dacia literara, sugerand prin titlu unirea politica a provinciilor
romanesti intr-un singur stat. Ideea de literatura nationala constituia un valoros indreptar
in viata literara si culturala a epocii. Kogalniceanu proclama, peste granitele arbitrare care
ii separau pe romani in 1840, dezideratul literaturii nationale, solicitand, in acest scop,
colaborarea tuturor scriitorilor la revista. Dacia literara urma sa devina, astfel, ,,un
repertoriu general a literaturei romanesti, in carele, ca intr-o oglinda, se vor vede scriitori
moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fieste-carele cu ideile sale, cu limba
sa, cu tipul sau.”
Principala trasatura a literaturii nationale, inteleasa ca literatuta a intregului popor
roman, trebuia sa fie originalitatea. Cartile aparute era ,,numai traductii din alte limbi si
inca si acele de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura” , scria Kogalniceanu. Daca
indemnul lui Heliade de a se scrie cat mai mult (,,scriti cat veti putea si cum veti putea) se
justifica in 1837 sau inainte de aceasta data, imitatie devenise, in 1840, o manie
ucigatoare. Se impunea, deci, crearea unei literaturi originale, care sa oglindeasca
realitatile romanesti. Tinand seama de acest deziderat al timpului,redactorul raspunzator
adresa scriitorilor apelul de a se inspira, in operele lor, din istoria patriei, din traditiile si
obiceiurile poporului, din frumusetile peisajului romanesc: ,, Istoria noastra are destule
fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul
de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem
pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Foaia noastra va primi cat se
poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale ii vor umple mai toate
coloanele.”
In cele trei numere ale Daciei literare, Kogalniceanu publica opere originale ce
ilustreaza ideile programatice, intre care: ,,Alexandru Lapusneanul” de C.Negruzzi,
,,Buchetiere de la Florenta” de V.Alecsabdri, ,,Anul 1840” de Gr.Alexandrescu ,
,,Cantece populare” de C.Negruzzi.
Suspendarea Daciei literare in iunie 1840 n-a insemnat, pentru Kogalniceanu,
abandoonarea programului lansat la inceputul anului. El reuseste sa editeze la Iasi, in
1840 si 1841, Arhiva romaneasca, culegere de scrieri si acte vechi ce ar putea deslusi
istoria romaneasca. In 1844, impreuna cu V.Alecsandr, I.Ghica si P.Bals, el redacteaza
revista Propasirea, al carei titlu, interzis de cenzura, a aparu sub subtitlul Foaie stiintifica
si literara.
 PROPASIREA

FOAIE PENTRU INTERESELE MATERIALE

SI INTELECTUALE

Apare la Iasi, saptamanal, de la 9 ianuarie la 29 octombrie 1844 ( in total 42 de

numere) la Cantora Foaiei satesti, sub redactia lui M.Kogalniceanu, V.Alecsandri, Ion
Ghica si Panaiota Bals. Abordarea de a se scoate ,,o foaie ebdomadera” sub numele de
Propasirea fusese data la 23 octombrie 1843. La 22 ianuarie 1844 exemplul model este
depus la postelnicie, care interzice titlul ,,Propasirea”, lasand numai subtitlul ,,Foaie”, la
care s-a adaugat ,,stiintifica si literara”. In Biblioteca Academiei exista si un exemplar
necenzurat, cu data de 2 ianuarie 1844. Cenzura a eliminat din continutul revistei
articolul ,,Unirea vamilor dintre Valahia si Moldova” si o parte din program. Scopul
revistei era: crearea unei literaturi originale, trezirea ,,unui interes pentru stiinta si natie”,
interes pentru literatura populara, idei promovate de Dacia literara. In paginile
Propasirii V.Alecsandri publica unele poezii din ciclul ,,Doine si lacrimioare”,
D.Bolintineanu ,,Vergura” si ,,Barcarola”, Cezar Bolliac ,,Muncitorul”, Iancu
Vacarescu ,,Roma cum este” si ,,La Eliza”, Gr,Alexandrescu ,,Ceasuri de mahnire”,
,,Umbra lui Mircea la Cozia”, N.Balcescu ,, Puterea armata la romani”, Andrei
Muresanu ,,O privire la Carpati”.
In grupul scriitorilor de la Propasirea si ocarmuire intervin neintelegeri. In octombrie
1844, M.Kogalniceanu este inchis la Manastirea Risca, iar la 11 noiembrie revista este
suprimata de cenzura sub pretextul publicarii povestirii ,,Toderica” de C.Negruzii,
motivandu-se ca editorii ,,s-au abatut de la marginala ei destinatie”.

Sursa: "Reviste si curente in evolutia literaturii romane",I. Hangiu,

ed.EDP,Bucuresti,p.40-50.Biblioteca C.N.I.L.C., Ploiesti