UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA „ IAŞI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

EXERCIŢIUL GRAMATICAL FOLOSIT CA METODĂ

ACTIV- PARTICIPATIVĂ ÎN PREDAREA
PĂRŢILOR DE VORBIRE LA CLASELE I-IV

PLANUL LUCRĂRII:

CAPITOLUL I

I. SPECIFICUL PREDĂRII GRAMATICII ÎN CICLUL PRIMAR

I.1 Importanţa instructiv-educativă a predării gramaticii în învăţământul primar
I.2 Abordarea integrată a cunoştinţelor de limba şi literatura română în învăţământul
primar

CAPITOLUL al II-lea

II. NOTIUNILE TEORETICE PRIVIND STUDIUL PĂRŢILOR DE VORBIRE

ÎN CLASELE a III-a şi a IV-a
II.l Părţile de vorbire studiate în clasele a III-a şi a IV-a în raport cu programa şi
manualele şcolare:
II.1.1 Verbul
II.l.2 Substantivul
II.1.3 Adjectivul
II.1.4 Pronumele
II.l.5 Numeralul
II.2. Valoarea instructiv-educativă a comunicării corecte prin studiul părţilor de vorbire

CAPITOLUL al III-lea
1
III. ASPECTE METODICE ALE PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII PĂRŢILOR DE
VORBIRE ÎN CICLUL PRIMAR .APLICAŢII
III.1 Demersul metodic în predarea părţilor de vorbire
III.2 Exerciţiul gramatical, metodă de bază în predarea-învăţarea părţilor de vorbire
III.2.1 Exerciţiul –metodă activ-participativă: definiţie şi tipologie
III.2.2 Exerciţiul gramatical; exemple de exerciţii utilizate în predarea –învăţarea
părţilor de vorbire
III.2.3 Alte tehnici şi metode utilizate în predarea-învăţarea părţilor de vorbire

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2
 ARGUMENT

Printre bogăţiile neasemuit de valoroase pe care le-am moştenit noi, generaţiile

actuale, de la înaintaşii noştri, se numără şi limba română, tezaur naţional spiritual, pe care
suntem datori să-l păstrăm, să-l cultivăm şi să-l transmitem nealterat urmaşilor noştri.
Întrucât acest tezaur sacru al limbii române, făurit în decursul existenţei milenare
deosebit de zdruncinate a poporului român şi apărat cu sfinţenie veacuri şi veacuri, nu se
moşteneşte de-a gata, ci se învaţă, şcoala este instituţia căreia i s-a încredinţat nobila
misiune de învăţare sistematică a limbii, în special a limbii literare, varianta corectă şi cea
mai evoluată a limbii poporului nostru, care, în condiţiile unui nivel ridicat de cultură a
maselor, trebuie să devină limbă naţională unică a întregului popor.
Limba maternă reprezintă bunul cel mai de preţ al unei naţiuni. Ea este principalul
cuceririlor ştiinţei, a tezaurului de inteligenţă făurit de popor.
Vasile Alecsandri spunea că „limba este depozitul cel mai sacru lăsat de
generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc.”
Învăţătorul trebuie să transmită această plăcere elevilor săi prin exemplul personal,
folosind un limbaj bogat, precis, folosind fiecare cuvânt la locul potrivit şi pronunţându-l,
în acelaşi timp, foarte corect.
Ne-am orientat spre această temă deoarece problema exprimării corecte, orală şi
scrisă a elevilor este prioritară pentru activitatea didactică a unui învăţător, de a găsi căi,
soluţii, procedee care să se integreze într-un sistem de lucru accesibil elevului, dar şi cu
rezultate măsurabile.
Munca instructiv-educativă la acest nivel îşi propune, printre obiectivele
dominante, realizarea însuşirii corecte a limbii române, ca disciplină centrală care joacă un
rol formativ foarte important în educarea multilaterală a elevilor.
Dacă şcolarul stăpâneşte limba, orizontul său de cunoştinţe şi de cunoaştere a
comorilor spirituale naţionale şi universale se poate dezvolta permanent, iar instruirea şi
educarea acestuia se realizează cu mai multă uşurinţă.
Elevii trebuie să aibă o exprimare orală şi în scris cât mai corectă şi mai frumoasă,
să posede un volum de cunoştinţe gramaticale necesare pentru etapa de şcolarizare în care
se află. În acest domeniu, şcoala are cele mai mari bogăţii de conştientizare şi de
supraveghere a procesului comunicării, de folosire raţională a limbii, de formare şi
dezvoltare a deprinderilor, de exprimare clară şi concisă a gândurilor, ideilor şi
sentimentelor.
În scopul realizării unei activităţi eficiente învăţătorul trebuie să observe atent
activitatea elevilor, reacţiile acestora în faţa dificultăţilor, ritmul individual de rezolvare a
3
sarcinilor şi, implicit, ritmul de învăţare şi în acest sens să folosească metode şi procedee
de lucru adecvate învăţării corecte a noţiunilor gramaticale.
În întreaga activitate de învăţare psihicul elevului trebuie stimulat la o activitate
susţinută, la o participare sub tensiunea unui efort intelectual real, o integrare voită în actul
de învăţare, susţinută de o motivaţie robustă, o angajare creatoare.
În ciclul primar se formează noţiunile elementare de bază pe care se clădeşte
temelia limbii române.
Studiul gramaticii are ca scop fundamental cultivarea limbajului la elevi,
înţelegând prin limbaj procesul de exprimare a ideilor şi a sentimentelor prin mijlocirea
limbii. În acest sens, trebuie înţeles faptul că, deşi se operează cu abstracţiuni, această
disciplină are un pronunţat caracter practic.
O contribuţie esenţială în perfecţionarea limbajului fiecărui elev o aduce în cadrul
limbii române studiul părţilor de vorbire.
Ţinând seama de particularităţile psihice ale elevilor de vârstă şcolară mică,
volumul de cunoştinţe din programă este repartizat pe clase, în aşa fel încât elevii să-şi
poată însuşi treptat noţiunile gramaticale şi să-şi dezvolte deprinderea de a le folosi în
exprimarea orală şi scrisă.
Ideal ar fi ca la sfârşitul primelor două clase, toţi elevii să ne delecteze cu o scriere
corectă şi estetică. Cheia succesului trebuie căutată şi găsită aici, pe terenul fertil ce
aparţine acestor mici şcolari. Şi vom reuşi s-o găsim dacă vom fi perseverenţi în predarea
acestor probleme de limbă.
Lucrarea este organizată pe 3 (trei) capitole:
CAPITOLUL I - SPECIFICUL PREDĂRII GRAMATICII ÎN CICLUL
PRIMAR cuprinde referiri la aspectele incluse în curriculum privind noţiunile gramaticale
şi abordarea integrată a cunoştinţelor de limbă şi literatură română în învăţământul primar.
CAPITOLUL al II-lea - IMPORTANŢA PREDĂRII NOŢIUNILOR
TEORETICE PRIVIND STUDIUL PĂRŢILOR DE VORBIRE ÎN CLASELE a III-
a şi a IV-a va conţine aspecte ale noţiunilor teoretice cuprinse în programe şcolare,
metodici sau manuale alternative, cunoştinţe prevăzute a se studia în clasele a III-a şi a IV-
a ca şi modalităţi de consolidare şi sistematizate a acestor cunoştinţe, precum şi valoarea
instructiv-educativă a comunicării corecte prin studiul părţilor de vorbire.
CAPITOLUL al III-lea – ASPECTE METODICE ALE PREDĂRII-
ÎNVĂŢĂRII PĂRŢILOR DE VORBIRE ÎN CICLUL PRIMAR.APLICAŢII va face
referiri la demersul metodic în predarea părţilor de vorbire, exerciţiul gramatical-metodă
de bază în predarea-învăţarea părţilor de vorbire (exerciţiul ca metodă activ -participativă,

4
exemple de exerciţii, precum şi tehnici şi metode utilizate în predarea –învăţarea părţilor
de vorbire).
Lucrarea se va încheia cu concluzii, bibliografie şi anexe ce vor cuprinde proiecte
didactice pentru diferite noţiuni gramaticale predate la clasele I-IV .