METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ÎN

ÎVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
de Mariana Norel
-RECENZIE-

Cartea publicată de Mariana Norel, METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII

ROMÂNE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR se dorește a fi un sprijin atât pentru studenți, cât și
pentru viitorii profesori de învățământ primar, oferindu-le acestora un real ajutor în pregătirea
demersului didactic pentru disciplina ,,Limba și literature română”. Autoarea sintetizează aspectele
cheie ale predarii limbii și literaturii române la clasele primare, stabilind modalitățile adecvate de
lucru cu copiii în situații concrete. Studiul metodicii predării limbii și literaturii române în
învățământul primar implică o abordare holistică și adaptată nevoilor specifice ale elevilor din
această etapă de învățare.
Lucrarea Marianei Norel este structurată sub forma unui așa zis ,,manual”, pe care viitorii
învățători îl pot consulta oricând pentru a-și contura traiectul didactic cât mai simplu și eficient.
Autoarea înlocuiește capitolele cu unitășile de învățarea, pe care mai apoi le împarte în subunități
pentru o mai bună înțelegere a noțiunilor de didactică. Cartea de didactică prezentată are nu mai
puțin de șapte unități de învățare. Didactica limbii române este o ramură a științelor educaționale
care se ocupă de studiul metodelor și tehnicilor de predare a limbii române. Acest domeniu de
cercetare și practică vizează dezvoltarea și îmbunătățirea procesului de predare-învățare a limbii
române în cadrul sistemului educațional. Principalele aspecte abordate de Mariana Norel în cartea
sa sunt: metodele de predare ( didactica limbii române investighează diverse modalități și strategii
de predare a limbii, inclusiv tehnici de predare a gramaticii, vocabularului și abilităților de
comunicare, metodele de evaluare și testare (se analizează modalitățile de evaluare a
competențelor lingvistice ale elevilor, inclusiv elaborarea și administrarea testelor, precum și
metodele de evaluare formativă pentru a monitoriza progresul în timp real), resursele didactice
(prin elaborarea și utilizarea materialelor didactice, precum a manualelor, cărților, jocurilor
educaționale, pentru a sprijini procesul de predare), metodele de dezvoltarea abilităților de
comunicare (modalitățile de îmbunătățire a abilităților de ascultare, vorbire, citire și scriere ale
elevilor, având în vedere contextele de comunicare specifice limbii române), adaptarea la nevoile
specifice ale elevilor (didactica limbii române ia în considerare diversitatea elevilor și propune
strategii pentru adaptarea procesului de predare la nevoile individuale, inclusiv la elevii cu diverse
niveluri de pregătire și nevoi speciale), promovarea literaturii române (didactica limbii române
încurajează studiul și aprecierea operei literare române, integrând lectura și analiza textelor literare
în procesul de predare).
Didactica limbii române reprezintă un efort continuu de adaptare și îmbunătățire a
practicilor educaționale pentru a asigura că elevii dobândesc competențele lingvistice necesare
într-un mod eficient și stimulativ.

1
 În contextul ciclului primar, didactica predării limbii române se concentrează pe
dezvoltarea competențelor fundamentale ale elevilor în ceea ce privește limbajul, comunicarea și
literatura. În ciclul primar, accentul se pune pe învățarea limbajului scris. Profesorii trebuie să
creeze o bază solidă pentru abilitățile de citire și scriere, să încurajeze recunoașterea și înțelegerea
cuvintelor, să dezvolte vocabularul și să stimuleze creativitatea în scriere. Elevii învață să-și
exprime ideile, să participe în discuții și să dezvolte abilități de ascultare activă. Activitățile orale,
precum discuțiile în clasă, jocurile lingvistice și prezentările, sunt esențiale pentru dezvoltarea
competențelor de comunicare. Didactica limbii române în ciclul primar include familiarizarea
elevilor cu literatura română, încurajând lectura de povești, basme și poezii. Profesorii ar trebui să
faciliteze înțelegerea și analiza elementelor literare de bază, precum personaje, acțiune și mesajul
moral al textelor. Activitățile creative și jocurile educaționale pot fi integrate în procesul de predare
pentru a menține interesul elevilor și pentru a dezvolta abilitățile lingvistice într-un mod plăcut și
interactiv. Profesorii trebuie să utilizeze evaluarea formativă pentru a monitoriza progresul elevilor
și pentru a identifica punctele slabe sau necesitățile specifice. Feedback-ul constant și adaptarea
strategiilor de predare sunt esențiale în ciclul primar. Mai mult de atât, dascălii ar trebui să abordeze
aspectele gramaticale ale limbii române în mod treptat, adaptând complexitatea la nivelul de
dezvoltare al elevilor. Extinderea vocabularului și înțelegerea regulilor gramaticale sunt esențiale
pentru construirea unui limbaj corect și bogat.
Prima unitate de învățare din cartea Marianei Norel prezintă noua viziune curriculară
asupra procesului de predare-învățare-evaluare, indicând finalitățile învățământului primar.
Viziunea prezentată nu este doar un document static, ci o orientare în continuă evoluție pentru
decidenții în educație. Ea trebuie să inspire și să ghideze deciziile legate de proiectarea
curriculumului, selecția conținutului și evaluarea performanței, pentru a asigura că educația își
atinge scopurile și contribuie la formarea individului într-un mod cuprinzător și relevant. Noua
viziune curriculară este suficeint de flexibilă de a se adapta a schimbările din societate și din
domeniul educațional. În era tehnologiei și a schimbărilor rapide, adaptabilitatea devine o
caracteristică crucială a viziunii curriculare. Viziunea curriculară poate să implice colaborarea și
contribuția părților interesate, cum ar fi cadrele didactice, elevii, părinții și comunitatea. Acest
lucru poate asigura că viziunea reflectă nevoile și valorile tuturor celor implicați în procesul
educațional. Profesorul din zilele noastre trebuie să fie conștient de rolul său, fiind un agent
educațional, un partener de dialog. Schimbarea viziunii curriculare este datorată dinamicii
mileniului trei, în care relația dintre elev și profesor capătă valențe noi. Profesorul este asimilat ca
fiind persoana cu care elevii fac schimb de dialog si idei, rolul acestuia se identifică drept formator
al personalității elevilor săi. Profesorii care predau disciplina limbii române vor modela elevi cu o
cultură comunicațională și literară de bază, ce pot comunica facil cu oamenii din jurul lor. Pe lângă
funcțiile pe care le îndeplinește limba română (funcția instrumentală, formativ-educativă și
informațională), disciplina limbii române este pe primul loc în ierarhia disciplinelor studiate la
clasă, începând din clasele primare și până la finalul liceulului.
Unitatea de învățare 1 a evidențiat rolul și importanța noii viziuni curriculare în ceea ce
privește procesul de predare-învățare-evaluare la Limba și literatura română, precum și funcțiile
limbii române și scopurile educației primare. Practic, cititorul a explorat un studiu introductiv, a

2
cărui terminologie-cheie este esențială pentru înțelegerea celorlalte unități de învățare și pentru
dezvoltarea unui limbaj specific în domeniul metodicii predării limbii și literaturii române.
A doua unitate de învățare ne aduce în prim-plan modelul comunicativ-funcțional, o
abordare inovatoare în învățarea limbii și literaturii române în școală, cu focusul pe comunicare în
limba maternă. Acesta vizează dezvoltarea progresivă a competențelor precum competența
comunicativă generală, competența textuală și competențele acționale, începând din clasele
primare. Planul-cadru de învățământ și programa școlară sunt documente esențiale pentru
desfășurarea eficientă a procesului didactic. Planul-cadru reglementează resursele de timp ale
predării și învățării, fixează disciplinele studiate într-un an și alocările orare, reflectând dezvoltarea
pe verticală a disciplinei. Programa școlară indică obiectivele și conținuturile învățării, oferind
exemple de activități corespunzătoare.
În planificarea calendaristică, profesorii stabilesc unități de învățare, obiective de referință,
selectează conținuturi adecvate și alocă ore pentru fiecare unitate. Pentru lecții eficiente, profesorii
răspund la întrebări clasice: ce vor face elevii, cu ajutorul căror materiale și metode, cum vor
realiza activitatea și cum vor evalua rezultatele. Proiectarea opționalelor la Limba și Literatura
Română reprezintă responsabilitatea profesorului, care alege subiecte și metode motivaționale,
stimulează abilitățile elevilor și respectă stilurile individuale de învățare. Schema de proiectare a
opționalelor include titlul, argumentul, obiectivele de referință, conținuturile, modalitățile de
evaluare și bibliografia.
În concluzie, modelul comunicativ-funcțional pune accent pe comunicarea în limba
maternă, iar planul-cadru și programa școlară sunt instrumente esențiale pentru organizarea
eficientă a procesului didactic. Planificarea calendaristică și proiectarea opționalelor completează
această abordare, oferind cadrul necesar pentru o învățare coerentă și adaptată nevoilor elevilor.
În cea de-a treia unitate de învățare, Mariana Norel proiectează problematica comunicării
orale. Comunicarea orală în procesul didactic este esențială în predarea și evaluarea disciplinelor
școlare, fiind considerată atât mijloc, cât și obiect de învățare. În special în aria curriculară Limbă
și comunicare, comunicarea orală reprezintă un domeniu distinct, cu obiective de referință și
activități specifice. Lecțiile de comunicare orală în clasele I–IV urmăresc dezvoltarea capacității
de receptare și exprimare orală. În programele școlare, domeniul „comunicare” se subîmparte în
comunicare orală și comunicare scrisă. Metodele folosite în aceste lecții includ observarea, lectura
după imagini, jocul didactic, jocul de rol, dramatizarea, lectura orală, povestirea profesorului și
povestirile elevilor. Folosirea metodelor active în lecțiile de comunicare orală presupune o
structurare nouă, cum ar fi modelul „Evocare – Constituirea sensului – Reflecție”, promovând
gândirea critică și învățarea eficientă. Așadar, unitatea de învățare 3 se concentrează pe metode și
procedee folosite la lecțiile de limbă și literatură română, având ca scop dezvoltarea capacității de
receptare și exprimare orală a elevilor.
A patra unitate de învățare se concentrează în jurul strategiilor de învățare a citirii și scrierii.
În procesul de învățare, fundamentul este pus în ciclul achizițiilor fundamentale, cu accent pe
deprinderile de citire și scriere însușite în clasa I. Abecedarul joacă un rol central, parcurgându-se
în trei etape: preabecedară, abecedară și postabecedară. Metoda fonetică analitico-sintetică este

3
fundamentală în deprinderea cititului, evidențiind corespondența sunet-literă. Procesul dificil al
scrierii implică faze de orientare, analiză și sinteză, iar învățarea literelor de mână se realizează
prin metoda demonstrației.
Procesul de învățare a scrisului parcurge etape de la elementele grafice, constituirea
literelor, scrierea legată până la scrisul rapid. Jocurile reprezintă o metodă eficientă în învățarea
citit-scrisului, fiind adaptate vârstei școlarilor mici. Exemple de jocuri includ "Spune mai departe",
"Ce literă se potrivește?", "Jocul silabelor", "Completează propoziția", "Jocul semnelor", "Caută
greșeala" și "Cine știe?".
Mariana Norel prezintă în a cincea unitate de învățare, modalitățile de dezvoltare a
capacității de receptare a mesajului scris și a capacității de exprimare scrisă. În clasele a II-a - a
IV-a, modelul comunicativ-funcțional se concentrează pe dezvoltarea integrată a capacităților de
receptare și exprimare orală, precum și de receptare și exprimare scrisă. Citirea corectă implică
capacitatea de a citi fără silabisire, adăugiri sau inversiuni, pronunțarea corectă, citirea cu ritm
fluent și conștientizarea mesajului textului. Lectura explicativă, o metodă complexă și eficientă,
include etape precum pregătirea pentru citire, lectura integrală, analiza și realizarea sintezei
textului.
Structurarea lecțiilor de lectură implică patru tipuri de relații între cititor și text, conform
lui Judith Langer, sau trei etape conform modelului ERR (Evocare, Realizare sens, Reflecție). În
comunicarea scrisă, formarea competențelor presupune utilizarea unei palete variate de metode și
tehnici, cum ar fi exercițiile, copierile simple, dictările, comunicările scrise libere și învățarea prin
descoperire.
În lecțiile de comunicare scrisă, etapele includ alegerea și analiza subiectului,
documentarea și căutarea ideilor, întocmirea planului de idei și redactarea sau expunerea scrisă.
Evaluarea activității de redactare se realizează prin corectare, fie de către profesor, prin dialog cu
întregul colectiv al clasei sau chiar de către elev. Scopul corectării este de a încuraja elevul în
producerea textelor și de a-l ajuta să conștientizeze procesul de redactare.
Corectarea reprezintă o etapă crucială în dezvoltarea abilităților de redactare, având rolul
de a consolida sau identifica deficiențele în activitatea elevilor. Scopul acestei operații nu este să
sancționeze elevul sau să-i evidențieze greșelile, ci să-l încurajeze în crearea diverselor texte, să
confirme reușita sau să semnaleze eventualele erori. Procesul de corectare poate fi efectuat în
diverse moduri: de către profesor, prin dialog cu întreaga clasă sau chiar de către elev. Indiferent
de modalitatea aleasă, este esențială o discuție finală asupra compoziției, contribuind la
conștientizarea actului de redactare și a pașilor necesari parcurși de către elev în elaborarea unui
text specific.
A șasea unitate de învățare prezintă metodele şi tehnicile folosite în orele de limba şi
literatura română pentru predarea-învăţarea-evaluarea noţiunilor de bază . Studiul limbii române
în școală are ca finalitate formarea unor buni utilizatori ai limbii, atât pentru comunicare, cât și
pentru cunoaștere. În învățământul primar, elevii trec prin două etape: una pregramaticală și una
gramaticală.

4
 Principiul concentric stă la baza studiului limbii, implicând reluarea și consolidarea
noțiunilor gramaticale în mod progresiv. Metodele folosite în orele de limba și literatura română
includ demonstrația, conversația, compunerea gramaticală, învățarea prin descoperire, analiza
lingvistică, învățarea prin acțiune și utilizarea calculatorului. Formarea noțiunilor gramaticale se
realizează de obicei printr-un traseu inductiv, cuprinzând fazele de familiarizare conștientă,
distingere a planurilor gramatical și logic, însușire a regulilor și definițiilor, și operare superioară
cu noțiunile de limbă. Demersurile didactice pot fi inductive, deductive, analogice sau dialectice.
În cele din urmă, a șaptea unitate de învățare prezintă metodele de evaluare folosite la
disciplina Limba și literatura română. Ulterior momentului în care are loc evaluarea sau în ceea ce
privește integrarea acesteia în procesul didactic, se disting următoarele categorii:
• evaluare predictivă (inițială);
• evaluare formativă (continuă);
• evaluare sumativă (finală).
În învățământul primar, se utilizează atât metode tradiționale de evaluare, cât și alternative.
Printre tehnicile des întâlnite se includ:
• evaluarea orală;
• evaluarea scrisă;
• observarea sistematică a comportamentului elevului;
• investigația;
• proiectul;
• portofoliul;
• autoevaluarea.
Astfel, în cadrul procesului de învățământ, activitățile de predare, învățare și evaluare sunt
strâns interconectate și ar trebui planificate în mod concomitent, deoarece ele se influențează
reciproc. Acestea nu sunt etape consecutive, ci se desfășoară simultan. Fiecare fază a evaluării
(evaluare inițială, evaluare continuă, evaluare finală) trebuie tratată cu atenție, iar elevul devine un
partener al profesorului în procesul de evaluare, înțelegând și apreciind evaluarea ca o modalitate
de evidențiere a performanțelor atinse într-un anumit moment. Alternarea între metodele de
evaluare (tradiționale și alternative) contribuie la diversificarea abordărilor evaluative și la
îmbunătățirea procesului didactic.