Locul și rolul gramaticii în cadrul învățământului primar

Curriculumul pentru învățământul primar din România încearcă să se adapteze la noile

orientări le Uniunii Europene.care promovează ideea că sistemul educațional trebue să ajute pe
fiecare individ sădezvolte cunoștințe, abilități și atitudini, pentru ca la sfârșitul unui ciclu
curricular educațional, acesta să treacă cu succes în următoarea etapă pentru ca mai apoi să
devină apt pentru a se adapta cu ușurință în societate.
În versiunea nouă a curriculum-ului pentru învățământul primar, care a fost
publicată în anul 2013 se regăsește un nou model de competențe care sunt în relație cu cele 8
competențe cheie promovat la nivel european. Aceste competențe sunt formate din cunoștințe,
abilități și atitudinibazate pe învățare și permit rezolvarea problemelor într-un domeniu sau
probleme generale în diferite contexte.Cele opt competențe cheie sunt:

-comunicare în limba materna;

-comunicare în limbi străine;

-competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologie;

-competență digitală;

-a învăța să înveți;

-competențe sociale și civice;

-spirit de inițiativă și antreprenoriat;

-sensibilizare și exprimare culturală.

Noul curriculum introduce un model funcțional pdntru disciplina limba română care,
până atunci era împărțită în trei subdiscipline: citire, lectură și comunicare.Modelul include
dezvoltarea integrală a capacităților de receptare și exprimare orală, de receptare a mesajului
scris.
Finalitățile învățămantului primar sunt reprezentate de cele opt competențe cheie formate
la nivel elementar urmărindu-se dezvoltarea și diversificarea acestora. Acestea se referă la
achizițiile pe care trebuie să le dobândească un elev la finalul ciclului primar și care îi vor
permite să efectueze operații simple, în contexte cunoscute, mai ales, concrete.
Prima dintre aceste competențe este cea de literație care se referă la abilitatea de
identificare, înțelegere, exprimare, creare și interpretare a conceptelor, a sentimentelor, a faptelor
și a opiniilor, atât oral cât și în scris, utilizând mijloace audio-vizuale și digitale la orice
disciplină sau în orice context. Competența de literație implică abilitatea de a comunica și de a
interacționa în mod efectiv, adecvat și creativ cu ceilalți.
Odispoziție de o importanță evidentă din curriculum este conectarea studiului
limbii la realitățile comunicării cotidiene. Școala trebuie să ofere elevului posibilitatea de a-și
cultiva limbajul pentru a putea comunica cu semenii săi, cu cei alături de care trăiește.” Este
foarte important ca elevii să fie pregătiți să realizeze comunicare cu lumea lor și să vorbească așa
cum vorbește lumea lor; ei nu vor vorbi ca Sadoveanu sa Arghezi” ( Crăciun, 2003, p.8 ).
Obiectivul central al curriculumului de limba și literatura română în
învățământul primar este”dezvoltarea competențelor de comunicare, orală și scrisă ale elevilor,
precum și familiarizarea lor cu texte literare și nonliterare, semnificative din punctul de vedere al
vârstei cuprinse între 6-11 ani”(Curriculum Național).
Conform noului curriculum, perioada școlarității în învățământul primar
cuprinde două cicluri:

 Ciclul achizițiilor fundamentale, între 6 și 8 ani, clasa pregătitoare, clasa I și clasa

a II-a având ca obiective acomodarea copiilor la cerințele sistemului educațional
și alfabetizarea inițială;
 Ciclul achizițiilor fundamentale , clasele a III-a și a IV-a, între 9-12 ani, care are
ca obiectiv formarea capacităților de bază necesare pentru continuarea studiilor.

Planul cadru de învățământ stabilește ariile curriculare, disciplinele de studiu, reperele de

timp.
Conform planului-cadru de învățământ aprobat prin OMEN nr. 3371/12.03.2013,
disciplina Limba șiliteratura română face parte din aria curriculară ”Limbă și comunicare” și este
studiată în ciclul primar, la clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a disciplinafiind denumită
Comunicare în limba română. Resursele de timp alocat disciplinei este de 5ore/săptămână la
clasa pregătitoare, 7 ore/săptămână la clasa I, 6 ore/săptămână la clasa a II-a și 5ore/săptămână la
clasele a III-a și a IV-a.
Programa disciplinei Limba și literatura română este elaborată potrivit unui nou model de
proiectarecurriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel încât
disciplina săcontribuie la dezvoltarea profilului de formare al absolventului de clasa a IV-a, care
este determinatde competențele-cheie recomandate la nivel european.
Începând cu anul școlar 2013-1014 s-a pus în aplicare a două noi programe :
Programa școlară pentru Comunicare în limba română la clasa pregătitoare, I și a II-a și
Programa pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a III-a ș a IV-a. Cele două
programe continuă și accentuează modelul comunicativ- funcțional al limbii și literaturii, însă
abordează deosebit conținuturile învățării. La clasa pregătitoare, I și a II-a , predarea se face
integrat din perspectiva mai multor discipline sau arii curriculare iar din clasa a III-a se revine la
predarea- învățarea pe discipline școlare.
Din perspectiva disciplinei de studiu, demersul didactic
 urmărește formarea și dezvoltarea compențelor care sunt definite ca ansambluri structurate de
cunoștințe, abilități și atitudini care permit rezolvarea problemelor specifice unui domeniu sau a
unor probleme generale.
Competențele generale, la nivelul disciplinei Comunicare în limba română/Limba
și literatura română privesc achizițiile elevului pentru întreg ciclul primar.Acestea sunt:

1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comuicare cunoscute

2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare

3. Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute

4.Redactarea de mesaje în diverse situașii de comunicare

Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în

dobândirea acestora și se acumulează pe parcursul unui an școlar. Pentru realizarea
competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care
valorifică experiența de învățare concretă a elevului.
Exemple de competențe specifice derivate din cele generale pentru clasa pregătitoare:

1.1 .Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar;
2.1 .Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple;

3.1.Recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și
mici de tipar;

4.3.Exprimarea unor idei, trăiri personale și informații prin intermediul limbajelor

neconvenționale;

Conținuturile învățării sunt reprezentate de acele achiziții necesare elevului pentru dobândirea
competențelor de bază. Ele sunt grupate pe domenii:

o Comunicare orală( ascultare, vorbire, interacțiune)

o Citire/lectură
o Scriere/redactare
o Elemente de construcție a comunicării ( Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba
română.......București,2013)
În clasele a III-a și a IV-a, potrivit Programei școlare pentru Limba și literatura româna,
se continuă construirea achizițiilor dobândite în ciclul anterior, cel al achizițiilor
fundamentale(clasa pregătitoare, clasa I și a II-a). Competențele generale rămân aceleași, scopul
fiind de a dezvolta abilitățile în ceea ce privește codarea și decodarea mesajelor orale și scrise.
În programă se specifică faptul că domeniile de conținut sunt preluate din
cele stipulate în Recomandarea Parlamentului European pentru formarea competențelor cheie. La
clasele a III-a și a IV-a, acestea sunt:
1.Funcții ale limbii( acte de vorbire
2.Textul
3,Variabilitatea limbii și a comunicării în contexte variate
Exemple de conținuturi pentru domeniul 3,
Clasa a III-a
-intuirea claselor morfologice-substantiv, adjectiv calificativ, pronume personal, verb
-intuirea numarului , a genului
Clasa a IV-a
-intuirea persoanei, a timpului
-intuirea relațiilor simple dintre cuvinte: subiect-predicat
Conținuturile sunt exprimate ca funcții ale limbii/acte de vorbire( gramatică
funcțională), tipologii ale textului și elemente intuitive privind regularitățile limbii.( Programa
școlară pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a III-a și a IV-a, București, 2014).

1.1 Importanța predării gramaticii în învățământul primar

Gramatica este definită ca un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor
și la îmbinarea lor în propoziții și în fraze.( Gramatica limbii române, 1966). Fără
cunoașterea gramaticii, a regulilor sale de funcționare, aceasta nu poate fi folosită
cum trebuie, nu poate servi ca mijloc de comunicare.
Trăsătura esențială a gramaticii este caracterul ei abstract, deoarece operează cu
noțiuni abstracte cum ar fi cuvântul și în același timp operarea cu aceste noțiuni
abstracte duce la dezvoltarea gândirii logice, a gândirii abstracte.
În procesul însușirii noțiunilor gramaticale, a regulilor gramaticale, elevii
analizează, diferențiază, compară, generalizează realizând astfel diferite operații ale
gândirii.Operând cu abstractizări de un nivel superior, gramatica stimulează procese
fundamentale ale gândirii cum ar fi abstractizarea și generalizarea, comparația,
analiza și sinteza, contribuind astfel la dezvoltarea gândirii logice a copiilor.
Formarea și dezvoltarea gândirii gramaticale determină formarea, dezvoltarea,
îmbogățirea și perfecționarea continuă a mijloacelor de exprimare, scopul fiind acela
al unei exprimări corecte , orale și scrise.
Prin însușirea noțiunilor gramaticale, copiii se deprin cu consecvența și coerența
vorbirii, cu înlănțuirea logică a ideilor exprimate în propoziții și fraze ( Berca, 1974).
Însușirea limbii române începe de la cea mai fragedă vârstă, în familie ,
când copilul rostește primele lui cuvinte, mai apoi , la grădiniță, unde învățarea are
loc în mod organizat.
În școală, învățarea limbii române se realizează în cadrul disciplinei
Comunicare în limba română/ Limba și literatura română dar și prin intermediul
celorlalte discipline la care se vorbește în limba română precum și la toate activitățile
desfășurate în școală sau în afara acesteia.
Înțelegerea limbii române presupune cunoașterea și folosirea fondului principal
lexical de cuvinte și bogăția de sensuri de care se bucură limba noastră.
Studiile arată că, după parcurgerea educației timpurii și a claselor primare, elevii
dezvoltați normal stăpânesc aproximativ 5000 de cuvinte, din care 1500 fac parte din
fondul de bază. Cuvintele se asimilează , de regulă, prin lectură și exerciții de
vocabular. Pentru a putea să vorbească și să scrie corect, elevul tebuie să pronunțe
corect cuvintele și să stăpânească principalele reguli de ortografie și de punctuație. Ca
exprimarea să fie corectă este necesară cunoașterea structurii și construcției limbii
adică a gramaticii.Această subdisciplină are ca obiect de studiu construcția cuvintelor
și flexiunea lor( morfologia) și folosirea corectă a cuvintelor în propoziții ( sintaxa)
( Molan, 2014).
Alături de elementele de ortoepie, ortografie și de lexic, învățarea
noțiunilor gramaticale contribuie la dezvoltarea capacității de exprimare corectă sub
aspectul formei și al logicii construcției sintactice.
Studierea noțiunilor de gramatică pune bazele teoretice pe care se dezvoltă
limbajul elevilor.
Prin învățarea și aplicarea normelor gramaticale, elevii își dezvoltă
capacitatea de exprimare în ceea ce privește corectitudinea formelor flexionare ale
cuvintelor ( aspectul morfologic) și corectitudinea organizării structurilor sintactice
( aspectul sintactic).
Înțelegând structurile logice ale limbii, însușindu-și
formele corecte ale cuvintelor, elevii vor putea să-și dezvolte capacitatea de
exprimare corectă, de comunicare, de transmitere și receptare a mesajelor orale și
scrise ( Nuță, 2000). După cum arătam mai devreme, dezvoltarea
exprimării corecte a elevilor nu se realizează doar în cadrul orelor de comunicare ci în
orice împrejurare și în orice moment petrecut la școală: înainte de începerea orelor, în
cadrul tuturor activităților zilnice, chiar și în pauze, în discuțiile cu colegii.
Comunicarea în limba româna, ca disciplină a
învățământului primar, se desfășoară începând cu clasa pregătitoare unde se
rrealizează diferite activități: exerciții de comunicare în diferite contexte în care elevii
vorbesc iar învățătorul are rol de mediator și observator al modului în care aceștia
respectă regulile și normele limbii române. La această disciplină se folosește cea mai
mare parte a timpului pentru exersarea exprimării orale a copiilor în diferite situații de
comunicare, la clasa pregătitoare se folosesc mai ales situații din realitate apropiată
spre cea îndepărtată, iar în clasele I și a II-a se folosesc texte suport pentru convorbiri.
Procesul de formare a competențelor de comunicare,
continuă în celelalte clase( a III-a și a IV-a) la un nivel superior al performanțelor.
Procesul studierii gramaticii, la ciclul primar
cunoaște două etape: o primă etapă în care elevii operează cu noțiuni gramaticale fără
să le denumească sau definească, în mod oral-practic, prin exerciții de limbă. Această
etapă poartă denumirea de etapă pregramaticală și este corespunzătoare claselor
pregătitoare, I și a II-a. În demersul metodic, învățătorul se sprijină pe materialul
didactic intuitiv, concret: obiecte, ilustrații și fapte de limbă-propoziții, cuvinte simple
și clare.Odată cu ănvățarea citirii și a scrierii, elevii încep să distingă , referitor la
cuvânt-semnificația lexicală și cea gramaticală. La cunoașterea și înțelegerea
elementelor simple de limbă se ajunge pe cale inductivă, se pornește de la un exemplu
particular și se ajunge la generalizări. Prima etapă este caracterizată de
aspectul oral-practic al studiului și prin faptul că se realizează pe cale inductivă . Ea
pregătește nivelul de cunoștințe, deprinderi și priceperi necesar începerii celei de-a
doua etape.
O a doua etapă în care se face referire la definiții și reguli și care se bazează pe
cunoștințele dobândite anterior , în etapa anterioară,este etapa gramaticală. Ea
corespunde claselor a III-a și a IV-a.
Etapa gramaticală este etapa formării primelor noțiuni propriu-zise de
limbă. Sunt prezentate acum primele noțiuni și se crreează o bază teoretică. Aceste
noțiuni sunt transmise pe cale deductivă, pornindu-se de la exemple generale și,
ajungându-se la exemple particulare.Se pornește de la o definiție, o generalizare
cunoscută deja elevilor ,chiar dacă incomplet, și se continuă prin raportarea acestei
generalizări la aspecte particulare de limbă. Realizarea acțiunilor practice va fi
însoțită de verbalizare orală, se păstrează deci, aspectul oral-practic al învățării.
Aceste etape se întrepătrund într-un
procescontinuu,sistematic și progresiv, ceea ce s-a acumulat anterior, devine bază de
dezvoltare pentru etapa următoare.( Nuță, 2000)
În învățarea noțiunilor de gramatică
ca și în cazul celorlalte discipline de învățământ se folosește sistemul concentric
conform căruia conținuturile se reiau în fiecare an de studiu, într-o abordare
superioară, progresivă, prin reluare și adăugare.Sistemul concentriceste necesar
deoarece noțiunile gramaticale au după cum am spus un grad ridicat de abstractizare
ceea ce nu permite cuprinderea integrală a ficărei noțiuni dintr-odată, ceea ce elevul
mic nu a înțeles în clasa a II-a , va putea înțelege în clasa a IV-a. Astfel, elevii învață
în clasele mici doar despre cuvinte care denumesc ființe, lucruri ,fenomene ale
naturii, pe care le și folosesc în propoziții, pentru ca, în clasa a III-a să afle că aceste
cuvinte poartă denumirea de substantive, să învețe despre numărul substantivului iar
în clasa a IV-a și despre genul acestuia. La fel se reiau toate cunoștințele
gramaticale de morfologie și sintaxă, la un nivel superior, adăugându-se elemente noi,
conform principiului adaptării cunoștințelor la nivelul de vârstă al copiilor.
După cum arătam anterior, în
predarea gramaticii se folosesc două tipuri de trategii: inductivă și deductivă.Deși
calea inductivă solicită mai mult capacitățile intelectuale ale copiilor, se folosește mai
mult calea deductivă, adică se pornește de la o definiție, de la o regulă ( general) și se
ajunge la cazuri particulare. Revenind la substantiv, în clasa a III-a se învață definiția
substantivuluiiar în clasa a IV- a se pornește de la definiția pe care elevii o cunosc și
se fac , apoi exerciții de recunoaștere a substantivului, ce anume definesc( ființe,
lucruri, fenomene ale naturii)și nu numai.Elevii sunt orientați spre alte cuvinte care
denumesc stări sufletești, însușiri și acțiuni și care prin comparație cu alte cuvinte
înrudite ce exprimă o însușire dar nu denumesc însușirea: în exemplul albastrul
cerului, albastrul denumește culoarea cerului , dei este un substantiv, spre deosebire
de cer albastru, unde albastru arată o însușire a substantivului cer, deci este adjectiv.
Alt exemplu de substantiv care denumește o acțiune cum ar fi„cititul”,din propoziția
”Cititul i se pare ușor”,unde cuvântul cititul denumește o acțiune dar nu o exprimă ca
în cuvântul citește unde acesta exprimă acțiunea de a citi.
Calea deductivă se folosește și în predarea
noțiunilor de sintaxă.Pentru predarea, de exemplu a părților de propoziție secundare
se reactualizează cunoștințele din clasa a III-a ale elevilor, legate propoziția
dezvoltată, care, pe lângă subiect și predicat conține și alte părți de propoziție care
determină un substantiv sau un verb pe care le numim părți secundare de propoziție.
( Șerdean, 1992)
2.1.Locul și rolul limbii române în cadrul disciplinei Comunicare în limba română/Limba
și literatura română

”Disciplinele ”Comunicare în limba română