DIDACTICA SPECIALITĂŢII

Etimologie

 didactikos=instrucţie, instruire
 didaskein (gr.) = a învăţa pe alţii
 didactike (gr.) =arta învăţării
 didactica (lat.)=ştiinţa învăţării
 Didactica Magna (Comenius, 1657)
 Omnes omnia docendi artificium= arta universală de a-i învăţa pe toţi totul

DIDACTICA-DEFINIŢII
 ştiinţă sau teorie a procesului de învăţământ;
 ştiinţă sau teorie a predării şi învăţării în toate formele şi pe toate treptele învăţământului;
 teoria conducerii procesului de predare – învăţare sau teorie generală a instruirii [I.
Cerghit ]
 Parte a teoriei generale a educaţiei care se ocupă cu procesul de învăţământ.
[EZECHIL L.]
 o ramură complexă a ştiinţelor educaţiei care studiază şi fundamentează ştiinţific analiza,
proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea predării şi învăţării ca proces de instruire şi
educare, cât şi prin autoinstruire în şcoli şi/sau în alte instituţii. [M. Ionescu]
 ştiinţă pedagogică fundamentală care defineşte şi analizează conceptele de bază,
stabilizate epistemic la nivelul unei teorii a instruirii care este o subteorie a teoriei despre
educaţie.
 [E. Noveanu]
 ştiinţa instrucţiei prin învăţământ sau ştiinţa educaţiei prin instrucţie; [I. Bontaş]

DIDACTICA
 studiază, într-un ansamblu coerent componentele procesului de învăţământ:
 esenţa procesului de învăţământ
 conţinutul procesului didactic
 principiile (legităţile) didactice
 metodele didactice
 mijloacele de învăţământ
 formele de activitate didactică (organizare a procesului de învăţământ)
 evaluarea cunoştinţelor.

1
  Didactica se preocupă de mecanismele interne ale procesului de învăţământ care asigură
acestuia un echilibru şi o finalitate pedagogică în concordanţă cu cerinţele sociale şi cu
cele mai noi cuceriri ale psihologiei [I.Nicola].

Perspectiva comparativă
Etapa
Didacticii tradiţionale
-de tip magistrocentrist
(sec. XVII – XIX)
Etapa Etapa
Didacticii moderne- didacticii postmoderne-
de tip psihocentrist/sociocentrist de tip curricular
(sf. secolului XIX-înc.sec. XX) (sec.XX-XXI)

- accent pe activitatea de - accent pe activitatea de predare – - accent pe activitatea

predare;
- percepţia ca sursă principală a
cunoaşterii ;
- dirijarea autoritară a învăţării.
învăţare; complexă de predare -
- curentul psihocentrist sau învăţare - evaluare;
sociocentrist; -curentul tehnocentrist;
- dirijarea psihologică sau socială a - autodirijarea învăţării.
învăţării.

DIDACTICA GENERALĂ

 Analiza situaţiei de plecare, a intrărilor privind procesul instructiv-educativ;

 Analiza procesului instructiv- educativ şi a normativităţii acestuia;
 Teoria obiectivelor;
 Teoria conţinuturilor;
 Teoria strategiilor didactice şi a metodologiei;
 Teoria evaluării;
 Teoria lecţiei: tipologie, proiectare, forme de organizare, design instrucţional,
managementul clasei.
 este o parte a teoriei pedagogice;
 are ca obiect de studiu procesul de învăţământ analizând componentele acestuia: predare-
învăţare-evaluare;
 oferă didacticilor speciale o teorie generală a procesului de învăţământ;
 orientează didacticile speciale spre descoperirea şi rezolvarea unor probleme specifice,
legate de predarea- învăţarea-evaluarea achiziţiilor specifice unui obiect de învăţământ

DIDACTICA SPECIALĂ sau metodica predării specialităţii

 aplicarea didacticii generale la predarea unei anumite discipline de învăţământ;

Constituie pentru didactica generală importante surse de experienţe care pot conduce la
generalizări teoretice.

2
 Raport de interdependenţă

Procesul de învăţământ

 Activitatea de instruire şi educare realizată într-un cadru instituţional;

 Activitate comună a educatorului cu educabilii desfăşurată, de regulă, în şcoală, în mod
organizat şi sistematic pe baza unui program în vederea realizării unor scopuri instructiv-
educative.
 proces instructiv-educativ
 unitate a informării (instruirii) şi formării (educării), modelării personalităţii
umane

Structura procesului de învăţământ

1. ca nivel de organizare curriculară – cicluri, trepte, niveluri curriculare
2. ca activitate didactică – conexiunea profesor-elev, realizabilă la nivelul mesajului
pedagogic, în condiţiile unui repertoar comun şi al conexiunii inverse (feedback-ului)
3. din perspectiva acţiunilor angajate – predare-învăţare-evaluare
4. din perspectiva componentelor de bază implicate: curriculumul, metodologia, mijloacele
didactice, formele de organizare ale activităţii, evaluarea.
ABORDAREA SISTEMICĂ a procesului de învăţământ
 Plan funcţional: input-P-output
 Plan structural- interdependenţa factorilor interni ai procesului didactic: OP-C-P+E-A-E
 Plan operaţional
Perspectiva operaţională a procesului didactic
 Demers teoretico-anticipativ;
 Demers practic-realizator;
 Demers teoretic-evaluator/autoevaluator
Dimensiunea funcţională a procesului de învăţământ
---reflectă legătura acestuia cu sistemul de învăţământ realizată la nivelul raporturilor existente
între finalităţile pedagogice macrostructurale şi microstructurale
Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ
 vizează factorii interni şi resursele pedagogice angajate de sistem pentru realizarea
calitativă a activităţilor didactice, precum şi relatiile stabilite de şcoală cu societatea
civilă in general, cu comunitatea în special.
Dimensiunea operaţională a procesului de învăţămănt

3
  vizează activitatea concretă de predare-învăţare-evaluare, realizată de cadrul didactic
cu educabilii, acţiunea didactică în complexitatea ei.
Condiţii şi factori de creştere a eficienţei procesului de învăţământ
 coerenţa actului didactic;
 calitatea şi articularea componentelor didactice;
 gradul de organizare al activităţilor;
 calitatea vieţii şcolare;
 profesionalismul;
 stilurile de predare şi învăţare;
 calitatea actului evaluativ.

4
5