,...

,
M.lLT )Ni-L E.RJCKSON ( 1901-1980) a fost psihiatru de renume
morirlial, specializat în hipnoterapie medicală şi terapia fami-
r"'I liei. A fost preşedinte-fondator al Societăţii Americane de
Hipnoză' Clinică şi membru marcant al Asociaţiei Psihi1,1trilor
Americani şi al A ociaţiei ¾ne icane de Psihopatologie.
Este considerat „părintele" hipnozei clinfoe, cercetările şi
studiile sale fiind reunite sub un· domeniu de sine sţătător:
hipnoterapia ericksoniană. Auto!' prolific, a scris împreună
cu Ernest L . Rossi numeroase studii despre hipnoza clinică,
,...,
Vocea mea te va însoti
dintre care amintim: Hypnotic Realities, Hypnotherapy - -
An Exploratory Casebook, Expe;iencing Hypnosis, Time
Distortion in Hypnosis.
,..., La Curtea Veche Publishing a mai apărut Tehnicile hipno-
terapiei ericksoniene - Richard Bandler & John Grinder,
2008.
Povestiri didactice de Milton H. Erickson
,...,
Ediţie îngrijită şi comentarii de Sidney Rosen, M.D.
Cuvânt înainte de Lynn Hoffman
,..., Institutul Ackerman de Terapie a Familiei

Traducere din limba engleză de

NICOLETA RADU

,...,

,-,

!"""I

,..,

I"'"',
BUCUREŞTI, 2008
 .....

....J

Pentru Estelle,. J ff şi Joanna,

cu toatd dragostea -J

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României :...J

ERICKSON, MILTON H.
Vocea mea te va însoţi: povestiri didactice/ de
Milton H. Erickson; trad.: Nicoleta Radu; ed. îngrijită "' -J
şi comentarii: Sidney Rosen. - Bucureşti: Curtea Veche
Publishing, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-669-617-6 '---'

I. Radu, Nicoleta (trad.)

II. Rosen, Sidney (ed.)
-J
133.9

Coperta: GRIFF0N ANO SWANS .....

www.griffon.ro

M Y VOICE WILL G O WITH YOU:

The Teachi11g Tales o fMilton H Erickson
Edited and with Commentary by Sidney Rosen
....J
Copyright© I 982 by Sidney Rosen, M.D.
Ali rights reserved.
....J

© CURTEA V E C H E PUBLISHING, 2007

pentru prezenta versiune în limba română

ISBN 978-973-669-617-6
 CUVÂNT ÎNAINTE

Povestiri le didactice ale lui Milton Erickson - cele pc

care le-a spus pacienţilor sau cele relatate pelerinilor care au
venit să se hrănească din invăţătura sa - sunt originale şi
-, încântătoare. Ele constituie exemple extraordinare de artă a
persuasiunii. Unii ar putea spune că sunt mult prea bune pen-
tru a fi azvârlite neglijent pe raftul psihiatrici, căci, chiar dacă
intenţia lor a fost una terapeutică, sunt parte integrantă a unei
tradiţii mult mai bogate: tradiţia americană a înţelepciunii şi
umorului, al cărei reprezentant prin excelenţă este Mark Twain.
Am aflat despre realizările uimitoare ale lui Milton
Erickson atunci când am început să lucrez ca scriitor şi redac-
-, tor la Mental Rescarch Institute din Palo Alto, în 1963. Adu-
nam material pentru cartea Techniques o f Fami/y Therapy
împreună cu Jay Halcy. Haley, care înregistrase conversaţii de
ceasuri întregi cu Milton Erickson, mi-a spus nenumărate
poveşti despre d , făcându-mă să-l ascult ca în transă. Asta
făcea parte din activitatea mea de iniţiere în terapia de familie
şi a avut asupra mea un impact considerabil. Cu atât mai mult
reprezintă o cinste pentru mine faptul dle a mi se ecre, opt-
sprezece ani mai târziu, să scriu cuvântul înainte ia compilaţia
de povestiri didactice ericksoniene realizată de Sidney Rosen.
Datorită modului neobişnuit în care Milton Erickson se
situează undeva între statutul de terapeut, cel de poet, de om

8 VQCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
de ştiinţă şi de bard, .nu este deloc uşor să-Î descriem activi-
tatea. Transcrierile·· eminariilor sale,· deşi uimitoare, sunt
întrucâtva nesatisfăcătoare. Cuvântul scris nu poate reda pau-
zele, zâmbetele şi privirile scrutătoare prin care Erickson îşi
marca povestirile, nici ntt poate surprinde măiestria vocii şi a
tonului caracteristice lui. Pe scurt, cuvântul scris nu poate da
măsura felului în care Erickson se iµsinuează.
Sidney Roscn a rezolvat această problemă, deşi nu ştiu
exact cum a reuşit. Erickson l-a_ ales, în calitate de discipol,
.coleg şi prieten, să editeze acest volum. Ca de obicei, intuiţia ·
lui s-a dovedit corectă. Rosen are darul de a te lua de mână şi
de a te insinua în prezenţa lui Erickson. Pare să nu existe
niciun obstacol. Am asistat o dată la un spectacol de înot sub-
acvatic în Florida. Publicul stătea într-un amfiteatru subteran,
separat printr-un panou de sticlă de un izvor calcaros. Apa era
atât de limpede şi de transparentă, încât peştii care înotau
aproape de panou păreau că lunecă prin aer.
Lectura cărţii de faţă mi-a provocat o experienţă similară,
poate pentru că Rosen ne face să percepem intens domeniul
relaţional care pentru Erickson însemna mediul lui natural.
Primul rând din Capitolul 1 este o remarca pe care Erickson
a făcut-o în prezenţa lui Rosen, şi se referă la natura sub-
conştientului. Aşa cum Erickson introduce în povestirile sale
reminiscenţe, elemente din biografia personală, gânduri ciu-
date sau fapte neobişnuite, şi Roscn introduce în comentariul
său referiri la una sau la alta dintre întâlnirile cu Erickson,
asocieri cu o anumită povestire şi modul în care el însuşi a
folosit aceste povestiri lucrând cu pacienţii, oferind totodată,
pe tot parcursul că11ii, explicaţii privind diversele tehnici ilus-
trate în relatări. Comentariul constituie însuşi domeniul rela-
ţional în care sunt proiectate povestirile.
În plus, Rosen ne lasă impresia că vorbeşte, nu scrie - o
altă asemănare cu Erickson - , iar stilul său este prietenos şi
familiar. Un stil simplu. Intenţionat sau nu, Rosen creează un
cadru suficient de neutru pentru a scoate în evidenţă veridici-
--
:.:
Cuvânt înainte 9
tatea şi' splendoarea povestirilor. Cu toate acestea, impresia de
ansamblu depăşeşte efectul fiecărui element luat separat. Se
acordă o atenţie deosebită fiecărei anecdote, iar un hipnote-
rapeut priceput şi experimentat, care aplică el însuşi, cu mă-
iestrie, tehnicile ericksoniene, ne oferă o carte care este, de
fapt, o povestire didactică despre alte povestiri didactice.
--
Daţi-mi voie să exemplific modul în care comentariile se
întreţes în fluxul povestirilor, folosindu-mă de prima parte a
Capitolului 3, intitulat „Să avem încredere în subconştient".
Acest capitol începe cu o scurtă anecdotă despre un discurs
pe care Erickson a trebuit să-l ţină fără să fi fost anunţat din I...
timp, drept pentru care şi-a spus că nu era necesar să se pregă-
tească, fiindcă avea încredere în ideile şi experienţa adunate
de-a lungul anilor. Rosen subliniază această ternă a încrederii
în puterile stocate subconştient, şi inserează apoi o scurtă
vinietă, ,,Ninsoare slabă'', remarcabilă prin simplitatea ei,
despre o amintire din copilărie şi despre rememorarea mo-
mentului în care acea amintire a fost înregistrată. Povestirea
este urmată de alte două pe aceeaşi temă. Ultima este despre
Erickson, care la patru ani încă nu vorbea, iar mama lui le-a
spus celor care se îngrijorau din pricina asta: ,,Când va veni
vremea, o să vorbească." Rosen intervine semi şi ne spune că
această povestire este potrivită pentru a fi folosită în cazul
pacienţilor care abia învaţă să intre în transă.
Povestirea care urmează este pur şi simplu extraordinară.
Se numeşte „Scărpinatul porcilor". Descrie perioada în care
Erickson, tânăr fiind, vindea cărţi pentru a se întreţine la cole-
giu. E vorba de rnomentul în care încearcă să-i vândă câteva
unui fermier bătrân şi ursuz. Bărbatul nu vrea să cumpere
niciuna şi-i spune lui Erickson să-şi vadă de treabă. Fără să se
gândească, Erickson ia de pe jos nişte scâ.ndurele şi începe să
scarpine pe spinare porcii pe care-i hrănea ţăranul. Acesta se
răzgândeşte şi acceptă să-i cumpere cărţile, ftindcă, spune el,
,,te pricepi să scarpini porcii".
10 VOCEA MEA TE VAÎNSOŢI

Povestirea este urinată de comentariul lui Rosen; care ne NOTA EDITORULUI

precizează şi împrejurarea în care a auzit-o prjma dată -.-· ·
după ce l-a întrebat pc Erickson de-cc l-a ales pc el să-i scrie
prefaţa la volum ul Hypnotherapy. După ce i-a explicat care
însuşiri ale lui Rosen l-au determinat să-i încredinţeze
scrierea acelui cuvânt înainte, Erickson a adăugat: ,, Î m i place
cum scarpini porcii."
Acest fragment ne ajută să ne facem o idee despre bogăţia
cărţii. Fiecare povestire este privită ca un obiect preţios dintr-o
colecţie, încărcat de amintiri, iar Rosen împărtăşeşte cu citi-
torul sensurile diferite pe care acestea i le evocă, deopotrivă
ca om şi terapeut. Dacă aş fi şireată, ca acel ţăran, aş cumpăra
cartea aceasta. Sidney Roscn se pricepe să scarpine porcii. Joi, 27 martie 1980, m-au sunat de la biroul meu din New
York şi mi-au spus că Milton Erickson m urise. Mă aflam într-o
LYNN HOFFMAN
vacanţă la schi în Snowbird, Utah. M-am gândit mai întâi la
institutul Ackerman de Terapie a Familiei
Betty Erickson, şi i-am telefonat. Am aflat că Milton îşi
încheiase, ca de obicei, săptămâna de cursuri vineri, dăduse
autografe pe douăsprezece cărţi, şi că sâmbătă se simţise
oarecum obosit toată ziua. Duminică dimineaţă încetase
brusc să mai respire. Betty Erickson îi făcuse respiraţie artifi-
cială, şi începuse din nou să respire. A fost ajutată de o echipă
de paramedici care l-au dus la spital, unde nivelul tensiunii
ai1eriale sistolice a pacientului, în jur de patruzeci, nu a putut
fi ridicat nici prin injectarea de dopamină. S-a stabilit că
Erickson suferea de „şoc septic". A fost diagnosticată o
infecţie cu streptococul beta, care luase forma de manifestare
a unei peritonite. Pacientul nu mai reacţiona la dozele masive
de antibiotice.
S-au reunit toţi membrii familiei Erickson, de pe tot
cuprinsul Statelor Unite. Este vorba despre o familie foarte
unită şi numeroasii, constând din patru fii şi patru fiice, îm-
preună cu nepoţii şi strănepoţii. Toţi i-au fost alături în ti mpul
stării semicomatoase. Potrivit relatărilor lor, se pare că a
m urit aşa cum a spus mereu că-şi doreşte - cu zâmbetul pe

12 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
faţă, înconjur<1;t de prieteni şi de familie. Avea. şaptezeci şi opt
de ani.
În ceea ce priveşte funeraliile, Betty Erickson a spus: ,,Nu
te da peste cap să faci ·prea multe, Sid. Va fi o reuniune
restrânsă. Ştiu că sunt persoane care vor să organizeze mani--
testări comemorative în diferite oraşe." Din fericire, am putut
să mă duc cu maşina până la aeroportul din Salt Lakc City şi
să ajung în Phoenix după un zbor semi. Liniştea şi căldura
acelei zile contrastau puternic cu frigul şi vântul din zona de
·munte de unde tocmai plecasem.
A fc)st într-adevăr o reuniune restrânsă. Trupul lui Erickson
fusese incinerat, iar cenuşa urma să fie împrăştiată în vânt de
pc Squaw Peak. La slujba religioasă au vorbit patru oameni -
Jeffrey Zeig, Robert Pearson, Kay Thompson şi Ernest Rossi.
Îmi amintesc comentariul final al lui Pcarson: ,,Erickson şi-a
asumat de unul singur fundamentarea psihiatriei ca ştiinţă şi
i-a depăşit pe toţi. Deşi ei nu ştiu încă asta ... " Recurgând la
melodie şi la versuri, Rossi a povestit visul care l-a făcut să
se trezească plângând chiar înainte de a primi telefonul din
Phoenix cu vestea morţii lui Erickson.
După încheierea funeraliilor, Bctty Erickson mi-a spus că
are ceva pentru mine. Era vorba despre un schimb de scrisori
între Erickson şi Salvador Minuchin. Minuchin îl întâlnise pc
Milton doar cu o săptămână înainte ca acesta să moară.
Erickson nu mai apucase să citească ultima scrisoare, la care
răspunsese, conştiincioasă, soţia. Aceasta i-a cernt lui Minuchin
permisiunea ca eu să folosesc corespondenţa lor în cartea de
faţă, iar Minuchin a avut amabilitatea să accepte.
lată cum începe ultima scrisoare: ,,Întâlnirea mea cu dum-
neavoastră se înscrie în categoria experienţelor fundamentale.
În viaţa mea, am cunoscut doar câţiva oameni remarcabili-·
dumneavoastră sunteţi unul dintre ci."
Şi continuă: ,,Am fost extrem de impresionat de felul în
care priviţi momentele simple şi le descrieţi în toată comple-
xitatea lor, ca şi de încrederea dumneavoastră în capacitatea
l...
Nota editorului 13
fiinţelor umane de a valorifica un stoc de experienţe pe care
nu ştiu că le posedă."
În timpul vizitei mele în Phoenix, din 1979, am fost invi-
tat să dorm în cabana care se află chiar lângă bi r o ul lui
Erickson. Am profitat de ocazie pentru a cerceta cărţile din
biblioteca sa şi am fost impresionat văzând că multe dintre
ele îi fuseseră dăruite cu dedicaţie de autorii lor, conţinând
mesaje de recunoştinţă. Volumele abordau multe domenii -
nu doar pe cele ale hipnozei şi psihoterapiei. De exemplu,
erau acolo cărţi despre Gurdjieff? despre planificarea urbană
şi despre literatură. Dedicaţiile autorilor pentru Erickson fri- ...
zau adesea stări extatice - - cum era, de pildă, acel „Vă mul-
ţumesc că m-aţi învăţat diferenţa dintre cunoaştere şi simplul
fapt de a şti".
Pentru cei, asemenea mic, care urmăriseră lucrările lui
Erickson încă din anii 1940 şi 1950, era o bucurie să afle că,
pe măsură ce se apropia de optzeci de ani, era în sfârşit recu-
noscut ca valoare de un public tot mai numeros şi că tehnicile
şi strategiile sale vor fi de folos unui număr din ce în ce mai
mare de oameni. Desigur, în cercurile specialiştilor în hip-
noză, Erickson era de mult recunoscut ca lider. El întemeiase
American Society o f Clinica! Hypnosis. În anii '50, a scris
articolul despre hipnoză pentru Encyclopaedia Britannica.
Specialiştii îi solicitau adesea sfaturile cu privire la tehnicile
hipnotice şi la stările de conştienţă modificate. Tot în anii '50, '---1
aplicase hipnoza în cazul lui Aldous Huxley, cu care colabo-
rase apoi la elaborarea studiului despre stările de conştienţă
_,
modificate. Margaret Mead a studiat sub îndrumarea lui peste
patruzeci de ani, devenind membră în Society o f Clinica!
Hypnosis. În an.ii '40, revista lţfe luase în discuţie activitatea .....
lui Erickson. În 1952, a fost un participant activ la Confe-
rinţele Macy, unde autorităţi precum Gregory Batcson,
Margaret Mead şi Laurcnce Kubie, eminentul psihanalist, au .....
dezbătut o serie de probleme cc au condus la fundamentarea
r
14 ·VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
domeniului cibemeticîi
' . .
. Cu toate acestea,
.
mulţi oameni care
r"""'
nu erau specialişti, ba chiar şi mulţi psihoterap_euţi nu auz.i-
seră niciodată de el; ·când era menţionat numele „Erickson",
obişnuiau să spună: ,,O, da, Erik Erikson?"
..... Interesul pentru Milton Ericks.on a fost stimulat de lucră-
rile lui Jay Haley, care a studiat cu Erickson timp de şapte-
,.... sprezece ani şi a devenit apoi un n me de referinţă în dome-
niul terapiei de familie. În ultimul timp, ideile lui Erickson au
fost răspândite de lucrările şi seminariile lui Richard Bandler
r"""' şi John Grinder.
Exista o listă lungă.de candidaţi care doreau să participe la
întâlnirile de grup ţinute de Erickson. Tuturor celor care l-au
l"""I sunat pe Erickson în ultimul său an de viaţă li s-a spus că lista
de aşteptare era mai mare de un an şi că nu se mai făceau
rezervări decât după Congresul Internaţional despre Hipnoza
,..., Ericksoniană, care umia să aibă loc în Phoenix, în decembrie
1980.
Când îi prezentam activitatea în faţa unui public speciali-
I"""'
zat, cu demonstraţii asupra hipnozei, apelând uneori la înre-
gistrări video, constatam că multă lume dorea să-l viziteze pe
Erickson. Cum pentru cei mai mulţi acest lucru era imposibil,
r"""'
m-am întrebat ce aspect particular al învăţăturilor saie ar fi
putut să le ofere cel mai bine, lor şi altora, sentimentul unui
contact direct cu el, şi totodată să redea esenţa abordărilor
r
sale terapeutice.
Mi-am amintit de o conversaţie din 1978 între Erickson şi
,..., unul dintre psihiatrii care asistau la seminariile lui. La un
moment dat, Erickson se întorsese către psihiatru şi, zâmbind
uşor, îl întrebase: ,,Încă mai credeţi că terapia se rezumă la a
r spune poveşti?" Astăzi este evident că, deşi terapia lui Erickson
nu consta doar în „a spune poveşti", relatarea a ceea ce eu
numesc „povestirile sale didactice" a reprezentat unul dintre
elementele majore ale terapiei sale.
În august 1979, Milton Erickson mi-a acordat permisiunea
de a scrie o carte despre aceste „povestiri didactice". Până-n
Nota editorului 15
noiembrie acceptase să fie coautorul volumului respectiv, iar
contractul de publicare l-am semnat cu circa trei luni înainte
de moartea lui.
„Povestirile didactice" sunt istorisiri pe care Milton
Erickson le-a spus pacienţilor şi studenţilor săi de-a lungul
anilor. În ultimii şase ani de viaţă, s-a întâlnit cu grupuri de
psihoterapeuţi aproape zilnic, în şedinţe care durau, fără
întrempere, patru sau cinci ore, şi în care discuta despre hip-
noză, terapie şi viaţă, folosind cu generozitate ,,povestirile
didactice".
Majoritatea numelor care apar în povestirile cc urmează
au fost modificate, cu excepţia celor ale membrilor familiei
Erickson, care m-au asigurat că nu au nimic împotrivă să le
folosesc numele. În toată cartea, în afara cazurilor în care am
specificat genul, am desemnat pacientul sau studentul prin
pronumele „el", deoarece folosirea constantă a lui „el sau ea"
ar fi fost obositoare. Iată un caz în care pronumele englezeşti
nu s-au aliniat încă la nivelul ridicat al conştienţei noastre.
Adresez mulţumirile mele lui Elaine Rosenfeld, Dava
Wei11stein şi .Joan Poelvoorde p e n t ru ajutorul oferit la obţi--
nerea materialului; lui Ernest Rossi pentru sprijin şi încura-
jare; lui Jeffrey Zeig pentru generozitatea cu care mi-a oferit
din timpul şi din idei le lui preţioase. Lui Betty Erickson i se
cuvin mulţumiri speciale - pentru încrederea că nu voi tri-
vializa activitatea soţului ei, pentru toate acele zile în care a
revizuit manuscrisul şi poveştile de familie şi pentru că a insis-
tat asupra acurateţei, în cele mai mici detalii.. Orice abatere de
la standardele Domniei-Sale mi se poate imputa mie.
SIDNEY ROSEN, M.D.
New York, 1981
 ....J

Şi vreau să alegi un moment din trecut când erai foarte, foarte

mică. Iar vocea mea te va însoţi. Vocea mea se va preschimba în '...J

vocea părinţilor tăi, a vecinilor, prietenilor, colegilor de şcoală,

tovarăşilor de joacă, profesorilor tăi. Şi vreau să te descoperi pe tine
stând în sala de clasă, o fetiţă care este foarte fericită dintr-un motiv . _ J

anume, ceva ce s-a întâmplat cu multă vreme în urmă, ceva ce ai

uitat cv, multă vreme în urmă.

Milton H. Erickson

_.;

Un om a vrut să ştie mai multe despre minte, însă nu din natură,

ci din marele său computer personal. L-a întrebat (fără îndoială, în
c d mai bun limbaj Fortrm1): ,,Procesezi că vei ajunge vreodată să ,_J

gândeşti ca o fiinţă umană.?" Aparatul s-a pus pe treabă, pentru a-şi

analiza propriile deprinderi privind procesarea. În cele din unnă, a
tipărit răspunsul pe o foaie de hâ1tie, aşa cum fac aparatele de acest ...J
gen. Omul a dat fuga să afle răspunsul şi a citit, foarte îngrijit tipă-
rite, următoarele cuvinte: ,,ASTA ÎMI ADUCE AMINTE DE O
POVESTE.'" ....J

Gregory Bateson, Mind and Nature

,_J

._.
,-.

l'"""I
CAPITOLUL

Transformarea inconstientului
...

,....

r--

„Ceea ce nu înţelegi, Sid, este că cea mai mare parte din

viaţa ta este detenninată în mod inconştient." Când Erickson

- mi-a spus aceste cuvinte, am reacţionat ca mulţi dintre

pacieniţii mei atunci când le spun acelaşi lucru. Intuiam că a
vrut să spună că viaţa mea era predestinată şi că nu puteam
decât să sper că voi ajunge să conştientizez tiparele incon-
,.... ştienk care erau ferm stabilite. Ulterior însă, mi-am dat
seama că inconştientul nu este neapărat neschimbător. Toate
,.... experienţele de astăzi ne afectează deopotrivă inconştientul şi
conştientul. Dacă citesc ceva cc mă inspiră, inconştientul meu
a fost deja trans fo rmat. Dacă am o întâlnire cu o persoană
l'"""I importantă pentru mine - inconştientul meu este transfor-
mat. De fapt, valoarea pozitivă a oricărei psihoterapii se
bazează, în mod evident, pe capacitatea unei persoane de a se
r-- schimba, în mare parte ca rezultat al întâlnirii cu o altă per-
soană sau cu alte persoane.
În opinia mea, această transformare se produce în mod efi -
,.... cient şi este permanentă atunci când terapeutul se concen-
trează asupra modelării tiparelor inconştiente ale pacientului,
care includ adesea valorile şi cadrele de referinţă ale. acestuia.
..... Erickson împărtăşea acest punct de vedere. Către sfârşitul
vieţii, el a conceput o modalitate foarte eficientă pentm a rea-
liza acest scop - seminariile sale didactice.
20 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢl
Ultima daţă câti ·nc am întâlnit, mi a explicat cum se con-
turase această metodă de abordare.
- Trebuia să petrec prea m.ult timp cu un singur pacient.
Pre fe ram să învăţ mai mulţi oameni cum să gând·c scă, cum să
facă faţă ţ1roblernelor cu care se confruntă. Primeam teancuri
de scrisori în care îmi spuneau: ,,Mi-aţi schimbat radical ma-
njcra de a-mi trata pacjenţii." Am mulţi pacienţi, dar îi văd mai
rar. Tratez mai mulţi pacienţi, şi îi tratez într-un timp mai scurt.
L.:.am întrebat:
- Şi ăsta este rezultatul faptului că ... ?
Mi-a răspuns:
- Rezultatul faptului că ci vin aici şi mă lasă să le spun
poveşti. După care se. duc acasă şi îşi schimbă maniera de
abordare.
În mod evident, faptul că „ei vin aici şi mă lasă să le pun
poveşti" implică aşteptări şi comunicarea pe multiple planuri.
De exemplu, probabil că oricine a petrecut ceva timp în com-
pania lui Erickson a experimentat niveluri diferite ale transei
hipnotice. În stare de transă, cu aşteptări pozitive, suntem
deschişi la maximum pentru mesajele şi influenţele transmise
de povestirile ericksoniene. Erickson considera că, dacă ascul-
tătorul „uită" o poveste - dezvoltă o amnezie în acest sens - ,
efectul ei poate fi şi mai puternic.
Atunci când „spunea poveşti", fără îndoială că Erickson
unna o tradiţie străveche. Din timpuri imemoriale, poveştile
au fost folosite ca mijloc de transmitere a valorilor culturale,
etice şi morale. O pilulă amară poate fi înghiţită mai uşor
dacă este învelită într-o crustă dulce. O predică morală severă
poate să fie respinsă, dar sfaturile şi îndrumările devin
acceptabile atunci când sunt incluse într--o povestire spusă
într-o manieră provocatoare, amuzantă şi interesantă. În acest
scop, povestirile lui Erickson utilizează multe strategii nara-
tive eficiente, inclusiv umorul şi inserarea unor infom1aţii
interesante, cum. sunt unele aspecte medicale, psihologice şi
antropologice mai puţin cunoscute. Sugestiile terapeutice
Transformarea inconştientului 21
._,J
sunt întreţesute în povestiri al căror conţinut se menţine la
distanţă atât de neliniştile pacientului, cât şi de insistenţa
făţişă a terapeutului.
În opinia lui Erickson, transa este starea în care învăţarea
şi deschiderea către schimbare au cele mai mari şanse să. se
producă. Ea nu se referă la o stare de somnolenţă indusă.
Pacienţii nu sunt „anesteziaţi" de către terapeut, nici nu sunt
privaţi de capacitatea de autocontrol şi conduşi de voinţa altei
persoane. Transa este, de fapt, o stare naturală, pc care o
experimentăm cu toţii. Cele mai familiare experienţe ale
noastre survin atum;i când visăm cu ochii deschişi, dar stări ; _ J
de transă pot să apară şi atunci când medităm, ne rugăm sau
practicăm anumite exerciţii - ca joggingul, de pildă, care a
fost numit şi „meditaţie în mişl.:are". În ast fe l de situaţii, sun-
tem conştienţi de acuitatea experienţelor lăuntrice mentale şi
senzoriale, iar stimulii externi, precum sunetele şi mişcarea,
sunt mai puţin importanţi. ;_J
în transă, pacienţii înţeleg adesea, pc cale intuitivă, sem-
nificaţia viselor, a simbolurilor şi a altor forme de exprimare
-J
a inconştientului. Ei se apropie mai mult de ceea ce Erickson
a numit „învăţare inconştientă", care se ocupă în mai mică
măsură de gânduri şi preocupări. Ei pot să accepte sugestiile
hipnoterapeutului cu un spirit critic diminuat, dar, dacă aceste
sugestii intră în conflict cu valorile pacientului, acceptarea nu
se va produce sau va fi una temporară. Amnezia poate să fie . _ j
prezentă într-un moment al experienţei de transă sau pe tot
parcursul acesteia, însă reprezinfa un aspect esenţial al transei.
Ajutând un pacient să intre în transă, terapeutul îi captează ._.J
atenţia şi i-o direcţionează în interior, conducându-l către
autoanaliză şi reacţie hipnotică. Reacţia hipnotică, corelată
deopotrivă cu nevoile şi aşteptările pacientului şi cu îndru- . _ j
marea terapeutului, derivă din „vastul bagaj de învăţături" al
pacientului. Pentru a obţine această reacţie, sugestiile tera-
peutice pot să fie indirecte, disipate într-o conversaţie obiş-
.....
nuită sau într-o povestire interesantă. Câteva abordări utile,
 ...
22 VOCEA MEA TE VA ÎNSUfl
specifice, au fost descrise în Hypnotherapy, scrisă de Erickson
în colaborare cu Ernest Rossi.
Terapeutul este atent la schimbări le subtile care indică
... „atenţia de reacţie" a. pacientulu i. Ea include . aplatizarea
expresiei faciale, privirea fixă, absenţa mişcărilor de clipire a
r,
pleoapelor şi o imobilitate aproape totală. Când se observă
acest ansamblu de elemente, terapeutul poate presupune, fără
teama de a greşi, că pacientul a intrat într-o transă uşoară.
Atunci poate să-i ofere o sugestie sau, pur şi simplu, să-i
,-.
spună ceva de genul: ,,Asta e. Rămâi aşa", ştiind că, probabil,
pacientul se confruntă cu un material din inconştient.
r-.
Povestirile urmează adesea tipare arhetipale, ca acelea din
basme, din naraţiunile biblice sau din miturile populare. Ca şi
în mituri, multe dintre ele includ tema unei căutări. Poate că
îndeplinirea uneia dintre sarcinile trasate de Erickson nu are
dramatismul eroic al mitului Lânii de Aur, dar zbuciumul
lăuntric şi sentimentul împlinirii sunt asemănăto are. În plus,
r, multe dintre povestirile sale au ceva tipic american, cu deose-
bire cele care se referă la propria familie. Din acest motiv,
Erickson a fost numit un erou popular american.
...., Cu toate acestea, cineva se poate întreba cum îl ajută pe un
pacient ori pe un discipol faptul că ascultă o poveste, chiar în
stare de transă hipnotică. În multe privinţe, efectul este simi-
r.
lar entuziasmului pe care îl simţim după ce am văzut un film
bun. În timpul filmului, mulţi dintre noi intră într-o stare de
r-
conştienţă modificată . Ne identificăm cu unul sau mai multe
dintre personaje, şi plecăm trans-formaţi*. Acest sentiment
este însă de scurtă durată - zece, cel mult cincisprez ece
minute. În schimb, oamenii se trezesc, mulţi ani mai târziu,
că-şi amintesc de una dintre povestirile 1ui Erickson. Este
posibil ca atitudinile şi comportamentul lor să fi fost schim-
,-., bate pentru totdeauna.
* Joc de cuvinte bazat pe omofonia dintre adjectivul transformed =
,,transformat" şi sintagma trance /ormed = ,,format prin transă" (n. tr. ).
Transformarea inconştientului 23
Explicaţia lui Erickson pentru aceste schimbări perma-
nente este că ele au survenit în contextul „hipnozei"', pe care
o defineşte ca fiind „evocarea şi utilizarea învăţăturilor sub-
conştiente ". Când terapeutul este capabil, cu sau fără a recurge
la povestiri, să-şi ajute pacientul să ia contact cu propriile sale
resurse neutilizate , respectivu l pacient are toate şansele să
încorporez e în comportam entul său acele cunoştinţe uitate.
Rezultatul poate fi, de multe ori, un comportam ent mai con-
structiv şi asertiv.
În ce fel este acest proces diferit de „spălarea creierului" ?
Poate că diferenţa fundamenta]ă este că, în absenţa conso-
lidării culturale, ,,spălarea creierului' ' tinde să piardă teren. În
timpul Războiulu i din Coreea, de pilld ă, mulţi prizonieri ame-
ricani supuşi acestei proceduri au fost determinaţi să accepte
convingeri antiamericane. B a chiar au fost mii care voiau să
rămână în China comunistă, în loc să se întoarcă acasă.
Totuşi, după ce au fost repatriaţi, se pare că cei mai mulţi din-
tre ei, dacă nu toţi, au revenit la convinger ile anterioare.
intervenţii le lui Erickson aveau toate şansele să conducă
la schimbări de natură asertivă, care generau, la rândul lor,
alte schimbări. Poate că acest lucru se întâmpla pentru că
toate aceste schimbări erau orientate în direcţia evoluţiei şi a
,,deschider ii". Desigur, era de aşteptat ca ele să fie mai e f i-
ciente i'ntr-o cultură care susţine filozofia lui Erickson - că
individul este important, că el se poate perfecţion a şi că fie-
care dintre noi are posibilităţ i unice de dezvoltare .
Tr·ansformarca intrapsihică
Aşa cum am menţionat, inconştientul nostru poate fi influ-
enţat de un input pozitiv. Colaborarea cu un psihoterapeut ca
Erickson, care este tonic şi adept al schimbării, poate constitui
ea insăşi un input pozitiv. Adăugarea „povestirilor didactice"
întăreşte, îmbogăţeşte şi direcţionează acest input pozitiv.
Relatându-le, Erickson vine cu infonnaţii noi, evocă sentimente
24 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
i
noi şi prescrie_ exper enţe noi. Unui pacient care se zbate de ani
de zile într-o viziune i
despre viaţă îngusta. şi împovărată .de
vinovăţie îi poate f prezentată, prin intermediul acestor po-
vestiri, filozofia ericksooiană, care ·celebrează viaţa _şi este tole-
rantă. Aceste perspective ajung la el pe multe planuri, inclusiv
prin inconştient. Ele îi pot .fi' prezentate pacientului deopotrivă
în stare de veghe şi în stare de transă. Pacientul descoperă ast-
fel că nu e nevoie să se bazeze doar pe propriile tipare de gân-
dire, circulare şi fixe. El nu este nevoit „să se descurce" cu pro-
. pria filozofie limitată şi cu propriile tipare mentale limitate. În
parte şi prin intermediul acestor povestiri, el devine conştient de
posibilităţile nni, pe care este liber să le accepte sau să le res-
pingă atât în plan conştient, cât şi inconştient.
Uneori, pacientul se va identifica cu un personaj dintr-o
povestire sau cu Erickson însuşi - - maestrul care poate să
facă faţă cu succes provocărilor dificile. Astfel, ajunge să tră-
iască un sentiment de împlinire. Acest sentiment de împlinire
îi permite să abordeze o situaţie cu mai multă încredere. Un
exemplu potrivit în acest sens îl constituie tratamentul dis-
funcţiilor sexuale, cum ar fi ejacularea precoce. Când un
pacient este capabil să trăiască experienţa satisfacţiei sexuale
în stare de transă hipnotică, terapeutul adaugă setului său de
amintiri personale sentimentul succesului şi aşteptarea legată
de succesele viitoare.
Desigur, nu toate povestirile lui Erickson, şi în mod cert
nu toate părţile din toate povestirile, îşi propun să adauge în
inconştient astfel de inputuri pozitive. Unele au scopul de a
răscoli şi de a aduce la suprafaţa conştienţei sentimente pre-
cum cel al apatiei, al unui blocaj sau al lipsei de sinceritate.
Ascultătorul este astfel nevoit să-şi sondeze resursele incon-
ştiente pentru a îmbunătăţi situaţia. Sau poate să găsească
susţinere emoţională şi intelectuală într-o altă povestire erick-
soniană.
Rememorarea unei singure fraze dintr-o povestire a lui
Erickson poate schimba starea de spirit a unei zile întregi.
Transformarea inconştientului 25 w
Asta mi s-a întâmplat mie însumi în timp ce mă plimbam pe
lângă o pajişte. Brusc, mi-a răsunat în minte propoziţia:
„Ştiaţi că fiecare fir de iarbă are o altă nuanţă de verde?", şi
atunci m-am uitat cu atenţie la iarbă. Într-adevăr, aşa era!
Toată ziua aceea m-am plimbat pe acolo cu ochii mult mai '-'
deschişi decât de obicei.
Multe dintre povestirile lui Erickson par să implice inter-
acţiuni şi chiar manipulări între oameni. S-ar putea crede că ....;
el îi învaţă pe oameni cum să manipuleze alţi oameni. Or nu
aceasta este intenţia povestirilor, sau efectul lor, care se mani-
festă preponderent prin transformări interioare. M uiţi oameni -.J
care au ascultat aceste povestiri descoperă că se comportă
mai liber şi mai creativ. Este evident că acest lucru se dato-
rează transformărilor intrapsihice. Putem înţelege mai bine
aceste transformări dacă vedem povestirile şi personajele din
ele ca reprezentând structuri psihice interne. De pildă, părinţii
'-'
din povestiri pot reprezenta îndrumători, surse de dragoste şi
sprijin, ori surse de îndrumare iraţională. De multe ori, ei
reprezintă surse ale forţei coercitive iraţi.onale. Un copil dintr-·o --'
povestire poate să reprezinte copilul din noi - lipsit de expe-
rienţă., dornic să înveţe, dar neştiind cum, spontan, dar igno-
rant, cu u n repertoriu de comportamente şi reacţii limitat.
Când cititorul se transpune în acest copil, există şanse ca el să
se simtă plin de speranţă auzind cum copilul depăşeşte bloca-
jele care ii hnpiedicau să evolueze şi să se simtă liber.
Unele transformări intrapsihice pot să fie determinate de
procesul de reparenting*. Erickson a folosit acest concept
într-un sens mai amplu decât Jacqui Lee Schiff în cartea sa ....s
Transactional Analysis o f Psychosis. Erickson aplică terme-
'-'
* Reparenting (căutarea unor părinţi noi) este o metodă terapeutică
ce-şi propune „ s ă vindece copilul din noi". Ea implică tratarea problemelor
cauzate de atitudinea extrem de critică a părinţilor sau de abuzurile sexuale
suferite de către copil din partea acestora şi recurge la o serie de strategii ....s
care implic ă afomarea de sine, exteriorizarea resentimentelor, iertarea de
sine şi eliberarea de povara ruşinii sau a vinovăţiei (n. tr. ).
 26 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
r n u l metodei sale d e înlocuire a interdicţiilor „parent a le" de
odinioară cu idei noi, pe c a re le induce prin int e rm ediu l su-
g e stiilor posthipnotice .
r Aceste. sugestii posthipnotic e pot fi facil i tate de o fraz ă p e
care Ericksori o includea .adesea 'în inducţiile sale hipnotice:
„Şi vocea mea t e va însoţi ori u nde vei merge." Această frază
i-a permis să menţină contact u l cu pacient u l aflat în transă,
indiferent cât de profundă era regresi a a cestuia, s e rvind toto-
dată drept indiciu pentru sugestiile posthipnotic e . O a ltă
r expresie c u valoare de s u gestie po a te fi: ,, V e i vedea o p a tă de
culoare." Ult rior, la m u lt timp după şedinţa te rapeutică, de
,.... câte ori p a cient u l vedea o pată de c u loare, er a de a şteptat c a
el să r e a cţioneze la a lte s u gestii posthipnotice corelate c u su -
gestia „petei de c u loare" . Aceste sugestii p u te a u să includă
interdicţii şi puncte de vedere, care erau apoi „ a u z i t e " (frec-
vent prin voce a lui Erickson) ca voce a un u i părinte, prin
introiecţie, sa u a suprac u lu i. Această introiecţie a vocii tera -
,..,
pe u t u l u i se poate manifest a în orice tip de psihot e rapi e , dar
este mai probabil să s e producă atunci când pacientul se afl ă
în transă hipnotică. O posibilă explicaţ i e pentru acest feno-
men a fost dată de La wrence K u bie la o într u nire a Asociaţi e i
Americane de Psihanaliză. Dr Kubie a observat că în transa
....., hipnotică diferenţa dintre psihoterapeu t şi subiec t es t e a bo-
li tă. S u biect u l aud e vocea hipnotizatorn lui c a şi c u m a r veni
dinlăuntrul capului să u - ca pe vocea lui interioară. Acest
r-,
lucru era adevărat în ca z u l l u i Erickson. V oce a lui devene a
voc e ta, şi voce a lui te însoţea, oriunde te-ai fi afla t .
Evid e nt, cca mai b u nă mod a litate de a surprinde i mpact u l
r deplin a l acestor povestiri ar fi să le prezentăm pe bandă
video sau cel puţin p e bandă audio. Oamenii ar înţelege mai
r-,
bine câ t d e important e erau la Erickson schimbările de voce,
pauz e le, poziţia corpului şi semnalele nonv e rbale. Din păcate,
în mom e ntu l de faţă dispunem de puţine înregistrări vid e o.
Iar acura t eţe a înr e gistrări lor a u d io la să de dorit. Apariţia po-
Tran..c;forn1area inconştientului 27
vestirilor în formă tipărită ne oferă însă av a ntaj u l că ele devin
a stf e l
m a i u şor a ccesibile pentru a fi st u diate şi analiz a te.
Int-erpretarea strategiilor terapeutice
ale lui Erickson
Rapoartele d e caz ale lui Erickson p a r să pre z inte a dese a
sol u ţii magice, iar u nii a u manifestat o reacţie de neîncredere
faţă de ele. Alţii au impresia că sunt relatări fictiv e - scrise
si, pre z entat e într-o fonnă inter e santă, dar totusi , fictive. Din
ce a m obs e rvat personal privindu-:1 pc Erickson în t i mp cc
lu cra cu p a ci e nţii, pot să confinn ci:i c e l puţin un e l e dintre
relatăril e sal e nu s u nt fictive. De fapt, c u sunt convins că to a te
sunt reale şi că au fost p u blicate doar în ved e rea unei pre z en-
tări mai atrăgătoare şi poate mai spectaculoas e d e cât se obiş-
nuieş t e: în majorita t ea rapoar t elor clinice. Unele persoane,
care chiar cred că Erickson a reuşit să inducă transformări
reale şi spectaculoas e în rândul pacienţilor, discipolilor şi a l
altor terap e uţi, susţin tot u şi că aceste re z u lta te au fost proba-
bil obţinute datorită charismei sp e ci a le a lui Erickson, care nu
le put e a fi transmisă altor terapeuţi. Totuşi, în ultima vreme,
s-au făcut încercări de a studia strategiile sale de comunicare
într-o m a ni e ră mai analitică.
În Uncmnmon Therapy, Jay H a ley s u blin iază acest a spect
strategic. El a definit „terapia strategică" drept un a în car e
„terapeutul iniţi a ză ceea ce se petrece pe parcurs u l terapiei şi
concepe o a bordare specifică pentru fiecare problemă". Haley
arată că Erickson nu foloseşte metaforele numai ca mijloc de
comunicare cu pacienţii, ci „intervin e în met a foră p e ntr u a
dctem1ina transformarea"'. El observă că Erickson evită inter-
pretările, deoarece consideră că „interpretări le tipice «de fineţe»
leg a t e de ceea ce ne comunică subconş t ientul simplifică
lucrurile până la absurd, ca şi cum a i rez u ma intr--o frază o
piesă de teatru a lui Shakespeare" . Haley a sublini a t, de
asemenea, că printre caracteristici le princip a le a le terapiei

28 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
ericksoniene.se numără „încurajarea atitudinii de rezistenţă",
„furnizarea unei alternative mai -proaste", ,,încurajarea unui
răspuns prin provocarea unor frustrări", ,,sădirea unor idei",
,,amplificarea unei deviaţii'" şi „prescrierea simptomului".
Bandler şi Grinder, t u abordarea lor „neurolingvistică", au
interpretat maniera de comunicare cricksoniană până în cele
mai mici detalii. Ei au remarcat, do pildă, tendinţa lui Erickson
de a „marca" sugestiile pe care le inserează într-o povestire.
Această „marcare" se face, de exemplu, prin pauze, prin schim-
barea poziţiei sau a tonului. Ea se poate realiza şi inserând
numele pacientului înainte de sugestia „marcată".
Ernest Rossi, în Hypnotic Realities şi în Hypn.otherapy, a
împărţit inducţiile hipnotice şi formele indirecte de sugestie
utilizate de Erickson în cinci etape: (1) captarea atenţiei;
(2) dezactivarea cadrelor de gândire şi a sistemelor de con-
vingeri obişnuite; (3) explorarea inconştientului; (4) proce-
sarea inconştientă şi (5) reacţia hipnotică. Fiecare etapă con-
duce la următoarea. Rossi şi coautoml cărţii, Erickson însuşi,
şi-au denumit abordarea „metodă pentru utilizarea hipnotera-
piei". În cărţile menţionate, ca şi în lucrările lui Watzlawick,
The Lan.guage o f Change şi Change, se discută teza potrivit
căreia Erickson ar comunica folosindu-se de emisfera dreaptă
a creierului, cu tendinţa acesteia de a acţiona preponderent în
tennenii proceselor primare, ai limbajului arhaic, ai emoţiilor,
spaţiului şi formei (i.e., imagini).
Jeffrcy Zeig, în cartea A Teaching Seminar with Milton 1-f
Erickson, menţionează câteva dintre avantajele folosirii anec-
dotelor în terapie, după cum unnează: ( 1) anecdotele sunt
inofensive; (2) anecdotele obligă la reacţie; (3) anecdotele
promovează independenţa: individul trebuie să atribuie un
sens mesajului şi apoi să ajungă la o concluzie dedusă pe cont
propriu sau la o acţiune întreprinsă voluntar; (4) anecdotele
pot fi folosite pentru a depăşi rezistenţa naturală la schim-
bare; (5) anecdotele pot fi folosite pentru a controla o relaţie;
(6) anecdotele modelează flexibilitatea; (7) anecdotele pot
.......,
Transformarea inconştientului 29
w
a e a confuzie, încurajând reacţia hipnotică; (8) anecdotele
fixează o amintire - ,,ele conferă ideii prezentate un carac-
ter memorabil". :..J
Transpunerea povestirilor didactice în terapie
·:....i
Una dintre cele mai importante şi mai utile strategii ale lui
Erickson s-ar putea numi „citirea minţii". Observând cu aten-
ţie pacientul şi oglindindu-i comportamentul şi reacţiile, Erickson !...)
îi dă acestuia senzaţia că îi sunt citite gândurile şi că el îl
cunoaşte cu adevărat. Acest tip de _,,cunoaştere" conduce la o
relaţie foarte apropiată. ,,Rapo1iul", care este imperios nece-
sar în toate tipurile de psihoterapic, pare să se formeze mai
repede în terapia hipnotică decât în oricare alte forme de
psihoterapie. (În acest sens, este interesant faptul că Anton
Mesmer a fost primul care a folosit termenul „raport" cu refe-
rire la terapie). Majoritatea terapeuţilor, indiferent de „şcoala" .._J
din care provin, vor fi de acord că acest raport, ,,relaţia me-
dic-pacient", are o importanţă covârşitoare. O relaţie terapeu-
tică puternică îl face pc pacient să se simtă înţeles, în sigu- w
ranţă şi protejat. Având acest sprijin, el se poate aventura
deopotrivă în universul lăuntric şi în cel exterior cu o mai
mare încredere şi mai pregătit să-şi asume riscuri.
Tipul de „cunoaştere" la care ne referim a1ci este diferit de
modul obişnuit în care un terapeut analitic ajunge să aibă
cunoştinţe „despre" pacient. De fapt, pentru Erickson nu era
necesar să strângă prea multe informaţii despre trecutul unui
pacient sau chiar despre simptomele acestuia. Există o oare- _.
care doză de adevăr în teoria conform căreia cunoaşterea sa
era una de tip „intuitiv", dar numai dacă înţelegem că intuiţia
lui Erickson se întemeia pe ani întregi de observare atentă şi
minuţioasă. Observaţiile lui aveau în vedere nu doar chestiuni
simple, precum mişcările corpului., respiraţia şi pulsul (detcc--
tabil în zona gâtului), ci şi reacţiile pacientului în timp cc . _ J
asculta o povestire. De exemplu, dacă pacientul se încorda
 30 VOCEA MEA TE VA ÎNSO'fl
într-un anurr:µt moment al povestirii; era u n indiciu că fusese
atins un punct important. Erickson putea apoi să recurgă Ja o
altă povestire sau s-o dezvolte pe cea în curs într-o manieră
care să amplifice. reactia pacientului. În felul· acesta, povesti-
, .
rile nu au doar o funcţie terapeutică , ci şi una de diagnosticare.
Povestirile didactice au fost întotdeaun a folosite şi trebuie
aplicate întotdeaun a în corelaţie cm alte principii ale terapiei
cricksoniene. Printre aceste principii se numără cele menţio-
nate de Haley, dar şi altele, cum ar fi prescrierea simptomulu i,
utilizarea rezistenţei şi reîncadrarea. Sunt prescrise diverse
activităţi, chiar sarcini dificile. Transform area se produce ca
urmare a interacţiunii dintre aceste activităţi şi transferul psi-
hic interior, în contextul unei relaţii strânse şi bazate pe încre-
dere între medic şi pacient.
Aşa cum se afirmă în lucrarea Hypnotherapy, Erickson a
aplicat principiile de captare a atenţiei pacientului prin inter-
mediul surprizei, şocului, îndoielii şi confuziei, alături de uti-
lizarea din plin a implicaţiilor, întrebărilor , calamburn rilor şi
umorului, Fiecare povestire are o structură şi un subiect, ade-
sea cu un final surprinzător. Povestirile converg spre un punct
culminant, urmat de un sentiment de uşurare sau de reuşită.
Folosirea povestirilo r didactice demonstre ază un principiu pe
;;are Erickson l-a conturat în Hypnotic Realities, şi anume:
.,Când vă confruntaţi cu o problemă dificilă, daţi-i o repre-
zentare interesantă . Ulterior, vă puteţi concentra asupra aces-
r-,
tei reprezentăr i, ignorând eforturile istovitoare pc care !e
implică." Mai întâi, identificaţi o reprezenta re interesantă în
reacţiile şi simptomel e pacientului . Selectaţi apoi una sau mai
r,
multe povestiri care vă pun la dispoziţîc mai întâi un model
analog reprezentă rilor pacientului , apoi o reprezentar e mai
bună .' Sau, aşa cum îi spunea Erickson nurorii sale, ,,Cookie":
,.., „Mai întâi,- modelezi lumea pacientului. Apoi, modelezi lumea
pacientului conform modelului de viaţă." Următoare a pove-
stire, ,,Plăcere perversă", ne oferă un exemplu în acest sens.
Transfonnarea inconştientului 31
Plăcere p_erversă
O femeie la vreo treizeci de ani a venit şi mi-a spus:
- - Nu cred că vreţi să mă vedeţi.
l-am răspuns:
- Asta-i ceea ce presupuneţ i dumneavoa stră, vreţi să
auziţi şi varianta mea?
- Ei, bine, a continuat ea, nu merit atenţia dumneavoa s-
tră. Când aveam şase ani, tata m-a molestat sexual, şi de la
şase până la şaptespreze ce ani m-a folosit ca obiect sexual, cu
regularitate, de mai multe ori pe săptă.mână. Şi de fiecare dată
când o făcea, eu eram copleşită de frică. Eram paralizată de
spaimă. Mă simţeam murdară, inferioară, penibilă, ruşinată.
La şaptespreze ce ani, m-am gândit că am suficientă forţă
ca să fog, am muncit şi m-am întreţinut singură până am ter-
minat liceul, crezând că asta îmi va readuce respectul de sine,
dar nu s-a intâmp]at aşa. Apoi am sperat că o diplomă de
licenţă va reuşi să facă asta. M-am întreţinut singură la cole-
giu. Mă simţeam rnşinată, inforioară, indecenlă. Trăiam un
sentiment cumplit de dezamăgire . M-am gândit că, poate, o
diplomă de master îmi va da sentimentu l de respect de sine,
dar n-a fost aşa_ Şi, cât au durat colegiul şi studiile postuni-
versitare, mi s--au tot făcut propuneri indecente. Ceea ce
dovedea că nu meritam să mă bucur de respect de sine. Apoi
m-am gândit să mă înscriu la doctorat, dar bărbaţii continuau
să-mi facă propuneri indecente. Atunci am renunţat şi am
devenit prostituată în toată regula. Numai că asta nu e deloc
bine. Iar un bărbat s-a oferit să mă lase să locuiesc cu el. Ei,
bine, am fost de acord, pentru că o femeie are nevoie de mân-
care şi de un acoperiş deasupra capului.
Sexul a fost o experienţă cumplită. Un penis este atât de
dur şi pare aşa de ameninţător. Am ajuns iar paralizată de
spaimă şi pasivă. Şi a fost o experienţă dureroasă şi oribilă.
Bărbatul acela s-a plictisit de mine, şi atunci am început să
trăiesc cu altul. Şi tot aşa, iar acum am venit la dumneavoa s-

32 VOCE,A MEA TE VA ÎNSOŢI
tră. Mă simt ca un gurioi. Un penis în erecţie mă înspăimântă,
devin neaj.utorată, rnoale şi pasivă. Sunt atât cle fericită când
bărbatul tennină.
Cu toate acestea, trebuie să trăiesc mai departe. Trebuie
să-mi cump.ăr haine. 1rebuie să am un adăpost; numai că nu
merit toate astea.
1-am spus:
-.- E o poveste tristă; dar partea cu adevărat tristă e că sun-
teţi proastă! Îmi spuneţi că vă temeţi de un penis îndrăzneţ, în
, ' întărit-- ceea
erectie .
ce e o prostie! Ştiti
'
că aveti, vagin·' şi eu
o ştiu. lar UlJ vagin poate primi cel mai mare, mai îndrăzneţ şi
mai hotărât penis, transformându-l apoi într-un obiect care
atârnă neajutorat.
Iar vaginul dumneavoastră poate găsi o plăcere perversă'
în a-l reduce la nivelul unui obiect care atârnă neajutorat.
Schimbarea de expresie de pe faţa ci a fost remarcabilă.
Mi-a zis:
- O să mă întorc la Los Angeles, dar pot să trec iar pe la
dumneavoastră peste o lună?
- Desigur, i-am răspuns.
A revenit după o lună şi mi-a spus:
- Aţi avut dreptate! M-am culcat cu un bărbat şi am găsit
o plăcere perversă în a-1 face să se simtă neajutorat. Nu mi-a
trebuit mult, şi mi-a plăcut la nebunie. Apoi am încercat cu
altul. S-a întâmplat acelaşi lucru. A urmat altul. Şi e de-a
dreptul încântător! Acum vreau să-mi iau doctoratul şi să mă
specializez în consiliere, iar între timp o să aştept să apară
bărbatul alături de care să vreau să trăiesc.
O făcusem proastă. Aşa îi captasem cu adevărat atenţia. Şi
apoi îi spusesem: ,,Plăcere perversă." Iar ea chiar nu putea
suferi bărbaţii. Dar eu folosisem şi cuvântul „plăcere".
Transformarea inconştientului 33
Când Erickson mi-a relatat această povestire, eu am venit
cu unnătorul comentariu: ,,Felul în care ai descris penisul
acela întărit l-a făcut să pară foarte atrăgător - şi provocator.
Fiindcă a fost vorba şi de seducţie verbală. E ca şi cum ai fi
penetrat-o verbal şi în imaginaţie."
Prima parte a povestirii, care se termină cu „nu merit toate
astea", reprezintă o modelare a lumii pacientului. Dacă această
povestire îi este spusă unei paciente care a încercat fără suc-
ces să-şi depăşească ura de sine prin intermediul unor trans-
fonnări exterioare (obţinerea titlurilor academice, faptul că
s-a lăsat folosită. de oameni) şi dacă femeia este ameninţată de
un stimul fobic (reprezentat, de exemplu, de „un penis întărit,
ameninţător"), există şansa, cel puţin la nivel inconştient, ca
ea să recunoască existenţa unei asemănări între povestire şi
propriul său model despre lume.
Etapa a doua, ,,modelarea lumii pacientului conform mo-
delului de viaţă", se realizează după ce Erickson reuşeşte să
capteze atenţi.a pacientului. Cu siguranţă, dacă auzim pe
cineva relatând această povestire, atenţia ne va fi atrasă de
introducerea spectaculoasă. şi şocantă. Atenţia e garantată
prin folosirea unor cuvinte precum „vagin", ,,penis îndrăzneţ,
în erecţie, întărit" şi „proastă".
Modelarea conform modelului de viaţă nu se realizează
doar prin conţinutul sugestiilor ericksonicne, ci şi prin atitu-
dinea lui relaxată şi plină de umor atunci când reformulează
şi reîncadrează problema şi prezintă apoi o modalitate reîn-
cadrată de a lua în considerare comportamentul afişat <le
pacientă, în încercarea acesteia de a „trăi". Problema-- teama
de bărbaţi şi ura de sine - este reformulată prin enunţul:
,,Îmi spuneţi că vă temeţi de un penis îndrăzneţ, în erecţie,
întărit" Cuvântul „temeţi" îi concentrează frica, nu doar de
bărbaţi, ci şi de viaţă. I se spune categoric că această frică este
„prostească"' (iar ea este obişnuită să se perceapă ca fiind
proastă). Propoziţia „Şi penisul acela îndrăznet, întărit poate
să vă penetreze vagi.nul" este o sugestie posthipnotică. Atunci
e-\
34 . VOCEA MEA TE VAÎNSOp
r
când va fi urmată„ îi va reaminti pacientei o perspectivă oare-
cum maternă, ludic_ă asupra penisului până nu d mult ameninţă-
tor-·-. acel „penis îndrăzneţ,. întărit" pe care Erickson l-a iro-
nizat prin repetarea sintagmei. .
.-,
Ultima etapă, una rafinată,. a reîncadrării pentru pacient
este exprimată prin enunţul: ,,Iar vaginul dumneavoastră poate
găsi o placere perversă în a-l r,educe la nivelul unui obiect
care atârnă neajutorat."
Pentru cititor, etapa finală a modelării conform modelului
de viaţă o constituie hotărârea de a se vindeca, pe care, în
r-
cazul de faţă, Erickson îi L:ere să o descrie. Când el sau alt-
cineva spune această povestire, ni se induce speranţa că pro ..:
I'""" blemele de acest fel se pot rezolva. Aşa cum am sugerat,
„problemele de acest fel" nu se limitează la aria dificultăţilor
sexuale cauzate de incest, ci pot să includă spaime fobice,
situaţii generatoare de anxietate sau probleme legate de aser-
tivitate. Metaforele din această povestire furnizează multe
,,cârlige" de care pot fi prinse problemele ce ţin de asertivi-
r tate, furie şi neajutorare.
„Plăcere perversă" este un excelent exemplu despre cum
poate fi folosită reîncadrarea pentru a transforma un senti-
ment de neajutorare pasivă într-unul de control activ. Ea
demonstrează totodată modul în care reîncadrarea poate fi
utilizată pentru a ajuta pacientul să treacă în postura de „supe-
rioritate". Deşi pacienta şi-a subliniat teama şi neajutorarea,
Erickson a înţeles că ea avea şi resentimente puternice la
,- adresa bărbaţilor. El a stabilit o legătură între aceste resenti-
mente şi un potenţial sentiment de plăcere, şi a creat sintagma
foarte sugestivă „plăcere perversă".
După ce am citit această povestire, vom fi mai înclinaţi să
ne recunoaştem resentimentele şi să ne asumăm responsabi-
litatea? Vom fi în stare să ajungem până la forţele pe care te
,.., simţim că.exercită o presiune asupra noastră şi să ne bucurăm
de plăcerea procurată de preluarea controlului şi de neutra-
lizarea lor?
Trar1sformarea inconştientului 35
l.J n te'rapeut care utilizează povestirile didactice ale lui
Erickson poate să experimenteze o diminuare a propriei sale
anxietăţi obişnuite. În felul acesta, el va putea să se concen:..
treze mai bine asupra problemei care i se prezintă - să-l
ajute pe pacient să fie mai deschis, să găsească soluţii origi-
nale şi cadre de referinţă noi. Simplul fapt că deţine un reper-
toriu de povestiri îi poate da terapeutului un sentiment de
control, de putere şi de competenţă. De asemenea, când
citeşte sau spune o povestire de-a lui Erickson, terapeutul
poate intra el însuşi în transă, fie în urma asocierilor pc care
le stabileşte între el şi Erickson, fie datorită „efectului hip-
notic" intrinsec al povestirii. În stare de transă, terapeutul nu
doar c.ă va deveni mai puţin anxios,, ci va fi mai deschis faţă
de propriile asocieri inconştiente. Prin urmare, va putea să-l
ajute mai bine pe pacient să-şi domine anxietăţile, să-şi
exploreze potenţialul lăuntric şi să găsească modalităţi dife-
rite de raportare la situaţie.
Am descoperit că cea mai bună metodă prin care un tera-
peut poate selecta povestirile o constituie propriile sale aso-
cieri libere. Nu mă refi r doar la asocierile libere de tip cogni-
tiv, ci şi la reacţiile corpului, la emoţii, percepţii şi, în mod
deosebit, la asocierile de imagini. Iată un exemplu despre
cum am folosit eu povestirile lui Erickson în tratarea a doi
pacienţi diferiţi.
Primul dintre ei, un evreu basidie în vâ.rstă de treizeci de
ani, venise la mine trimis de soţia lui. Aceasta citise despre
tehnicile de tratament ale lui Erickson şi credea că puteam
să-l ajut pe soţul ei să-şi depăşească incapacitatea pe termen
lung de a se trezi la o oră rezonabilă. De când era elev în clasa
a zecea la Yeshiva, nu putuse niciodată să se trezească mai
devreme de ora 11 sau 12. Din această cauză, nu-şi putuse
păstra nicio slujbă, dar se adaptase destul de bine ritmului
unei afaceri familiale. Era căsătorit de aproximativ un an, iar
soţi<:t lui considera incomod şi supărător faptul că trebuia să-şi
petreacă o oră zilnic încercând să-l trezească.

36 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
În timpul prîmet noastre şedinţe, pacientul mi-a spus că
fusese hipr1otizat de ri1a1 m ulte _ori de un psihoterapeu t renu-
mit. Hipnoterape utul era ·mulţumit că pacientul intra în transă,
dar pacientul nu era mulţumit. L-am suptis un e i proceduri
standard de inducer e a transei hipnotice, folosind tehnicile de
levitaţie a braţelor· şi de· fixare a privirii. A fost capabil să
· obţină atât închiderea ochilor, ât şi senzaţia de greutate în
braţ. Însă la sfărşitul şedinţei a susţinut că nu era hipnotizat,
că fusese m ai degrabă coopcrant, cu toate că cu îl prevenisem
să nu încerce să. fie coopeni.nt. După această pri m ă şedinţă,
mi-a dat un telefon. -Mi-a spus că, atunci când soţia lui a auzit
despre procedura noastră hipnotică, s-a îndoit că ar fi destul
de „neobişnuită " pentru a fi considerată o tehnică erickso--
niană standard.
La a doua şedinţă, i-a m spus imediat pacientului: ,, A m sta-
bilit deja că nu puteţi fi hipnotizat într-o m anieră de care dum-
neavoastră să fiţi m ulţumit, chiar dacă atât eu, cât şi celălalt
hipnotcrapeu t am crezut că am reuşit să vă hipnotiză m . Prin
urmare, n-o să mai pierdem timpul încercând să vă conving
că puteţi fi hipnotizat."
Pacientul a descris atunci istoricul unui caz despre care
citise î m preună cu soţia sa: Erickson tratase m1 cuplu care
suferea de enurezis spunându-le ca, în fiecare seară, să îng e -
nuncheze pc pat şi să urineze intenţionat. A poi să doannă în
aşternuturile ude. A sta, susţinea pacientul meu, însemna tera-
pie „cricksonian ă".
M-am lansat atunci într-o discuţie lungă şi fără şir despre
valoarea inconştientul ui, în timpul căreia pacientul s-a relaxat
în m od vizibil şi a închis ochii, părând să fi intrat în transă
hipnotică. Nu l-am chestionat în legătură cu profunzimea
transei. În timp ce vorb e am , am înc e put să fac asocieri cu
povestirea despre cei doi enuretici, şi mi-a m amintit de
comentariul pe care Erickson îl făcuse la sfărşitul altei pove-
stiri. lată ce spusese: ,,Vrei o tehnică im batabilă ca să trăieşti
o viaţă lungă? Trezeşte-te în fiecare dimineaţă! Şi, ca să fii
w
Transformarea inconştientului 37
,._,
sigur că fntr-adevăr te trezeşti în fiecare dimineaţă, bea multe
lichide înainte de culcare, şi atunci vei finevoit să· te trezeşti -
ca să m ergi la baie să urinezi."
I-am relatat pacientului meu această povestire, după care
i-am sugerat să bea c e l puţin un litru d e lichid în fi e care scară,
cu o oră înainte de culcare şi, în decursul a două săptămâni,
să-şi amâne ora de culcare cu câte treizeci de minute. Până
atunci se culca în jur de trei di m ineaţa şi se trezea pc la 11,
înainte de prânz. l-a m sugerat să înceapă să se culce pe la 2,
la I :30, la 1 şi, în cele din urmă, la miezul nopţii, când se
culca şi soţia lui. I-am mai spus să nu lâncezească în pat după
ce se trezeşte. Patul trebuie să fie asociat cu somnul sau cu
sexul. Dacă se trezea, trebuia să se dea jos din pat, să m eargă
în living şi să citească ceva sau să se uite la televizor. Şi tre- .....
buia să bea cel puţin un litru de lichid înainte să se culc e .
L-am asigurat că astfel vezica lui se va um p le în şase până la
opt ore şi ctl va fi nevoit să coboare din pat ca să urineze. ...J
După ce urina, trebuia să facă un duş, t e rm inând cu apă
rece, dacă e ra posibil. A poi trebuia să se îmbrace, să ia micul
..,
dejun şi să-şi vadă de treburi, fără să se mai întoarcă în pat.
Paci e ntul a obiectat, spunând că nu-i place să facă duş
dimineaţa, că preferă să facă seara. Am insistat, din nou, că de -..I
acum încolo trebuia să facă duş di m ineaţa - cel puţin până
rezolvam problema cu trezirea. Mi-a promis că aşa o să facă şi
că. mă sună peste două sau trei săptămâni ca să-mi spună dacă ....i
planul a funcţionat sau nu. După două săptămâni, m -a sunat şi
mi-a zis că nu mai avea probleme cu somnul sau cu tr e zirea.
A doua zi, a venit la consultaţie o fe m eie inteligentă şi ....i
rafinată care mă contactas e iniţial ca s-o ajut să depăşească
proble m ele cauzate de o vezică dureros de inflamată, dar şi pe
cele legate d e sorim. La începutul şedinţei, nu mă gândeam în -..I
mod conşti e nt la problema vezicii inflamate. Ştiam că se pre-
zentase în instanţă cu o săptă m ână înainte pentru a finaliza
procedurile d e divorţ, dar părea destul de liniştită şi de veselă
l..,j
când a intrat în cabinet. Ştiam că o interesau tehnicile tera-
 ..,.
38 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
peutice ale lui Erick.son, aşa că i -am povestit experienţa pe.,.
0 părinţilor· ei, iar viaţa copiilor săi ca pe o continuare a vieţii
care o avusesem cu evreul hasidic. ·
l-am povestit cum îl sfătuisem să 1;,ea apă înainte de cul-
care şi am încheiat reproducând comentariului final al lui
Erickson când spusese povestirea: ,,Cu toţii începem să murim
chiar din clipa în care ne naştem. Unii o fac mai repede decât
---: alţii. Tot ce putem face este să ne bucurăm de viaţă."
Pacienta mea a început să plângă în hohote. Am întrebat-o
daca vrea să-mi spună <le ce plânge. (Mă întrebam dacă, printr-o
n asociere, avea legătură cu problemele ci urinare şi cu faptul că
eu vorbisem despre urinare.) Mi-a spus că referirea la moarte o
făcuse să simtă că viaţa ei se tenninase. Convingerea aceasta
începuse să se formeze de ceva timp. Simţea că, în ciuda suc-
cesului profesional şi a faptului că reuşise să crească şi să
educe doi copii, nu mai avea niciun motiv să trăiască.
r
Ea atribuia acest sentiment faptului că părinţii ei nu divor-
ţaseră, chiar dacă trăiau separat de când ea avea unsprezece
':
ani. Mama îi interzisese să păstreze legătura cu tatăl ei. Ar fi
fost considerat un semn de trădare faţă de mamă. În conse-
cinţă, pacienta simţea că-i fusese refuzal dreptul de a rela-
r- ţiona cu tatăl. Avea sentimentul că, dacă părinţii ar fi divorţat,
ca ar fi fost liberă să-şi vadă tatăl. Tatăl ar fi avut dreptul să o
viziteze, şi aşa mai departe, iar legătura dintre ei nu s-ar fi
,...., rupt. În felul acesta, ea asocia propriul divorţ cu actul de a-şi
elibera copiii. În acelaşi timp, simţea că viaţa ei se terminase,
odată cc făcuse acest lucru.
r-
Asta m-a făcut să mă gândesc la o altă povestire, pe care
i-am şi spus-o. După prima mea întâlnire cu Erickson, avu-
sesem un vis. În vis, vizualizasem cuvintele: ,,Nu duci nimic
până la capăt, niciodată." Şapte ani mai târziu, în timp ce ascul-
tam nişte înregistrări cu Erickson în Phoenix, am avut o reve-
!"""
laţie: ,,Cine spune că trebuie să duci ceva până la capăt? Nimic
nu se termină cu adevărat atâta timp cât continuăm să trăim."
l-am relatat pacientei mele această povestire şi i-am su-
,.., gerat că ar putea să-şi conceapă viaţa ca o continuare a vieţii
Transformarea inconştientului 39
ci. Şi procesul va continua atâta ţimp cât există. viaţă pe
pământ. Acest gând i s-a părut dătător de speranţă.
Esenţial la această trecere în revistă destul de amplă a
două şedinţe de terapie cu doi pacienţi diferiţi este că nu am
avut idei preconcepute atunci când am ales aceste povestiri,
ele au izvorât din propriile melc asocieri libere, care au fost
influenţate de experienţele melc de viaţă şi perfecţionate de
peste treizeci de ani de experienţă clinică. Totodată, este
important să subliniez că procesul respectiv s-a desfăşurat în
contextul unei bune relaţii terapeutice.
Pacienţii s-au oprit asupra acelor secvenţe care se aplicau
în cazul lor. Nu a fost vorba neapărat despre acele părţi pe
care eu mă aşteptasem să Ic aleagă. Dar s-au dovedit a fi utile.
Când folosim aceste povestiri, ca şi atunci când recurgem
la imaginaţie în general, există riscul ca experienţa imaginară
să devină un susbstitut pentru experienţa reală de viaţă. Dacă
cineva simte că a reuşit deja să-şi satisfacă necesităţile de trai,
nu are de ce să se mai dea jos din pat dimineaţa. Desigur,
atunci când un terapeut adoptă filozofia activismului, aşa
cum a făcut Erickson, el nu va încuraja niciodată un tip de
viaţă „dolce far niente". E puţin probabil ca persoanele care
îi ascultă povestirile să se retragă din viaţa activă.
Se întâmplă uneori ca pacienţii mei să observe că, deşi au
o experienţă captivantă în cabinetul terapeutului, fantazând şi
chiar imaginându-şi rezolvări ale conflictelor, nu există o
continuitate. Ei se plâng că „nu s-a produs nicio transfonnare
înăuntrul meu. După cc ies din cabinet nu fac nimic diferit
faţă de cun1 făceam înainte". În astfel de cazuri, câteodată
este mai bine pentru pacient dacă păstrează tăcerea şi mă lasă
să-i relatez în linişte o povestire ericksoniană. Poate să fie o
poveste lungă şi plictisitoare despre dezvoltarea în copilărie.
La sfârşitul şe<linţei, pacientul va declara că nu i s-a părnt la
fel de „bună" ca şedinţele de până atunci şi va spune că pre-
feră să fie mai activ. Poate să afome că s-a plictisit. Atunci o
40 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI

să-i explic că ceea. ce .încercăm noi să realizăm se petrece la CAPITOLUL 2

nivel inconştient, şi_ că n u contea_ză ce face latiJra-conştientă a
minţii lui. Ulterior, poate să îmi spună că în viaţa lui au apărut Povestiri motivationale
•
schimbări majore. A devenit, de. pildă, mai încrezător în sine
pe plan social, a stabilit o serie de contacte noi sau şi-a schim-
bat locul de muncă. Cu alte cuvinte, activismul său se mani-
festă în afara şedinţelor terapeut ce. În timpul şedinţelor, eu
sunt cel care îşi asumă responsabilitatea în privinţa acţiunii.
Desigur, pot să existe pacienţi cărora nu le place să li se
spună o povestire concepută de altcineva decât terapeutul lor.
S-ar putea să prefere .o abordare mai personalizată. O serie de
cărţi, precum Therapeutic Metaphors a lui David Gordon,
inspirată de modul în care Erickson utiliza metaforele, vin în
ajutorul celor care doresc să folosească metoda generală Erickson a folosit adesea descrieri ale dezvoltării din
ericksoniană pentru a-şi crea metafore proprii. prima copilărie - cum Înveţi să-ţi recunoşti propria mână,
Evident, este puţin probabil ca simpla citire sau relatare a cum Înveţi s ă stai În picioare, s ă mergi şi s ă vorbeşti - ca
uneia sau a mai multora dintre aceste povestiri să determine modalitate de a construi simţul propriei evoluţii şi dezvoltări.
o schimbare. Este de aşteptat ca schimbarea să se producă Când îmi spunea povestiri În care eram ghidat s ă mă întorc
atunci când receptorul, şi poate chiar transmiţătorul (aşa cum
spre cele mai timpurii lecţii, eram capabil --- În stare de
îl numesc eu pe terapeut), se află. într-o stare de receptivitate.
transă - - s ă retrdiesc fortul imens şifrustrarea care interve-
Aşa cum am menţionat, această stare de receptivitate se reali-
zează adesea cel mai uşor şi mai rapid prin inducerea unei neau adesea in procesul de învăţare a unei noi sarcini sau
transe hipnotice. Relaţia terapeutică optimă nu constă în ceea abilităţi. Eram totodată cât se poate de conştient de faptul că
ce, în mod frecvent, se numeşte „transfer pozitiv". Dimpo- reuşisem st'î învăţ aceste abilităţi. Puteam f a c e f a ţ ă şi altor
trivă, este una în care există un „raport" între terapetţt şi provocâri din viaţa mea prezent,f
pacient. Numai atunci inconştientul pacientului şi cel al tera- Aşa cum afirmă Jay Haley în Uncornmon Therapy,
peutului pot interacţiona optim. Dacă cineva citeşte aceste Erickson avea o viziune extrem de clară asupra dezvoltării
povestiri în aşa-numita stare de veghe, s-ar putea să le res- normale. Asta nu fnseamnă c ă el fncerca s ă Îi vâre p e toţi
pingă, considerându-le „clişee", ,,răsuflate" sau „interesante, indivizii în acelaşi tipa,; ci considera c ă în fiecare există un
dar irelevante". În stare hipnotică însă, când tot ceea cc spune sâmbure de normalitate şi săndtate, ceva similm: poate, cu
terapeutul îşi intensifică semnificaţiile, o povestire sau chiar ceea ce Haley numea „sinele adevărat". Era conştient de
un singur cuvânt dintr-o povestire pot să inducă o m i n isatori - nenumâratele moduri în care evoluţia şi dezvoltarea pot f i
termenul Zen pentru iluminare.
deformate şi îndrumate p e o cale greşită, dar simţea că sar-
cina terapeutului este să readucă individul pe propriul său
,, drum adevărat".
 r
42 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
În acest sens,d- pus o povestire despre un cal care rătă;-
':f
cea prin curtea familiei, când r;ra el tână,: Calul nu avea
• •· .
niciun însemn. Erickson ·s-a oferit să. ia calul şi să îl ducă
proprietarilor. Pentru asta, pur şi simplu l-a încălecat, l-a
condus până la drum, apoi l-a lăsat s ă hotărascd încotro voia
s ă meargă: El intervenea doar atunci când calul ieşea de p e
n drum s ă pască iarbă sau când o lua peste câmp. Când, fn cele
din urmă, calul a ajuns la curtea unui vecin care locuia la o
depărtare de câţiva kilometri, omul l-a întrebat p e Erickson:
n ,,De unde ai ştiut că a plecat de aici şi c ă e calul nostru?"
Erickson i-a răspuns: ,,Nu eu am ştiut - calul a ştiut. Eu
nu am.făcut·decât să-l ţin p e drum."
Atunci când începem un curs de terapie sau unul didactic,
este foarte util s ă ne întoarcem la începutul drumului ade-
vărat. Un asţfel de exemplu apare în povestirea didactică a
lui Erickson numită „Cum învăţăm s ă stăm in picioare".
Cum învăţăm să stănt în picioa1·e
Învăţăm foarte multe lucruri la un nivel conştient, apoi
r. uităm ce am învăţat şi folosim abilitatea respectivă. Vedeţi
voi, comparativ cu alţii, eu am avut un avantaj extraordinar.
Am suferit de poliomielită, eram complet paralizat, iar infla-
r, maţia era atât de puternică, încât îmi erau paralizate şi sim-
ţurile. Puteam să-mi mişc ochii şi nu îmi fusese afectat auzul.
Mă simţeam foarte singur, să zac tot timpul în pat, incapabil
r. să mişc altceva decât globii oculari. Eram în carantină la
fcnnă, împreună cu şapte surori, un frate, mama, tata şi o
infirmieră. Ce puteam să fac ca să-mi treacă timpul? Am
început să studiez oamenii şi mediul înconjurător. În scurt
timp, am aflat că surorile puteau să spună „nu", dar să gân-
dească ,da_". Şi puteau să spună şi „da", şi să gândească „n u " .
r Puteau să-i ofere altei surori un măr, şi în acelaşi timp să îl
păstreze pentru ele. Atunci am început să studiez limbajul
,....., nonverbal şi limbajul corpului.
Povestiri motivaţionale 43
1.
Aveam o surj_oarâ. care tocmai începuse să înveţe să
meargă de-a buşilea. Iar cu trebuia să învăţ să mă ridic în
picioare şi să merg. Vă puteţi imagina cu câtă încordare pri-
veam cum surioara mea depăşea faza mersului de-a buşilea şi
învăta ' să se ridice în picioare. Voi nu stiti' ' cum ati ' învătat
' să
vă riclicaţi în picioare. Nu ştiţi nici măcar cum aţi mers pe
picioarele voastre. Vă puteţi gândi că puteţi să mergeţi în
linie dreaptă cale de şase poşte - dacă nu există pietoni sau
trafic rutier. Nu ştiţi că nu puteaţi să mergeţi în linie dreaptă
în ritm constant.
Nu ştiţi ce anume faceţi atu n ci când mergeţi. Nu ştiţi cum
ati' învătat
' să stati' în picioare. Ati, învătat
' întinzând mâ n a si ,
trăgându-vă în sus. În felul acesta, mâinile voastre s-au încor-
dat - şi, din întâmplare, aţi descoperit că puteţi să vă aduceţi
greutatea în picioare. Este un lucru îngrozitor de complicat,
pentru că. genunchii voştri tind să cedeze - iar dacă
genunchii rămân drepţi, cedează şoldurile. Atunci v-aţi încru-
cişat picioarele. Şi nu puteaţi să vă ridicaţi în picioare pentru
că cedau şi genunchii, şi şoldurile. Aveaţi picioarele încru-
cişate - şi în scurt timp aţi învăţat să vă luaţi avânt şi să staţi
în poziţie d r e a p t ă - , şi vă trăgea.în sus, iar acum trebuie să
învăţaţi cum să vă ţineţi genunchii întinşi, întâi pe unul, apoi
pe celălalt, şi după ce învăţaţi asta, trebuie să învăţaţi cum să
vă concentrati, pentru a vă tine ' soldurile
, drepte. Apoi ati' des-
coperit d i trebuie să invătati , , să vti concentrati ' {Jentru a vă tine
'
şoldurile drepte şi genunchii întinşi în acelaşi timp, şi picioa-
rele depărtate! În sfărşit, acum puteaţi sta cu picioarele depăr-
tate, sprijinindu-vă în mâini.
Apoi a urmat lecţia în trei etape. Vă distribuiţi greutatea pe
o mână şi pe ambele picioare, mâna aceasta nu vă susţine
deloc [E. ridică mâna stângă]. Fără îndoială, c o muncă. grea -
să înveţi să stai drept, cu şoldurile drepte, cu genunchii
întinşi, picioarele depărtate, cu mâna aceasta [dreapta] apă-
sând cu putere pc sol. Apoi descoperiţi cum să vă schimbaţi
echilibrul corpului. Vă schimbaţi echilibrul corpului întor-
 . tî
44 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
când capul 1 răsucind· trupul. Trebuie să învăţaţi să vă coor-
donaţi toate schimbările în echilibrul corpului atunci când vă
mişcaţi mâna, capul, umărul, trupul - după care trebuie să
învăţaţi toate astea. din nou,· pentru mâna cealaltă. Apoi
unneazâ sarcina teribil de grea·de a învăţa să staţi cu amhele
mâini ridicate şi de a mişca mâinile în toate direcţiile,
bazându-vă pe solidele suprafet,e de sprijin ale celor două
picioare, pe care le ţineţi depă1iate. Şi să vă menţineţi şoldu-
rile drepte - şi genunchii drepţi, cu atenţia împărţită astfel
încât să aveţi sub control genunchii, şoldurile, braţul stâng,
braţul drept, capul, corpul. Şi, în sfărşit, după ce aţi dobândit
suficientă dexteritate, aţi încercat să vă balansaţi pe un singur
picior. O treabă fantastic de grea!
Cum vă controlaţi întregul corp, menţinându- vă şoldurile
drepte, genunchii întinşi, simţind totodată mişcarea mâinilor,
mişcarea capului, mişcarea trupului? Apoi aţi dus un picior
înainte şi aţi schimbat centrul de greutate al corpului! Ge-
nunchii vi s-au îndoit - - şi iată-vă J·os! V-ati, ridicat si, ati,
încercat din nou. În cele din urmă, aţi învăţat cum să duceţi
un picior înainte, şi aţi făcut un pas, şi vi s-a părut că e bine.
Aşa că l-aţi repetat - era tare bine. A urmat al trei.lea pas -
cu acelaşi picior - , şi v-aţi răsturnat! A durat mult până aţi
alternat picioarele, dreptul, stângul, dreptul, stângu!, şi tot aşa.
Acum puteaţi să mişcaţi din braţe, să întoarceţi capul, să vă
uitaţi în dreapta şi în stânga, şi totodată să mergeţi, fără să mai
fiţi deloc atenţi să vă ţineţi genunchii întinşi şi şoldurile drepte.
Erickson vrea s ă ne spună că un handicap poate constitui
un avantaj pentru o persoană, ,, un avantaj extraordinar,
comparativ cu alţii". El ne arată că fnwzţarea este una dintre
cele mai bune forme de petrecere a timpului. Când este com-
plet para.lizat, el se întreabă: ,, Ce pot să.fac ca srî.'-mi treacă
timpul?" În acest sens, ne descrie cum şi-a dezvoltat puterea
de observaţie. Apoi ne povesteşte de.spre plăcerea de a învăţa
in continuare - de a învăţa lucrurile care in mod normal
Povestiri motivaţionale 45
sunt inco,zştiente - şi ne dă ca exemplu acţiunile şi mişcările
pe care le facem în mod inconştient în timp ce mergem p e
stradă'.
A tunet când vorbeşte despre procesul efectiv de a învăţa
să.stai in picioare, el accentuează conştienţa chinestezică, iar
ascultătorul se va concentra probabil asupra propriului simţ
chinestezic interior. Stângăcia unui copilaş care încearcă să
se ridice, să-şi ţină picioarele depărtate şi aşa mai departe
este similară stângăciei p e care o resimţim cu toţii atunci
când încercăm s ă învăţăm ceva nou.
Descriindu-ne experienţele plauzibile prin care un bebe-
luş poate trece atunci când învaţă s ă stea în picioare şi s ă
meargă singw; Erickson îl incurajează p e ascultător s ă
regreseze până la nivelul unui copil mic. De fapt, aproape
oricine ascultă această povestire va intra într-o stare hip-
noticâ., însoţită de regresie. ln.povestire, se pune accent pe
învăţarea unei deprinderi fundamentale, la început în. mod
conştient, şi pe transformarea ei în ceva inconştient. Când
această povestire este folosită pentru a induce hipnoza, ea
incurajează regresia şi manifestarea automatismelor. l!..ste
interesant de remarcat că enunţurile cu sens negativ ale lui
Erickson (i.e. ,, v-aţi răsturnat") sunt la timpul trecut. El trece
la timpul prezent pentru a întipări sugestii pozitive (,, vă
schimbaţi echilibru.I corpului' ).
Această povestire despre „setul de învăţături la o vârsta·
f ragedcl" este utilă la începutul oricărui program terapeutic
pentru că aduce pacientul înapoi la o perioadă premergă-
toare apariţiei problemelor de origine nervoasă, distrugând,
cel puţin tempora,; seturile mentale fixe ale acestuia. De
asemenea, i se reaminteşte astfel pacientului â f fnvăţarea
este sau a fost dificilă, dar c ă va reuşi s ă înveţe, dacă perse-
verează. La urma urmei, el ştie c ă acum poate s ă meargă.fără
niciun efort.
Erickson evidenţia,ză totodată faptul că dispunem de
piesele de bază şi că vom duce cu noi aceste piese de bază în
 46 VOCE.A MEA TE VA ÎNSOŢI
viitor. Crescând la.o.fermă, Erickson trebuia s ă semene pen-
tru a recolta cevd în viitor. În această povestir_e, el aşază una
dintre pie.frle de b lză pentru te apie, vorbind despre modul
în care învaţă oamenii. Elface în aşa f e l ca procesul învăţării
să nu fie ceva ameninţător, ci. interesant. De asemenea, el
începe să· accentueze punctele la care va reveni mereu în
povestirile sale, şi anume.faptul c,ă cerceta lucrurile cu.foarte
mare atenţie. El a învăţat privindu-i p e alţii. Mesajul impli-
cat este: , Te afli aici ca s ă înveţi", Erickson stimulând un
„set de învăţare" - o deschidere faţă de învăţare. Paralizia
te face neputincios, iar un pacient trebuie să.facăfaţă unor
lucruri care îi provoacă neputinţă. Erickson tramformă
această paralizie în ceva util. Era singur şi nu se putea baza
decât pe el însuşi, aşa că a început să-i observe p e alţii.
Când Erickson spune că una dintre surori putea să-i ofere
altei surori un măr şi, în acelaşi timp, să-l păstreze pentru ea,
el vrea s ă spună că el poate s ă ofere un măr - învăţarea --,
şi, în acelaşi timp, să-l păstreze pentru el? Sau că voi înşivă
puteţi s ă oferiţi ceva din voi şi, in acelaşi timp, s ă păstraţi o
parte pentru voi? El nu oferă unul sau altul dintre aceste
mesaje, ci un mesaj construit p e mai multe niveluri. Iar mărul
ne face s ă ne gândim la Grâdin.a Raiului - începutul, Face-
rea Lumii.
, Vă puteţi imagina cu câtă încordare priveam." Aici,
Erickson pune accent pe cuvântul „imagina". Desigur, acti-
vitatea lui hipnotică se va desfăşura în acest mod, folosind
imaginile, imaginaţia. În acelaşi timp, el începe s ă inducă şi
săfocalizeze atenţia ascultătorului.
Jeff Zeig a făcut următorul comentariu la această poves-
tire: ,,Erickson avea capacitatea s ă se joace cu atenţia ta şi
să se joace cu propria lui atenţie. Îşi spunea toate povestirile
chicotind. Era pus p e distracţie şi te invita şi p e tine s ă te joci.
Dacă nu voiai s ă te joci, era problema ta. El continua s ă te
invite, dar nu se supăra dacă îl refuzai. Noi ne aflăm încifla
suprafaţa lucrurilor. Am senzaţia că am reuşit s ă înţeleg
r,
Povestiri motivaţionale 47
destul de bine procesul lui Erickson, dar dacă am discuta cu
el despre ceea ce face, am descoperi că suntem abia la supra-
faţă sau poate la primul nivel aflat dincolo de suprafaţă. El
vedea cele două sau trei niveluri atunci când a prezentat sim-
bolul unui măr. Poate se referea la „ Ce gândeşte un copil mic
despre un măr?" sau „ Ce faci cu un măr atunci când eşti
mic?" Îi aduci un măr fnvăţătoarei. Şi el devenea un simbol
prin care încercai s ă te faci plăcut. Erickson fnţelegea
inconştientul uman, deci ştia că, dacă prezentai acest tip de
cuvânt sau simbol, te puteai aştepta la aceste asocieri posi-
bile. Privind persoana respectivă, îţi dădeai seama despre
asocierile p e care le .face şi mergeai mai departe. Acest gen
de prcifimzime este într-adevăr de neegalat. Nu ştii, prin
urmare, cum ai învăţat.să te ridici în picioare. Dar dispui de
acea informaţie. "
Acesta era unul dintre principiile importante ale lui
Erickson - f a p t u l că oamenii au, fn propria lor istorie natu-
ra/li, resursele de a rezolva problema pentru care caută aju-
torul. În această povestire, el le aminteşte oamenilor că dis-
pun de resurse de care nu sunt deocamdată conştienţi.
Când foloseşte fraze de genul: ,Jn felul acesta mâinile
voastre s-au încordat - şi, din întâmplare, aţi descoperit că
puteţi s ă vă aduceţi greutatea in picioare ", aceasta este
modalitatea prin care el ne transmite ideea utilizării în tera-
pie a „ intâmplărilorprogramate ". Pui pacientul într-o situa-
ţie, iar el este determinat asţfel s ă descopere lucruri - chiar
dacă nu o face în mod conştient.
„Este ceva îngrozitor de complicat, pentru c ă genunchii
voştri tind sii cedeze - iar dacă genunchii rămân drepţi,
cedează şoldurile." Aici, Erickson stimulează subconştientul
prin cuvinte precum „drepţi" şi „ridicare fn picioare". Mai
târziu, când aceste cuvinte sau sintagme sunt introduse în .. ,
terapie, întregul set de învăţături şi atitudinea f a ţ ă de învă._ .h:,.
ţare sunt evocate în mod automat. I;:
· ;/;i!1 1"
:i·,
l'
:
48 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI·
i
Băiatul-moare.până în z o r
Am terminat liceul în iunie 1919. În august, am auzit cum
trei medici, în camera alăturată, îi spuneau mamei: ,,Băiatui
moare până în zori." [Erickson- a suferit prima infecţie cu
poliomielită la vârsta de şaptesprezece ani.]
Fiind un copil nom,al, nu mi-8; plăcut ce am auzit.
Medicul nostru de ţară chemase doi tipi din Chicago, în
calitate de specialişti, iar ci i-au spus mamei că „Băiatul
moare până în zori".
Eram furios. Să-i spui unei mame că fiul ei moare până în
zori! E ceva cumplit!
După asta, mama a intrat la mine în cameră, albă la faţă.
Credea că delirez, fiindcă i-am cerut insistent să mute scrinul
cel mare, ca să f ie la un unghi diferit lângă pat. L-a aşezat
lângă pat, într-o poziţie oarecare, dar eu am tot pus-o să-l
mute până m-am declarat mulţumit. Din cauza scrinului, nu
puteam să văd pe fereastră - şi afurisit să fiu dacă voiam să
mor fără să văd răsăritul de soare! Nu l-am văzut decât pe
jumătate. Am zăcut inconştient vreme de trei zile.
Nu i-am spus nimic mamei. Nici ea nu mi-·a spus mie.
Erickson mi-a istorisit această întâmplare emoţionantă in
1970, când venisem la el s ă m ă ajute să-mi îmbunătăţesc
memoria numelor şi să-mi recuperez amintirile din copilărie.
Mi-am amintit imediat nişte lucruri din copilărie - despre
propria mea bătălie cu o boală.febrilă, scarlatina. Însă do-
rinţa mea de a-mi îmbunătăţi memoria numelor nu avea s ă se
realizeze. Abia mai târziu mi-am dat seama că el îmi sugera,
într-un mod indirect, s ă accept aceastl"{ limitare. Această
sugestie mi-a fost transmisă tot printr--o povesti,,·e, despre ce
spusese tatăl său la înmormântarea mamei lui.
„ Şi, la fnmormântarea mamei, tata a făcut următoarea
remarcă: «A fost plăcut s ă petrec şaptezeci şi patru de ani-
versări ale căsatoriei alături de aceeaşi persoană. A r f i fost
Povestiri motivaţionale 49
şi mai plc'fcut dacă erau şaptezeci ş i cinci, dar nu le poţi avea
pe toate.» "
Prin această povestire şi prin cea precedentă, el ne spune,
indirect, că suntem norocoşi să.fim în viaţă:
Prin referirea la scrin şi la răsăritul de soare, ne trans-
mitea una dintre prescripţiile lui preferate, s ă ne bucurăm de
viaţă, poate chiar s-o prelungim_! ,,Întotdeauna trebuie s ă
avem un scop real în viitorul apropiat. " În acest caz, scopul
său era s ă vadă răsăritul de soare. Desigur, înainte ca acest
scop s ă f i e atins, era necesar s ă mute obstacolul. Cum
Erickson nu putea face acest lucru, ·avea nevoie de ajutorul
mamei. Semnţficativ este.faptul c ă el nu i-a spus de ce voia s ă
mute scrinul. Nu întotdeauna este necesar s ă ne motivăm
acţiunile. Este însă necesar s ă avem scopuri - scopuri ime-
diate şi care pot f i realizate.
Dilataţia
Erick.sem nu a afirmat niciodată c ă hipnoza ar avea efecte
miraculoase. A repetat însă în nenumărate rânduri cil pose-
dâm cu toţii puteri naturale pe care nu le utilizăm. Prin su-
gestii adecvate, care s ă ne motiveze, şi sub îndrumarea potri-
vită, aceste puteri p o t f i adesea valorificate şi folosite. Când
a spus povestirea care urmează, ca răspuns la fntrebarea
„Este hipnoza utilă în tratarea cancerului?'', el se referea in
principal la utilitatea hipnozei pentru calmarea durerilor.
l:,xista o anumită implicaţie, potrivit căreia, împreună cu tra-
tamentele convenţionale, ca intervenţia chirurgicală, hipnoza
ar putea mări şansele de supravieţuire ale pacientului.
Cred că se pot face multe. Preşedintele societăţii medicale
din acest stat a trimis la mine o femeie. O operase de cancer
uterin, apoi o operase de cancer la colon, de un alt tip.
Femeia rămăsese cu o contracţie a colonului inferior. Defe-
carea era extrem de dureroasă, .i mergea la cabinetul acestui
 ..,.,
50 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
medic pentll,l o dilataţie lentă, gradată. Suferea nişte dureri
îngrozitoare. Medicul m-a întrebat: ,,Poţi s-o ajuţi pe această
femeie prin hipnoză? Nu vreau s-o operez şi a treia oară."
Aşa că am utilizat .o transă. I-am spus femeii că avusese.
două cancere de tipuri diferite; ·iar acum suferea de o con-
tracţie dureroasă a colonului Inferior. Că avea dureri mari, iar
colonul trebuia dilatat. l-am spus,că dacă intra zilnic în pis-
cină, arunca acolo o anvelopă de automobil şi se bucura de
confortul bazinului şi de apă, dilataţia avea să fie mult mai
puţin dureroasă.
Iar ca a făcut asta în fiecare zi. Medicul mi-a spus că dila-
taţia se producea mult mai repede, neobişnuit de repede. Mi-a
zis că femeia continua să se plângă de dureri, dar că tonul
vocii ei era altul. După părerea lui, intensitatea durerii nu mai
era aceeaşi.
Peste un an, femeia a venit la mine, m-a îmbrăţişat, m-a
, mi-a spus că avea o viată
sărutat si , minunată. Colonul i se
vindecase; doctorul îi spusese că are un colon nonnal. Îi extir-
pase tumoarea canceroasă. Nu mai recidivase.
Erickson ne sugerează că „dilataţia" va f i mult mai puţin
dureroasă dacă persoana implicată face ceva - dacă ia o
anvelopă şi intră în piscină. El stabileşte starea sufl.etească
pentru terapia care va urma, sugerându-i că acest lucru
poate f i realizat relativ uşor. De asemenea, sugerează că el se
va „produce mult mai repede, neobişnuit de repede". Impli-
caţia ultimă este că terapia va avea succes, aşa cum a avut
cu aceastăfemeie, fn ciuda faptului că ea suferea de o boală
care adesea conduce la deces. Pentru că instrucţiunile, în
acest caz un remediu simplu i'mpotriva durerii, sunt dâte sub
hipnoză, ele vor avea o mai mare putere decât dacă ar f i fost
date in stare de veghe.
Este posibil ca Erickson s ă spună acest tip de povestire
pentru a transmite un mesaj cuiva din grup despre care sim-
,... ţea că era „constipat" emoţional sau mental. El ar putea s ă
Povestiri motivaţionale 51
indice că mesajul a fost intenţionat pentru persoana în speţă,
uitându-se într-o direcţie şi îndreptându-şi vocea în altă
direcţie, sau schimbând tonul vocii atunci când era cu faţa
spre acea persoană, sau evitând s ă se uite spre respectiva
persoană.
Disputa
Un bărbat din Philadelphia, pe care l-am vindecat de
migrenă, i-a trimis la mine pe mătuşa şi pe unchiul lui. Mi-a
spus: ,, Ă ştia doi se ceartă în fiecare zi, de când .s-au căs Horit.
Şi sunt împreună de peste treizeci de ani."
Cei doi au venit la mine. Le-am spus: ,,Nu v-a ajuns de
când vă certaţi? De ce nu începeţi să vă bucuraţi de viaţă?" Şi
au avut o viaţă foarte plăcută. Iar mătuşa bărbatului respectiv
a încercat să o convingă pe sora ei să vină şi ea la mine, pen-
tru că mama acestui bărbat era foarte nefericită.
În această povestire, Erickson, în maniera indirectă care
fl caracterizeaza; răspunde criticilor care întreabă despre
evoluţia ulterioară a pacienţilor săi. Ne arată clar că trata-
mentul migrenei afost eficient, spunându-ne c ă „bărbatul din
Philadelphia" i-a trimis la el pe miituşa şi pe unchiul lui. De
asemenea, e clar că şi situaţia acestor două persoane s-a
îmbunătăţit, fntrucât mătuşa a simţit că Erickson putea să o
ajute şi p e sora ei. Erickson începe adesea s ă relateze un caz
referindu-se la un alt pacient care a fost tratat cu succes.
Această povestire ar putea f i spusă de Erickson atunci când
cineva din grup se Cf'rta i'n gând cu el sau cu sine insuşi. El
accentueazăfraza: ,, Nu v-a ajuns de când vă certaţi? "
Este posibil ca această povestire s ăfie greu de crezut. O
prezint totuşi pentru fermecătoarea ei simplitate.
L-am rugat p e Erickson să ne spună mai multe despre
contextul în care fuseseră date aceste sugestii simple. Cât
52 VOCEA M E A TE VA ÎNSOŢI

timp durase pâruis.iabilis legătura? Îi hipnotizase p e cei doi, CAPITOLUL 3

soţ şi soţie?
Ne-a răspuns: , Am folosit doar o transă în stare de veghe, Să avem Încredere
care a trecut apoi într â transă uşoară. l-am înt:rebat: «Dar.
de ce să nu vă bucuraţi de viaţă? Sunt peste treizeci de ani de În inconstient
când vă tot certaţi. Eu cred că o căsnicie ar trebui s ăf i e ceva
plăcut. Iar vouă nu v-au mai rămas prea mulţi ani ca s ă vă
i
bucuraţi de căsnicia voastră.» Jar ei au fost capabil s ă apre-
cieze acest lucru.
Prea mulţi terapeuţi consideră c ă ei trebuie s ă direcţio-
neze schimbarea şi s ă ajute pacientul s ă se schimbe. Terapia
e ca un bulgăre de zăpadă căruia îi dai drumul din vârful
unui munte. Rostogolindu-se, se/ace din ce în ce mai mare şi
Învăţase1n multe
se tran formă într-o avalanşă care ia forma acelui munte. "
La colegiul Oswego din New York, Estabrooks [un profe-
sor de psihiatrie] mi-a spus atunci când m-am dus la el: ,,O să
te programez să ţii o convocare pentru profesori astă-seară."
Um1a să participe o mulţime de orăşeni, şi trebuia să fac o
groază de lucruri înainte să intm i'n amfiteatru, lucruri care nu
aveau nicio legătură cu prelegerea în sine. Cu toate acestea,
nu îmi făceam griji, pentru că ştiam că sunt în stare să vor-
besc, şi ştiam că sunt în stare să gândesc, şi ştiam că învăţa-
sem multe în decursul anilor.

În paragraful de mai sus şi în cele două care urmează,

Erickson modelează o atitudine de încredere în amintirile p e
termen lung şî fn cunoştinţele stocate inconştient. El sublini-
ază faptul c ă inconştîentul nostru este depozitarul aminti-
rilor şi deprinderilor care p o t j i accesate d u p ă mulţi ani. Îi
plăcea să-l citeze p e Will Rogers: ,,Nu ceea ce nu ştim ne
creează' probleme. Ceea ce ştim c ă nu este aşa ne creează
probleme." La care Erickson obişnuia s ă adauge: ,,Lucru-
rile p e care le ştim, dar nu ştim c ă le ştim, ne creează pro-
bleme şi mai mari. "
 54 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
,...
Ninsoare slabijc
În satul Lowell din Wisconsin, prima ninsoare din toamna
.
I
aceea a căzut pe 12. noiembrie, pe la patru dupfl-amiaza. Iar ·
copilul din banca a treia,· de pe rândul al treilea, care stătea
chiar în dreptul ferestrei, se întreba: oare cât timp o să-mi mai
I
amintesc de asta?
Pur şi simplu, mă întrebam ...
Ştiam cu precizie ... Ştiam că era 12 noiembrie, anul 1912.
Ninsese foarte puţin.
Narvalul
La fermă, aveam două cărţi - istoria Statelor Unite şi un
dicţionar în ediţie completă. Am citit dicţionarul acela din
scoarţă în scoarţă, de mai multe ori. Şi aveam un vocabular
formidabil. Peste mulţi ani, când ţineam con fe rinţe în Montana,
un medic m-a invitat într-o seară la el acasă. Pe parcursul
:--,
şederii acolo, a venit la mine cu un obiect ciudat, în form5. <le
spirală, şi m-a întrebat:
- Ştii ce-i ăsta?
- Un colţ de·narval.
Iar el mi-a zis:
- Eşti prima persoană care s-a uitat la obiectul ăsta şi l-a
recunoscut. Bunicul meu a fost vânător de balene şi a luat
colţul ăsta de la un narval. De atunci îl avem în familie. Iar eu
am păstrat întotdeauna tăcerea în ceea ce-l priveşte. Îi las pe
oameni să-l examineze şi să se tot întrebe cc-o fi. Spune-mi,
tu cum ai ştiut că e un colţ de narval.?
Şi atunci i-arri răspuns:
- Când aveam cinci sau şase ani, am văzut o poză cu aşa
ceva într-un dicţionar în ediţie completă.
Să avem încredere în inconştient 55
O să vorbească
Multă lume îşi făcea griji pentru că împlinisem patru ani
şi încă nu vorbeam, şi aveam o surioară cu doi ani mai mică
decât mine care vorbea, şi mai vorbeşte şi acum, dar nu spune
nimic. Iar oamenii se necăjeau pentru că eu eram un băieţel
de patru ani care nu vorbea.
Marna le-a spus, liniştită: ,,Când va veni vremea, o să vor-
1:\
bească."
!.• ţ
Această povestire evidenţiază convingerea lui Erickson că :
_
ne put.em baza pe inconştientul nostru care ne oferă răJpun- 1 ··n
surile potrivite la momentul potrivit. Când această povestire îi ;,-·
ţ·,.;,:
este relatată unui pacient care abia fncepe s ă intre în transa
1\:,1
hipnotică, ea îl poate incuraja sc'î aştepte răbdător până simte
nevoia s ă vorbească sau până când este capabil s ă dezvăluie
mesaje subconştiente intr-o manieră nonverbală.
Scărpinatul porcilor
Într-o vară, am vândut nişte cărţi ca să mă pot întreţine la
colegiu. Pc la ora cinci, am intrat într-o fermă., l-am întrebat
pc fermier dacă nu vrea să cumpere cărţi, iar el mi-a răspuns:
- T i n e r e , cu nu citesc nimic. Nu am nevoie să citesc
. if
nimic. Nu mă interesează decât porcii mei.
: ·'J'·
- Cât hn1nesti norcii, pot să stau si eu să vorbesc cu dum-
, l , .
neata? l-am întrebat.
- Cum să nu, tinere, dar asta n-o să te ajute deloc. Eu n-o f'
să-ţi dau atenţie; sunt ocupat să hrănesc porcii.
Prin urmare, am început să-i vorbesc despre cărţile melc.
Fiindcă şi eu crescusem la o fermă, fără să--mi dau scama, am
luat de pe jos două scândurele şi m-am aprn at să scarpin
porcii pe spinare în timp ce vorbeam. Fermierul s-a uitat la
mine, s-a oprit şi mi-a zis:
56 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Cine ştie să scarpine un porc pe spinare, aşa cum le
place porcilor, este un tip pc care vreau să-l cunosc: Eşti invi-
tatul meu la cină astă-seară, poţi să rămâi peste noapte aici,
pc gratis, şi îţi cumpăr şi cărţile alea. Ţie îţi plac; porcii. Te
pricepi să-i scarpini aşa cum le pfacc lor să fie scărpinaţi.
Aici, Erickson povesteşte cu m ' a acţionat, inconştient,
exact in m aniera cea mai potrivităpentru a-şi atinge scopul -
in acest caz, pentru a-ş i vinde cărţi le. El accentuează.faptul
că „.fără să-şi dea sea m a " a luat nişte beţe şi a scărpinat por-
cul pe Jpinare_ în ti mp ce vorbea cu .fermierul. Fermierul, în
mod subconştient, a reacţionat f a ţ ă de un om cu care simţea
că are ceva in co m un.
Sigur că Erickwn nu ne învaţă cum s ă vindem cărţi sau
cu m s ă m anip ulăm oamenii. El a reuş i t, într-un mod natural,
să stabilească o punte de legătură cu acest fermier, în parte
pentru că el însuşi crescuse la o fermă. Acţiunea care a avut
efect - scărpinatul porcului pe spinare - a putut f i expri-
m ată pentru că Erickson se expri m a liber. El îl îndeamnă pe
ascultător s ă aibă încredere în propriul i nconştient, aşa cu m
el însuşi a avut încredere în inconştientul lui şi aşa cu m .fer-
m ierul a avut încredere în inconştientul său atunci când i-a
răspuns astfel tânărului Erickson.
Această povestire ilustrează, totodată, principiul pe care
eu l-a m nu m it „Alătură-te pacientului".
Eri ckson mi-a spus aceastăpovesti re în august 1979, când
l-a m întrebat de ce mă alesese pe m ine s ă scriu cuvântul
înainte la cartea lui, Hypnotherapy. Înainte să înceapăpove-
stirea despre scărpinatul porc i /o,; îm i spusese: ,, Mi-a plăcut
de tine, şi i-ai dat neveste i m ele o broască de aur. " (Când îl
vizitasem pri m a dată p e Eri ckson, în 1970, m ă întorceam din
Los Angeles la New York cu o colecţie de şerpi, şopârle şi
broaşte, toate vii. Îi dăruise m atunci o broască galbenă,
foarte .fru m oasă.)
Să avem încredere în inconştient 57
A dezvoltat apoi subiectul: , Mi-ai făcut o impresie bună.
Mi-a plăcut de ti ne. Eşti natural. Eşti cinstit. Eşti profund.
Eşti inteligent şi ai fost În stare s ă te duci din New York până
la San Francisco sau L.A. nu m ai f i i ndcă îţi plac broaştele!
impresia p e care o las eu, judecând după ca m era În care ne
aflăm - - tipul ăsta e pasionat de gravuri. I m p resia asta ar
trebui s ă o ai despre m ine. Tipului ii\·tuia ii plac mult gra-
vurile. Nu e doar un i ndivid care stă p e scaun şi câştigă bani
ca psihanalist. Are şi alte preocupări. Iar broaştele sunt cu
totul altceva decât psihanaliza, psih[atria, literatura, şi aşa
mai departe. E \·ti interesat de lucruri din domenii diverse. "
După ce ş i -a încheiat povestirea, şi-a evidenţiat punctul
de vedere privindu-mă fn och i cu claritate şi blândeţe, şi m i-a
spus: , Î m i place cu m scarpini porc i i. " A m înţeles atunci că
avea încredere în inconşti entul fu i când îşi alegea colabora-
torii, aşa cu m proceda şi în privinţa altor decizii.
Şapte asteriscuri
Unul dintre subiecţ.ii mei era o persoană cu totul deosebită
..
cu care am făcut multe experimente. Ern psiholog. Avea un
titlu universitar de doctor şi era complet nchofarât în privinţa
propriului viitor. L-am folosit in cadrul unor experimente, şi
atunci a înţeles că are un inconştient. 1-am împrumutat cărţile
melc de medicină şi a intrat la facultatea de medicină. În
ultimul an de studii, unul dintre profesorii de acolo, care îl
plăcea fr>arte mult, i-a spus
- Arthur, cum crezi că ai să te descurci la examenul meu?
Şi Arthur i-a răspuns:
- N-o să am probleme la examenul dumneavoastră. Aveţi
doar zece întrebări, iar acestea sunt. ..
Şi a început să-i enumere toate cele zece întrebări.
Profesorul i-a zis:
 .,s,f,i;,

'. jm'!'
.1.',._
H ..
.j.\••,,
t" '
..

·,.
,l'

58 _VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI I Să avem încredere în. inconştient 59 1

!."
·-'I!
'l,.,,·
•l-vt
I ;,,)'«
- Ei, bi n e, tu ştii: exact. î ntrebările pe care vreau să le pun! ! rile aveau câte o cifră, n u î n ordi n e, de la 1 la 1O. Cea din mij- '''.\i·-
.,,\ii!
·

Ba chiar mi le-ai spus în ordinea în care le utilizez. ·Nu cumva loc era 1 şi, probabil, cea de sus era 9, şi aşa mai departe. ,-,
t''i
ai pătruns prin efracţie în biroul nieu şi mi-ai furat copia? Atun ci decanul a spus:
Iar Arthur i-a răspuns: --- Nu mai e n evoie să susţii examenul. Ai ascultat cu
multă aten ţie şi ai auzit intonaţia specială cu care profesorul
- Nu, pur şi simplu· ştiam ce ·o să în t rebaţi la un examen
a rostit acele elemen te. !/
de sfârşit de an.
Când asculţi o prelegere şi eşti atent la importa n ţa pe care
La care profesorul· a replicat:
profesorul o acordă anumitor subiecte, poţi să-ţi dai seama
- Explicaţia ta nu mă mulţumeşte. Te duc la decan, să-i 1"\
care vor fi punctele pe care el le va include în exar:nen. Arthur
spui şi lui.
era deosebi t ; avea un simţ al auzului extraordi n ar de dezvoltat
Decanul a ascultat povestirea. ,,I
şi un remarcabil simţ al in tensităţii su n etelor, aşa că î ntotdea- i·t'"
- Este a evărat, A1ihur? Tu chiar ştii întrebările? l-a una ştia di n ain te ce subiect va fi in d us în exame n . Profesorul
chestionat el. se dădea de gol. Profesorii î ţi spu n ce an ume este foarte
. '
\ ;

- Bin eî nţeles că şt iu în trebările. Am fost la cursurile dom- important şi vor întotdeaun a ca studenţii să fie co n ştien ţi de ,
I•

n ului profesor şi i-am ascultat prelegerile, i-a răspuns Arthur.

această importanţă. Aveţi grijă să vii amintiţi acest subiect,
Iar deca n ul i-a zis: pentru că îl veţi avea la examen. Comunicarea este un lucru
- Nu ştiu cum, dar bănuiesc că ai in trat î n posesia copiei.
foarte complicat. Expresia noastră facială, ochii noştri, felul
Dacă nu reuşeş t i să ne dovedeş t i buna t a credinţă, mă văd în care ne ţi n em corpul, felul în care n e mişcăm corpul şi •. t
nevoit să-ţi interzic intrarea în examen , şi n -o să poţi absolvi ex t remităţile, felul în care ne mişcăm capul, modul î n care n e j- \
di n cauza incorectitudi n ii. ''l' -r i
mişcăm an umiţi muşchi individuali - toate acestea n e dez- 'I
ol,,,
- Vreţi o dovadă că eu ştiam, înaintea domnului profesor,
n care aveau să fie î ntrebările dunmcalui. Puteţi să trimiteţi pe
văluie foarte multe informaţii. I i

ci n eva î n cameră la mine să aducă aici caietul meu cu n otiţele ln această povestire, tânărul psiholog şi student la medi-

r-, pe care le-am luat la cursurile dumnealui. O să observaţi că
an umite lucruri sunt însemnate cu asteriscuri. V eţi vedea că
,, 1", şi „2", şi „3" sun t aplicate în mod diferi t la acele „î n t r e -
rî bări cu asteriscuri". Pentru că dumnealui obişnuieşte să pună
doar zece î n trebări, am ales zece n otiţe cărora le-am acordat
câte şapte asteriscuri, pentru că acelea erau lucrurile pc care
pusese un accent mai mare - at ât în timpul anului, cât şi la
·t
cină a învăţat nu doar J;ă aibă încredere in inconştientul lui,
ci şi să-şi dezvolte abilităţile de percepţie până la un nivel
extrem de avansat. După cum a spus Erickson: ,,Arthur era
cu totul deosebit. "Desigur. cei mai mulţi dintre noi nu ne-am
dezvoltat abilităţile de percepţie într-o măsură aşa de mare.
,.'; i
Cu toate acestea, dacă ştim că acest lucru este posibil, putem
f i încurajaţi fntr-o direcţie similară, mai ales când primim ·''·,
t"ll

sfârşit de an. mesaje clare în visele sau în asocierile noastre.

't',\i!:i
ţ(i; l
:f
_
;}
'.'
,.,.·1

r,
Aşadar, au trimis pc cineva să aducă acel caiet şi au văzut Profesorul din această povestire le semnala studenţi/o:; în . .;,.
,,

că Arthur însemi-1ase anumite notiţe cu un asterisc, pe unele mod inconştient, ce anume voia el ca ei s ă înveţe. Erickson ne \
.t'[;;
•;r_,
••lţ_:-t!f
cu două, pc altele cu trei, cu patru, cu cinci, cu şase - - dar spune s ă ascultăm aceste semnale ale inconştientului nostru. . ··.·.,:.it··.'
·••.•

r
',t'.'
i .,., ' ;,
numai zece erau însemnate cu şapte asteriscuri. Şi asteriscu- În povestire, studentul a fost capabil s ă aducăpână la nivelul , . ··:
(i; .

60 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
conştienţei c?ea ce a/lase în mod inconştient. Ascultătorii şi
cititorii p o t s ă răspundă însă la me.s"ajele subliminale care le
sunt transmise de Erickson chiar· dacă nu suut conştienţi de
acest lucru. De fapt, el îi instruieşte s ă f a c ă asta .
În inducerea şi utilizarea trai1sei, Erickson ne îndeamnă
s_ă ne străduim s ă obţinem aceeaşi atitudine - de încredere
în inconştientul nostru. Face ace ,·t lucru şi în urmc'itoarea
explicaţie pentru terapeuţi:
Vedeţi voi, induce.rea transei nu ar trebui să fie un lucru
extrem de coţnplicat. E suficient să transmiteţi încredere prin
vocea voastră. Încrederea în capacitatea voastră de a induce
transa este lucrul cel mai important. Şi nu există om care să
nu intre în transă - chiar şi pacienţii foarte paranoici - dacă
aveţi foaiie multă grijă. Eu nu recomand transa pentru pa-
cienţii paranoici, pentru că aceştia pot deveni paranoici şi în
stare de transă. Dar, experimental, am dovedit că toţi pacienţii
pot intra în stare de transă.
Este însă necesar să ştii că te afli în transă? Nu, nu este
necesar. Cât de profundă trebuie să fie transa? Orice transă
care are un nivel suficient pentru a-i permite inconştientului
nostru să arunce o privire, o privire mentală la ceea ce se
petrece este de ajuns. Din acele priviri mentale şi din acea
înţelegere înveţi mult mai mult decât printr-un efort conştient.
Şi e bine să-ţi foloseşti mintea la nivel inconştient chiar şi
atunci când o utilizezi la nivel conştient.
Curiozitate
O femeie venea la colegiu ţinând tot timpul mâna stângă
peste gură. Vorbea în timpul orei de curs cu mâna stângă sub
nas, ca să nu i se vadă gura. Mergea pe stradă acoperindu-şi
gura cu mâna stângă. Mânca la restaurant ascunzându-şi gura
sub mâna stângă. Când vorbea la ore, mergea pe stradă, lua
Să ave1n încredere în inconştient 61
f
! masa la restaurant, întotdeauna îşi acoperea gura cu mâna
stângă.
I Lucrul ăsta mi-a stârnit interesul. Mi-am propus să mă
I
apropii de ea. Mi-a povestit, după multe îndemnuri din partea
mea, că la vârsta de zece ani tr cusc printr-o experienţă îngro-
zitoare. Într-un accident de maşină, fusese aruncată prin par-
briz. O experienţă înfricoşătoare pentru o fetiţă de zece ani.
Geamul parbrizului îi tăiase gura, iar capota maşinii era plină
de sânge. Tot sângele ăsta care o speriase pe fetiţa de zece ani
poate că nu a fost aşa de mult, dar ei aşa i se păruse. A cres-
cut cu ideea că are o cicatrice groaznică la g u r ă · - şi de aceea
îşi acoperea gura cu mâna, fiindcă nu voia ca lumea să-i vadă
cicatricea aceea îngrozitoare.
l-am dat să citească o istoric a cosmetologiei şi a aflat
despre semnele de frumuseţe - semne în formă de semilună,
cerc, stea şi aşa mai departe. A citit cum o femeie poate să
aplice un semn de frumuseţe lângă trăsătura pe care ea o con-
sideră atrăgătoare. Am făcut-o să-mi deseneze câteva semne
de frumuseţe. Apoi am îndemnat-o, în intimitatea camerei ci,
să facă o copie în mărime naturală a cicatricei - s-a dovedit
a fi o stea în cinci colţuri, de mărimea unui semn de frumu-
seţe. Dar ea o vedea în continuare ca fiind mai mare decât
întreaga faţă.
Atunci am convins-o să-şi dea întâlnire cu unul dintre stu-
denţi. Trebuia să care două genţi grele, ca să aibă mâinile
ocupate, să nu Ic mai ducă la faţă. La această întâlnire, şi apoi
la următoarele, a descoperit că, dacă îi dădea voie băiatului să
o sărute la despărţire, el o săruta de fiecare dată pe partea de
gură unde era cicatricea. Chiar dacă gura ei avea două părţi,
băiat.ul o săn1ta de fiecare dată, fără excepţie, pe partea cu
cicatricea.. S-a întâlnit cu un bărbat, dar nu a avut curaj să-l
lase să o sărute înainte de a se despărţi. Al doilea bărbat a
sărutat-o pe partea dreaptă a gurii. La fel au făcut şi al doilea,
al treilea, al patrulea, al cincilea şi al şaselea. Ce nu ştia
această femeie este că era curioasă şi, pentru că era curioasă,
n 62 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
îşi înclina de fiecare dată capul spre stânga aşa că bărbatul nu
putea s-o sărute decât pe partea dreaptă a gurii!
De câte ori povestesc istoria acestui caz, mă uit în jurul
meu. Stiti
' ' cu totii
' ce este
. aceea vorbire subliminală,
. dar nu
. ştiţi despre auzul subliminal. Când povestesc istoria acestui
caz, absolut toate femeile strâng din buze - iar eu ştiu la ce
se gândesc. Îl observi cu atenţie pc vecinul care a venit să
vadă bebeluşul. Te uiţi la buzele lui. Ştii exact când vecinul
acela va săruta bebeluşul.
Observând direcţia în care.fala obişnuia să-şi încline capul
atunci când era curioasă în legătură cu un lucru, Erickson a
putut s ă prevadă că ea avea set-şi încline capul în acelaşi f e l
atunci când urma s ă f i e sărutată. El ne învaţă importanţa
.faptului de a folosi informaţiile care ne sunt dezvăluite incon-
ştient de către pacient. Erickson a ajutat-o s ă descopere ceea
ce el descoperise deja, şi anume faptul că îşi înclina capul
r-, atunci când devenea curioasă. Pentru a o ajuta s ă descopere
acest lucru, el a împiedicat-o să-şi folosească mecanismul de
apărare obişnuit, şi anume să-şi acopere cicatricea cu mâna
stângă. În acest fel, ea a putut, după ce mai mulţi bărbaţi au
sărutat-o p e partea cu cicatricea, s ă concluzioneze că această
cicatrice nu era chiar aşa de urâtă.
Erickson se foloseşte de un truc pe care iluzioniştii îl
cunosc foarte bine. El ne direcţionează atenţia într-un loc,
când ceea ce se petrece are loc, defapt, altundeva. De pildă,
el neface s ă ne gândim: ,,De ce îşi acoperă ea gura cu mâna
stângă?" În realitate, nu acest lucru este important. El ob-
servă felul în care ea îşi înclină capul, şi acesta este lucrul
care contează.
,..,
Profesorul Rodriguez
Eu intru în transă ca să fiu mai sensibil la intonaţiile şi
inflexiunile din vocea pacienţilor mei. Şi ca să pot auzi mai
.f
I Să a v e m încredere în inconştient 63
L
1 bine, să văd mai bine. Intru în transă şi uit de prezenţa celor-
I'
'
lalţi. Iar oamenii văd că sunt în transă.
{;
' Am avut un pacient, pe nume Rodriguez, profesor de psi-
hiatrie în Peru. Mi-a scris că voia să facă psihoterapie cu
mine. ÎI cunoşteam după reputaţie. Ştiam că avea o educaţie
mult mai bună decât a mea. Ştiam că era mai ager la minte
decât eram eu. Dar el îmi cerea să-l primesc ca pacient.
Mă întrebam: ,,Cum o să fac faţă unui om mai inteligent,
mai educat, mai ager la minte decât mine?" Era un spaniol din
Castilia, şi extrem de arogant - arogant şi cmd, obişnuit
să-şi insulte interlocutorul. L-am programat pentru ora două.
l-am notat numele, adresa, starea ci vilă, tot cc era necesar
pentru statistică. Apoi mi-am ridicat privirea şi l-am întrebat:
,,Cum vedeţi problema dumneavoastră?" Scaunul era gol.
M-am uitat la ceas. Nu era două. Era ora patru. A m obser-
vat că aveam în faţă un dosar cu nişte foi în el. Atunci mi-am
dat seama că intrasem într--o transă hipnotică pentru a-i face
anamneza.
Într-o altă zi, după vreo douăsprezece sau paisprezece ore
de terapie, Rodri g u ez a sărit de p e scaun şi a exclamat:
- Doctore Erickson, sunteţi în transă!
În momentul acela, m-am trezit şi i-am spus:
- - Ştiţi că sunteţi mai ager decâ.t mine şi mai inteligent,
mai spiritual, mult mai educat. Şi că sunteţi foarte arogant.
Simţeam că n-o să vă pot face faţă şi mă întrebam cum să fac
ca să mă descurc. Abia după primul interviu mi-am dat seama
că inconştientul meu hotărâse să preia controlul. Ştiu că am
în dosar foi de hârtie, notiţe. Încă nu le-am citit. O să le citesc
azi, după ce plecaţi.
Rodriguez mi-a aruncat o privire furioasă, apoi m-a între-
bat (arătând spre o fotografie):
- - Sunt părinţii dumneavoastră?
- Da, i-am răspuns.
- Cu ce se ocupă tatăl?
- - A fost fermier, acum c la pensie.
64 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
La care Rodriguez ·mi-a aruncat, pe un ton dispreţuitor:
-Tărani!
Ştiam că are foarte multe cunoştinţe din domeniul istoriei.
I-am spus:
- Da, ţărani. Dar, din câte ştiu, sângele ticăloşilor mei
strămoşi curge şi prin venele dumneavoastră.
Ştia că vikingii invadaseră întreaga Europă. După asta, s-a
făcut băiat cuminte. E nevoie ca mintea să proceseze rapid ca
să înţelegi că „sângele ticăloşilor mei strămoşi curge şi prin
venele dumneavoastră".
Ştiam că Rodriguez plecase din Anglia fără să-i plătească
lui Ernest Jones onorariul pentru şedinţele de psihanaliză.
Ştiam că plecase de l a Universitatea Duke şi că lăsase în urmă
o mulţime de datorii. Aşa că, la începutul ultimei săptămâni,
i-am cerut lui Rodriguez să-mi spună numele tuturor oame-
nilor importanţi pe care îi cunoştea. Le-am notat adresele. I-a
făcut plăcere să se dea mare în felul ăsta. Am scris tot ce mă
interesa, apoi l-am întrebat:
- Plătiţi cu cec sau în numerar?
- M-aţi păcălit, a zis el.
- A m considerat că este necesar. Am muncit pentru
aceşti bani.
Şi mi-am primit onorariul. Pentru care alt motiv aş fi vrnt
să ştiu numele şi adresele tuturor prietenilor lui importanţi?
Ştia el prea bine ce e acela un şantaj.
Aceasta era una dintre povestirile preferate ale lui Erickson
pentru a ilustra valoarea p e care o are transa pentru tera-
peut, aceasta permiţându-i s ă găsească modalitatea optimă
de a reacţiona eficient.faţă de pacienţii săi. Această povestire
necesită un comentariu minim. Ea arată cât este de important
ca terapeutulsăfie „pe.fază" atunci când are de-aface cu un
pacient arogant. Erickson realizează acest lucru treptat, evi-
denţiind la inceputpunctele in care ii era inferior lui Rodriguez.
În acest fel, faptul c ă el are ultimul cuvânt devine şi mai eji-
Să avem încredere în inconştient 65
cient. E l ne transmite un submesaj. Deşi ne putem simţi ., infe-
riori" f a ţ ă de o altă persoană, chiar necorespunzători, dacă
vom fora in inconştientul nostru, vom găsi resurse pentru a
echilibra situaţia sau pentru a ne ridica p e o poziţie supe-
rioară. S-ar putea ca pentru asta s ă f i e nevoie s ă ii aducem
la suprafaţii p e strămoşii noştri, aşa cum a făcut Erickson,
dar nu e nimic rău in asta. Erickson nu vrea s ă ne deposedeze
de calităţile şi resursele p e care le--am moştenit. El credea cu
tărie c ă trebuie s ă ne folosim de tot ceea ce avem - de toate
resursele noastre.
Răţoiul Huey, răţoiul De1vey şi răţoiul Louie
Aveam de scris un paragraf foarte dificil. Am încercat din
răsputeri, dar nu reuşeam în niciun chip. Şi, într-o bună zi,
mi-am spus: ,,Ei, bine, am la dispoziţie două ore până vine
următorul pacient. Mă. las pe spate, intru în transă, şi să
vedem ce are să-mi spună inconştientul în legătură cu para-
grafol acela dificil."
Am aşteptat până mai erau cam cincisprezece minute îna--
inte să-mi vină pacientul şi, spre surprinderea mea, am văzut
·că aveam pe genunchi o cutie pentru cărticele de benzi dese-
nate destinate copiilor. Pe birou se aflau două teancuri de ast-
fel de cărticele cu benzi desenate. Trebuia să apară pacientul,
aşa că am pus cărticelele la Ioc, în cutie, m-arn dus în camera
cealaltă şi m-am ocupat de pacient.
Peste vreo două săptămâni, mi--am zis: ,,Ei, dar eu nu am
primit încă răspunsul în legătură cu paragraful acela". Aveam
un pic de timp liber, aşa că am luat un creion şi imediat mi-au
venit în minte următoarele: ,,Şi răţoiul Donald i-a zis răţoiu-
lui Huey, răţuştei Dewey şi răţoiului Louie ... "; şi m-am gân-
dit, amuzat, că acele cărticele cu benzi desenate care îl au
drept erou pe răţoiul Donald stârnesc inteligenţa deopotrivă a
adulţilor şi a copiilor. Ele trebuie să fie succinte, clare şi sub-
 66 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
tilc. Şi aşa am reuşit -să scriu paragraful. foconşticnt u l meu a
ştiut u n de să ·găsească li n exemplu.
Aceasta este o altă povestire care evidenţiază valoarea
inconştiehtului atunci când avem de rezolvat o problemă.
Erickson mi-a istorisit această povestire atunci când l-am
rugat să._mi spună cum să-mi programez pacienţii mai bine şi
să scriu cu mai multrl uşurinţă. E clar că ceea ce îmi spunea
el era că trebuie să intru in transă, după ce mă asigur că dis-
pun de timpul necesa,: aşa cum făcuse şi el, şi apoi să ascult
ce are să-mi spună inconştientul meu. Ceva mai târziu, i-am
urmat ,'>fatul ·şi am găsit mai multe soluţii. Odată; când mă
blocasem şi nu reuşeam să mai scriu, mi-am autoindus o
transă hipnotică, dar mai întâi mi-am pus fntrebarea: , Cum
r- aş putea să depăşesc acest blocaj?" Am observat c ă mă.fur-
nică dosul degetului mare, partea laterală a degetului mijlo-
ciu şi mijlocul degetului arătător. În scurt timp, mi-am dat
r seama că aceste furnicături erau localizate exact acolo unde
aş f i ţinut un stilou. Mesajul p e care mi-l transmitea incon-
ştientul meu era că trebuia să încep s ă scriu de mână,, apoi s ă
r trec la dictafon. Am făcut întocmai şi am reuşit să depăşesc
blocajul respectiv.
r din povestire poate conduce.foarte uşor la o transă hipnotică.
O plimbare pe stradă
,.... Mergi pe stra<lă, la vârsta pe care o ai acum, încerci să
mergi înti n s, fără să te abaţi din dru m, dar, întâmplător, îţi
, di n reflex, înceti n esti
este foame si, , pasul când îti, iese în cale
r, un restaurant. Dacă eşti femeie, poate că te îndrepţi automat
spre vitrina unui magazin de bijuterii. Dacă eşti sportiv, te
opreşti din reflex lângă vitrina u n u i magazin cu a rticole spor-
tive. Dacă ţi-ai neglijat dantura şi ştii că ar cam trebui să-ţi
faci programare la de n tist, dar n u ai chef iuţeşti au tomat
pas u l când treci pe lângă un cabinet stomatologic.
Să a v e m încredere în inconştient 67
Mi-am 'găsit un loc de unde p u team să u rmăresc femeile
tinere care trecea u prin drept u l unei clădiri cu cabi n ete medi-
cale. Dacă îşi modificau mersul într-un anumit fel, înceti n eau
pa s u ] şi dădeau altfel din braţe, iar pe chip le apăre a o expre-
sie de mare blândeţe când treceau pe lângă acea clădire, mă
duceam Ia ele şi Ie întrebam: ,,Primul test de graviditate pe
broaşte ori iepuri a ieşit pozitiv?" Fără să se gândească, ele
îmi răspundeau: ,,Primul, da, sau nădăjd u ies c că da."
O tânără şi- a modificat mersul, legăn a tul braţelor şi expresia ·' -
feţei. Se vede a că a re o reacţie <le frică! Trebuia să ai grijă-- nu
era măritată!
Fiecare persoană, bătrână sau tâniîra, încetineşte pasul în
mod autom a t, de parcă aerul ar deveni dens şi gre u de stră-
pu n s. Ştiţi în faţa cărei clădiri? - - o brutărie! Acel stim u l
olfactiv puternic te în cetineşte autom a t
Aici ni se dă un alt exemplu care ilustreazc[ faptul că, în
mare parte, comportamentul nostru este determinat în mod
inconştient. Erichon inserează, de asemenea, referinţe frec-
vente la comportamentul „automat". Astfel, aceastâ pove-
stire este utilăpentru a încuraja un pacient sc'i-şi îngăduie s ă
răspundă automat în timpul unei transe hipnoiice. Repetiţia
mai ales atunci când cuvintele sunt rostite ritmic.
Desigur, aceastâpovestire poate fifcJlositc'[ şi pentru diag-
nosticare. Putem urmări reacţia pacientului atunci când
menţionăm diverse elemente din povestire - - magazinul de
bijuterii, magazinul cu articole Jportive, cabinetul stomato-
logic. Îngrţforarea /.-,gată de graviditate poate apărea ca
reacţie la partea care se referă la teama tinerei că ar putea.fi
însărcinată. Comentariul deJpre brutărie poate foarte uşor
să trimită un subiect la amintiri din prima copilărie, care
sunt asociate cu mirosul bucatelor pregâtite la cuptor sau pe
maşina de gătit.
68 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢt ·
M..,am întrebat de- ce Erickson aacceniuat faptul c ă ,,fie-
care persoană... încetineşte pas_ul în m o d â7.!-tomat" când
trece p e lângă o brutărie. În-cele din urmă, mi--am dat seama
că mesajul p e care m i-l transmitea era >,Încetineşte, Rosen ".
El le spune tuturor celor care il ascultă s ă încetinească şi·
să-şi f a c ă timp pentru a învăţa şi a f a c e asocieri senzoriale.
Dicteul automat
Se cuvine să fim atenti, la fiecare miscare.
' De multe ori,
scriind „da", se poate răspunde la întrebări. O fată poate să
întrebe:
- Sunt cu adevărat îndrăgostită?
iar eu o voi întreba:
- De cine crezi că eşti îndrăgostită?
- Păi, ar fi Bill, Jim, Pete şi George.
Şi atunci o întreb:
- De Bill?
Ea scrie „Da".
- - De George?
-Da.
- D e Jim?
-Da.
- D e Pete?
-Da
Dar dacă „da"-ul face o gaură, dacă creionul perforează
hârtia, atunci acela este băiatul. Dar ca nu vrea să ştie deo-
camdată acest lucru.
Odată, la Universitatea Michigan, dr. Anderson ţinea o
conferinţă despre hipnoză în faţa celor din departamentul de
psihologie - a întregului departament. Dr. Anderson m-a
întrebat dacă voiam să fac o demonstraţie. I-am spus că nu
aveam un subiect şi că îmi trebuiau voluntari. A chemat mai
mulţi studenţi şi i-a întrebat dacă doreau să participe, şi au
acceptat destul de mulţi. Am ales o fată pe care o chema
Să ave1n încredere în. inconştient 69
._,
Peggy. Printre altele, dr. Anderson voia să experimenteze
scrierea automată. l-am spus lui Peggy să se ducă la capătul
unei mese lungi; iar noi, toţi ceilalţi, am rămas la celălalt ,.+ ---
capăt al mesei.
l-am indus o transă lui Peggy. Era conştientă că no, ne
...
aflam Ia un capăt al mesei lungi, iar ea, la celălalt.
A scris ceva automat. Apoi, tot automat, a împăturit hârtia
o dată, şi încă o dată, apoi a vârât-o în poşetă. Ea nu a obser- '-'
vat nimic din toate astea. Noi, ceilalţi, am observat. Am adus-o
din nou în transă şi i-am spus ca, după ce se trezea, să scrie
automat: ,,Este o zi frumoasă de iunie." Noi însă eram în aprilie.
A scris această propoziţie, iar când i-am arătat-o, mi-a zis
d i nu ea a scris-o şi că nu era scrisul ei. Avea dreptate, nu era
scrisul ei. .....I
În septembrie, m-a sunat dintr-o altă. localitate, din Indiana,
ş1 mi-a spus:
- Azi mi s-a întâmplat un lucn1 ciudat, şi cred că are
legătură cu dumneavoastră. - aşa c,l o să vă povestesc despre
ce e vorba. Astăzi mi-am golit poşeta. Am găsit înăuntru o
bucăţică de hârtie. Am desfăcut-o, şi pe o parte scria, cu un
....
scris ciudat: ,,O să mă mărit cu Harold?" Nu era scrisul meu.
Nu ştiu cum a ajuns hârtia asta la mine în poşetă. Dar am sen- ...
zaţia că are legătură cu dumneavoastră . Iar singura mea legă-
tură cu dumneavoastră a fost la acea conferinţă pe care aţi
ţinut-o i'n aprilie, la Universitatea Michigan. Puteţi să-mi
explicaţi prezenţa acelui bileţel?
- - Am conferenţiat la acea universitate în aprilie, e ade-
vărat, i-am spus. Erai cumva logodită şi urma să te căsătoreşti
în acea perioadă?
- O, da, eram logodită cu Bill.
- Aveai îndoieli în privinţa logodnei atunci? am lntrebat-o. . _ J
- Nu, nu aveam.
- Ai avut vreoclată îndoieli în privinţa logodnei cu Bill?
- O, în iunie m-am despărţit de Bill.
- Ce s-a întâmplat de atunci?
 70 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- O, în iulie m::-am măritat cu un tip pe care îl cheamă
Harold.
- De când timp îl cunoşteai pe Harold?
- O, îl cunoşteam din vedere îl ştiam carh din semestml
al doilea, dar nu l întâlnisem niciodată. Nu 1-ain cunoscut ·
până când ne-am întâlnit din întâmplare, în iulie.
r.
Atunci i-am spus:
- Ceea ce scria acolo, ,,O să mărit cu Harold?", a fost
scris de tine, în mod automat, în stare de transă. Subconştien-
tul tău recunoştea deja că_ o să te desparţi de Bill şi că Harold
era de fapt bărbatul care te atrăgea.
Subconştientul ei a ştiut, cu câteva luni mai devreme, că ca
,. . avea să rupă logodna. Împăturise bucata de hârtie pentru că, în
mod conştient, nu putea să accepte acel fapt în luna aprilie.
Prima dată când puneţi un pacient să facă un dicteu auto-
mat, dacă nu reuşiţi să-l convingeţi că va fi protejat, îi va fi
greu să scrie liber, fiindcă intervine ceva personal din eul lui,
iar el nu este încă preg,Hit să accepte acest lucru. Deci dacă
,..,
vreti' să folositi' dicteul automat ' lăsati' pacientul să spună:
,,Nu pot", şi învăţaţi-l să-şi lase mâna să mâzgălească. Trep-
tat, după mai multe mâzgăleli, va plasa informaţii secrete
într-o mâzgăleală care nu poate fi citită. După care va scrie
alte lucruri, cum ar fi: .,E o zi frumoasă de iunie." Apoi poate
,.., să se extindă şi să ofere informaţii personale. Odată, mi-au
trebuit şaisprezece ore ca să desci fr ez, cu multă greutate, o
scriere ilizibilă care, în cele din urmă, mi-a spus o întreagă
poveste - cred că e în „The Collccted Papers". 1
Chiar tensiunea scrierii poate s ă transmită un mesaj
r-,
important. A fost foarte relevant faptul c ă Erickson i-a su-
gerat lui Peggy s ă scrie propoziţia „E o zi frumoasă de
iunie". Iunie a f o s t luna în care s-a despărţit de Bill, logod-
1
Advanced Techniques in Hypnosis and Psychotherapy, ed. Jay Haley
(New York, Grune şi Stratton, 1967).
Să avem încredere în inconştient 71
nicul ei. Ş( desigw; tot iunie este luna p e care noi o asociem i'
. 4,
cu nunţile.
I
.
,
;-
Stări de transă în Bali
În 1937, când Margaret Mea<l, Jane Belo şi Gregory Bateson
s-au dus în 8ali, scopul lor era să studieze autohipnoza în cul-
tura locală. În cultura balineză, să. zicem că te duci la piaţă. În
drum spre piaţă, balinezii pot să intre într-o transă profundă,
să-şi facă târguielile, să se întoarcă şi să iasă din transă când
ajung acasă - sau să rămână în transă şi să se ducă în vizită
la un vecin care nu este în transă, in timp ce ei îşi continuă
starea de transă. Autohipnoza face parte din viaţa lor de fie-
care zi. Mead, Bateson şi Belo le-au studiat comportamentul
şi mi-au adus de acolo filme, ca să le examinez. Dr. Mead
voia să ştie dacă transa balinezilor era aceeaşi ca transa occi-
dentalilor. Fata asta [Lucy, o studentă] a făcut mişcările de
orientare a corpului pe care le fac locuitorii din Bali, şi-a
strâns palmele, a vmt să. se ridice pc vârfurile picioarelor, să
se familiarizeze din nou cu propriul corp. Toate astea sunt
caracteristice stării de transă.
Această povestire demonstrează că esie posibil să-ţi vezi
de treburile zilnice, de pildă săfaci cumpărături şi s ă te duci
fn vizită la vecini, şi s ă faci toate astea în timp ce te afli in
transă. .Nu este necesar s ă ai un comportament ieşit din
comun. La sfârşitul povestirii, Erickson stabileşte o legătură
Între transa din Bali şi cea din Occident. arătând că mişcă,,i[e
de orientare a corpului p e care un terapeut (Lucy) le-a făcut
la el în cabinet sunt similare celor p e care balinezii le fac
atunci când ies din transă. Prin acest exemplu, plasat într-un
loc fndepărtat şi, pentru cei mai mulţi dintre noi, exotic,
Erickson ne transmite două mesaje. Primul mesaj ne 5pune că
transa este o experienţă obişnuită, prin care trecem cu toţii. A .l
doilea, cei transa este oarecum exotică şi are un farmec al ei.
I
,J
!"I"

{ Sugestia indirectă
C A-P -I T O L l,J L 4 - - Ceva nu e deloc în regulă!
Sugestia indirectă .
Povestirile" din acest capitol demonstrează modul în care
Erickson aplică fenomenele hipnotice „ tradiţionale", cum
sunt caracterul literal, regresia de vârstă şi distorsiunile tem--
parale şi spaţiale. Ele ilustrează' totodată contribuţia sa
unică în domeniul hipnoterapiei prin folosirea sugestiilor
indirecte. Abordarea lui indirectă este utilă în special atunci
când avem de-a face cu ceea ce este îndeobşte numit „ rezis-
tenţă" la hipnoză şi la terapie. De exemplu, în povestirea
,,Învingem rezistenţa prin învăluire", realitatea transei hip-
notice fi este sugerată indirect unui medic neîncrezător şi
cârcotaş atunci când acesta este confruntat cu un alt subiect,
care se vedea clar că se află in transă. Pentru o înţelegere
aprofundată a sugestiei indirecte, cititorul este rugat să con-
sulte lucrarea Hypnotherapy, de Erickson şi Rossi.
Subiectul hipnotic înţelege ad litteram
Am primit o fată pentru o demonstraţie de transă proftmdă
şi fenomene cc ţin de transă pentru dr. Rossi. l am spus fetei
să intre în transă profundă şi să ne întâlnim în mijlocul necu-
noscutului.* Ea a deschis imediat ochii, în stare de transă, şi
mi-a spus pe un ton serios:
* ln the middle o f nowhere = expresie care se referă la un loc foarte
îndepărtat; textual: în mijlocul necunoscutului (n tr.).
...,J
73 . _ J
Dr. Rossi nu ştia ce anume nu este în regulă - ea însă ştia.
Ce putea să nu fie în regulă dacă mă întâlnea pe un tărâm I
necunoscut?
Nu există un mijloc al necunoscutului! Este doar un spaţiu .....
gol.
Am rugat-o să închidă ochii şi am trezit-o din transă, apoi
i-am spus: __.
- Vreau să faci altceva pentru mine. Vreau să te întâlneşti
cu mine în spaţiul cosmic după ce intri în transă.
Fata a deschis ochii în stare de transă. Era evident că nu se
orienta în funcţie de cameră, de podea sau de vreun alt obiect
de acolo. Apoi i-am zis:
- Vezi acest prespapier din mâna mea? Aşază-1 în altă
poziţie.
Ce a făcut fata? Mi-a spus:
- Doctore Erickson, nu există decât trei poziţii. Într-una
mă aflu eu, în alta sunteţi dumneavoastră, iar prespapierul c
în a treia. Acestea sunt singurele poziţii.
Subiectul hipnotic ascultă ad litteram, în sens strict.
Am trezit-o din nou şi i-am spus o anecdotă absurdă.
- Un cowboy călărea într-o zi şi a ajuns la un munte, care ....J
era aşa de înalt, încât a trebuit să se uite de două ori ca să-i vadă
vârful. S--a uitat în sus cât a putut de departe. Apoi s-a uitat a
doua oarăt, pornind din locul în care se oprise prima dată. .....
Am adus-o în stare de transă şi i--am spus:
- Când deschizi ochii, vreau să-mi vezi palmele, dar nu
·'.':
şi dincolo de ele. Apleacă-te în faţă şi uită-te. ;_.,i
Mi-a zis:
.•:
- Roz şi cenuşiu. Asta sunt palmele _dumneavoastră, doc-
_,
tore Erickson, dar unde sunteţi dumneavoastră? Vă văd pal-
mele, dar nu aveţi încheieturi. Şi, doctore Erickson, e ceva în ,n ·111
neregulă rău de tot cu ceea ce văd. Palmele dumneavoastră
sunt bidimensionale, iar eu ştiu că ar trebui să fie tridimen-
sionale . :j
 f'

r, Sugestia indirectă 75
74 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- E g a ta r e ţe ta ?
Câ n d n e oc;up ă m ·de ·hip n oză , n u tre buie să ui t ă m n icio
r - - Aţi lu a t dej a ul e iul de ricin, vi l-am pus în sucul de por-
clipă că incon.şti e n t ul :nos t ru a cordă se rimifica ţii fo a rt e s peci--
t ocale, i- a ră s puns farm a cistul.
fice cuvintelor. De- a lungul vi e ţii, a ţi înv ă ţa t to t felul de
P e st e cât e v a zile, fem e ia a observa t un pan ou publicit a r
lucruri, aţi transfer a t a cele ·cu n oşt i nţe în i n co n şt i e n t şi a ţi
r ca re făc e a recl a mă portocalelor Sunkist; i s- a făcut rău de la
. folo s i t, în mod autorn a t, rezulta t ele fi n ale leg a te de.cee a ce aţi
s tom a c. A intrat într-un rest a urant, a văzut nişte por t oca le şi i
î n văţa t . Aţi învăţ a t s ă vorbiţi şi a ex ista t o p e rio a d ă în car e a ţi
s- a făcut gr e a ţ ă . Nu pute a să m e a rgă la cumpărăt uri p e ntru
crezut că „vc-pa" era vre a u a p ă . v... a luat mult timp p â n ă aţi
mama e i dacă în m a gazinul re sp e ctiv se vind e au şi portoc a le.
descoperit că „v e -p a " n u e vr e a u ap ă ; de ace e a , tr e ce mult
Şi a fost nevoită să re nunţe la mult e dintre hainele ei de
t imp până cân d p a cie n ţii, ca a dulţi, a j ung să înţel e agă, dup ă
r-
culo a re portoc a li e. S- a a j un s până a colo în cât e ra sufici e n t să
ce le e x plică m cu foarte m a re grijă, c ă „e x i s t ă u n limbaj pe
audă cuvântul „port oca lă ", şi im e dia t i se făc e a rău d e la
care nu îl înţeleg e ţi - deşi a fost o vrem e câ nd îl înţel e ge a ţi" .
stom a c, după ca re în cepea o dur e re d e cap foarte pute rn i că.
Am făcut în a şa fel c a ea să fi e invita tă la o pe t recere c a re
Ericks o n eviden ţiază faptul că un subiect hip n o t i c răs-
se org a niza la spi t al, pent ru că do a mna era pri e t e nă cu unul·
punde ad litteram la sugestii şi, to to dată, el insistă asup r a
dintre m e dicii de acolo. Am ara nj a t lucrurile cu r e sp e ctivul
faptului că lucrurile pe care le învăţăm inc o nştien t n u rămân
r m e dic. Prin urm a r e „ la a c e a p e tre cer e , e l mi-a cerut s ă fac o
fixe, ci la ele se adaugă no i învăţămi n te. , De-a lungul vieţii,
demonstra ţie de h i pnoză, aşa că am hip n ot iza t o perso a nă,
aţi învăţat to t felul de lucruri, aţi transferat acele cun o ştin ţe
apoi al t a . În ce le din urm ă , doamna în c a uză s- a oferi t să -mi
în sub c o n ştient şi aţi f o lo sit, în mo d auto mat, rezultatele fie subi e ct p e n tru hipnoză.
finale legate de ceea ce aţi în văţat. " Ericks o n suge r ează că
In st are de tr a nsă , i- a m indus o regre sie până la vârs ta de
dumneav o astr ă, citito rii, veţi tra n sf era c ătre subconştient
trei ani, cu mult în a inte de e pisodul cu ul e iul d e ricin. Era
în văţămin tele extrase din povestirile sale didactice şi veţi într-o tra nsă profundă de somna mbulism şi ave a ha lucina ţii
folo si rezultatulfinal în ,n o d aut o mat. negative şi pozitiv e . G a zda i- a în tr e b a t p e ce i pr e zenţi d a că
dor e au suc de portocal e . A adus u n coş pli n cu portoc a le , le -a
Portocale st ors, a poi s- a aşezat lâng ă doamn a re spectivă. Am sporovăit
ulei de despre una, despre a lt a. Am făcut î n a şa fe l încât ea să-l vadă,
O paci e n t ă s- a dus la fannacie cu o reţ e tă pen t ru
a i-- a spus că să-i vorbe a scă . Şi am b ă ut cu toţii suc de portoc a le . Ma i
r,
ricin. Câ n d i- a în t ins re ţe ta farmacistulu i , femei
a a c a s ă , t re - târziu, când am tre zit -o, av e a în gură un gus t nede finit, dar
uleiul de rici n îi provoc a greţuri. Dup ă ce a junge plăcut. Seara , în drum spre ca să , a trecut p e lângă acel pan ou
de la s t om a c.
buia să ia uleiul d e ricin şi a v e a să i se facă ră u publici t a r şi şi- a spus: ,,Ciudat, panoul ă sta nu-mi ma i pro-
Ia r farm a cistul i- a zis: vo a că gre a ţă ."'
u n p a h a r cu
- Câ t vă pr e p a r e u uleiul de rici n , n u vreţi Jar d e atu n ci încolo a început să be a suc de portoc a le şi
suc pro a spăt de port oca le ? să-şi poart e îmbrăcămint e a portocali e . Pe st e un timp, şi-a
a ve a u n
Do a mna a re m a rca t c ă sucul proa s păt de portocale
ă ut p a h a rul, spus: ,,Nu-mi m a i amintesc când a început să-mi fi e gre aţă la
gust o a re cum diferit d e ce şti a ea . După cc şi-a b ved e re a portoc a lelor, d a r acum nu mi se mai fac e ră u. Mă ..
a î n tr e b a t:

76 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
întreb care o fi fost -motivul? Nu-mi pot aduce aminte când
s-a întâmplat.''
Simpla reorientare în timp a unei .persoane rezolvase prn-
blema. Dacă ti-e, frică de îriăltimc
' , nu esti
si , cap· abil să escala-
dezi vârful Squaw, cum procedez-eu? Te dezorieritcz în timp,
chiar dacă pentru asta e nevoie să mă întorc în urmă cu zece
sau doisprezece ani. leşi la o plimbare, ca şi cum ai fi mai
tânăr cu optsprezece ani, când poate că nu aveai acea fobie.
Urci 11mntelc respectiv, ca să vezi ce e de partea cealaltă.
Sau, dacă nu pot să fac asta cu tine, îţi dezorientez per-
cepţia lucrurilor astfel încât muntele să arate ca un teren plat,
un spaţiu neted ca o brazdă de pământ reavăn pe care poţi
să-l ari din nou. E o înaintare dificilă. Tu urci muntele şi dai
vina pe arătură. Reuşeşti să ajungi de partea cealaltă a mun-
telui. După care eu te ajut să-ţi recapeţi treptat orientarea.
Într-o zi călduroasă de vară, în somn, poţi să mergi să pati-
nezi pc gheaţă. Şi poţi să cinezi în New Orleans, San Francisco
sau Honolulu. Poţi să pilotezi un avion, să conduci o maşină,
să te întâlneşti cu tot felul de prieteni, şi în tot timpul ăsta să
dormi profund în patul tău.
Vă daţi seama că fiecare pacient a avut astfel de expe-
rienţe, aşa că, în stare de transă, puteţi sugera că un vis poate
să se transforme într-o senzaţie de realitate hipnotică. Transa
nu face decât să vă pennită să manevraţi toate învăţămintele
pc care le-aţi acumulat deja. De multe ori, noi nu luăm în
seamă învăţămintele pe care le-am acumulat.
Să învingem rezistenţa prin învăluire
În povestirea care urmează, Erickson demonstrează o
modalitate.foarte t:;/i-cientă de a anihila rezistenţa la hipnoziL
Prima oară când am practicat hipnoza în Phoenix, m-a
sunat un medic care dorea să-şi facă o programare. Tonul
vocii lui m-a avertizat: ,,Nu--i a bună. Îmi cere să îl aduc în
";':IJ
it,
Sugestia indirectă 77
....I
stare de transă." L-am programat pentru a doua zi. A intrat în
cabinet şi mi-a zis:
- Acum, hipnotizează-mă.
Nu mi-a ieşit, pentru că am folosit un număr foarte mare
de tehnici, în aşa foi încât să fiu sigur că ele nu vor funcţiona.
Apoi i-am spus:
- Vă rog să mă scuzaţi o clipă; m-am· dus în bucătărie,
unde lucra o studentă de-a mea de la Arizona State University.
Şi i-am spus:
- llse, am Ia mine în cabinet un pacient foarte recalci-
trant, care ooune rezistentă. O să-ti induc o transă, o transă de
,l. ' , • .....
somnambulism.
M-am întors în birou însoţit de Jlse şi i-am ridicat braţul
pentru a demonstra catalepsia. Apoi i-am zis: '-'
- Ilse, du-te lângă bărbatul acela. Vreau să stai aşa până
când i:l aduci în stare de transă. Revin peste cincisprezece
minute.
Domnul respectiv îşi direcţionase deja rezistenţa către
mine. Cum să opui rezistenţă unei persoane deja hipnotizate,
care începe să te hipnotizeze ea pe tîne?
Când am revenit, el se afla într-o transă profundă.
Te învârţi în jwul rezistenţei. Evoci toată rezistenţa de
care eşti în stare în scaunul acela, iar pe ea o pui să stea pe
scaunul acesta. Ea îsi, lasă rezistenta ' acolo, si, nu mai mani-
festă deloc rezistenţă atunci când ajunge la scaunul acesta.
Când Erickson vorbeşte despre „direcţionarea rezisten-
ţei", el aplica· acelaşi principiu p e care îl foloseşte când
„ direcţionează" ori „plasează" un simptom într-o anumită
poziţie geografică. De exemplu, îl va pune p e un pacient să
experimenteze toatci forţa fobiei sale f a ţ ă de avioane într-un
scaun. Apoi va direcţiona pacientul s ă „experimenteze cu
f
adevăratfobia in acel scaun "şi apoi s i „o lase i'n acel scaun ".
Implicaţia este că el nu o va experimenta altundeva - ci
doar în scaunul acela.

n
78 VOCEA MEA TE VA ÎNSO'p
Medicul din această povestire şi-a direcţionat rezistenţa
la hipnoză câtre Erickson. Prin urmare, el· nu era rezistent
faţă de alţii - cu siguranţă nu / a ţ ă de o pen;;ană care evi-
dent se afla într-o transă cataleptică.
C"""
Cactuşi
De obicei, trimit pacienţii alcoolici la Asociaţia Alcooli-
cilor Anonimi, pentru că ca poate să-i ajute mai bine Jecât
mine. Odată, a venit la mine un alcoolic care mi-a spus:
r:-
- Bunicii mei au fost toţi alcoolici; părinţii mei au fost
alcoolici; părjnţii soţiei melc au fost alcoolici; soţia mea este
alcoolică, iar eu am avut delirium tremens de unsprezece ori.
M-am săturat să fiu alcoolic. Fratele meu este şi el alcoolic.
Înţeleg că pentru dumneavoastră este o treabă teribil de grea.
,.., Ce credeţi că puteţi face ca să mă ajutaţi?
L-am întrebat cu ce se ocupă.
- Când sunt treaz, lucrez la un ziar. Iar akoolul este un
r:-
risc profesional acolo.
I-am spus:
- În regulă, vreţi să vă ajut - cu acest lung şir de antece-
r
dente. Ceea ce o să vă sugerez acum n-o să vă pară corect. Vă
duceţi în Grădina Botanică. Vă uitaţi la toţi cactuşii de acolo
şi vă minunaţi cum de pot cactuşii să trăiască trei ani fără apă,
fără ploaie. Şi vă gândiţi temeinic.
Peste mai mulţi ani, în cabinet a intrat o tânără care mi-a zis:
.--; - Doctore Erickson, m-aţi cunoscut când aveam trei ani.
M-am mutat în California la vârsta de trei ani. Acum locuiesc în
Phoenix şi am venit să văd ce fel de om sunteţi - cum arătaţi.
- Uitaţi-vă bine, apoi sunt curios să afl u de ce vreţi să mă
priviţi, i-am spus.
Mi-a răspuns:
- - Un oin care trimite un alcoolic la Grădina Botanică ca
să privească plante e de acolo şi să înveţe cum să se descurce
fără alcool, şi lucrul ăsta funcţionează, este unul pe care vreau
''11
.. ·-:
'
Sugestia indirectă 79
să-l văd! Mama şi tata nu au mai băut de când l-aţi trimis pe
tata acolo.
- Ce face tata acum?
- - Lucrează la o revistă. A renunţat la slujba de la ziar.
Zice că, dacă lucrezi la un ziar, alcoolismul e un risc profe-
sional.
A fost un mod frumos de a vindeca un alcoolic. Să-l faci
să respecte cactuşii care supravieţuiesc trei ani fără ploaie.
Poţi să vorbeşti despre manuale. Astăzi înveţi asta şi asta.
Mâine înveţi altceva. Lumea spune despre tine că. faci cutare
sau cutare lucru. Dar important este să priveşti pacientul pen-
tru a înţelege ce fel de om - bă.rbat sau femeie - este, apoi
s,ă te ocupi de el într-un mod care se potriveşte problemei lui
sau a ei, problemei lor unice.
Această povestire este un minunat exemplu de sugestie
indirectă, aplicată simbolic.
Competiţie
Am avut un pacient care venise din Philadclphia. L-a adus
un doctor. M-am uitat Ia acel pacient şi ştiu că nu mai văzu-
sem niciodată o persoană cu o fire atât de competitivă. Era în
stare să. se ia la întrecere cu tine pe orice subiect şi avea o
afacere foarte competitivă. Era mereu la pândă pentru a nu
rata nicio ocazie de a concura.
I-am spus:
- Aveţi dureri de cap, migrene, care pur şi simplu vă
omoară în fiecare zi. Le aveţi de nouă ani. De trei ani faceţi
tratament zilnic pentru dureri de cap cu acest medic în care
aveţi încredere. Dar nu aţi progresat deloc. Acum dumnealui
v-a adus Ia mine, ca să lucrez cu dumneavoastră. Eu nu o să
lucrez cu duinneavoastră, dar am să fac următorul lucru. Aşe--
zaţi--vă mâinile pe genunchi şi vedeţi care mână vi se ridică
spre f aţă mai întâi, mâna stângă sau mâna dreaptă.
'.1
·''
80 VQCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
Şi a urmat o adevărată competiţie între 1nâinile pacientu-
lui - ceva fonomen;ill A durat cam o jumătate de oră până
când una dintre mâini a reuşit să câştige.
În clipa când mâna îi atingea faţa, i-am spus:
- Tensiunea se află în muşchi, şi dumneavoastră aduceţi
această tensiune în mâini în timpul competiţiei dintre ele.
Nu i-a plăcut să simtă acea tensjune.
- Dacă vreţi să aveţi dureri de cap, de ce să nu aveţi o
durere de cap fără ca muşchii gâtului şi ai umerilor dumnea-
voastră să intre în competiţie? Nu cred că vreţi o durere de
cap şi nu vreţi nici ca muşchii gâtului şi ai umerilor să intre
în competiţie. A ş dori să vă fac să înţelegeţi ce este relaxarea
musculară, lăsându '- vă mâinile să concureze în a fi relaxate.
Aşadar, i-am dat o lecţie despre tensiune şi relaxare. Şi de
atunci nu a mai avut dureri de cap. Asta s-a întâmplat acum
şase sau opt ani.
Aici, Ericlcson ilustrează principiul de a întâlni pacientul
în propriul său cadru de referinţă. El a utilizat tendinţa co n-
petitivă a pacientului şi, în cele din urmă, l-a ajutat s ă trans-
fere acest spirit de competiţie într-o direcţie mai constructivii.
Desigur, orice competitivitate cu Erickson a fost redirecţio-
nată spre competitivitatea interioară a pacientului. Prin urmare,
nu a existat nicio rezistenţă la hipnoză sau la sugestiile tera-
peutice prezentate de Erickson.
Vise umede
O femeie înaintase actele pentru divorţ din cauză că deve-
nise indiferentă din punct de vedere sexual, lucru care îl de-
ranja foarte tare pe soţul ci. Nu suporta să trăiască alături de
o femeie care nu reacţionează.
Apoi, femeia a avut mai mulţi iubiţi. Acum trăia cu un băr-
bat care era despărţit de soţie - o viaţă îngrozitor de sordidă.
El dorea să o aibă ca amantă. Pentru el, pe primul loc erau
Sugestia indirectă 81 ./W
copiii, pe al doilea, soţia, pe al treilea, amanta. lar ea nu reac-
ţiona în niciun fel. '"-'
Bărbatul în cauză era un tip înstărit. I-a dat femeii multe
lucruri care ei îi plăceau. Jar ea spunea:
- Sunt rece ca gheaţa. Nu am nicio senzaţie. Pentrn mine
e o chestie mecanică.
l-am indus o transă. şi i-am explicat cum învaţă băieţii să
recunoască diferite senzaţii din penisul lor - când e flasc,
erect pe sfo1i, erect pe jumătate, când are o erecţie completă. Ce
simt când se produce detumescenţa. Ce simt când ejaculează.
Şi i-am explicat în amănunt c u m e cu visele umede la băieţi.
I-am spus:
- Pentru fiecare băiat, jumătate dintre strămoşi sunt femei.
Şi ce poate să facă un băiat poate să facă şi o fată. Aşa că şi
tu poţi să ai un vis umed noaptea. De fapt, poţi să ai un vis
umed oricând vrei tu. în timpul zilei, vezi un bărbat chipeş.
De ce să nu ai un astfel de vis atunci? El nu trebuie să ştie
despre asta. Tu însă poţi să ştii.
· - E un gând care îmi stârnei;lte curiozitatea, mi-a spus ea. -'
Am observat că devenise neobişnuit de calmă. Faţa i se
înroşise.
Mi-a zis:
.....
- - Doctore Erickson, tocmai m-aţi ajutat să am primul
orgasm din viaţa mea. Vă mulţumesc foarte mult.
Am primit mai multe scrisori de Ia ea. Se despărţise de
iubitul care se separase de soţie. Acum era cu un tânăr de
vârsta ei, interesat de căsătorie. Iar viaţa ei sexuală cu acest
bărbat era absolut minunată. Avea de fiecare dată orgasm,
uneori chiar două sau trei.
Cât despre ideea că. toţi băieţii au vise umede, motivul este 1t. _ . ;
că un individ învaţă să se masturbeze folosindu-şi mâinile.
Pentru a se maturiza, el trebuie să funcţioneze sexual fără
să-şi folosească mâinile. Astfel încât inconştientu( său îi pune ·
la dispoziţie, prin intermediul viselor, un obiect sexual.

r 82 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢi .
De ce i-am descris· mastmbarca. ·băieţilor şi nu pc cea a
,-,
fetelor? Pentru că, dacă îi descriam un băiat şj nu vorbeam
despre ca, atunci putea să ·înţeleagă. Apoi, după cc a înţeics,
i-am spus: ,,O fată poate să aibă şi ca vise umede. Iar jumă- .
r'""
tate dintre strămoşii fiecărui băiat surit femei."
r-- Erickson arată, aparent jâră, rost, că „Pentru fiecare
băiat, Jumătate dintre strămoşi sunt femei". De fapt, el f i
spune acestei paciente că poate să înveţe din experienţa p e
care el i-a descris-o, chiar dacă a fost vorba despre băieţi.
Remarcăm nu doar că indiferenţa sexuală a pacientei a
fost vindecată,. ci şi c ă efectul s-a extins în alte comparti-
,.., mente ale vieţii ei, prin faptul că şi-a ales un partener mai
potrivit. Să mai îndrăznească cineva s ă minimalizeze hip-
noza, pretinzând că ar „vindeca doar simptomul" I
.--
A ceastă povestire este un alt exemplu bun privind utili-
tatea sugestiei indirecte pentru a induce vindecarea simpto-
1nului.
r
Simularea unei transe
Să îi induci lui Dolly o transă nu era deloc uşor. Pur şi sim-
plu nu putea să intre într-o transă pro fu ndă. l-am oferit o su-
r" gestie care îi transmitea mesaj ul că putea „să înveţe să intre
în transă".
Apoi i-am povestit despre experienţa prin care trecuse un
subiect hipnotic, o femeie, în Albuquerque. Un profesor care
lucrase cu ea în cadrul unui experiment hipnotic mi-a sp s:
,,Am încercat din răsputeri să-i inducem o transă profundă,
dar ca chiar nu poate să facă acest lucru."
Aşadar, am făcut-o pc pacientă să creadă că intrase în
transă. l-am spus să deschidă ochii şi doar s ă _fie capabilă
.--
să-mi vadă mâna. Apoi i-am spus că vederea ei periferică
urma să se îngusteze până se limita la mâna mea. Şi că există
,..., alte patru zone senzoriale. În scurt timp, era sigură că putea
:.I
i.l
Sugestia indirectă 83
să vadă doar mâna mea, fără birou, fără mine, fără scaun.
Apoi am scos-o din acea stare şi η-am indus obişnuita ei
transa uşoară, după care am adus-o din nou într-o transă pro-
.fundă. A simulat încă o dată o transă profundă, până când
transa chiar a devenit reală.
Dolly a ascultat povestirea aceasta. A simulat şi ea o transă
profundă.·-- până când transa a devenit reală.
Uneori, se fntâmpla ca persoane din publicul care îl
asculta p e Erickson spunând această povestire să intre şi ele
in transă profimdă. Am indicat câteva dintre expresiile „ mar-
cate". in acele puncte, Erickson îşi schimba tonul vocii şi
încetinea ritmul vorbirii. Aceste expresii primeau apoi un
rczspuns, ca şi cum ar.fi fost sugestii directe-·- ,,Tu vei vedea
doar mâna mea."
Când am pacienţi care nu reuşesc s d intre fn transă, le
vorbesc adesea de!)pre cercetările recente, care demonstrează
că persoanele care simulează o transă hipnotică vor obţine
aceleaşi rezultate ca şi cele care sunt „de-adevărate/ea" in
transă. Aşa cum vedem în această povestire, un individ poate
simula o transă uşoarâ sau o transă profundă. Erickson ne
oferă indicaţii descriind câteva dintrefenomenele unei transe
pn funde - - cum ar.fi „halucinaţiile negative" (incapacitatea
de a vedea biroul, restul corpului său ori scaunul).
O auzi?
La un workshop, o femeie s-a oferit voluntar să fie su-
biect. A spus că lucraseră cu ca multe persoane, ore întregi,
dar nicio sugestie nu avusese efect.
Am început prin a o chestiona un pic despre ea însăşi. Era
franţuzoaică. Mi-a spus cum se numea mâncarea ei preferată,
mi-a vorbit despre un restaurant franţuzesc din New Orleans,
care îi plăcea ci, despre cât de mult iubea muzica. Mi-a
descris muzica.
 .,.
84 \TOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Atunci când a văzut că o ascultam, şi-a întors capul şi a
început să asculte . cu cealaltă _ureche. Auzea cu urechea
stângă. Aşa că mi-am închis urechea d1:eaptă.
I-am spus:
- O auzi şi tu? Este foarte slabă? Mă întreb cât de departe
o fi orchestra aceea. Se pare că se apropie.
Nu a trecut mult şi s-a trezit că nu se mai putea abţine să
nu bată ritmul muzicii.
Atunci am întrebat-o:
- E un violonist în orchestră sau sunt doi?
Erau doi. A arătat spre tipul care cânta la saxofon. În con-
cluzie, ne-ani distrat.
Mă întrebam dacă orchestra ajunsese la sfârşitul acelei
bucăţi muzicale şi dacă instrumentiştii îşi deschideau pa1ii-
turile pregătindu-se să cânte un alt gen de muzică. Doamna a
auzit cum au fost interpretate toate piesele ei preferate.
Hipnoza se realizează cel mai bine dacă ne gândim la anu-
mite fenomene. Îl asculţi vorbind pe un bâlbâit şi nu te poţi
abţine să nu pronunţi tu însuţi cuvintele. Formezi tu însuţi
cuvintele, ca să-l ajuţi.
Acesta este un mod mult mai elegant de a sugera haluci-
naţii auditive decât cel obişnuit, în care hipnotizatorul spune:
, Vei auzi ... " Erickson evidenţiază încă o dată tendinţa oame-
nilor de a ajuta o altă persoană. Asţfel, când se arată el
însuşi aproape capabil s ă audă orchestra, pacienta îl ajută
auzind-o ea însăşi.
Boli de piele
O doctoriţă din Est m-a sunat odată şi mi-a spus:
- Fiul meu este student la Harvard şi suferă de o acnee
foarte urâtă. Îl puteţi trata prin hipnoză?
I-am răspuns:
"
'i!rQ'
:,
.· ,.
Sugestia indirectă 85
--- Da. Dar de ce să vă mai deranjaţi să-l aduceţi aici? Ce
planuri aveţi pentru vacanţa de Crăciun?
- De obicei, îmi iau liber de la clinică şi mă duc în Sun
Va11ey la schi.
l-am zis:
- Ei, bine, de Crăciunul ăsta, de ce nu-l luaţi şi pe băiat?
Găsiţi o cabană şi scoateţi toate oglinzile din ea: Puteţi lua
masa în cabană, dar să aveţi oglinda pentru machiaj în buzu-
narul poşetei.
Şi-au petrecut vremea schiind, fără ca băiatul să vadă o
singură oglindă. Acneea i s-a curăţat în decurs de două săp-
tămâni.
Deci acneea poate fi vindecată dacă nu ai oglinzi prin
preajmă. Urticaria de pe faţă sau eczemele dispar de multe ori
în acelaşi fel.
O altă pacientă, care avea pe ambele mâini negi foarte
inestetici, a venit la mine. Avea negi şi pc faţă, mulţi. Mi-a zis
că voia să scape de ei prin hipnoză. Dacă aveţi ceva cunoş-
tinţe de medicină, ştiţi că negii sunt cauzaţi de un virus şi că
sunt sensibili la schimbă.rile tensiunii arteriale.
I-am spus femeii să.-şi înmoaie picioarele mai întâi în apă
rece ca gheaţa, apoi în apă fierbinte, cât suportă., şi din nou în
apă rece ca gheaţa. Trebuia să facă asta de trei ori pe zi, până
se enerva atât de tare„ încât ar fi dat orice numai să nu mai fie
nevoită. să recurgă la aşa ceva. După cc scăpa de negi, putea
să uite de înmuiatu! picioarelor.
Era destul de enervant să-şi întrerupă treburile zilnice pen- ...
tru a-şi ţine picioarele în apă şi să facă asta după un program
bine stabilit.
Peste trei ani, doamna în cauză a venit la mine să-i tratez
fiul. Am îrntrebat-o despre negi.
- - Ce negi? s-a mirat ea.
- - Aţi venit la mine, acum vreo trei ani, ca să vă tratez
negii de pe mâini şi de pe faţă, i-am zis.

86 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Probabil că _mă .confundaţi cu· o aită persoană, m1-a
r replicat ca.
Ţinuse cont de sugestia-mea. Îşi înmuiase picioarele în apă
câteva luni, luciu pe care 1ni l-a confirmat soţul eţ. După care .
treaba asta a dezgustat-o aşa de tare, încât a uitat de înmuiatul
picioarelor, dar şi de negi. Încetând să se mai necăjească din
pricina negilor, nu s-a mai produs -irigarea lor cu sânge, pen-
tru că sângele trebuia să irige picioarele, dar şi pentru că ea
nu le mai dădea atenţie. Şi aşa a scăpat de ei.
În tratarea bolilor de piele prin schimbarea punctului
asupra căruiâ se concentreazcz atenţia unei persoane, Erickson
ilustrează dictonul expus de Paracelsus în secolul al XV-iea:
„Aşa cum omul îşi imaginează că vaji, aşa vafi, el este ceea
ce işi imaginează că este. " E,xistă într-adevăr efecte.fizice aso-
ciate cu imaginile mentale. Aceste efecte pot f i obţinute şi in
interiorul corpului, dar pot .fi demonstrate mai uşor atunci
n când apar pe piele. Exemple evidente: roşim atunci când ne
gândim la o situaţie jenantă sau avem o erecţie dacă ne gân-
dim lafantezii legate de o imagine erotică. O persoană care se
consideră valoroasă are o ţinută dreaptă şi se deplasează cu
hotărâre şi încredere. Să ne mai mirăm dacă structura schele-
tului, tonusul muscular şi expresia facială a unei astfel de per-
soane se dezvoltă cu totul altfel decât în cazul unei persoane
care se „ imaginează" sait se închipuie ca .fiind o nulitate?
,..,
„Auto H-hipnoza
r O pacientă mi-a spus:
- Stau foarte prost cu nervii, dar nu pot să discut cu dum-
neavoastră sau cu altcineva. Am ajuns aici prin intem1ediul
unor prieteni care vă sunt pacienţi. Dar nu am curaj să vă
spun cc problemă am. Vreţi să fiţi terapeutul meu?
- Da, o să fac tot ce-mi stă în putinţă, i-am răspuns.
r
. ; ·"-',
t-
·l
_J.;;1
..
:,•J')'
Sugestia indirectă 87
'
- - Ei, bine, o să fac în felul următor. Seara, pe la unspre- ,i:
zece, vin cu maşina, o parchez în faţă, şi îmi imaginez că sun-
teţi în maşină cu mine. Apoi mă gândesc temeinic Ia pro-
blema mea.
Mi-a plătit două consultaţii. Nu ştiu de câte ori a stat, până
dimineaţa, pe la patru, pe aleea din faţa cabinetului, analizân--
du-şi problema. Şi-a rezolvat problema, iar mic mi-a plătit
doar pentru primele două consultaţii.
Mi-a spus:
- Am scăpat de problema pe care o aveam. Dacă vreţi,
acum pot să lucrez cu dumneavoastră la experimente.
Linn Cooper (coautor, împreună cu Erickson, al lucrării
Time Distortion in Hypnosis) şi cu mine am folosit-o în expe-
rimente de deformare temporală în hipnoză. Aşa că, până la
urmă, m-a plătit acordându-mi din timpul ci. Şi i-am sugerat
să folosească transa, atunci când eu şi Linn Coopcr am lucrat
cu defonnarea temporală, pentru propriul său beneficiu. Linn
Coopcr şi cu mine am fost mulţurniţi. Am obţinut ceea cc
doream. Cred că si ' ea a obtinut ceea ce îsi
' , dorea.
În acest caz, avem literalmente un exemplu al dictonului
lui Erickson: , Cel care face terapia este pacientul. " Totuşi,
aceastd pacientă' avea nevoie s ă ştie că Erickson era terapeu-
tul ei. Era evident că nu se putea trata singură f ă r ă un tera-
peut. Poate că aceastd nevoie de a exista o altâ persoană, un
terapeut - - chiar dacă doar în imaginaţie --, confirmă doc-
trina lui Martin Buber potrivit cczreia numai fn relaţie cu alţi
oameni putem s ă ne împlinim şi s ă ne dezvolt/im.
Sâ forăm in inconştient
Când era studcnUt la medicină, fiica mea a citit o lucrare
despre legăturile duhle, scrisă de Ernest Rossi şi de mine. A
venit apoi şi mi-a zis:
--- Aha, deci aşa reuşesc!
;
:,';
'Ji

88 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Rossi a întrebat-o: -
- Ce să reuşeşti? -
Şi ea a răspuns:
- Toţi pacienţii au dreptul să refuze un examen rectal,
hernia! sau vaginal când e făcut .de un student la medicină.
Niciuna dintre celelalte studente nu a efectuat un astfel de
examen, în timp ce eu le-am făcut xamene vaginale, rectale
şi hemiale tuturor pacienţilor mei.
Am întrebat-o cum de a reuşit, din moment ce cu toţii
aveau dreptul să refuze.
Mi-a zis:
- Când ajungeam la acea parte a examenului, le zâm-
beam dulce şi le spuneam cu înţelegere: ,,Ştiu că v-aţi săturat
să mă tot zgâiesc în ochii voştri, să mă uit în urechile, nasul
şi gâtul vostru, să vă împung ici şi să vă înghiontesc colo. Dar
după ce termin cu examenul rectal şi cu cel hemial, o să scă-
paţi de mine."
Şi au aşteptat cu toţii, răbdători, să scape de ca.
Această abordare este un excelent exemplu despre modul fn
care se instaurează o legătură dublă. Pentn1. ca pacienţii, epui-
zaţi, s ă scape de Kristi, trebuiau să-i permită s ă Ic f a c ă exa-
mene rectale, vaginale şi herniale. Dar, mai întâi, ea li se ală-
tura, verbalizându-le epuizarea şi dorinţa de af i lăsaţi în pace.
Când mi s-a spus această povestire, prin sugestie indi-
rectă, ea mi-a evocat sentimentul că trebuia să-i cer lui
Erickson: ,,Dă-i drumul! Fă-mi examenul rectal!" Cu alte
cuvinte, am avut senzaţia c ă el îmi cere permisiunea pentru a
fora mai adânc în subconştientul meu. M-am trezit imediat că
îmi aminteam lucruri demult uitate, din copilărie, legate de
clisme. Am descoperit că atunci când pacienţii simt că· sunt
ajutaţi sau chiar .forţaţi s ă scoată la lumină „ senzaţii visce-
rale" şi amintiri îngropate adânc, adeseori ei vor visa sau
vor avea .fantezii despre clisme sau examene rectale. Dacă se
concentrează asupra examenelor vaginale sau herniale, este
.1
Sugestia indirectă 89
foarte posibil ca anumiţi pacien,ti să.facă asocieri cu senzaţii
şi experienţe sexuale.
Kathleen: tratarea unei fobii
În următoarea transcriere completă, din .fericire, putem ....J
observa o întreagă terapie care demonstrează sugestia indi-
rectă. Putem vedea modul in care Erickson seamănă o idee şi
se întoarce la ea mai târziu. Putem s ă observăin cum uti-
lizează sugestia posthipnotică p e termen lung şi rei'ncadrarea.
Această prezentare textualii o are ca subiect p e Kathleen, .....,j
o studentă care participa la seminariile de instruire ale lui
Erickson. Ne este imposibil s ă detenninăm cum a descoperit
Erickson că.fata su.ferea de o fobie a vomatului. Când e între- -'
bat, el explică doar atât: ,, Pe lumea asta nu ducem niciodată
lipsă de bâ,:fitori. " Poate c ă ii spusese un alt student. Sau
poate intuise el. În orice caz, nu a ezitat s ă se ofere s ă o tra- -'
teze, iar fata a acceptat.
E: Îţi dai seama că eşti în transă, nu? O să realizezi mai
bine lucrul ăsta dacă închizi ochii.
Acum, în stare de transă, vreau să te simţi foarte conforta-
-'
bil. Vreau să intri într-o transă atât de profundă, încât să ţi se
pară că. eşti o minte lipsită de trup, că mintea ta pluteşte în
spaţiu, eliberată de corpul tău, că pluteşte în spaţiu şi pluteşte
în timp.
Şi vreau să alegi un moment din trecut când erai foarte,
foarte mică. Iar vocea mea te va însoţi. Vocea mea se va pre- -'
schimba în vocea părinţilor tăi, a vecinilor; prietenilor, colegi-
lor de şcoală, tovarăşilor de joacă, a profesorilor tăi. Şi vreau
să te descoperi pe tine stând în sala de clasă, o fotiţă care este
foarte fericită dintr-un motiv anume, ceva ce s-a întâmplat cu
multă vreme în urmă, ceva ce ai uitat cu muliă vreme în urmă.
-'
Şi mai există încă o experienţă pe care vreau s-o trăieşti.
Când îţi spun să te trezeşti, să te trezeşti de la gât în sus.

- 90 VOCEA MEA TE VAÎNSO'fl
Corp u l t ău va _rămâ n e ·în somn profund. Ştiu c ă e gre u să te
t r e z eşt i
de la gâ t în sus, d a r tu poţi s-o faci.
În cu rân d, ve i încep e să ·te tre z eşt i de la gâ t în sus. Nu t e
...., tem e , că ci corp u l tău doarme prof un d. Nu te grăbi, t r eze şte-te
în voie de la gât în su s . E o t r e ab ă ·g r e a, da r tu poţ1 s-o faci.
(pa u z ă pre lungită )
,..., Acum capul t ă u î n ce p e să s e t re zea scă. Och i i tăi încep să
se desch i dă. (p a uză) Poţi să faci a st a . Poat e că t rupu l tău , c a re
con t inu ă să do a rmă profund, va fi ce l a l une i fetiţe. Te tr e zeşt i
în ce t de la gâ t în sus. Ochii tăi încep să clipească şi să se
deschidă . Îţi ridici ca pul, şi gâtul ţi se de z morţeşt e . (p a u z ă )
Ridică-ţ i capul şi priv e şte -mă.
E tr e a z capul t ă u?
Ştii că p e lum e a a sta e xistă m ulte moduri de adap t a r e la
m e diul de viaţă. Mie nu m i -a r surâ de deloc să fac bai e în
Oc e an u l Arctic, dar mors e i î i pl a ce lu cru l ăs t a ; şi bal e n e i îi
pl a ce. Eu cred că An t arctica e ge roasă. N- a ş suporta să fiu o
fem e lă de pi n guin , să clocesc un ou la şa iz e ci de gra de sub
zero, să ţi n oul în t re picioare ş i să. fl ă mâ nzesc vre me de şa s e
s ăptăm â ni p â n ă c â nd p a rten erul m eu c e l gra s se înt oarce şi
îmi ia locul la cloc i t.
Şi , v e zi tu, bal e n ele , acest e m a mifere uri a şe , se hrăn e sc cu
pla n cton, part icu le microscopice c a r e se afl ă în apa oc e anică.
r Şi mă în tr e b câ te t on e de a pă d e m a r c trebui e să le treacă p r in
gu r ă p â nă a u mâ n cat destul pla n cton . Fiindcă, v e z i t u, eu mă
bucur c ă ba le ne le pot să mă n â nce pla n cton şi să cre a scă mari
r şi gr ase. Şi faimoş i i scafandri d i n Australia adoră să stea
că lare pc spi n area re ch i nului-l e op a rd în timp ce el înoat ă
len e ş de colo-colo, tre c â nd a p a de m a r e pri n bra nhii , ca să
e xtrag ă ox i ge n u l, şi m ă tur â nd cu br a nhi i le după planc t onul
car e s ă-i hră n e ască trupul e nonn .
r Ai ce v a împotriv a faptului c ă bal e nele şi r e chinii t ră ie sc în
fel u l acesta? Şi am vizionat şi un prog r am e ducativ de s p r e o
ci ocă n i toar e d in Pădur e a Ne a gră , re aliz a t d e un speci a list în
pă sări. Cioc ă nit oa re a îşi petrecuse aproape tre i săp t ă m â n i
', :i;;.I
Sugestia indirectă 91
scobi n d o ga ură suficient de mare şi de a dâ ncă p e ntru a -şi
ad ă posti acolo familia. Cel care îi studi a comporta m entul, în
absenţa p ă rinţilor plec a ţi după mâ nca r e , a sfredelit o gaură în
cuib, a îndep ă rtat lemnul şi a pus în loc o plac ă de s ticlă , as t -
fel înc â t g a ura ciocănito a rei e ra a cum solidă şi impenetra bilă.
Apoi a instal a t un b e c el e ctric, pen t ru c a atunci când cloce a
ou ă le să po a tă fi film a t ă dezvoltare a lor. În s fârşit, a fix a t u n
in e l p e gâtul pu i ulu i de ciocănitoare , ia r în lips a părint e lui, s- a
uitat în g â tle jul puiului ca să vad ă cu ce fel de m â nca re se
hră nea . În acest fel, el a descoperi t că ciocăn itoa rea a re un rol
vital în conservare a pădurii. A găsit gâ n da ci ca re mâ n ca u
frunz e şi gâ n daci care m â nca u lemn, car e dist r ug coaj a şi
frunzel e copacilor.
Sigur că părinţii se duc şi gă se sc gâ nda cii; ci a u în gât o
umflătură în care predigeră a ceşti gândaci cu crust ă . Şi când
se întorc la cuiburi, regurgiteaz ă g â ndaci i pe jum ăt at e dige r aţi
în gµrile lacome a le puilor.
Din e xp e rienţ a m e a , al ă ptare a e st e o modalitat e mult mai
bunlt de a obţine mânc a re . Dar, dacă a ş fi un pu i de ciocăn i -
to a re, a ş prefera g â ndacii regurgit a ţi, pe jum ă ta te dig e r a ţi.
Chi a r dac ă oa m e n ii sunt ce le mai e volua te a n imale , totuşi
aces t e cunoştinţe caracteristice altor animal e au u n corespon-
de n t în viaţ a um a na. Noi folosim regurgi t a rea p e nt ru a ne
sa lva v i a ţa. Cioc ă nitoare le folos e sc regurg i t a rea pen t ru a -şi
salv a viaţa. Oa menii înghit alimentele într-o clipă, iar s toma -
cul le dă im e dia t r e plica: ,,Netrebnicul e , sc a pă de ches t ia a sta
a cum şi pc cea mai s curtă calc posibil ă ." Am dre pta te ?
În op i nia n1ce a , es te fantastic că oamen i i au un stomac ca re,
deşi es t e lipsit de creier, are totuşi de stulă inteligenţă pe n tru a
le spune: ,,Scapă de gunoiul ăst a pe ce a m a i ra pidă cal e ."
Sigur că toat e a cest e ca ract e ristici ale vieţii uman e s unt
e xt r em de importante şi dem n e de a dmir a ţie.
Crezi că o să te m a i temi vr eodată că o să vomiţi? Nu tre-
bu i e să --ţi fie teamă. E bine că nu t rebuie să te b a zez i pe creie-

92 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢl
rul din cap. Îţi, dai seama singură că, de multe ori, reacţia în
cauză e mult mai inteligentă decât.reacţiile mentale.
Aşa, acum vrei să ne povesteşti· cum te temeai altădată că
o să vomezi?
Kathleen: De unde aţi ştiut?
E: Pe lumea asta nu ducein niciodată lipsă de bârfitori.
Ştii când a început fobia ta legată de vomat?
K: De mult.
E: Cunoşti expresia „Ontogenia repetă filogenia"? Dez-
voltarea individului repetă dezvoltarea speciei. Chiar dacă
respiri pc nas, din punct de vedere anatomic există şi fante
pentru branhii·. Cum te simţi când eşti perfect trează? Cât de
mare este corpul tău? Nu eşti uimită de faptul că nu-l poţi
folosi? Nu, nu poţi să te ridici.
K: Ce nu pot să fac?
E: Nu poţi să te ridici.
K: Sunteţi sigur?
E: O, eu sunt sigur, dar tu eşti?
K: Păi, am fost, până adineauri; eu cred că pot.
E: Practic, toţi cei prezenţi aici ştiu că ei pot. Tu doar crezi
că poţi.
K: Păi, am ştiu că pot până adineauri. Dintotdeauna am
avut marea spaimă de a nu mă putea mişca, de a fi infirmă ca
mama.
E: Cum a ajuns infirmă?
K: Ani de zile eu am crezut că de vină a fost poliomielita,
dar apoi am descoperit că era mintea ei. Avea poliomielită,
dar vinovatul era mintea ei.
E: Eu sufăr de poliomielită dc-adevăratelea, la care se
adaugă uzura vârstei. Într-o bună zi, o să mă fac bucăţi, ca o
trăsură trasă de un cal. Dar până vine ziua aceea sunt hotărât
să mă ţin tare. Vezi tu, când eram mic m-am dus în vizită la
fratele bunicii şi la familia lui. Tundeau oile. Mătuşa Mary
ne-a dat la masă ficat prăjit, şi după aia ani de-a rândul nu am
putut să mănânc ficat din cauză că mă gândeam la urechile
·,'f!''
Sugestia indirectă 93
w
oilor de atunci. Acum, cu guta mea, nu mai pot să mănânc
ficat atât de mult pe cât aş vrea.
Închide ochii şi trezeşte-te în întregime. Peste tot.
Trezeşte-te în întregime. Şi eliberează-te. Şi încearcă să nu
zâmbeşti.
Spune, ce părere ai despre vomat? ....J
E ca atunci când bei prea mult sifon; dacă trebuie să te
uşurezi, o faci, şi gata.
K: Aveţi un staul secret de ciripitori?
w
E: Prietena ta a venit azi-dimineaţă Ia mine şi mi-a spus că
ai avut un coşmar, dar ţi-ai amintit doar cum te-a afectat. Aşa '-'
mi-am dat seama că ai o fobie. Unul dintre ciripitorii mei
mi-a spus despre ce fobie este vorba . Nu te bucuri că există
ciripitori? Crezi în reîncarnare? .....J
K: În viaţa viitoare o să fiu un corn francez într-o orchestră.
E : Cred că va trebui să-l înclini ca să verşi ce e înăuntru.
K: lnţelegeţi, toată viaţa m-am reîncarnat ca un corn fără ;...J
să ştiu asta! Acum pricep: înainte nu aveam decât sunetul!
E: Să fie pentru tine o lecţie: nu tot creierul este localizat
în craniu. Ştii cum spunea Shakespeare: ,,Etapele vieţii încep ._,
cu adevărat odată cu pruncul."
Iar eu cred că tu ar trebui să începi viaţa p e bune.
În Corinteni scrie: ,,Când eram copil, vorbeam ca un copil,
mă purtam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepă-
dat cele a]e copilului." Aici intră şi spaimele, nu?
Care e numele tău mic?
K: Kathy.
E : Să ţi-l schimb eu în mod oficial? De azi înainte, o să fii ...,I
doar Kathleen, nu Kathy cea sperioasă care dti la boboci.
Cum. te simţi?
K: Undeva intre ameţită şi liniştită. __,
E: Există un vechi cântec irlandez; nu vreau s-o strig pe
nevastă--mea ca să-l cânte. Eu nu reproduc niciodată corect.
Am vrut s-o prezint pe Margaret Mead spunând că eu nu pot ...J
să recit o poezie corect. Dar am prezentat-o fără probleme pe

94 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
Margaret Mead. Şi mai eram sigur de un ·1ucru: puteam să
r-,
recit „Un trandafir este un trandaţir este un tra[!dafir este un
trandafir" a lui Gertrude Epstcin .. Până când am aflat de la
familia mea, care s-a distrat pe chestia asta, că în numele lui
. Gertrude Stein nu era un „Ep" şi că existau doar trei trandafiri!
Ei, bine, lucrul care mi.:.a venit acum în minte este: ,, i s-a
r-,
tot dus McGinty până pe fundul 1 ării." Dacă marea era din
whiskey irlandez, el a jurat că nu mai urcă niciodată ia supra-
faţă. Dacă marea era secată, nu avea de gând să irosească
nicio picătură de apă, vomând-o!
Iar Kathleen este un foarte frumos nume irlandez!
Aşadar, aţi. asistat până acum la o demonstraţie de psiho-
r terapie.
Nu am fost deloc scorţos. Am râs şi am făcut glume. Poate
că pe unii dintre voi i-am plictisit de moarte vorbind despre
balene, plancton şi altele asemenea. Ciocănitori şi gândaci.
Transctierea de mai sus abundă în asemenea măsură în
,--
exemple de sugestii indirecte şi de utilizări ale limbajului
simbolic, încât ne-ar trebui o carte întreagă pentru a discuta
aceste aspecte. Lăsăm cititorilor bucuria de a descoperi sin-
guri câteva dintre ele. Pe un traseu ocolitor, începând cu tot
felul de animale şi cu modul lor de a se adapta, Erickson
!"""'
introduce ideea că vomatul este o reacţie de adaptare care
salvează viaţa oamenilor. El vorbeşte de:,pre „ reacţia visce-
rală" ca despre ceva benefic. Prezintă filozofia lui de viaţă
,-, optimistă pentru a contracara teama pacientei de a nu ajunge
infirmă, ,, ca mama". El spune: ,,Într-o bună zi, o s ă mă fac
bucăţi, ca o trăsură trasă de un cal. Dar până vine ziua aceea
sunt hotărât s ă m ă ţin tare." Apoi revine la subiect şi ii vali-
dează vindecarea prin referirea la „pruncul" lui Shakespeare,
şi lasă citatul neterminat, pentru ca pacienta să-l completeze
r singură. (,,Întâi e prunc, scânceşte şi vomează în braţele
mamei. ") Pentru a se asigura că ea pricepe mesajul, Erickson
face referire la pasajul din Corinteni, care spune: ,, ... dar
'1,i?i
O
,,
Sugestia indirectă 95
J
când m-anzfăcut bărbat, am lepădat cele ale copilului." Apoi
adaugă: ,,Aici intră şi spaimele, nu?" Pentru a schimba ati-
tudinea femeii faţa: de sine, merge până acolo încât îi
schimbă numele în Kathleen, pentru ca ea să poată lăsa în
urmă vechea atitudine faţă de sine, când era „sperioasă şi
dădea la boboci". Şi Erickson conchide: ,,Aşada,; aţi asistat
până acum. la o demonstraţie de psihoterapie." Şi ce demon-
straţie elegantă!
Erick.sem jhloseşte tot ceea ce fiice sau pune pacienta
pentru a-şi atinge scopul terapeutic - în acest caz, să-i
schimbe atitudineafaţă de vomat De exemplu, când ea spune
că i-ar plăcea s ă se reîncarneze într-un corn francez dintr-o
orchestră, el replică imediat: ,, Cred c ă va trebui să-l înclini
ca s ă verşi ce e înăuntru. " Cu alte cuvinte, trebuie s ă fie
pregătită s ă scoată afară lichidele care se adunaseră acolo.
Trebuie s ăfie pregătită s ă vomite. Kathleen fi semnalează că
a înţeles sugestia atunci când zice: , i,winte nu aveam decât
sunetul. " Vrea s ă spună â i există anumite substanţe care pot
s ă iasă din corpul ei.
Când utilizează citatul din Shakespeare şi pe cel din Biblie,
Erickson stabileşte cu pacienta lui o relaţie, ca şi cum ea arfi
o tânănf studentă, dornică s ă înveţe. El ii inoculase această
idee prin sugestia hipnotică iniţiala: atunci când îi spusese:
„ Şi aş vrea să te imaginezi şezând în sala de clasă. " În acest
caz, Erickson foloseşte o manevră prin învăluire. Neştiind ce
sugestii sau ce nwdalitate de reîncadrare a problemei va uti-
liza pacienta, el pare s ă o bombardeze din toate părţile.
Nu are cwn s ă scape de sugestiile lui referitoare la sănă-
tate. El o scoate din necaz, oferindu-i un nume nou, o nouă
identitate. Numele ei nou va f i asociat aproape pavlovian cu
schimbarea. Erickson a utilizat această metodă, de a da
oamenilor un nume nou sau de a-i lăsa să şi aleagă alt nume,
cu mult înainte ca acest procedeiţ să.fie folosit p e scară largă
la grupurile de terapie din anii '60. Tehnica numelui nou devine
un semnal posthipnotic, asţfel încât, de fiecare dată când
 T'!

96 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI

pacienta îl foloseşte ori îl aude, vorji read'use În prim-plan CAPITOLUL 5

noi asocieri legate de o anumită deprindere saiţ de. respectul
...
.
de sine. Această abordare oferă mult mai multă plăcere este- Să ne depăşim limitele obişnuite
tică, este mai naturalistă, mai focalizatăp e individ decât, de
pildă, tratamentul biofeedback, în care semnalele sunt intro-
duse mecanic. De exemplu, în cadrul unui tratament al hiper-
tensiunii cu ajutorul biofeedbacku ui, pacienţii au fost condi-
ţionaţi ca tensiunea s ă le scadă de fiecare dată când se uitau
la un punct roşu de pe ceasul de la mână. Semnalul lui
. _ J

. Erickson - În acest caz, numeie Kathleen - se Încadrează

perfect Între celelalte semnale şi sugestii. Comentariul lui . _ J

Jejji·ey Zeig a fost: ,,A hrănit-o forţat p e această femeie. A

obligat-o s ă iligereze un material nou, pe care era nevoită
să-l Încorporeze, şi p e care nu putea să-l regurgiteze. "Şi i l-a În povestirile care urmează. Erickson explică două ele- . _ J

prezentat Într--un mod estetic şi cu gust. mente foarte importante pentru extinderea limitelor. Primul
stabileşte un set mental care este mai larg sau mai puţin limi-
tat decât precedentul. A l doilea este abordarea sarcinii f ă r ă ;...J

focalizare asupra limitelor prin con.centrarea asupra sarcinii

înseşi. În golf, de pildă, ,, crezi căfiecare gaură este prima".
Cu alte cuvinte, semnţficaţia unui Întreg context, care include
numărul găurii, scorurile anterioare şi aşa mai departe, este
eliminată; concentrându-te În schimb asupra.fiecărei lovituri, :....,

a jieciîrei marcări. Prin urmare, chestiunea limitelor nu

apare. Ea este determinată mai târziu, când vezi scorul.
Dacă vrei s ă devii creativ ori s ă gândeşti creativ, trebuie
să practici ceea ce a fost numiit „gândire divergentă" prin
contrast cu „gândirea convergentă", p e care adulţii au ten-
.__J
dinţa s ă o adopte p e măsură ce devin din ce În ce mai restric-
tivi În comportament. in gândirea convergentă, un număr de
povestiri sau un număr de teme converg Într-una singură. În u
gândirea divergentă; o idee se mişcă În mai multe direcţii
dţferite, asemenea ramurilor unui arbore. Pentru stimularea
imaginaţiei, şi poate chiar pentru sporirea creativităţii, mi se
pare utilă cartea Mental Jogging a lui Reid J. Daitzman. Ea

,....
98 \l_OCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
conţine 365 de exerciţii.mentale p e tema,; numiţi şapte moda-
r lităţi de a nu· vărsa c;afeaua când. o bei ".
Aceste povestiri au fast folosite de Erickson pentru a
extinde mintea oamenilor.
Pietrele si mecanica cuantică
Aţi văzut cu toţii pietrele mele şlefuite în unnă cu două
sute de milioane de ani. Nepotul meu, care are cincisprezece
ani, mi-a zis:
- Pietrele astea au fost lustruite acum două sute de mili-
- oane de ani. I)ar în felul ăsta se elimină omul. Eu vreau să ştiu
cum au fost lustruite. Nu mi-ai arătat o piatră modelată de
apă. Am trăit în Okinawa: ştiu cum arată pietrele lustruite de
·apă. Şi am văzut vulcani: nu c nici piatră de la vulcani. Tu
mi-ai arătat ceva neobişnuit de acum două sute de milioane
de ani. Ştiu că îmi arăţi ceva care îmi e cunoscut. Doar către-
buie să nu mă mai gândesc la nisip, apă, gheaţă şi la om.
L-am lăsat să cugete şi i-am zis:
- Mai am o ghicitoare pentru tine. La ce se referă urmă-
torul enunţ: ,,Cum aş mai bea ceva, alcoolic, desigur, după
toate capitolele astea de mecanică cuantică!"
- Habar n-am. Nu ştiu ce--i aia mecanică cuantică.
,... - Nici nu e nevoie să ştii. O să-ţi dau un răspuns pentru
profani. Bate doi ţăruşi în pământ la o jumătate de metru unul
- de altul. Între ţăruşi, aşază un panou suficient de lat încât să
depăşească ţăruşii cu doi centimetri, şi ai obţinut un răspuns
pentru profani.
r Au trecut câteva minute p â n ă când nepotul lui Erickson a
exclamat: ,, E prima oară când m ă gândesc în felul ăsta!"
Poate c ă unii dintre cititori vor avea nevoie de şi mai mult
,... timp ca s ă vizualizeze răspunsul „pentru profani" ori s ă
deseneze două linii verticale cu o linie orizontală deasupra
- rr:- simbolul pentru „pi ". Erickwn ne mai d ă un indiciu,
'.,i
Să ne depăşim limitele obişnuite 99
care probabil c ă i-ar ajuta doar p e studenţii la medicină şi p e
medici. E l spune: ,, Toţi medicii cunosc înşiruirea mnemonică
pentru nervii cranieni: «On Old Olympus' towering tops a
Finn and German vend some hops.»*" În felul acesta, în loc
să spună „ Ghicitoarea e mnemonică", Erickson d ă exemplul
unei alte înşiruiri mnemonice, lăsându-l p e cititor s ă f a c ă
singur legâturile.
Pietrele p e care Erickson i le-a arătat nepotului fuseseră
in. pipota unui dinozau, Ele se lustruiseră în timpul digerării
hranei. Asţfel, nepotul intuise bine c ă trebuia s ă nu se mai
gândească la nisip, apă, gheaţă sau la om ca fiind sursa lus-
truirii. Trebuia s ă iasă din tiparele de gândire obişnuite pen-
tru a rezolva aceastăproblemcf Erickson le spune celor care
îl ascultă ori îl citesc c ă trebuie s ă iasă din tiparele de gân-
dire obişnuite. Ghicitoarea despre pietre nu are legătură cu
cealaltă, doar c â ambele sunt ghicitori.
Dacă cititorul nu a făcut încă legil.tura, poate s ă încerce
să numere câte litere sunt în fiecare cuvânt din „ How 1 want
a drink ... "Exact! Pi are valoarea 3,14159265358979 ...
Trecerea dintr-o cameră în alta
- Cum treci din camera asta în cealaltă? l-am întrebat pe
un student.
Iar el mi·-a răspuns:
- Mai întâi, te ridici în picioare. Apoi faci un pas ...
L-am întrerupt:
- Spune-mi toate modurile posibile în care poţi ajunge
din camera asta în cealaltă.
- Poţi să fugi, sri mergi la pas; poţi să înaintezi in salturi;
poţi sări; poţi să faci tumbe. Poţi să ieşi pe uşa aceea, să te
* Prin acest procedeu, se reţin mai uşor nervii cranieni (în engl.): olfactory
optic, oculo-motor, trochlear, trigeminal, abducens, facial, auditory,
glossopharingeal, vagus, spinal accessory, /aypoglossal (n .tr.).

100 V O C E A .tvlEA TE VA ÎNSOTI
duci în faţa casei, să intri pe altă uşă şi să ajungi în cameră.
Sau poţi să intri printr-o fereastril,. dacă vrei ...
- Ai vrut să enumeri toate nosibilitătile,
, , dar ai omis ceva
extrem de important. Eli obişnuiesc să exemplific spunând:
„Dacă aş vrea să intru în camera aceea din camera asta, aş ieşi
pe uşa aceea, aş lua un taxi· până la aeroport, mi-aş cumpăra
un bilet până la Chicago, New York, Londra, Rorna, Atena,
Hong Kong, Honolulu, San Francisco, Chicago, Dallas,
Phoenix, m-aş întoarce de acolo cu limuzina, aş intra în
·curtea din spate, de acolo pc poarta din spate, apoi pe uşa din
dos, şi de acolo în cameră." Plus că tu te-ai gândit doar la
mişcarea înainte! Nu te-ai gândit să intri cu spatele, nu-i aşa?
Şi nu te-ai gândit să intri târâş.
- Ori să intru alunecând pe burtă, a adăugat studentu!.
Adevărul este că ne autolimităm îngrozitor de mult în
gândirea noastră!
Eu câştig de fie.care dată ca1npionate olimpice
L-am întrebat p e Erickson despre un pacient care e pianist
concertant şi care se temea s ă nu înţepeneascii în faţa clavia-
turii şi s ă nu poată cânta din cauza artritei. Iată ce mi-a
răspuns Erickson:
Un pianist, indiferent cât de suferinde i-ar fi mâinile, ştie
muzică. Şi ştie să compună. Iar asta c ceva ce n-o să uite
niciodată. Mâna poate să nu-l mai ajute, dar poate să com-
pună, şi chiar să compună mai bine. Dintr-un scaun cu rotile,
eu câştig de fiecare datii campionate olimpice.
Donald Lawrence şi medalia de aur
Donald Lawrence s-a ocupat de aruncarea greutăţii un an
încheiat. Antrenorul de la liceu 1-a pregătit benevol, fără să-i
ia bani, un an întreg, seară de seară. Donald avea 1, 98 m înăl-
.....,...._
,
Să ne depăşim limitele obişnuite 101
...,
ţime şi cântărea 117 kg, dar nu avea pic de grăsime pe el, iar
antrenorul se ambiţionase să obţină un record naţional al
liceelor la aruncarea greutăţii. La încheierea anului, mai erau ._J
două săptămâni până la competiţia între licee, dar Donald nu
putea să arunce greutatea decât la 58 de picioare* - cu mult
...,
sub recordul în vigoare.
Tatăl lui era foarte preocupat de această situaţie. L-a adus
pe Donald !a mine. I-am spus lui Donald să se aşeze şi să intre '-'
în transă . .I-am spus să ridice mâna în aer şi să înveţe să-şi
simtă fiecare muşchi, apoi să mai vină o dată, să intre în
transă şi să asculte ce-i spun. L--am întrebat dacă ştie că o ...,
milă** se făcea pe vremuri în patiu minute, dar Roger
Bannist1;:r doborâse acest record - după ce recordul fusese
imbatabil mulţi, foarte mulţi ani. L-ani întrebat dacă ştie cum ....J
reuşise Bannister să facă asta.
I-am spus:
- Ei, bine, Bannister, care era familiarizat cu sporturi de ._J
toate genurile, şi-a dat scama că putea să câştige la schi fond
cu o sutime de secundă sau cu o zecime de secundă; apoi a
...,
început să înţeleagă că o milă în patru minute însemna 240 de
secunde. Dacă putea să o parcurgă în 239 de secunde şi cinci
zecimi de secundă, reuşea să doboare recordul de patru
minute pentru o milă. După ce s-a gândit temeinic la asta, a
doborât recordul de patru minute.
Apoi am adăugat:
- - T u ai aruncat d ja greutatea la 58 de picioare. Donald,
spune-mi sincer, crezi că tu ştii diferenţa dintre 58 de picioare
şi o şaisprezecime dintr-un inch***? ...,
·-- Nu, sigur că nu, mi-a răspuns.
- - Dar dintre 58 de picioare şi o optime dintr-un inch?
- - Nu ştiu.
...J
*Picior = unitate de măsură egală cu 30,5 cm (11. tr.). ....J
** Milă (terestră)= unitate de măsură egală cu 1 609 m (n. tr.).
*** Inch = unitate de măsură egală cu 2,54 cm (n. tr.).

,-- 102 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI·
Şi am continuataşa_până am ajuns la 59 de picioare, dar el
r tot n-a ştiut care e diferenţa. Au urmat alte două şedinţe, în
care am mărit treptat posibilitatea. Peste do tă săptămâni,
Donald stabilea un nou record ncţţional al liceelor.
r,
În vară, a venit la n'line şi mi-:a spus:
- Mă duc la Olirnpiadă; am nevoie de un sfat.
- Recordul olimpic la aruncarea greufaţii este puţin sub
62 de picioare. Tu ai doar optspr zecc ani. E suficient dacă
aduci acasă medalia de bronz. Să nu aduci medalia de argint
sau medalia de aur. Fiindcă asta ar însemna să concurezi cu tine
însuţi. Lasă-i pe Perry şi pe O ' B r yan să ia aurul şi argintul.
Perry şi O_'Bryan au câştigat medaliile de aur şi argint. Iar
Donald s-a întors acasă cu bronzul.
Următoarele Jocurile Olimpice s-au desfăşurat în Mexico
City. Donald a venit din nou la mine şi mi-a zis:
,.... - Mă duc în Mexico City.
Iar eu i-am spus:
- Acum, Donald, ai cu patru ani mai mult. E în regulă
dacă iei medalia de aur.
Şi a venit cu medalia de aur.
Când să plece la Tokyo, m-a întrebat:
- Ce trebuie să fac la Tokyo?
l-am răspuns:
r
- În atletism, e nevoie de timp pentru ca realizările să se
maturizeze. Câştigă din nou amul.
S-a întors acasă cu medalia de aur şi a intrat la colegiu să
r, studieze stomatologia. Acolo a aflat că era eligibil pentru două
interviuri sportive, la care voia să se ducă. A venit şi mi-a zis:
- Se apropie interviurile la colegiu; este oficial. Ce să fac
cu aruncarea greutăţii?
I-am zis:
- Donald, oamenii se limitează întotdeauna. La proba
olimpică de aruncare a greutăţii s-au limitat ani de-a rândul la
mai puţin de 62 de picioare. Sincer, nu ştiu până la ce distanţă
poate fi aruncată o greutate. Sunt sigur că poate fi aruncată la
r-'
't
i,-,
Să ne depăşim limitele obişnuite 103
62 de picioare. Chiar mă întreb dacă ar putea fi aruncată Ia
70 de picioare. De cc nu stabileşti tu un nivel al recordului
cuprins între 62 şi 70 de picioare?
Cred că l-a fixat la 65 de picioare şi 6 inchi.
Când a venit din nou la mine, m-a întrebat:
- Acum ce fac?
l-am răspuns:
- Donald, tu ai demonstrat, ridicând recordul la 65 de
picioare, că vechiul record olimpic, care se menţinea de atâta
vreme, era foarte greşit. Iar asta e abia prima încercare. Data
viitoare, vezi cât de mult te poţi apr:opia de 70 de picioare.
- - Bine.
Şi a fixat recordul la 68 de picioare şi 1O inchi.
l-am povestit antrenorului de la Texas A & M despre
Donald Lawrence, despre modul în care îl antrenasem. Antre-
norul m-a ascultat foarte atent, apoi mi-a zis:
- Eu îl antrenez pe Masterson la amncarea greutăţii.
Când i-a spus lui Mastcrson cum îl antrenasem pe Donald
Lawrence, acesta i-a zis:
- Dacă. aşa l-a antrenat Erickson pe Donald Lawrence
p e n t rua stabili un nou record, să vedem cât de departe pot eu
să-l duc faţă de Donald Lawrence.
L-a fixat la 70 de picioare. Cred că acum a ajuns la 70 de
picioare şi 4 inchi.
Erickson trece apoi la go{f:
La golf, loveşti de fapt pentru prima gaură şi ajungi la a
doua după un număr corect de lovituri. Se pune întrebarea:
„Te poţi descurca la fel de bine şi la a treia gaură?" Prin
unnare, la fiecare gaură tu crezi că este prima. Îl laşi pe
băiatul de mingi să ţină socoteala găurilor.
Un concurent a venit la mine şi mi-a zis:
- Marchez din şaptezeci de lovituri la o rundă şi vreau să
câştig campionatul statal înainte să mă apuc de golf profe-

104 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
sionist.. Vreau să câ_ştig campionatul de amatori din Arizona.
Dar la fiecare turneu.la care particip termin la n măzcci. Când
joc singur, pot să ajung la.şaptezeci,
L-am adus în stare de transă şi i-am spus:
- O să joci doar la prinia gaură. Numai asta o să-ţi amin- ·
teşti. Şi o să fii singur pe terenul de golf.
A participat la următorul turneu statal. După a optspreze-
cea gaură, când se îndrepta spre Ita, cineva l-a oprit şi i-a
spus:
- A i jucat a optsprezecea gaură.
- Ba nu, abia amjucat la prima, l-a contrazis el.
După car a adăugat:
- De unde au apărut toţi oamenii ăştia?
Putem observa modul în care Erickson utilizează truis-
mele pentru a oferi sugestii . .,Acum, Donald, ai cu patru ani
mai mult. E în regulă dacă iei medalia de aur. " Primul enunţ
este adevărat; a doua parte a comunicării ar putea f i adevă-
rată. Aşezându-le una lângă alta, Erickson pune între ele
semnul egalităţii. Sugerându-i lui Donald s ă aducă acasă
mai întâi medalia de bronz, el demonstrează un control
extraordinar - un control foarte precis. Un asemenea con-
trol e chiar mai de dorit decât câştigarea locului întâi. Când,
peste patru ani, Erickson sugerează că e în regulă dacă
Dona}d ia medalia de aur, acest lucru.fusese defapt prezis în
demonstraţiile de control precedente. În sfârşit, pentru
această povestire este important, mai important decât pentru
altele, s ă ne amintim că Donald Lawrence este o persoană
reală şi că el a câştigat într-adevăr campionate olimpice.
Doar că i s-a schimbat numele şi au fost lăsate deoparte
câteva lucruri nesemnificative. Acest tip de fect benefic nu a
fost unul pur teoretic, ori ofantezie de-a lui Erickson. Donald
a fost capabil s ăf a c ăprogrese pas cu pas. Erickson a început
prin a-i aminti ceva ce ştia deja: Roger Bannister doborâse
recordul de patru minute pentru o milă. Cum a reuşit
"l;'!l
.....
I
Să ne depăşim limitele obişnuite 105
Bannister? Schimbându-şi modul de gândire. A transformat
cele patru minute în 240 de secunde, apoi a puiut s ă se
_J
descurce cu secundele în loc de minute. Strategia lui Erickson
era să-l facă p e Donald să· gândească lucrurile într-un mod
dţferit. Odată ce şi-a schimbat gândirea, aşa cum făcuse Roger
Bannister, el a fost capabil s ă iasă din blocajul psihologic.
Erickson mai face o mică schimbare - diferenţa dintre 58 de
picioare şi o şaisprezecime dintr-un inch. El face o schimbare
mică, apoi construieşte pornind de la acea schimbare.
Fiecare problemă are un trecut şi un viitor. Erickson îşi
dă seama că, dacă elimini trecutul şi schimbi viitorul, în-
seamnă că ai modificat două treimi din problemă. Prin
urmare, dacă gândeşti de pre fiecare gaură că· este prima,
dinspre trecut nu vine nicio nelinişte. Ai eliminat trecutul şi
poţi schimba viitorul, fiindcă viitorul nu poate .fi decât unul
al aşteptărilor pozitive.
l
Aceste doui p ovestiri îmi sunt de mare ajutor atunci când
;_J
le transmit pacienţilor ideea c ă dependenţa de o altă per-
soană se rezolvă dacă îţi extinzi propriile abilitaţi şi limite. ._J
Are mult mai multă semnificaţie decât dacă le spun, pur şi
simplu, că trebuie s ă înveţe s ă stea p e picioarele lor, lucru p e
care !i-l spune toată lumea.
Antrenarea echipei de tir americane
pentru a-i învinge pe ruşi :....J
Antrenorul echipei de tir a armatei americane a citit undeva
despre hipnoză şi a hotărât că aceasta putea siî. ajute echipa lui
să-i bată pe ruşi. Echipele se antrenau în Georgia. Fuseseră la
trageri în San Francisco şi se opriseră în Phoenix. Antrenorul
i-a adus la mine pe băieţii din echipă şi m-a întrebat dacă .....
puteam să--i antrenez să-i învingă pe ruşi la concursul inter-
naţional.
- Eu am tras cu arma de două ori, în adolescenţă. Ştiu
.....
care e gura de tragere şi care c patul puştii - asta e tot ce ştiu

r-
106 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
r
legat de arme. Ţintaşii· aici de faţă ştiu tot ce trebuie să ştie
despre o armă. Eu sunt medic. Ştiu tot ce trebui.e să ştiu
despre corpul omenesc. O să vă. antrenc:ţ echipa. Ei au deja
r- cunoştinţele despre arme, iar eu am informaţiile medicale.
Comandantul s..:.a înfuriat aşa de tare aflând c·ă un civil
urma să antreneze echipa de tir, încât a adăugat alţi doi băr-
,..... baţi care încercau de doi ani să fie primiţi în concurs. Nu ştiu
ce aptitudini erau necesare pentru a intra în echipa de tir, dar
trebuia să scoţi un punctaj de aproximativ şaizeci. Aceşti doi
indivizi îşi dedicaseră tot timpul liber pentru a se antrena, dar
abia dacă obţineau patruzeci. Cu alte cuvinte, nu aveau ce să
caute în echipă.
,-.
Unul dintre lucrurile pe care i le-am spus omului când am
aflat că la concurs trebuia să tragi patruzeci de runde succe-
sive a fost:
r - Ştiu că prima dată e uşor să loveşti centrul ţintei. Între-
barea este: ,,Poţi s-o faci şi a doua oară?... Poţi s-o faci de
unsprezece ori după ce ai reuşit să loveşti în centru de zece
ori? ... Ai lovit acolo de nouăsprezece ori. O să reuşeşti şi a
douăzecea oară? ... Tensiunea creşte - cu fiecare lovitură
reuşită! Ai făcut-o de douăzeci şi nouă de ori. Poţi s-ofaci de
treizeci de ori? Ai făcut-o de treizeci şi cinci de ori. Treizeci
şi şase? Treizeci şi şapte? Treizeci şi opt? (cu respiraţia tăiată)
Treizeci şi nouă? E posibil să reuşesc de patruzeci de ori?"
Al doilea lucru pe care l-am făcut a fost să chem la mine
un subiect bun pentru hipnoză. l-am spus:
- După ce te trezeşti, o să ţi se ofere o ţigară. O să vrei
s-o fumezi. Şi o s-o primeşti bucuros. O s-o pui în gură, dar
eşti distrat şi o să-ţi cadă pe jos ... o să ici o a doua ţigară -
fără să-ţi aminteşti că ai luat ptima ţigară.
În felul acesta, subiectul a primit 169 de ţigări!
,-.
Atunci, ţintaşii au înţeles că şi ei puteau să uite. Dacă. el a
putut să uite de 169 de ţigări, puteau şi ei să uite de fiecare
dintre cele patruzeci de trageri la ţintă.
r- Apoi le-am zis:
, . 1. .
I·
Să ne depăşim limitele obişnuite 107
- Vă fixaţi bine în podea talpa piciorului, în aşa fel încât
talpa să se simtă comod. Apoi vă asiguraţi că. glezna se simte
comod, gamba se simte comod, genunchiul, şoldul, trunchiul,
braţul stâng; degetul vostru pe trăgaci; patul armei sprijinit de
umăr. Să aveţi exact senzaţia potrivită. Apoi mişcaţi mira
armei în sus şi în jos, de-a latul ţintei, înainte şi înapoi. Şi, la
momentul potrivit, apăsaţi pe trăgaci.
Şi i-au învins pe ruşi, pentru prima oară, la Moscova. Iar cei
doi oameni aduşi de comandant ca umplutură au marcat şi ei.
Dacă povestirea precedentă ilustrează instituirea unui set
mental mai larg sau mai puţin limitat, aceasta ilustrează
principiul concentrării asupra sarcinii in sine. Acest lucru a
fost realizat nu doar pentru că oamenii au uitat toate lovi-
turile anterioare, ci şi pentru că şi-au concentrat atenţia
asupra senzaţii lor din corp, la momentul prezent.
O pată de culoare
O pacientă a venit la mine şi mi-a spus:
- - Locuiesc în Phoenix de cincisprezece ani, şi am urât
fiecare clipă din aceşti cincisprezece ani. Soţul meu mi-a ofe-
rit o vacanţă în Flagstaff. Urăsc Phoenixul foarte tare, totuşi
am refuzat să merg în Flagstaff. Prefer să rămân în Phoenix şi
să urăsc că mă aflu îii Phoenix.
Aşa că i-am spus, în timp ce era în transă, că va fi curioasă
în legătură cu sentimentul de ură pe care ii are pentrn Phoenix
şi cu motivul pentru care se pedepseşte singură aşa de tare. O
să aibă. o foarte mare curiozitate.
- - Şi mai există un lucru pentru care să fiţi curioasă -
chiar foarte, foarte curioasă. Dacă mergeţi în Flagstaff pentru
o săptămână, o să vedeţi, cu totul pe neaşteptate, o pată de
culoare.
Dacă avea o curiozitate mare legată de sentimentul de ură
faţă de Phoenix, putea foarte bine să dezvolte o curiozitate la

""
108 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
f e l de mare, la fel de. irezistibilă, ca să afle ce va fi acea pată
de culoare din· Flagst<;1ff.
S-a dus la Flagstaff pcHtru o săptăn1ână, dar a rămas o
lună. Cc pată de culoare a văzut? Eu nu mă gândisem la nici-
una. Doar voiam ca ea să fie curioasă: Iar când a ·văzut acea
pată de culoare s-a înveselit îhtr-atât, încât a rămas în Flagstaff
o lună încheiată. Pata de culoare fuşese o ciocănitoare cu cap
roşu zburând pe deasupra unui arbore peren. Doamna respec-
tivă îşi petrece acum mai toate verile în Flagstaff, însă a fost
şi pc Coasta de Est, ca să vadă culoarea de acolo. S-a dus în
Tucson, ca să vadă o pată de culoare. S-a dus la New York, ca
să vadă o pată de culoare. S-a dus în Europa, ca să vadă o pată
de culoare. Dar afirmaţia mea, că va vedea o pată de culoare,
se bazase exclusiv pe faptul că trebuie să vedem o mulţime de
lucruri pe care de obicei noi nu le vedem. Şi voiam ca ea s ă
continue s ă privească. Atunci avea să găsească ceva care să
dea sens cuvintelor melc.
Acest set de instrucţiuni, care a f o s t inclus într-o inducţie
hipnotică, a fost folosit pentru a ajuta ascultătorul să-şi
depăşească limitele obişnuite. Sugestiile explicite şi permisi-
unea pentru depăşirea acestor limite sunt evidente. Am subli-
niat anumite cuvinte, p e care Erickson le-a ,,,marcat" accen--
tuându-le printr-o schimbare de tonalitate. Aceste cuvinte, de
pildă „ s ă continue s ă privească", sunt instrucţiuni clare pre-
zentate într-o manieră învăluită pentru a ne încuraja s ă pri-
vim în repertoriul nostru inconştient. Adesea, după ce marca
unul dintre aceste cuvinte, el făcea o pauză, câteodată chiar
de trei sau patru minute, pentru ca această lucrare interioară
s ă aibă timp s ă se produ.că. Totodată, el include sugestii post-
hipnotice, care vor conduce la un vis, poate peste o săptămână.
Bandler şi Grinder ar putea evidenţia modul în care
Erickson schimbă „ sistemele de reprezentare" în această
povestire. Pacienta începe chinestezic, spunând c ăpreferă s ă
stea in Phoenix şi s ă urască s ă f i e în Phoenix. Erickson f i
....,,
Să ne depăşim limitele obişnuite 109
w
schimbă sistemul de reprezentare într-unul vizual, .folosind ca
punte de legătură curiozitatea ei. El o îndepărtează de ură şi
---'
o apropie de curiozitate, lucru care micşorează ura. Apoi
mută curiozitatea spre ceva vizual. În acest fel, el ajunge
treptat de la chinestezic la vizual.
Chiar dacă Erickson însuşi nu putea s ă aprecieze culoa-
rea - era daltonist--, el a .folosit-o aşa cum utiliza sunetul
şi poezia (pe care, la fel, nu le putea aprecia, .fiindcă era a.fon :...J
şi nu avea simţul ritmului), pentru c ă ştia c ă alţi oameni erau
capabili s ă aprecieze aceste elemente. J ffrey Zeig a ariitat
că, deplasând un pacient dincolo de o limită p e care el însuşi .....
o are, Erickson îl încurajează „ să-l lase de căruţă". E un
mod politicos de a evidenţia dţferenţele dintre indivizi. Iar
dacă pacientul respectiv este genul de persoană care vrea s ă
.....
_fie mereu „ la înălţime", i se oferă astfel un prilej săfie şi mai
., la înt'ilţime ".
Poate să: aibă ceva ce nici chiar Erickson nu are.
Să mergi pe o gheaţă sticloasă
În timpul războiului, am lucrat la centrul de încorporare
din Detroit. Într-o zi, în drum spre respectivul centru, am .....
văzut un veteran, care se alesese cu un picior artificial, cum
se uita la o fâşie de gheaţă sticloasă, privind-o suspicios,
fiindcă ştia că ar fi căzut dacă ar fi păşit pe ea.
- E o gheaţă foarte netedă, i-am spus. Stai pe loc. Vin
imediat şi îţi arăt cum să mergi pc gheaţa sticloasă.
A văzut că şchiopătam, aşa că ştia că vorbesc în cunoştinţă
de cauză. M-a u r m ărit traversând gheaţa lucioasă, apoi m-a
întrebat:
- - Cum ai făcut?
l-am zis:·
- Nu-ti, spun. Dar o să te învăt, si, pe tine. închide ochii
.....
strâns de tot.

110 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
L-am răsucit în loc şi l-am plimbat înairite şi înapoi pe tro-
tuar, unde nu: era pic de gheaţă. A m continuat _să-:-1 plimb pe
distanţe din ce în ce .:nai mari, apo1 pe distanţe din ce în ce mai
mici, până când am observat că e complet zăpăcit. În cele din
urmă, l-am adus cu bine de cealaltă parte a fâşiei de gheaţă.
- Deschide ochii, i-am zis.
- Unde e gheaţa aia sticloasă m-a întrebat el.
,..,
- E în spatele tău.
- C u m am ajuns până aici?
I'""' l-am spus:
- O să înţelegi. Ai mers ca şi cum asfaltul nu era acoperit
cu nimic. Când încerci să mergi pe gheaţă, tendinţa obişnuită
este să-ţi încordezi muşchii, pregătindu-te să cazi. Rezultă o
programare mentală. Şi aşa, aluneci.
Dacă îţi laşi greutatea picioarelor drept în jos, aşa cum faci
I'""'
pe cimentul uscat, n-o să aluneci. Alunecarea se produce
fiindcă nu îţi cobori toată greutatea şi fiindcă te încordezi.
Mie mi-a trebuit mult timp până mi-am dat seama de
,-.
lucrul ăsta. Urcând o scară, aţi păşit vreodată o treaptă în
plus? Ce hurducătură zdravănă! Coborâţi o treaptă în plus -
şi puteţi să v ă rupeţi piciorul! Totuşi, nu aveţi deloc
r cunoştinţă de programarea respectivă.
,-. Aici, Erickson îşi demonstrează metoda lui clasică prin
care ajută o persoană s ă iasă dintr-o programare mentală
fixă. Primul pas este s ă zăpăcească subiectul. Al doilea pas,
în această perioadă de confuzie, este s ă conducă subiectul
peste obstacol, asţfel încât acesta s ă aibă o experienţă a suc-
cesului. Desigur, în acest caz, experienţa succesului s-a pro-
I"'"' dus atunci când subiectul nu a mai răspuns cu obişnuita
încordare, cu programarea lui mentală obişnuită. Vechea
programare este înlocuită cu una nouă. Pacientul crede că
poate s ă meargă p e gheaţa sticloasă. Acum abordează noile
situaţii „ lunecoase" f ă r ă povara fricii asociate cu „ căde-
rile " lui anterioare.
r--
'J''l
Să ne depăşim li1nitele obişnuite 111
Uneori,, este important pentru pacient s ă nu folosească
lucruri pe care le cunoaşte sau percepţii p e care le utilizează
de obicei. Din acest motiv, Erickson îi cere veteranului să
închidă ochii. Dacă nu vede, poate să-şi ducă sarcina la bun
sfârşit. Văzul îi produsese mai înainte o reacţie chinestezică,
făcându-l s ă adopte programarea greşită.
Lui Erickson îi plăcea s ă ilustreze concentrarea hipnotică
întrebându-i pe oameni: ,, Dacă aş aşeza pe podea o scân-
l
dură lată' de 30 cm şi lungă de 15 m, ţi-ar f i greu s i mergi p e
ea?" Desigw; ră punsul va f i „ nu". După care continuă:
„ Ce reacţie ai avea dacă aş pune aceeaşi scândură · - de
30 cm lăţime şi 15 m lungime - între două clădiri, de la eta-
jul 50 al uneia până la etajul 50 al celeiialte?" Şi în acest
exemplu, simţul văzului este asociat cu un set chinestezic care
îi va determina p e mulţi oameni să-şi piardiî senzaţia de sigu-
ranţă. Pentru a reuşi fn această sarcină, ca şi la mersul p e
sârmă, s-ar putea s ăf i e important sd nu foloseşti ceea ce a i -
adică simţul văzului (şi imaginaţia).
Indienii 1arahum.ara
Indienii Tarahumara din Chihuahua d.e sud-vest sunt cei
care pot să alerge o sută de mile - tensiunea lor nu creşte, rit-
mul lor cardiac rămâne neschimbat. Un impresar a adus câţiva
astfel de alergători la Jocurile Olimpice ( 1928, Amsterdam).
Nu au ieşit nici măcar pe locul al doilea. Fiindcă au crezut că
douăzeci şi cinci de mile era încălzirea! Nu le-a explicat
nimeni că alergau î n t r-o cursă de douăzeci şi cinci de mile.
l
Uneori, m i gândesc la această povestire atunci când nu
reuşesc s ă m ă implic într-o treabă, când scriu., repar ceva pe
lângă casa: frustrat de problemele care apar, sau sunt literal-
mente cu re piraţia tăiată du p ă jogging. Îmi vine în minte
propoziţia: ,,Asta e doar încălzirea." După ce fac asta, de
obicei, descopăr că am mai multă energie.

112 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI·
Paturi uscate·
Ca în poveştile Suji sau Zen, destinatarul cunoaşterii vin-
decătorului trebuie săfi.e pregătit s ăprimească. ln multe din-.
tre acestepovestiri, aspirantul vine la maestru, dar i se refuză
intrarea până când „vehiculul este pregătit s ă primească
bogăţiile învăţăturii". Erickson realizează adesea această
pregătire lăsându-şi ascultătorul sau pacientul s ă aştepte
multă vreme până când el spune „poanta ". De pildă, când a
. prezentat povestirea care urmează fn faţa unui grup de stu-
denţi, afost nevoie de o jumătate de oră ca s ă ajungă la reco-
mandarea finală. O parte din acest timp a fost folosit pentru
a schiţa istoricul de caz. O parte a fost utilizat pentru a-i
întreba p e ascultători cum ar trata ei un astfel de pacient. Un
anumit timp a fost folosit pentru a relata alte povestiri, care
nu aveau o legătură directă cu problema p u s ă în discuţie.
· lung care îi ajungea până Ia brâu. Cu adevărat o fată încântă-
Erickson repeta enunţuri ca: ,, Există ceva ce ştiţi, dar nu ştiţi
c ă ştiţi. Când o s ă ştiţi ce anume nu ştiţi c ă ştiţi, atunci o s ă
aveţi tot timpul patul uscat." Acest tip de anunţ, care zăpă-
ceşte, dar, totodată, contrariază îi determină p e ascultători
s ă f a c ă ceea ce Ernest Rossi numea „căutare interioară".
Ascultătorul începe deja s ă caute în interiorul său resursele
care îl p o t ajuta în procesu! de vindecare. Când vorbim
despre una dintre tehnicile de inducţie ale lui Erickson, ,, teh-
nica aşteptării", se aplică acelaşi principiu. Pacientul este
efectiv lăsat s ă implore c ă vrea mai mult. Atunci e pregătit sc'i
primească.
O mamă a venit la mine cu fiica ei de unsprezece ani.
Imediat ce am auzit că urina în pat, am mgat-o pe mamă să
iasă din cameră, încredinţat că fetiţa putea să-mi spună sin-
gură povestea ei. Fata mi-a spus că avusese o infecţie la
vezica urinară când era bebeluş, că fusese tratată de un uro-
log, dar că infecţia continuase vreme de cinci sau şase ani,
poate chiar mai mult. Făcuse cistoscopie în mod regulat, de
,..,,.,_....
;:i
;...J
Să ne depăşim li1nitele obişnuite 113
' - J
sute de ori, şi până la urmă focarul de infecţie fusese desco-
perit într-un rinichi. Îi fusese scos acest rinichi şi riu mai avu-
sese infecţii vreo patru ani. Făcuse cistoscopie de atâtea sute
de ori, iar vezica şi sfincterul ei erau atât de dilatate, încât îşi
uda patul noapte de noapte, imediat ce se relaxa în iimpul
somnului. Ziua reuşea să-şi controleze vezica, destul de greu,
cu condiţia să nu râdă. Dacă râdea,. se producea o relaxare şi
îşi uda lenjeria intimă. w
Părinţii ei credeau că, dat fiind faptul că i se extirpase un
rinichi şi nu mai avea infecţii de câţiva ani, trebuia să înveţe
să se controleze. Fata avea trei surori mai mici, care îi spuneau
vorbe urâte şi râdeau de ea. Toate mamele ştiau că. făcea pe ea.
Şi toţi copiii de la şcoală, vreo două--trei mii., ştiau că îşi udă
patul şi că se scapă pe ea când râde. Era calul lor de bătaie.
Fata era foarte inaltă, foarte frumoasă, blondă, cu un păr
toare. Era ostracizată,, ridiculizată; i se cerea mai mult decât
putea să dea. Trebuia să îndure compătimirea vecinilor, zefle-
meaua surorilor ei şi a colegiior de şcoală. Nu putea să .-J
meargă la o petrecere în pijama ori să rămână peste noapte la
rude pentm că îşi uda patul. Am întrebat-o dacă mai fusese 1a
vreun doctor. Mi-a spus că fusese la o mulţime de medici, ....J
înghiţise pastile în cantităţi industriale şi luase tot felul de
medicamente, fără niciun rezuitat.
.__,
I-am spus că nu eram cu nimic diferit de ceilalţi doctori.
Nici eu nu puteam s-o ajut.
- Însă tu ştii deja ceva, doar că nu ştii că ştii. Imediat ce
o să afli ce anume ştii, dar nu ştii că ştii, n-o să mai uzi patul.
Apoi am adăugat:
- O să-ţi adresez o întrebare foarte simplă şi vreau de la
tine un răspuns foarte simplu. Iată întrebarea. Dacă ai fi în
baie şi ai urina, iar un tip ciudat s-ar izbi cu capul de uşă, ce
ai face? .._J
- - Aş încremeni!

r""\
114 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Aşa este. Ai încremeni - şi te-ai opri din urinat. Deci
ştii ceea ce ştiai deja. dar nu ştiai_ că ştiai deja. _şi anume că
poţi să nu mai urinezi în orice rnoment, la orice stimul ales de
tine. Pentru asta nu e nevoie ca un tip ciudat să dea cu capul
_în uşa de la baie. E sufi ientă ideea. Te opreşti. Încremeneşti.
Şi, după ce el pleacă, începi să urinezi.
,..., Ştiu că e foarte greu să ai patul l.lSCat. Poate că o să ai pen-
tru prima oară patul uscat peste două săptămâni. Trebuie să
exersezi mult, cum să începi şi cum să te opreşti. S-ar putea
ca în unele zile să uiţi să exersezi cum să începi şi cum să te
opreşti. E în regulă. Corpul tău v a fi bun cu tine. O să-ţi ofere
întotdeauna ocazii noi. Tot aşa cum pot să existe zile în care
r eşti prea ocupată să exersezi pornirea şi oprirea, dar e în
regulă. Corpul tău o să-ţi ofere întotdeauna ocazii ca să
porneşti şi să te opreşti. M-ar mira tare mult dacă în trei luni
nu ţi-ai mai uda patul deloc. Dar m-ar mira şi dacă peste şase
luni ai continua să-ţi uzi patul. Va f i mult mai uşor să nu uzi
patul prima dată decât să ai patul uscat de două ori la rând. Iar
de trei ori la rând c şi mai greu. Şi e şi mai greu de patru ori
la rând. După asta, totul devine mai uşor. Poţi să ai patul uscat
de cinci, şase, şapte ori, deci o săptămână întreagă. Atunci o
să ştii că poţi să ai patul uscat o săptămână încheiată, apoi
încă o săptămână.
r-. Nu m-am grăbit cu această fetiţă_ Nu aveam altceva de
făcut. Am stat cu ea o oră şi jumătate, apoi am lăsat-o să
plece. Peste două săptămâni, a venit şi mi-a adus un cadou -
primul cadou pc care îl oferea ştiind că nu-şi mai udase patul
(mi-a dăruit o vacă roşie, tricotată). Ţin foarte mult la acest
cadou. Peste şase luni, rămânea peste noapte la prieteni, rude,
la petreceri în pijama, la hotel. Fiindcă cel care face terapia
este pacientul. Eu nu am crezut că avea nevoie de terapie
familia, chiar dacă părinţii erau nerăbdători, surorile îi spu-
neau vorbe urâte, colegii de şcoală râdeau de ea. Eu am simţit
că părinţii trebuiau să se adapteze la faptul că patul ei rămâ-
,-, nea uscat. L a fel şi surorile ei, şi colegii de şcoală - şi vecinii.
·-1;,,: I
···-
ţ
:)
Să ne depăşim lirrtitele obişnuite 115
De fapt, nu' vedeam cum ar fi putut să facă altfel. Nu am con-
siderat că era necesar să-i explic ceva tatălui, mamei, suro-
rilor sau altcuiva. Eu i-am spus fetei ceea ce ea ştia deja, dar
nu ştia că ştie.
Toţi aţi crescut cu ideea că atunci când v ă goliţi vezica uri-
nară o goliţi de tot. Şi credeţi în asta. Important este că fiecare
dintre voi a trecut prin experienţa de a fi întrerupt în timp ce
urinează şi de a opri brusc jetul. Cu toţii trăim această expe-
rienţă - numai că ea a uitat acest lucru. Eu nu am tăcut decât
să-i reamintesc ceva ce ea ştia deja, dar nu ştia că ştie.
Cu alte cuvinte, atunci când faci terapie, iţi priveşti pa-
cientul ca pe un individ, şi oricâtă bătaie de cap le-ar fi dat
p irinţilor, surorilor, vecinilor sau colegilor de şcoală, era în
primul rând problema ei. Tot ceea c e avea nevoie să ştie era
ceva ce ea ştia deja - iar terapia pentru toţi ceilalţi era să-i
las să se adapteze, fiecare în felul lui.
Psihoterapia trebuie să fie orientată către pacient şi către
problema principală. Nu uitaţi un lucru. Că fiecare dintre noi
are limbajul său individual, şi că atunci când asculţi un
pacient, trebuie să-l asculţi ştiind că el vorbeşte o limbă stră-
ină şi că nu trebuie să încerci să înţelegi în termenii limbaju-
lui tău . Înţelege pacientul în limbajul lui.
Aceasta este una dintre povestirile mele preferate, poate
pentru că Erickson începea aproape invariabil cu un comen-
tariu de genul: ,, Sid, povestirea asta o s ă te intereseze în mod
deosebit. " /1.H-am bâtut multă vreme capul până am priceput
mesajul p e care voia să mi-l transmită, dar până la urmă am
reuşit s ă extrag două" mesaje principale.
Primul este că pot învăţa să-mi controlez gândurile, ener-
giile active şi simptomele, de pildă anxietatea. Dar trebuie să
fac asta nu prin puterea voinţei, ci descoperind ce stimuli
sunt necesari pentru a-mi induce „pornirea şi oprirea".
După care trebuie s ăfolosesc ocaziile pentru a exersa „por-
nirea şi oprirea".

116 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Al doilea mesaj este c ă „ toţi aţi crescut cu ideea că atunci
când vă goliţi vezica urinară o goliţi de tot" . .În versiunea
acestei povestiri publicată ·în A Teaching _Seminar with
Milton H. Erickson, editată de .Jejfrey Zeig, Erickson a mai
adăugat câteva propoziţii care clarifică şi mai mult acest al
doilea punct. ,, Tot ce trebuia s ă ştie era că putea să-şi
oprească urinarea în orice moment, dacă avea stimulul potri-
vit. " Şi: ,, Creştem crezând c ă trebuie s ă terminăm. Acest
lucru nu este adevărat, că trebuie s ă continuăm până ter-
minăm. " Am descoperit că o tare atitudine este foarte utilă
pentru realizarea unor sarcini precum scrisul.· Sentimentul
coercitiv că trebuie s ă terminăm poate foarte uşor s ă blo-
cheze .spontaneitatea şi creativitatea. O modalitate mult mai
eji.cientă de a duce ceva la bun .sjărşit este s ă folosim „por--
nirea şi oprirea", după ritmul interior al fiecăruia. Am
descoperit c ă această povestire este foarte utilă pentru a
ajuta pacienţii s ă depăşească diverse blocaje, cum ar f i pana
de inspiraţie a unui scriitor.
Cravata-şnur
Toată viaţa învăţăm să fixăm limite pentru foarte multe
lucruri. Îmi amintesc de Bill Folsey, reporter la KOOL-TV.
Într-o călătorie la Chicago, s-a dus la un restaurant, iar şeful
de sală l-a anunţat că trebuia să poarte cravată - nu şnurul
pe care îl purta el. Bill l-a întrebat:
- Cât ai dat pe cravata dumitale?
- Douăzeci şi cinci de dolari, i-a răspuns şeful de sală.
Iar Bill i-a zis:
- Cravata mea a costat două sute de dolari.
Ospătarul nu ştia ce să creadă. Aşa că Bill Folsey a intrat
în restaurant şi s-a aşezat unde a v r u t - în vreme ce ospătaru!
încerca să analizeze problema. Chestia aia ciudată de la gâtul
lui Bill Folley! O cravată de două sute de dolari! Iar a lui
c:osfase rloar douăzeci si cinci de dolari!
!a
r:'_·- .u
"'·'E
'l•,•
Să ne depăşim lirnitele obişnuite 117
,_;
Deci ai un vis. Iar de fiecare dată când visezi, ai dreptul şi
privilegiul să visezi din nou acel vis, cu o altă distribuţie a
personajelor. În felul acesta, poţi să descoperi multe lucruri ;....
pe care ai fost educat să nu le ştii. Cu multă vreme in urmă,
profesorii ţi-au spus: ,,Uită-te la mine când mi te adresezi.
Uită-te la mine când vorbesc cu tine." Şi tu ai învăţat: ,,Nu
face asta, nu face aia. Îmbracă-te cu hainele potrivite, puneţi
pantofii potriviţi. Leagă-ţi şireturile cum trebuie." O mare
parte din ceea ce am învă.ţat se bazează pe instrucţiuni limi·-
tate, care ne împiedică să ne dezvoltăm înţelegerea - şi
intrăm i'n tipare care ne limitează . . .....,
I-am învăţat pe fiii mei cum să 8.ape un lot cu cartofi -
făcând desene. De fiecare dată când fac desene cu sapa şi
sapă lotul cu cartofi, ei se întreabă care va fi ultimul lor ....
desen. Aşa că fiii mei au învăţat să sape un lot cu cartofi
făcând triunghiuri, apoi mai multe triunghiuri, şi au desco-
perit singuri că puteau să sape cercuri, ci fr e şi litere. __,
Este minunat să donni noaptea, să ai un somn profund şi
odihnitor - şi să descoperi abia peste o săptămât1ă că în acea
_,
noapte ai visat. Nu ai avut cunoştinţă de acel vis - ai aflat
abia peste o săptămână.
Comentariile p e care Erickson le-a făcut după povestirea
cu cravata-şnur ar putea s ă para' irelevante. Defapt, în acest
fel, el repetă şi ne ajută s ă înţelegem mesajele principale din _,
povestire. Primul mesaj este c ă suntem limitaţi în tiparele
noastre de a înţelege şi a acţiona. (,, Îmbracă-te cu hainele
potrivite ... O mare parte din ceea ce am învăţat se bazează ....
p e instrucţiuni limitate. ") A l doilea mesaj este c ă putem s ă
inlocuim instrucţiunile limitate şi limitatoare prin tipare noi -
p e care chiar noi le--am inventat (,, cercuri, cifre şi litere"). fn
.sfârşit, Erickson îşi încadrează comentariile prin sugestia că
ascultătorul va descoperi tipare noi într-un vis. Trebuie s ă
,_,;
aibă încredere în subconştientul său, care va concepe noi
modalităţi de a depăşi limitele obişnuite.

l18 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI .
- Păcatul
O tânără a venit la mine: Fusese educată să creadă că tea-
trele sunt locuri în care fetele sunt seduse, locuri ale păcatu-
-lui. Refuza să intre într-o drogherie din cauză că acolo se vin-
dea tutun, şi Dumnezeu ar fÎ pedepsit-o dacă o vedea într-un
,... loc unde se comercializa tutun. La ,fel, nu bea vin sau cidru,
şi nici vreo altă băutură alcoolică, fiindcă, dacă ar fi băut,
Dumnezeu ar fi trăsnit-o; ar fi trăsnit-o şi dacă fuma o ţigară.
,... M-am interesat de locul ei de muncă. Lucra pentru un
medic care tăcea parte din biserica ei. O plătea cu o sută de
dolari pe lună.· Pc vremea aceea, salariul mediu era de două
sute şaptezeci de dolari pe lună. Lucra pentru ci de zece ani,
dar continua să primească doar o sută de dolari pe lună. iar
viteza ei de dactilografiere era de numai douăzeci şi cinci de
cuvinte pc minut.
Locuia cu părinţii, care o păzeau ca pe ochii din cap - să
nu cadă în păcat. Făcea o oră până la serviciu, lucra acolo opt
orc, câteodată stătea peste program, fără să fie plătită supli-
mentar. Mai făcea o oră până acasă. Şi muncea şase zile pe
.-. săptămână. Duminica se ducea la biserică - unde stătea
toată ziua. Era o familie foarte rigidă şi limitată.
,-. Când a ieşit din cabinetul meu după prima şedinţă, soţia
mea, care rareori face comentarii la adresa pacienţilor, m-a
întrebat:
- Cine era individa aia insipidă, a adus-o pisica?
- O pacientă de-a mea.
Am stat de vorbă cu fata şi am convins-o că viaţa e plină
de capcane şi că de moarte nu scapă nimeni, iar dacă Dum-
nezeu a hotărât ca ea să moară la un moment dat, eram sigur
că n-o să moară din cauza fumatului, dacă Dumnezeu nu era
pregătit s-o primească. Am pus-o să fumeze o ţigară. A tuşit
mult, dar Dumnezeu nu a trăsnit-o! Chiar nu a trăsnit-o!
... Lucrul ăsta a surprins-o.
T"
Să ne depăşim li.mitele obişnuite 119
Apoi i-am sugerat să se ducii la cinema. I-au trebuit două
săptămâni până şi-a făcut curaj. Mi-a spus, cu toată sinceri-
tatea:
- Dumnezeu o să mă trăsnească dacă mă duc într-un loc
al pierzaniei.
J-am spus că dacă Dumnezeu nu o trăsnea era pentru că
nu-i venise vremea să moară şi că şi eu mă îndoiam că i-ar fi
venit vremea să moară. Voia să fie amabilă şi să-mi spună ce
film a văzut? A revenit după ce văzuse Doamna şi vagabon-
dul. Nu eu am ales spectacolul.
Mi-a spus:
- Probabil că biserica s:e înşală. Nici măcar un lucru din
filmul acela nu a fost rău. Nu am vă,mt oameni depravaţi care
să campă fetele tinere. Mie filmul mi s-a părut amuzant.
Jar eu i-am zis:
- Eu cred că biserica ţi-a dat o idee falsă despre filme.
Nu cred că biserica a fă.cut-o intenţionat. Cred că biserica a
făcut-o din ignoranţă.
Şi au mai fost şi alte filme care i s-au părut interesante - -
în special musicaluri. Apoi, într-o zi, i-am spus:
- Cred că ai făcut destule progrese ca să bei un pic de
whiskey.
· - Cu siguranţă că Dumnezeu are să mă trăsnească, a repli-
cat ea.
Iar eu i-am zis:
- Mă îndoiesc . Nu te-a trăsnit când te-ai dus Ia cinema
sau cârni ai fumat o ţigară. Să vedem dacă. o să te trăsnească
dacă bei puţin whiskey.
A băut whiskey şi a tot aşteptat ca Dumnezeu s-o trăs-
nească. Apoi mi-a zi.s:
- - Cred că trebuie să fac nişte schimbări i'n viaţa mea.
Cred că ar fi bine să mă mut din casa părinţilor şi să-mi iau
un apartament al meu.
l-am spus:

120 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Şi trebuie să ţi -.c-auţi un loc de r,nuncă mai bun. Trebuie
să înveţi să d,ictilografiezi. Şi să t_e muţi într:.-un apartament
numai al tău. Nu îţi permiţi financiar, aşa că nu ezita să-i rogi
pe părinţi să-l plătească ei. O să-ţi ·faci singură de mâncare şi
.o să închiriezi o maşină de scris. Dimineaţa, imedÎat după ce
te trezeşti, fugi la maşina de ·scris, primul lucru pe care-l faci„
şi scrii: ,,E o zi minunată de iunie." După care te duci la baie,
te speli pe dinţi şi scrii la maşină altă propoziţie scurtă, dac-
tilografiind cu cea mai mare viteză. Fiecare propoziţie trebuie
să. fie foarte scurtă. Apoi începi să te îmbraci. Înainte să ter-
mini cu îmbrăcatul, mai baţi la maşină o propoziţie. Când ter-
mini de îmbrăcat, mai scrii o propoziţie scurtă. Începi să
pregăteşti micul dejun, şi mai baţi o propoziţie scurtă când
ajungi la jumătate cu pregătirile. Te aşezi la masă şi, înainte
să termini de mâncat, te ridici şi scrii o propoziţie scurtă -
de fiecare dată dactilografiind cu viteză maximă. Poţi să exer-
sezi cu aceste întreruperi, de fiecare dată la viteză maximă, şi
vei învăţa să dactilografiezi mult mai rapid.
Peste trei luni, ajunsese la optzeci de cuvinte pe minut.
Cât despre prepararea mâncărurilor, mi--a spus:
- M-am gândit să fac nişte orez, şi am zis să pun pe foc
o cană de orez. Am aşezat orezul într-o oală şi am adăugat
apă. Apoi a trebuit să iau altă oală, deoarece cana de orez
umpluse toată oala aceea mare. După care a fost nevoie de
alte două oale. Nu ştiam că orezul se umflă aşa de mult.
- Sunt multe lucruri care trebuie învăţate despre gătit,
i-am zis.
Am pus-o să facă fasole. A măsurat cana de fasole cu
multă grijă, iar fasolea s-a umflat, s-a făcut o cantitate uriaşă.
Până la urmă, a ajuns o bucătăreasă bună, a renunţat la bise-
rică şi le-a spus părinţilor:
- O să mai vin în vizită din când în când. Acum am un loc
de muncă bun. Câştig două sute şaptezeci de dolari pe lună şi
nu am de mers decât câteva zeci de metri până la serviciu.
.
''tJ
'
Să ne depăşim limitele obişnuite 121
Apoi a venit la mine şi cam tot atunci doamna Erickson
m-a întrebat:
- - Milton, te-ai specializat în blonde frumoase? -
- - Pe ea mi-a adus-o pisica de data asta, am lămurit-o cu.
Fiindcă s-a dovedit că -fata aceea era, de fapt, foaiie fru- , _ j
moasă. A luat lecţii de muzică şi îi plăcea ce făcea la serviciu.
Apoi a venit iar la mine, peste câteva luni, şi mi-a zis:
- Doctore Erickson, vreau să mă îmbăt şi vreau să ştiu _;
cum să fac asta.
l-am spus:
- Cel mai bun mod de a te îmbf1ta este să-mi promiţi că
nu o să foloseşti telefonul, că o să "incui uşa şi că nu o mai
descui, şi că o să rămâi în apartamentul tău. Ia o sticlă de vin
şi savurează-l, picătură cu picătură, până îl bei pe tot.
Peste câteva zile, s-a întors şi mi-a zis:
- Mă bucur că m-aţi pus să vă promit că nu o să folosesc ...
telefonul, fiindcă am vrut să-mi sun toţi prietenii şi să-i invit
la mine ca să ne îmbătăm împreună. Iar asta ar fi fost cumplit
Şi am vrut să. ies în stradă şi să cânt. Dar v--am promis că o să . _ j
încui uşa şi o s-o las încuiată. Sunt aşa de fericită că m-aţi
făcut să vă promit toate astea. Să ştiţi că a fost distractiv să
mă îmbăt, numai că a doua zi m-am trezit cu o migrenă groaz- .....
nică. Nu cred că vreau să mă mai îmbăt vreodată.
l-am spus:
- Bucuria de a te îmbăta are un preţ, iar acesta este o
migrenă - mahmureala. Eşti liberă să fii mahmură ori de
câte ori doreşti. ...
- Nu mai vreau să fiu· mahmură, mi-a zis.
Peste un timp, s-a măritat. Acum nu mai ştiu nimic despre ea.
Cred că este foarte important să iei pacientul în serios şi să
vii în întâmpinarea dorinţelor lui. Să nu fii un judecător rece
şi dur. Să admiţi că oamenii au nevoie să înveţe tot felul de
lucruri, iar tu nu ai competenţa necesară pentru a-i învăţa . _ j
toate lucrurile de care au nevoie. Că pot învăţa multe pe cont

1
. , 1·
122 . VOCEA M E A TE VA ÎNSOŢI .
,- propriu. Aşa cum, fă1'ă·în<loială, a învliţat această fată. Plus că,
în general, surit uiniitor de politico.şi când se află în transă.
r-, Determinaţi-i să încalce interdicţiile! Aceasta este una
dintre regulile p, incipale ale lui Erickson pentru a trata
multe tipuri de complexe simptomatice, inclusiv fobiile şi stă._
r rile de inhibiţie. Mai întâi, când ne sc;hiţează istoricul, Erickson
are grijă s ă scoată la iveală semne ale limitărilor, rigidităţi-
lor, ., -eturilor" înguste. Apoi, folosin d convingerile pacien-
ţi/o,; acţionează pentru a-i determina s ă încalce interdicţiile.
Aici, Erickson prezint ă situaţia unei tinere care este
extrem de limitată. Limitcfrile ei sunt percepute ca fiind
r-
cauzate de rigiditatea bisericii şi de educaţia primită în fami-
lie. Desigur, ele ar putea foarte bine s ă fie cauzate şi de cri-
tica din interior. Metoda esenţială prin care Erickson o ajută'
să-şi încalce interdicţiile, să-şi lărgească experienţele despre
lume, să-şi construiască abilitatea de a trăi independent;
,... fiindu-ş i sufkien tă sieşi, este de a-i induce s ă se pună p e sine
în situaţii noi. În aceste situaţii noi, ea învaţc1 din propria-i
experienţă, nu din ce-i dicteaz ă alţii, care sunt defapt limită-
rile ei. De asemenea, învaţă cum s ă manipuleze diferite sub-
stanţe, de pildă orezul.
Desigw: Erickson, în mod tipic, atunci când vorbeşte
,-, despre modul în care se umflă orezul şi fasolea, seamăn ă idei
universale despre expansiune. De fapt, întreaga povestire
poate f i văzută ca o ilustrare a expansiunii unei personalităţi
foarte mici într-una mult mai mare. Venitul ei creşte de la o
sută de dolari p e lună la două sute şaptezeci de dolari p e
lună. Personalitatea ei înfloreşte, iar acest lucru este vizibil
,...
în aspectul ei exterior, în aşa măsură încât se transformă
dintr-o „individ ă insipid ă" într-o „ blondă frumoa să''.
Pacienta chiar reuşeşte să-şi descopere propriile limitări - -
r
din experienţă. De pildă, ea învaţă' din experienţă cum e s ăf i i
mahmur. În cele din urmă, Erickson ne oferă un indiciu
de pre cum îi convinge el p e oameni s ă facă· lucruri p e care
;;s
Să ne depăşim limitele obişnuite 123
în mod obişnuit nici nu s-ar gândi s ă le facă. E l ne explică:
,,În general, sunt uimitor de politicoşi când se aflii în transă."
Punând accent p e impulsuri şi p e senzaţii fn detrimentul
intelectului şi al conceptelor, Erickson încearcă de fapt s ă
corecteze dezechilibrul care apare la multe persoane. Aşa
cum mi-a spus o dată: ,, La copii, trupul încearcă s ă ţină
pasul cu picioarele. La adulţi, picioarele încearcă s ă ţină
pasul cu trupul (şi capul). "
Slăbeşti - - te îngraşi - - slăbeşti
O femeie a venit la mine şi mi-a spus:
- - Cântăresc 80 de kilograme. Am urmat sute de diete la
recomandarea medicilor, şi au dat rezultate. Vreau să cântă-
resc 60 de kilograme. De fiecare dată când ajung la 60 de
kilograme, dau iama prin bucătărie şi sărbătoresc succesul. Şi
mă îngraş la loc imediat. Acum am iar 80 de kilograme. Puteţi
să folosiţi hipnoza ca să mă ajutaţi să scad la 60 de kilo-
grame? Am revenit la 80 de kilograme pentru a suta oară.
I-am zis că da, puteam s--o ajut să piardă î'n greutate prin
hipnoză, dar n-o să-i placă ceea ce fac.
Mi-a răspuns că ea vrea să aibă 60 de kilograme şi că nu-i
pasă cc anume fac.
l-am zis că o să fie destul de neplăcut.
- O să fac tot ce ziceţi dumneavoastră, mi-a spus.
- În regulă. Vreau să-mi promiţi solemn că o să-mi urmezi
sfatul întocmai.
Mi-a promis imediat şi i-am indus o stare de transă. I-am
explicat încă o dată că n-o să-i placă metoda prin care vreau
să-i reduc greutatea şi am rugat-o să-mi promită, solemn, că
o să--mi urmeze sfatul. Mi-a promis.
Apoi i-am spus:
- Lasă-ţi inconştientul şi conştientul să asculte. Iată cum
vei proceda. În clipa de faţă, cântăreşti 80 de kilograme.

124 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Vreau să te îngraşî. -10 ·kilograme, iar când ajungi la 90 de
kilograme, după cântarul meu, poţi începe .să slăbeşti.
M-a rugat e fe ctiv în genunchi să o eliberez de promisiunea
pe care mi-o făcuse. Cu fiecare sută de grame pe <?are o lua în
greutate insista din cc în ce mai -mult să-i permit să înceapă
cura de slăbire. Era extrem de nefericită când a ajuns la 85 de
kilograme. Când avea 85 de kilograme, m-a implorat să o
eliberez de promisiune. La 89,5 kilograme, mi-a spus că mai
avea doar un pic până la 90 de kilograme, dar eu am insistat
să ajungă la 90 de kilograme.
Când a atins 90 de kilograme, era foarte fericită că putea
începe să slăbească. Iar când a ajuns la 60 de kilograme, mi-a
zis:
- N-o să mă mai îngraş niciodată.
Tiparul ei fusese să slăbească, apoi să se îngraşe la loc. Eu
am inversat acest tipar şi am făcut-o să se îngraşe şi apoi să
slăbească. A fost foarte mulţumită de rezultatul final şi s-a
menţinut la acea greutate. N u voia să mai treacă niciodată
prin chinul cumplit de a se îngrăşa 1O kilograme.
Pentru această pacientă, faptul că se îngraşă nu mai este
un act de revoltă sau expresia unui lucru p e care vrea să-l
facă. A devenit ceva ce este forţată s ăfacă. Prin urmare, aşa
cum până atunci fusese supărată că trebuia s ă slăbească,
acum era supărată că trebuia s ă se îngraşe.
În „Păcatul", Erickson a ilustrat faptul că, uneori, este
necesar s ă ajuţi pacientul s ă „încalce interdicţiile". Aici, el
arată că este util să-i determini p e pacienţi să-şi schimbe
tiparul. În acest caz, el nu a făcut decât s ă o determine să-şi
inverseze tiparul de a slăbi şi de a se îngrăşa. După ce afăcut
asta, nu mai putea s ă treacă prin aceeaşi succesiune în mod
repetat, aşa cum făcuse toată viaţa ei. Se pare că învăţase s ă
i
f e capabilă' s ă accepte s ă se îngraşe doar până la 80 de kilo-
grame. Vedem acest lucru la mulţi pacienţi care au probleme
cu greutatea. Ei prezintă un nivel de toleranţă, iar când îl
···.
:
...J
Să ne depăşim limitele obişnuite 125
'-J
ating simt imperios nevoia s ă slăbească. Erickson a reuşit s ă
facă acest nivel de toleranţă intolerabil, determinând-o să-l
depd \·ească.
Această metodă de a inversa tiparele sau de a privi lucru-
rile invers este una dintre metodele pr ferate de Erickrnn
pentru a schimba programările mentale. Îi plăcea s ă le arate
. _ )
pacienţilor o carte intitulată Topsys & Turvys, scrisă de
Peter Newell, în care povestirile şi ilustraţiile işi schimbă
semnţficaţia dacă întorci cartea invers.
O metodă fantastică de a· ţine regim
O aJtă fată era supraponderală, şi încă mult. 1-am explicat:
- Eşti supraponderală şi ai ţinut diete peste diete, fără
niciun rezultat. Şi mi-ai spus că poţi să ţii regim o săptămână,
sau două săptămâni, chiar trei săptă.mâni, după care te laşi
păgubaşă şi începi să te ghiftuieşti. Apoi te apucă disperarea, ...
şi mănânci şi mai mult.
O să-ţi dau o reţetă medicală. Continuă dieta p e care ţi-a
prescris-o medicul tău. Ţine regim două săptămâni sau trei .._.
săptămâni, dacă poţi. După care, în duminica celei de-a treia
săptămâni, mănâncă atât cât te ţine stomacul, e ordin de la
medic. Oricât de mult ai mânca, nu are cum să compenseze
ce ai slăbit în cele trei săptămâni. Şi poţi mânca fără să te
simţi vinovată, fiindcă medicul ţi-a ordonat să te ghiftuieşti
toată ziua de duminică. Luni, revii 1a regim. Ţine-1 trei săptă-
mâni, dacă poţi, apoi mai înfulecă o zi întreagă, fără senti-
mentul vinovăţiei. u
În ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o, îmi spune către-
buie să existe o metodă mai bună de a ţine regim decât să-şi
controleze foamea trei săptămâni. Vrea să-i fie foame în fie-
care zi, vrea să savureze mâncarea şi să se bucure de canti-
tatea potrivîtă în fiecare zi. Zilele în care s-a ghiftuit i-au dat
forţa de a ţine regim în acele trei săptămâni.
,,-,
126 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
Acest mod de ab.ordare se înscrie în categ;oria „prescrie-
,-,
rea simptomului ". Erickso11 i-a spus pacientei s ă f a c ă exact
ceea ce ea făcea deja - s ă ţină regim trei săptămâni, ,, când
era capabilă", apoi s a s e ghiftuiască. Nu se schimba decât
r-
. durata de timp cât se ghiftuia. Dacă un tipar poaie f i schim-
bat, oricât de puţin, există posibilitatea schimbării în conti-
I""" 1iuare. Aşa cum am văzut de multe pri, aceasta este una din-
tre metodele terapeutice de bază ale lui Erickson - iniţierea
unei :chimbări mici.
r--
Vizitarea obiectivelor turistice
O femeie mi a spus că voia să fac ceva în legătură cu greu-
tatea ei corporală. M-am uitat la unghiile ei. Avea unghii
lungi, roşii. Cred că li se face reclamă ca „Unghii". Le lipeşti
cu un adeziv. Sunt foarte lungi. Toată grăsimea aia, şi unghi-
ile lăcuite cu roşu!
[-am spus:
- Pot să vă ajut, dar va trebui să fiţi cooperantă. O să vă
urcaţi pe Squaw Peak.
e-"'I
- La răsăritul soarelui? m-a întrebat ca.
-Da.
- Păi, mi-ar plăcea să mai fie cineva cu mine, mi-a zis.
,.., - Vă plângeţi că băiatul dumneavoastră de şaisprezece
ani cântăreşte cu 50 de kilograme mai mult decât ar trebui.
Luaţi-l şi pe el. Daţi-i un exemplu bun.
Data viitoare când ne-am văzut, mi-a zis:
- Să ştiţi că nu cred că vreau să slăbesc, şi ştiu că nici fiul
meu nu vrea. Vă supăraţi dacă încetez să. mă mai mint sin-
gură?
- Câtuşi de puţin, i-am răspuns.
j;
o altă femeie mi-a dat telefon şi mi-a spus:
- Mi-e ruşine să vin la dumneavoastră pentru consultaţie.
De doi ani îmi neglijez soţul, familia, copiii. Stau în bucătărie
Să ne depăşim limitele obişnuite 127
şi înfulec tot ce îmi cade sub ochi. Soţul meu îi duce pe copii
la şcoală şi îi aduce acasă. El face toate cumpărăturile, iar eu
pregătesc mâncarea şi înfulec. Am mult peste greutatea nor-
mală. Nu vreau să mă vedeţi cum arăt.
Iar eu i-am zis:
- Vreţi să slăbiţi. Vă neglijaţi copiii şi soţul de doi ani de
zile. În cazul acesta, de ce nu luaţi dumneavoastră copiii de la
şcoală? Ei 11--or să piardă nimic dacă faceţi asta. Soţul câştigă
destul cât să vă permiteţi să aveţi maşina dumneavoastră.
Luaţi copiii de la şcoală; urcaţi-i în maşină şi vizitaţi obiec-
tivele turistice din Arizona, New Mexico, Utah, California şi
din oricare alt loc unde se cultivă bumbacul. Puneţi-i pe copii
s&î citească broşuri istorice şi geografice atunci când faceţi
aceastil călătorie. Cazaţi-vă la moteluri unde nu aveţi acces la
bucătărie. O să f iţi prea ocupată să aveţi grijă de copii ca să
mai aveţi timp să mâncaţi. La cât câştigă soţul dumneavoas-
tră în prezent, poate să vină şi el în fiecare weekend. Familia
chiar poate să se bucure de vacanţă vreme de un an.
Peste un an, m-a sunat şi mi-a spus:
- - Am revenit la greutatea normală. Sunt interesată de
copiii mei. Îmi iubesc soţul şi vreau să-mi reiau îndatoririle
casei. Mai e nevoie să vizitez şi alte locuri?
- - Numai dacă mai luaţi în greutate, i-am răspuns.
- - Staţi liniştit, domnule doctor. Mi-am făcut suma. Acum
vreau sii-mi văd copiii crescând şi vreau să mă ocup de gos-
podărie. Copiii s-au distrat, dar eu am dreptul s.ă fiu acasă. Şi
o să-mi apăr acest drept.
Nu am primit niciun fel de onorariu şi nu am întâlnit-o
niciodată. Însă toată familia a făcut terapie fără ca eu să-i fi
văzut măcar.
Când atingi punctul vital al pacientului, acesta fie reacţio-
nează şi se face bine, fie nu.
Tocmai am văzut trei moduri diferite în care Erickson a
rezolvat probleme legate de obezitate. ln fiecare caz, el a

128 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
găsit o zonă dţferită asupra căreia să-şi concentreze propria
atenţie şi p e cea a_pacientului._ Desigur, în ţoate cele trei
cazuri rezolvate cu succes; elementul motivaţiei a fost impor-
tant, iar Erickson l-a stabilit de la început. În cazul femeii
care nu era motivată, acest element a fost stabilit foarte uşor
atunci când ea nu a vrut s ă urmeze sugestia simplă de a se
urca p e Squaw Peak. Erickson ghicise deja că femeia era
leneşă şi autosuficientă; având în vedere aspectul ei general,
inclusiv unghiile artificiale, ostentative.
Şi în următoarele două povestiri elementul motivaţiei este
extrem de important.
Alcoolicul tău trebuie să fie sincer
Un bărbat foarte bine situat financiar a venit la mine şi
m1-a spus:
- Sunt alcoolic. Vreau să mă las de băut.
l-am zis:
- Ei bine, aş vrea să ştiu câteva lucruri despre dumnea-
voastră. Sunteţi căsătorit?
- Da, foarte căsătorit, mi-a răspuns el.
- Cum adică „foarte căsătorit"?
- Păi, avem o reşedinţă de vară, o cabană, la cincispre-
zece kilometri de oraş. E un loc frumos. Am avut bani, aşa că
am plătit ca să fie aranjată frumos. Stau acolo cu soţia câte
două-trei săptămâni. Putem prinde păstrăvi din râu dacă oe
scoatem undiţele pe fereastră. Nu există telefon. Civilizaţia e
la o depărtare de cincisprezece kilometri. Casa e mobilată
frumos. Avem o grămadă de mâncare şi de băutură. În fiecare
vară, eu şi soţia mea stăm acolo cam trei săptămâni, umblăm
goi peste tot şi ne bucurăm cu adevărat de viaţă.
I-am spus:
- Bine,· o să vă fie foarte simplu să nu mai fiţi alcoolic.
Trimiteţi-o pe soţie la cabană şi spuneţi-i să încarce în maşină
toate sticlele de băutură. Încărcaţi în maşină şi toate hainele
-
Să ne depăşim limitele obişnuite 129
dumneavoastră. Luaţi toate hainele care mai sunt pe acolo şi
aduceţi-le înapoi în Phoenix.
Poate să roage o prietenă să o ducă acolo cu maşina, noap- '-'
tea, şi să-i dăruiască toate hainele ei acestei prietene. Iar dum-
neavoastră şi soţia puteţi să petreceţi acolo două săptămâni,
trei săptămâni încântătoare, hrănindu-vă cu păstrăvi şi fără să .....;
mai puneţi gura pe băutură. Ştiu că n-o s-o luaţi pe jos prin
deşert, cale de cincisprezece kilometri, după o sticlă de băutură. w
Şi el mi-a zis:
- Domnule doctor, cred că m-am înşelat când v-am spus
că vreau să mă las de băut.
Ar fi fost însă modalitatea perfectă. Numai că alcoolicul
tău trebuie să fie sincer.
Folosind expresia „ alcoolicul tău.", Erickson subliniază
crezul său potrivit căruia un terapeut, după ce a acceptat un
pacient, îşi asumă o foarte mare responsabilitate în ceea ce :.....
priveşte progresul acestuia. Dacă tu, ca terapeut, ai acceptat
,
un pacient, el devine „ alcoolicul tău". Cum bărbatul din poves-
tire a rt;/uzat s ă urmeze recomandarea lui Erickson, el nu afost ....
acceptat ca pacient, rămânând asţfel propriul său alcoolic.
Un divorţ în termeni amiabili
lată un caz în care l-am văzut pe soţ o singură dată. Asta
'-
din pricină că m-am îmbolnăvit. N-am mai primit pe nimeni
vreme de două luni .
A venit la mine un soţ şi mi-a spus:
- Sunt singur la părinţi. Tata este preot la o biserică creş-
tină foarte strictă. Am fost educat să cred că fumatul este un
păcat, să. mergi la cinematograf este un păcat. De fapt, am fost ....,J
educat să cred că aproape totul este un păcat Foarte puţine
sunt lucrurile pe care le poţi face. Cât am studiat medicina,
am avut grijă să nu comit vreun păcat. Am cunoscut-o pe -...J
unica fiică a unui preot aparţinând aceluiaşi cult, care primise
 130 ·VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
aceeaşi educaţie ca şi. mine. Ne-am .îndrăgostit unul de altul.
Părinţii noştri au fost încântaţi şi au organizat pentru noi o
nuntă minunată. Au pus mâriă de ia mână şi ne-·au plătit luna
de miere în acelaşi hotel în care. şi-o petrecuseră şi părinţii
r-
unuia dintre noi. Era situat la 230 de kilometri de localitatea
noastră de baştină.
,.... Iarna era în toi în Indiana, iar temperatura coborâse sub
• I
zero grade. Am făcut nunta seara, după care a urmat o petre-
cere frumoasă. Pe la ora zece sau unsprezece, eu şi soţia mea
ne-am urcat în maşină şi am pornit spre respectivul hotel, cale
de 230 de kilometri. După ce parcurseserăm vreo trei kilo-
metri, radiatorul maşinii s-a defectat, aşa că atunci când am
r ajuns la hotel, după ce am mers 230 de kilometri, eram înghe-
ţat bocnă. Eram amândoi supăraţi şi obosiţi. Maşina se stri-
case şi nu ştiam dacă o puteam repara. Plus că trebuia să
schimb cauciucul de rezervă.
Când am ajuns, am urcat în cameră şi eu am deschis uşa.
Stăteam în prag şi ne uitam unul la altul.
n Ştiam amândoi ce avem de făcut, dar eram aşa de obosiţi,
aşa de nefericiţi şi de îngheţaţi. Soţia mea a făcut primul pas.
Şi-a luat valiza, a aprins lumina în baie şi a stins· lumina în
cameră. S-a dezbrăcat în baie, a stins lumina şi a ieşit de
acolo în pijama. Pe întuneric, a venit şi s-a vârât în pat.
Aşa că mi-am luat şi eu valiza, am intrat în baie, am aprins
lumina, mi-am pus pijamaua, am stins lumina şi, pe întuneric,
m-am urcat în pat de cealaltă parte. Stăteam amândoi şi aştep-
tam. Ştiam ce aveam de făcut, dar nu încercam să luăm o
decizie în sensul ăsta, nu voiam decât să nu ne mai fie frig, să
nu mai fim nefericiţi şi obosiţi.
Am stat aşa toată noaptea şi am încercat să dormim măcar
un pic, să ne hotărâm.
Într-un târziu, pe la unsprezece dimineaţa, ne-am făcut
n. suficient curaj pentru consumarea căsătoriei, dar n-a fost o
plăcere pentru niciunul dintre noi. După acel prim act sexual,
ea a rămas însărcinată. De atunci, am tot încercat să învăţăm
Să ne depăşim lirrritele obişnuite 131
cum să fac,em dragoste amândoi, însă e prea târziu. A m stat
de vorbă, şi imediat după naşterea copilului, luna următoare,
după controlul de şase săptămâni, vrem să divor1ăm în ter-
meni amiabili. Nu vreau să fie şi divorţul la fel ca însurătoa-
rea. Regretăm amândoi că mariajul nostru nu a mers. Copilul
rămâne la ea, şi o s-o ajut să-l crească. Se întoarce cu copilul
la părinţii ei. Eu nu ştiu încotro s-o apuc.
l-am zis:
- În regulă. Este într-adevăr o căsnicie nefericită, la care
voi nu aţi reuşit să vă adaptaţi. Lucrurile s-au complicat când
ea a rămas însărcinată. Vă sugere.z să divorţaţi în termeni
amiabili. Acum o să vă explic cum faceţi acest lucru.
Şi am continuat:
- Mergeţi în Detroit şi aranjaţi pentru o cină intimă şi
pentm o cameră într-un hotel. Angajaţi o doică care să aibă
grijă de copil după controlul de şase săptămâni al soţiei.
Explicaţi-i soţiei că e timpul să demaraţi pregătirile pentru un
divorţ amiabil şi că trebuie să vă despărţiţi în aceşti termeni.
Duceţi-o la Hotelul Statler; nu mă interesează cât costă.
Închiriaţi un salon privat şi luaţi o cină minunată, cu lumânări
şi, ordin de la medic, cu o sticlă de şampanie. Şi beţi amân-
doi din acea sticlă de şampanie.
La sfărşitul cinei - să nu fie mai târziu de ora zece - ,
mergeţi la recepţie şi cereţi cheia de la cameră. O să vă con-
ducă băiatul de serviciu. Când ajungeţi la etajul respectiv,
daţi-i băiatului o bancnotă de cinci dolari şi spuneţi-i să spele
putina. O să priceapă la ce vă referiţi. Apoi mergeţi în camera
de hotel, descuiaţi uşa, luaţi-vă mireasa în braţe, treceţi-o pra-
gul, încuiaţi uşa la loc, fără să o lăsaţi din braţe, traversaţi
camera şi aşezaţi-o pe marginea patului. Şi spuneţi-i: ,,Vreau
să te sărut de rămas-bun." Sărutaţi-o cu tandreţe, apoi faceţi
următoarea remarcă: ,,Sămtu] ăsta a fost pentru tine, acum
vreau unul şi pentru mine." Puneţi mâna pe genunchiul ei,
prelungiţi un pic sărutul, apoi scoateţi-i pantoful. Pe urmă
spuneţi-i: ,,Încă un sărut, pentru noi amândoi." Vă strecuraţi
 132 VOCEA MEA TE VA ÎNSOT!
mâna pe sub rochia ci, o lăsaţi să alunece în jos, şi îi scoateţi şi
celălalt pantof. Apoi,. cu şampanie _şi cu glandele. endocrine ale
amândurora, lucrurile vor începe să se lege. Descheiaţi-i bluza
şi sărutaţi-o din nou. Scoateţi-i un. ciorap, apoi sărntaţi-o iar.
I-am descris în detaliu cum ·să-si , seducă soiia.
'
vară, m-am înzdrăvenit după boală, dar ei dispăruseră amân-
Până în
doi. Peste câţiva ani,. ţineam nişte, prelegeri la Universitatea
Emory. Un tânăr a venit şi mi-a spus:
- Ne-ar face mare plăcere să cinaţi cu noi.
- Îmi pare rău, dar nu mă lasă biletul de avion, m-am
scuzat eu.
- O să fie foarte dezamăgită, mi-a zis atunci.
Nu pricepeam de cc să fie dezamăgită o familie pe care nu
o cunoşteam.
- După câte văd, nu mă recunoaşteţi, a continuat tânărul.
- Aşa este, nu vă recunosc, am admis eu.
- Dar vă amintiţi cu siguranţă de o cină pe care ne-aţi
recomandat-o, mie şi soţiei, la Hotelul Statler din Detroit,
m-a lămurit el.
- Da, îmi amintesc, i-am zis.
- Acum avem doi copii, iar al treilea e pc drum, a adău-
gat el.
Când oamenii vin la voi şi spun că vor să divorţeze, poate
că, de fapt, nu vor lucrul ăsta.
Soţul şi soţia din această povestire seamănă, în multe
privinţe, cu tânăra din „ Păcatul". Din cauza educaţiei rigide,
plină de constrângeri, p e care au primit-o de la părinţi, au
nevoie de îndrumări foarte precise pentru a-şi depăşi bara-
jele deprinse. in plus, au suficient respect f a ţ ă de autoritate
pentru a urma astfel de instrucţiuni. Totuşi, ne putem întreba:
„De ce ne \ ' fJUne Erickson această povestire? Noi suntem
suficient de experimentaţi ca s ă ştim cum s ă seducem o
femeie. Există oare un mesaj secret în această povestire?"
Să ne depăşim limitele obişnuite 133
'--I
Sigur că există. Sunt mai multe mesaje. Cel mai evident este
următorul: cea mai bună metodă pentn, a-i da cuiva posibili-
tatea siî-şi schimbe reacţiile este să-i spui s ăf a c ă ceea ce face :......
deja sau, ca în cazul de faţă, ceea ce plănuieşte să.facă. Apoi
introduci ceva diferit, de pildă o schimbare de decor sau de
atmmferă. Nu eziţi s ă dai instrucţiuni sau s ă oferi informaţii.
--
(dacă subiectul eşti tu, obţii informaţii importante.)
Esenţial în această povestire este crezul lui Erickson că ....i
avem cu toţii în noi capacitatea şi resursele pentru a rezolva
probleme şi neînţelegeri. Uneori, nu avem nevoie decât de
stimulul unei mici schimbări.
În,cepi să rostogole ti mingea
.....J
O fată de doisprezece ani nu mai e un copil. Am avut o ast-
r
fel de pacientă pe care am demonstrat o tehnică pur şi simplu
copilărească. Mi-a dat telefon şi mi-a spus:
- - Am avut paralizie infantilă şi am uitat cum să-mi mişc
braţele. Puteţi să mă hipnotizaţi şi să mă învăţaţi dumnea-
voastră?
1--am spus mamei ei să o aducă la cabinet, şi a venit cu ea.
M-am uitat la fată. Pentru o fată de doisprezece ani, avea un
bust foarte bine dezvoltat, doar că sânul drept era sub braţ.
Am pus-o pe mamă să o dezbrace pe fată până la brâu şi i-am
cercetat tot torsul ca să văd în ce stare sunt muşchii.
I-am spus că trebuie să se aşeze în faţa unei oglinzi de trei
ori pe zi, goală până la brâu, şi să se strâmbe la imaginea ei
reflectată.
- Vrei, te rog, să cobori ambele colţuri ale gurii? Aşa,
mai fă o dată., simte cum ţi se mişcă pielea dle pe piept. Eu pot
să fac asta doar cu o parte a feţei.
I-am spus să se aşeze în faţa unei oglinzi de trei ori pe zi,
timp de douăzeci de minute, şi să-şi coboare colţurile gurii.
Cu alte cuvinte, să contracte muşchiul platysma .
 134 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Chiar t ebuie să stau în faţa unei oglinzi? m-a întrebat
,..,
fata.
- Unde ţi-ar plăcea să stai? am întrebat-o.
- Mi-ar plăcea să-mi imaginez un program de ţeleviziune.
I'""'
Urmărea deci un program ima·ginar la un televizor imagi-
nar. A început să facă exerciţii cu muşchii platysma, şi îi
I'"""\ plăcea să se uite la televizorul imaginar în timp ce se strâmba.
Atunci când începi să mişti un muşchi, tendinţa este ca
-- acea mişcare să se extindă şi la alţi muşchi. Tu încerci să mişti
un singur deget. Dar începi să extinzi mişcarea, fără să vrei.
Şi braţele fete_i au început să se mişte.
Sânul drept s-a deplasat de sub braţul ei pe o latură a piep-
tului. Acum fata este avocat pledant.
-
Comentariile lui Erickwn la acest caz ne oferă suficiente
explicaţii. El iniţiază şi de data aceasta o schimbare mică,
aparent adiacentăproblemei vizate, incapacitatea de a mişca
braţele. El îşi foloseşte cunoştinţele de anatomie in mod indi-
rect, pentru a o determina pe pacientă să-şi contracte muşchii
pectorali, care au desigur legătură cu braţele (mai ales pec-
...,
toralul mare). De ce nu i-a jpus fetei pur şi simpiu să-şi
folosească muşchii braţelor? Ştia că, în timp, ea ajunsese la
,... prea multă rezistenţă, aşa că o asemenea abordare directă nu
ar f i dat rezultate. Dar cum putea ea s ă opună' rezistenţă unei
abordări indirecte, ca aceea folosită aici?
,-..
Claustrofobia
O altă pacientă suferea de claustrofobie. Nu suporta să fie
închisă într-o cameră mică. În copilărie, marna ei o pedepsea
trimiţând-o într-o odăiţă exterioară, care dădea în pivniţă.
Apoi închidea uşa şi îi auzea tocurile pe pavaj, în timp ce se
îndepărta, părăsind-o pe fată. Îşi ţăcănea tocurile pe trotuar,
făcând-o să creadă că pleca departe.
Să ne depăşim. lintitele obişnuite 135
Şi fata crescuse cu o fobie totală pentru camerele mici. Am
rugat-o aşadar să stea în biroul cabinetului meu de consultaţii.
- O să fac asta numai dacă uşa este larg deschisă, mi-a
spus.
- Dar dacă îi mai lipseşte un milimetru până să. fie larg
deschisă? am întrebat--o.
Iar ea a fost de acord. A stat în birou, cu uşa deschisă larg,
mai puţin un milimetru. Apoi am trecut la doi milimetri, trei
milimetri, un centimetru, un centimetru şi jumătate, doi cen-
timetri. Cât de deschisă trebuia să fie uşa aceea pentru ea?
Aşa că a stat în birou şi a închis încet uşa. Am aşteptat să
văd cfmd intră în panică. A descoperit că se simţea liniştită
chiar şi atunci când uşa era deschisă doar un centimetru şi
jumătate, iar ea stătea cu mâna pe clanţă. În cele din urmă, a
închis-o şi a văzut că poate să trăiască şi să respire în acel
birou cu uşa închisă, atâta timp cât stătea cu mâna pe clanţă.
Apoi i-am sugerat că ar putea să încerce să se uite prin
gaura cheii. Cum prin gaura cheii vedea ce e afară, nu mai era
nevoie să se mai ţină de clanţă.
Claustrofobia este un sindrom care exprimă în mod eloc-
vent blocajele unei persoane. Există multe teorii dejpre
cauza acestei fobii şi a altora, dar Erickson nu este interesat
de ele. Preocuparea lui este să-l ajute p e cel care suferă de
aşa ceva să scape de senzaţia sufocantă de apăsare, să treacă
dincolo de limitările impuse de fobie.
Erickson ne recomandă s ă ne ocupăm de problemele difi-
cile puţin câte puţin - mai întâi, ne imaginăm, apoi, închi-
dem treptat o uşă: Pe urmă, facem acelaşi lucru cu o altă uşă,
cu o fereastră...
Pân.ă la stele
Un profesor de astronomie a venit la mine într-o iarnă. A
lăsat deschisă uşa de la intrare. A lăsat deschisă uşa de la cabi-
netul meu şi a deschis şi celelalte două uşi din cabinet.

136 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
A deschis obloanele unei ferestre. A ridicat jaluzelele şi a
deschis fereastra.
Mi-a spus:
- Am fost ales de guvern să fotografiez eclipsa totală din
. Borneo, numai că eu s făr de claustrofobie. Ca să ajung în
Borneo, trebuie să mă urc în avion, apoi să merg cu trenul.
Trebuie să călătoresc cu vaporul, cu automobilul. Trebuie să
fiu în stare să lucrez într-o cameră obscură. Puteţi să mă faceţi
bine? Mai sunt două luni până plec.
I-am cerut să-şi imagineze· că una dintre uşi e închisă,
chiar dacă ea era de fapt larg deschisă. Până la urmă, a reuşit
să-şi imagineze acest lucru sub hipnoză. Apoi i-am cerut să-şi
imagineze că şi cealaltă uşă e închisă, că fereastra e închisă,
şi că uşa de la intrarea în cabinet e închisă.
S-a dus în Borneo să fotografieze eclipsa totală de soare.
După ce a reuşit, în stare de transă, să-şi imagineze că uşa
e închisă, cu chiar am închis-o, puţin câte puţin, până am
închis-o de tot. Una câte una, am închis fiecare uşă, după ce
i-am cerut mai întâi să-şi imagineze că e închisă. Totul a
început prin a-i cere să-şi imagineze că uşa e închisă. Eu am
numit acea uşă deschisă o spărtură în perete. I-am spus:
- Hai să închidem spărtura aceea, puţin câte puţin, până
obţinem un perete compact.
Dacă voi aţi fi claustrofobi, aţi vrea să fie deschise toate
ferestrele şi toate uşile. Eu v-aş aduce în stare de transă şi v-aş
face să vedeţi aici o spărtură mare. Şi, indiferent cât de gravă
ar fi claustrofobia voastră, aţi suporta să staţi pe canapeaua de
colo, cu toate ferestrele şi cu uşa aceea deschise. Iar când eu
vă schimb imaginea mentală pe care o aveţi, o să vă raportaţi
la ea aşa cum vă raportaţi la peretele aflat în spatele vostru .
Tocmai acesta este avantajul hipnozei. Poţi să-i determini
pe oamenii aflaţi în stare de transă să-şi imagineze că o uşă
sau alta este de fapt o spărtură în perete. Şi atunci vor avea în
spatele lor un perete. Deci ferestrele şi uşile trebuie să fie
'-'
Să ne depăşim limitele obişnuite 137
I..,;
deschise.· Când ele se transformă în spărturi în perete, le
închizi uşor.
După ce a ajuns în Borneo şi a fotografiat eclipsa, omul a '-ol
intrat în camera obscură şi a developat pozele. Fiindcă îşi dorea
cu disperare să vadă locurile din Borneo sau orice altceva.
_.
Iarna viitoare, soţia lui a venit la mine şi mi-a spus:
- Slavă Domnului că în iama asta nu mai trebuie să dorm
cu toate uşile şi ferestrele deschise.
În acest caz de claustrofobie, Erkkson îşi ajută din nou
pacientul ca, treptat, s ă tolereze. din ce în ce mai mult un
,,spaţiu închis". Dacă în primul ca;: prezentat, desensibiliza-
rea a fost .făcută efectiv, în cazul profesorului de astronomie
ea a.fost realizată prin imaginare. Experienţa a.fost apoi con- , - J
fi.rmată atunci când Erickson a închis efectiv uşile. Erickson
nu numai c ă fnchide uşi reale, după ce mai întâi le lasă
deschise, ci, totodată, prin sugestie hipnotică, el produce o
, spărtură mare" într-un perete compact. El demonstrează cii'
poate prelua controlul deopotrivă asupra senzaţiilor de fobie
....i
ale pacientului şi asupra percepţiilor acestuia - producând
şi îndepărtând astfel de halucinaţii vizuale. El stabileşte o
legătură între halucinaţia unei spărturi mari şi senzaţia de
spaţiu deschis - asociate cu „aţi suporta s ă staţi p e cana-
peaua de colo cu toate .ferestrele şi cu uşa aceea deschise".
Apoi, când „ schimbă imaginea mentală", poate s ă sugereze ....;
că sentimentul de siguranţă şi con.fort va rămâne chiar şi
după ce „sp,ărtura cea mare" este îndepărtate}
._,J
Sânge pe claviatură
Un medic avea doi băieţi şi o fată. A hotăr.ât ca băiatul cel ._J
mare, Henry, să devină medic. Mama a vrut ca acest fiu să se
facă pianist concertant. Îl punea să exerseze la pian câte patru
ore pe zi. Tatăl nU! vedea nimic rău în asta. În scurt timp, ....
Henry a învăţat că trebuia să-şi păcălească marna într-un fel.

,..., 138 VOCEA M E A TE VA ÎNSOŢI
Aşa că şi-a ros unghiile .până la carne, iar când cânta la pian
I Să ne depăşim limitele obişnuite
lăsa urme de sânge pe toată claviatura. Mama ţui. era neîn-
durătoare şi l-a pus să cânte în ciuda a estui lucru. Şi-a ros
unghiile şi mai mult, dar oricât de. mult sânge i-ar fi curs, tot
trebuia să exerseze. A continuat -să-şi roadă unghiile. Nu-l
lăsa să plece la şcoală dacă nu cânta la pian patru ore, în
.... fiecare zi. Iar el voia să meargă la ş.coală. Mai târziu, voia să
meargă la liceu. Aşa că trebuia să exerseze la pian patru ore
pc zi. Mai târziu, când a vrut să meargă la facultate, a trebuit
r-, să exerseze zilnic câte patru ore ca să i se permită acest lucru.
După liceu, tatăl lui Henry a vrut ca el să urmeze medi-
cina, dar Henry nu voia să facă asta. A reuşit să pice la exame-
r: nul de admitere. Dar tatăl lui era un bun politician şi I-a
înscris la o altă facultate de medicină. A picat şi acolo exame-
nul. Henry ajunsese să aibă idei proprii. Voia să studieze
,--
ştiinţele politice, aşa că a copiat în mod deliberat, pe faţă, cu
neruşinare, şi a fost trecut pe lista neagră la toate facultăţile
de medicină. Tatăl lui l-a adus Ia mine şi mi-a spus:
- Hipnotizaţi-l şi faceţi-I să nu-şi mai .roadă unghiile.
Henry avea douăzeci şi şase de ani. El mi-a zis:
"'"' - Vreau să studiez ştiinţele politice, dar tata mi--a tăiat
toate fondurile.
Henry îşi găsise de lucru la un antreprenor de pompe fune-
,-,
bre. Nu-i plăcea deloc ce făcea acolo. Conducea o ambulanţă.
l-am spus tatălui:
- O să mă ocup de fiul dumneavoastră. Am propriile
,-,
melc metode de a face terapie.
Tatăl a replicat:
....- - Nu mă interesează metodele dumitale de a face terapie,
numai să-l faci pe Hemy să-şi lase unghiile să crească. Nu am
cum să-J bag pe fiul meu la facultatea de medicină cu aşa
nişte unghii oribile.
- Ce crezi despre obiceiul ăsta al tău? l-am întrebat pe
Henry.
·,")-
- - E un tipar înrădăcinat. Nu mă pot abţine să-mi rod
139
unghiile. Probabil că le rod în somn. Nu-mi doresc să am ase-
menea unghii. Sunt respingătoare! Nu mi-ar plăcea să-mi
vadă mâinile o fată frumoasă, mi-a spus Henry.
I-am zis:
- Uite ce e, Henry, tu ai zece degete. Eu sunt absolut con-
vins că unghiile de la nouă degete îţi oferă suficientă hrană,
aşa că poţi să-ţi laşi să crească unghia de la ce deget vrei tu,
şi să le rozi pe celelalte nouă.
- Aşa este, a acceptat Henry.
- De fapt, ai putea să-ţi laşi. să. crească unghiile de la
două degete, şi celelalte opt unghii tot ţi-ar oferi suficientă
hrană, am adăugat.
Henry a replicat:
- Înţeleg încotro bateţi. Până la urmă, o să-mi spuneţi că
îmi este suficient un singur deget, şi pot să las să crească nouă
unghii. Fir-ar să fie, m-aţi prins cu logica dumneavoastră!
în scurt timp, avea unghiile crescute la toate cele zece
degete.
Atunci i-am spus:
- - Henry, tatăl tău nu te mai întreţine. Ai un loc de muncă
şi cânţi la pian patru ore pe zi.
- Îmi place muzica, însă detest pianul. Chiar îmi place
muzica, m-a asigurat Henry.
- Mai sunt şi alte instrumente în afară de: pian, i-am zis.
Ai douăzeci şi doi de ani de experienţă privind cântatul la
instrumente cu clape.
- O să-mi cumpăr o orgă electronică, m-a anunţat Henry.
Şi a reuşit să cânte aşa de bine la orga electronică, încât era
foarte solicitat la nunţi şi petreceri. A continuat să cânte la orgă
pe toată durata studiilor de drept. Tatăl lui era furios pe mine!
Al doiilea fiu, hotărâse tatăl, trebuia să se facă preot epis-
copalian. Dar el se însurase cu o evreică. Îşi luase o slujbă ia
un parc de maşini uzate . Era beţiv, vindea maşini de mâna a
doua şi se însurase cu o evreică!

140 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Fiica primise şi ea instrucţiuni. Când avea să fie mare, tre-
buia să se facă soră .medicală. Dar fata fugise. d acasă la
şaisprezece ani! Se dusese în Carolina, <,le Nord sau de Sud,
şi se măritase cu iubitul ei, tot un adolescent.
Fratele lui Henry hotărâse că, dacă Henry putea să studieze
ştiinţele politice şi dreptul, nu mai avea rost ca el şi soţia lui
evreică să continue să se urască unul pe altul. Erau amândoi
nefericiţi în acea căsnicie. Nu mai avea de ce să bea. A divor-
ţat. Preoţii episcopalieni nu au voie să divorţeze. A spus: ,,Nu
puteţi să mă faceţi preot episcopalian - o să mă fac vânzător
de maşini. Şi o să vând maşini noi!" Ei bine, a reuşit!
În felul acesta, Henry, avocatul, şi fratele lui, vânzătorul
de maşini, prin exemplul dat, au impus o conduită pentru sora
lor şi pentru soţul ei în vârstă de şaisprezece ani. Cei doi şi-au
vizitat familiile şi şi-au impus punctul de vedere. Soţul ci
avea să meargă la colegiu şi să ia note bune. Putea să studieze
orice voia. Iar sora lor urma să meargă la colegiu şi să-şi ia
licenţa; ea şi soţul ei erau perfect capabili să ia singuri decizi-
ile care îi priveau.
ln această povestire, este scoasă în evidenţă natura coer-
citivă a părinţilor. Tatăl avea o idee f i x ă conform căreia fiul
lui trebuia s ă devină medic. lvfama avea o idee fixă, conform
căreia fiul ei trebuia s ă devină pianist. În mod tipic, tatăl i-a
ordonat lui Erickson „să-l hipnotizeze şi să-l f a c ă s ă n.u-şi
mai roadă unghiile". Chiar şi după ce Henry a fost trecut pe
lista neagră de către toate facultăţile de medicină, tatăl
insista orbeşte că numai din cauza unghiilor nu putea Henry
s ă fie acceptat la o altă facultate. Ani de-a rândul, Henry
reacţionase la constrângerile părinţilor prin simptome pre-
cum roaderea unghiil01: Desigur, el nu avea sentimentul că e
răspunzător de aceste simptome. A spus: , Nu mă pot abţine
să-mi rod unghiile. " Să vedem cum a procedat Erickson cu e l -
şi cu întreaga familie.
T
'-'
Să ne depăşim limitele obişnuite 141
Ericks'on a intervenit la început preluând el Însuşi respon-
sabilitatea, prezentându-se p e sine drept „un tată bun". A
spus: " O să mă ocup de fiul dumneavoastră. "Apoi s-a com-
portat ca un îndrumător mai raţional, cu care fiul se putea
identifica, fără să-şi amâne propriile dorinţe şi idealuri.
Folosind o legătură dublă (spunându-i s ă roadă, dar s ă nu
roadă), l--a determinat p e Henry s ă admită, în stadiul incipi-
ent al terapiei: ,,M-aţi prins cu logica dumneavoastră."
Henry şi-a dat seama că, dacă urma sugestia lui Erickson,
putea să'-şi satisfacă nevoia de a-şi roade unghiile şi, toto-
dată, să-şi lase s ă crească aproape toate unghiile. Cu alte
cuvinte, el a fost încurajat să-şi exprime orice impulsuri
legitime, dar s ă le direcţioneze - fn acest caz, asupra unei
singure unghii. Apoi Erickson a aplicat acest principiu pro-
-.....J
blemei cântatului la pian. El a determinat faptul că lui Henry
îi plăi-::ea cu adevărat muzica şi l-a încurajat să'-şi exprime şi
să-şi satisfacă această zonă de interes şi plăcere. Oricum,
Henry şi-a ales singur instrumentul. Odată ce a descoperit că
putea s ă f a c ă ceea ce dorea, a fost capabil să· meargă mai
departe, să-şi determine singur drumul în viaţă şi s ă urmeze
facultatea de drept utilizând talentul şi interesul p e care deja
le exersase.
După ce Hemy a ieşit de sub influenţa limitatoare a
părinţilor şi a descoperit metode mai eficiente decât rosul
unghiilor pentru a se revolta, a putut să-şi ajute fratele s ă se
...
impună. După' care cei doi fraţi şi-au unitforţele pentru a-şi
„impune punctul de vedere " în faţa părinţilor şi, de fapt, a
întregii familii, inclusiv a soţului surorii lor şi a părinţilor .....
acestuia. Ei au putut s ă f a c ă acest lucru pentru c ă uniunea
lor le-a dat putere şi pentru că reprezentau acum valori raţio-
nale şi scopuri „sănătoase ". Interesant este că nu au insistat
i
ca sora lor s ă se despartă de soţul ei în vârstc' de şaisprezece
ani. În schimb, soţul a fost inclus fn p,vgramu.l de autoper-
fecţionare care fusese întotdeauna o prioritate a familiei şi
care, întâmplător, era important şi pentru Erickson.
 142 VQCEA Iv1EA TE VA ÎNSOŢI

Era evident că mama şi tatăl credeau în educaţie şi în CAPITOLUL 6

autoperfecţionare. D.in nefericire,. ei fuseseră prea rigizi şi
lipsiţi de sensibilitate în încercarea lor de a le impune valu- Recadrarea·
rile lor copiilor. Cu toate acestea, în cele din urmă. toţi copiii
fuseseră capabili s ă răspundă pozitiv preocupării sănătoase
a părinţilor f a ţ ă de ei. Henry a devenit avocat şi organist,
,... împlinind deopotrivă speranţele taţălui şi p e cele ale mamei.
Fratele lui Henry a pus capăt mariajului mixt care era clar
că îi supăra pe părinţii lui, şi a avut succes ca vânzător de
,...... automobile noi.
Erickson ilustrează , fectul de undă", aşa cum a fost
descris de Spiegel. Acest 4 e c t este vizibil la.fiecare individ şi
În literatura psihoterapeutică exista· multe exemple care
la întreaga familie. Ameliorarea obiceiului lui Henry de a-şi
ilustrează procesul de recadrare. Unul dintre cele mai remar-
roade unghiile a condus la o mai mare încredere în sine. care,
cabile ne este relatat de Victor Frank{ în cartea sa From Death
la rândul ei, a condus la un comportament hotărât al aces-
,... Camp to Existentialism şi se r4eră la ceea ce a trăit acesta într-
tuia. El „şi-a ales singur instrumentul". Eliberarea de o con-
un lagăr de concentrare. În vreme ce majoritatea tovarăşilor
strângere iraţională a unui membru al familiei a condus la
săi de încarcerare şi-au pierdut Jperanţa şi au murit, Frank! şi-
eliberarea următorului membru al acesteia, care a condus la
a ţinut mintea ocupată gândindu-se la prelegerile p e care avea
eliberarea următorului. Chiar şi părinţii excesiv de preocu-
s ă le ţini:1 după ce va.fi eliberat ·-prelegeri p e tema experienţei
paţi au fost neîndoielnic eliberaţi de grija lor pentru copii,
pe care a trăit-o în lagâr. În felul acesta, el a recadrat o situaţie
amplificată peste măsură. În orice terapie, noi ştim că, deşi
,...... lipsită de speranţă, în care putea să-şi piardă viaţa. A tranJfor-
ne concentrăm asupra unui singur pacient, orice schimbare
care se va produce în cazul acelui pacient îi va afecta şi îi va mat-o în mintea lui într-o sursă de experienţe bogate pe care le
schimba p e toţi cei care f a c parte din „lumea" sau din „siste- putea folosi pentru a-i ajuta p e alţi.i s ă depăşească situaţii
,......
mul" lui. aparent lipsite de speranţă-fizice sau mentale. Sigur că există
persoane sceptice care vor Jpune că acest tip de gândire nu a
avut niciun efect asupra faptului că a supravieţuit; sau că
,......
pierderea speranţei nu i-a condamnat neapărat la moarte p e cei
de acolo. Oricum ar fi, acest tip de gândire l-a ajutat cu sigu-
ranţii să-şi pâstreze vii spiritul şi mintea. Poate c ă i-au ţinut în
viaţ/f şi trupul. Mai mult, observăm că reîncadrarea lui Frank{

În original refi·aming. Tehnică prin care perspectiva pacientului asupra

problemei sale este rapid schimbată, prin descoperirea conotaţiei pozitive a
însuşirii nedorite sau a contextului în care aceasta a constituit sau ar putea
constitui o resursă.
t"""\
 144 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
a fost ceva „sintonic ,_,**_ cu orientarea lui generală privind
i
viaţa. Lui chi'ar îi plăcea s ă predea, -s ă î Îliveţe p e alţii, şi
chiar avea experienţe în ceea ce priveşte prelegerile, aşa că,
pentru el, a fost ceva firesc s ăfolosească această experienţă
. ca sursă pentru prelegerile viitoare.
Watzlawick, Weakland şi Fisch, în Changc, qfirmă urmă-
torul lucru: , S ă recadrezi înseamnă s ă schimbi cadrul con-
ceptual şi/sau emoţional ori punctul de vedere în raport cu
care este experimentată o situaţie, şi s ă o plasezi într-un alt
cadru, adecvat la f e l de bine, poate chiar mai bine, «datelor»
aceleiaşi situaţii concrete, şi care îi schimbă astfel întreaga
semnificaţie. "-Autorii de mai sus îl citeazăp efilozoful Epictet,
care a spus: ,,Nu lucrurile în sine îmi creează probleme, ci
opiniile p e care noi le avem despre ele. " Ei arată c ă „ expe-
rienţa noastră despre lume se bazează p e împărţirea în clase
a obiectelor percepţiei noastre" şi c ă „odată ce un obiect
este considerat ca făcând parte dintr-o clasă dată, este
extrem de dificil să-l vezi ca aparţinând şi unei alte clase".
Prin recadrare, odată ce constatăm „apartenenţa alternativă
la mai multe clase", este dificil s ă revenim la viziunea limi-
tată asupra „realităţii" p e care am avut-o înainte.
Povestirile care urmează ne oferă exemple de pre modul
în care Erickson a folosit recadrarea .
Spune-le că sun-t mari
Fiul meu, Robert, a mai făcut un etaj la casa în care locuia.
Cu o noapte în urmă, el şi soţia lui se mutaseră sus. Douglas,
care avea cinci ani, şi Becky, care avea doar doi, erau grozav
de speriaţi că pe ci îi lăsau jos. Robert a venit la mine. far eu
l-am sfătuit aşa: ,,Patul lui Douglas este mai jos decât patul
părinţilor." Robert trebuia să-i demonstreze că el era acum
,.,. Din engl. syntonic - aflat într-un echilibru emoţional şi reactiv faţă
de mediul înconjurător (n. red. ).
Recadrarea 145
băiat mare şi să facă legătura între faptul că el era mare şi
mărimea patului părinţilor, care rămânea jos. Becky trebuia
să-şi raporteze statutul de fetiţă mare la cât de mare era patul '--
lui Douglas.
Apoi i-am spus lui Robert să se asigure că cei doi copii
- . J
ştiau că puteau să folosească interfonul pentru a comunica de
la parter la etaj. Şi au dormit bine, deşi Douglas fusese foarte
agitat. Chiar îi întrebase dacă putea să doarmă sus câteva .....
nopţi, mai ales la început.
Important era să se concentreze asupra unui lucru care
scotea în evidenţă eul, faptul că patul era mare şi că el era \....i
acum băiat mare.
Erickson porneşte de la faptul că orice copil vrea s ă se f a c ă
mare. C'opiii lui Robert au fost.feriţi de sentimentele de teamă şi
neputinţă şi îndmmaţi s ă se vadă p e ei înşişi ca fiind mai mali.
'-'
În loc s ă vadă ceea ce au pierdut - - compania părinţilor-,
copiii au fost întorşi cu.faţa spre viito,: Lui Douglas i s-a spus
....
că, dacă se uita la patul părinţilor, el era următorul care va
dormi în acel pat. La fel, lui Becky i s-a reamintit c ă se făcea
mare şi că, în curând, avea s ă i se dea pa.tul lui Douglas.
La modă
Fiica mea a venit de la şcoala şi mi-a zis: ...
- Tati, toate fetele de la şcoală îşi rod unghiile, şi vreau
să fiu şi cu la modă.
I-am spus:
....
- Ei bine, sigur că trebuie să fii la modă. Cred că pentru
fete este foarte important să fie la modă. Ai rămas mult în ,_.j
urmă faţă de restul fetelor. Ele au avut tot timpul să exerseze.
Aşa că, după mine, cel mai bun mod de a le ajunge din urmă
este să ai grijă să-ţi rozi unghiile suficient de mult, în fiecare
zi. Uite, eu zic că, dacă îţi rozi unghiile câte cincisprezece
 146 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢl ·
minute d e trei ori p _zi., în fiecare zi (o să..:ţi dau eu un ceas),
r la orc fixe, poţi să ajungi Ia nivel_ul lor.
La început, s-a apucat.de treaba asta cu tot entuziasmul.
După care a început să întârzie şi .apoi să renunţe repede, până
r când, într-o zi, mi-a spus:
- Tati, o să lansez o nouă modă în ş c o a l ă - unghiile lungi.
Începând prin „ a se alătura pacientei" în dorinţa ei de a
f i la moda; Erickson îşi propune s ă transforme „ comporta-
r mentul la modă" într-un calvar. El a folosit în mod frecvent
această abordare a simptomelor-procedând în aşafel încât
să-ţi fie mai greu s ă te ţii de ele decât să renunţi .
.....
Fata cel mai u or de sedus
,...., A m aici o scrisoare de la o studentă care a venit la mine
când era în ultimul an de facultate. lată ce spunea ea: ,,Mama
a fost dominată de mama ei toată viaţa. Aşa că mama şi-a
jurat ca, atunci când ajunge adult, dacă o să aibă un copil, să
nu-1 domine. Mama mi-a fost cca mai bună amică, cea mai
r bună prietenă, tot timpul cât am fost la şcoala primară şi în
liceu. După aceea am plecat în California, la o universitate
catolică de acolo. Sunt o catolică înfocată. Mama mă sună de
două ori pe săptămână, sau o sun cu de două ori pe săptă-
mână, şi ne scriem scrisori una alteia săptămânal, fiindcă este
cca mai bună prietenă a mea.
r Dar totuşi ceva nu merge bine. Când am plecat la facul-
tate, am sărit de la 48 kg, cât cântăream de obicei, la 58 kg.
În prima vară în care am venit acasă am slăbit până la 3 7 kg.
După care, când am plecat iar la facultate, am ajuns din nou
la 58 de kg. În vara următoare, am slăbit iar până la 37 kg.
r Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în vara următoare. Acum se
apropie Paştele, şi anul acesta termin facultatea. Am 58 kg şi
vreau să-mi petrec vara în Phoenix. Şi nu suport să fiu aşa de
r
Recadrarea 147
grasă. Mănânc non-stop tot felul de alimente nesănătoase, nu
mă pot controla. M-aţi putea ajuta?"
Am adus-o în stare de transă şi am vorbit despre greutatea
ei. Şi atunci am aflat: generaţia mai în vârstă nu poate să fie
prietenă cu o elevă de grădiniţă, o elevă de şcoală primară.
I-am spus că mama ei nu era o prietenă adevărată. Fata nu
avusese niciun iubit şi îi făcea confidenţe numai mamei. Dacă
ar fi avut un iubit, ar fi renunţat la el, fiindcă o făcea să se
simtă ciudat. Nu era capabilă să descrie acele senzaţii.
I-am spus atunci când era în stare de transă ca trebuia să
cunoască anumite lucruri, că putec;t să m ă asculte cu subcon-
ştientul. Apoi o să lucrez cu ea ca si1 poată asculta cu mintea
conştientă. În stare de transă uşoară, i-am explicat cum o
mamă nu poate să fie prietena cea mai bună a fiicei ei şi că,
dimpotrivă, mama o domina într-un mod invers celui în care
fusese: ea dominată . I-am spus că trebuia să se gândească
temeinic la asta, până înţelegea. l-am spus că de problema
greutăţii corporale o să ne ocupăm mai târziu. Vara, s-a întors
în Phoenix şi a slăbit doar până la 51 kg. După care mi-a spus:
- A v e ţ i dreptate, mama chiar m ă domină într-un mod
invers celui în care a dominat-o mama ei. Bunica locuieşte cu
noi şi îi domină şi pe mama, şi pe tata. Iar tata e beţiv. Mama
mă domină, iar eu vreau să fiu o fată normală. Ştiu că am sen-
timente ciudate, pe care nu Je înţeleg.
I-am. spus:
- Eşti o catolică înfocată, eşti foarte evlavioasă, dar eşti
fata cel mai uşor de sedus din Statele Unite.
Părea îngrozită. Mi-a spus:
- - Nimeni nu are cum să m ă seducă.
I-am zis:
- O să-ţi explic cât de uşor poţi fi sedusăi. Iar tu o să te
gândeşti bine la asta. Dacă aş fi un tânăr care vrea să te seducă,
ţi-aş da întâlnire, te-aş scoate la cină şi la u n film, şi ţi-ai
petrece timpul într-un mod foarte plăcut. La a doua întâlnire,
ţi-aş spune că eu cred că eşti foarte frumoasă şi că mă simt
148 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI·
foarte atras de tine,_ lar în restul întâlnirii aş fi absolut nepri-
hănit. Aş avea grijă _să te simţi bi:11 e. La a treia _întâlnire, ţi:.aş
spune că mi-ar piticea să te seduc, dar ştiu că nu eşti genul de
fată care poate fi sedusă. ,;Hai să nu mai vorbitn despre asta şi
să ne distrăm." Dar ţi-aş face următoarea recomandare: ,,Nu·
îmi da opt întâlniri. O să fii în perfectă siguranţă la primele
şapte întâlniri. Dar să nu-mi dai înţâlnire a opta oară."
Atunci vei fi în siguranţă să-mi dai a patra întâlnire, a
cincea întâlnire. Dar în tot acest timp, hormonii tăi îşi vor
face de cap. La a şaptea întâlnire, hormonii tăi vor fi bine
încinşi. Te-aş săruta de noapte bună pe frunte. Aş aştepta o
săptămână, după care ţi-aş da telefon pentru a opta întâlnire.
Ştii ce ar urma· să se întâmple atunci.
A fost de acord în legătură cu ce ar f i urmat să se întâmple.
I-am spus:
- Aşa, cât despre greutatea ta corporală, ai avut un tipar
greşit, care a durat patru ani. Nu poţi să ieşi din el dintr-odată.
Prin urmare, până la Crăciun vreau să-mi dai o poză din faţă
şi în oglindă cu tine în costum de baie. Şi vreau să mi-o aduci
personal, în ziua de Crăciun.
A venit cu fotografiile. Era deprimată, nefericită.
- Aveam 57 kg când am făcut poza asta. Şi mă uram.
I-am spus:
- Văd că ai multă grăsime pe tine. Nu vreau să păstrez
pozele astea. Poţi să le iei înapoi.
- Nici eu nu le vreau, mi-a zis. O să le rup în bucăţi.
Peste un an cântărea între 45 şi 48 kg şi avea un iubit sta-
bil. Şi mi-a spus:
- Mâinile i se opresc pe genunchii mei - şi i se opresc
pe umerii mei. Acum ştiu ce e cu acele senzaţii ciudate. Şi nu
am de gând să mai predau încă un an la şcoala catolică. O
să-mi găsesc un post la şcoala publică.
Aşa că anul acesta, în septembrie, a început să predea la
şcoala publică. Şi era o fată foarte frumoasă.
Recadrarea 149
.....
Erick ion a comentat că, atunci când această: studentă se
afla acasă, era o „fetiţă"; atunci când se afla departe de
casă, era o fată „ mare". El a notat acest lucru, dar nu a ..,
f
simţit că era necesar s i i-l comunice pacientei. De ce îi spune
Erickson că poate.fi sedusă? În primul rând, el îi captează în
totalitate atenţia prin această provocare. Apoi, cred eu,
încearcă s ă evidenţieze faptul că ea este capabilă de senzaţii
sexuale normale - că, de fapt, acele „ senzaţii ciudate" care .....
ar determina-o săse despartă de un iubit erau senzaţii sexuale
normale. Erickson o lasă s ă experimenteze, în imaginaţie,
modul în care aceste senzaţii potf i intensificate până în punc- '-'
tul în care ea le-ar simţi efectiv. Atitudinea ei faţă de acele
.senzaţii „ ciudate" este recadrată. Ea e capabilă s ă aibă sen-
timente pozitive f a ţ ă de ele şi să se gândească la ele. ...J
După ce Erickson o „seduce" cu povestea lui, el insistă
l
să-i aducă o p o z i cu ea în costum de baie. Privind fotogra-
fia, care o arată aproape goală, el consolidează.fantezia inti-
mităţii pe care o iniţiase (.,seducţia"). În felul acesta, ca fată'
,, mare", departe de casă, ea are experienţa unui „ iubit"
(Erickson) care respi,;ge imaginea ei supraponderală atunci
când se referă la „grăsimea" ei şi îi spune că nu vrea s ă
păstreze pozele. Iar ea îşi respinge propria imagine supra-
ponderală, rupând fotografiile. În urma interacţiunii cu
Erickson, ea şi-a schimbat imaginea despre sine şi atitudinea
faţă de propria sexualitate. .....i
Mergeţi pe jos doi kilometri
Un poliţist pensionat pe caz de boală mi-,-a spus:
- Sufar de emfizem, hipertensiune arterială şi, după cum
vedeţi, sunt supraponderal. Beau prea mult. Mănânc prea
mult. Vreau să muncesc undeva, dar nu pot din cauza emfi-
zemului şi a hipertensiunii. Aş vrea să mai reduc din ţigă.ri.
Mi-ar plăcea să mă las de tot de fumat. Aş vrea să nu mai .....
beau 200 ml de whisky pe zi şi să mănânc raţional.
 150 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Sunteţi căsătorit? -l-am întrebat
r sionat. Mi-a zis că sunteţi singurul psihiatru care ştie ce face.
- Nu, sunt celibatar, m -a răspµns. D e obicei, îmi fac sin-
gur de mâncare, dar imediat după colţ e un restaurant mic,
convenabil, la care mă duc des.
- Aşadar, aveţi imediat după colţ un mic restaurant la
care puteţi să luaţi cina. Ţigările de unde vi le cumpăraţi?
· Cumpăra câte două cartuşe o da,tă. l-am spus:
- Cu alte cuvinte, dumneavoastră cumpăraţi ţigări nu
pentru astăzi, ci pentru viitor. Aţi spus că vă gătiţi singur,
unde vă faceţi cumpărăturile?
- Din fericire, există o mică băcănie chiar la colţ. De
acolo îmi cumpăr alimente şi ţigări.
- De unde cumpăraţi alcoolul?
- Din fericire, am un magazin de băuturi chiar lângă
băcănie.
- Deci există un restaurant convenabil chiar după colţ, o
băcănie convenabilă chiar după colţ, un magazin de băuturi
... convenabil chiar după colţ. Şi vreţi să faceţi jogging, dar ştiţi
că nu puteţi să alergaţi. Ei bine, problema dumneavoastră este
cât se poate de simplă. Vreţi să faceţi jogging, şi nu puteţi.
r Dar puteţi să mergeţi la pas. În regulă, cumpăraţi-vă un sin-
gur pachet de ţigări. Mergeţi în partea cealaltă a oraşului ca
să vă cumpăraţi acest pachet. Aşa, veţi începe să vă recăpătaţi
r forma fizică. Cât despre alimente, nu vă mai faceţi cumpără-
turile la băcănia convenabilă de la colţ. Duceţi-vă la o băcănie
aflată la un kilometru sau un kilometru şi jumătate distanţă, şi
r cumpăraţi doar cât gătiţi o dată. Asta înseamnă să faceţi trei
plimbări pe zi. Cât despre băutură, puteţi să beţi cât poftiţi.
Primul pahar, beţi-l la un bar aflat la cel puţin un kilometru
distanţă. Dacă mai vreţi să beţi ceva, găsiţi un alt bar aflat la .
cel puţin un kilometru distanţă. Dacă tot mai vreţi să. beţi,
găsiţi un alt bar aflat la un kilometru distanţă.
S-a uitat la mine de-a dreptul furios. Mi-a aruncat vorbe
urâte. A plecat plin de nervi.
Cam peste o lună, a venit la mine un alt pacient. Mi-a spus:
Recadrarea 151
- M..:a trimis la dumneavoastră un poliţist care s-a pen-
Poliţistul n-a mai putut să cumpere un cartuş de ţigări
după ce a fost la mine! Acum ştia că mersul la băcănie era un
act conştient. Ţinea lucrurile sub control. Eu nu l-am privat
de mâncare. Nu l-am privat de tutun. Nu l-am privat de
alcool. Eu doar i-am oferit prilejul de a merge p e jos.
Acest pacient a fost forţat să-şi recadreze comportamen-
tul. A trebuit să-l scoată din categoria comportamentului
involuntar. A înţeles. potrivit comentariului lui Erickson, că
,, mersul la bt'icănie era un act conştient"
Aici Erickson şi-a dat seama cti avea de-a.face cu un om
care, o perioadă îndelungată, fi1sese obişnuit s ă îndepli-
nească ordine. Prin urmare, el îi dă ordine, aşteptându-se ca
fostul poliţist s ă le îndeplinească. Acesta este un exemplu
important de intâln.ire cu pacientul în propriul său cadru de
referinţă. Nu înseamnă că şi alţi pacienţi trebuie neapărat să
fie trataţi in această manieră.
Boabe şuierătoare
Într-o zi, o studentă a tras un vânt zgomotos în sala de
curs, 'in timp ce scria la tablă. S-a răsucit pe călcâie şi a ieşit
în fugri, s-a dus în apartamentul în care locuia, a tras jalu-
zelele, şi-a comandat alimente la telefon şi s-a dus să le ia
după ce s-a înnoptat bine. Iar eu am primit o scrisoare de la
ca, în care spunea: ,,Vreţi să mă acceptaţi ca pacientă?"
Am observat adresa din Phoenix pe care şi-o dădea şi i-am
trimis răspuns: ,,Da, vreau." Mi-a scris din nou: ,,Sunteţi
sigur că. vreţi să vă fiu pacientă?" M-a mirat - dar i-am tri-
mis dispuns: ,,Da, chiar vreau."
I-au trebuit cam trei luni, dar până la urmă mi-a scris şi
mi-a spus: ,,Aş dori să mă programaţi după ce se înnoptează.
152 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Şi nu vreau să mă vadă nimeni. V ă rQg, să ntt fie nimeni pe
acolo când vin '1a dumneavoastră."
l-am făcut programare pentru zece şi jumătate, şi atunci
mi-a povestit despre episodul de flatulenţă zgomotoasă şi
despre cum fugise diri clasă şi se închisese în casă.· Mi-a mai
spus că se conve1iise la catolicism. Catolicii convertiţi sunt
întotdeauna foarte credincioşi; aşa că am întrebat-o:
- Eşti cu adevărat o bună catolică?
Iar ca m-a asigurat că este. Şi am stat cu ea două ceasmi,
punându-i întrebări despre cât de bună catolică este.
La unnătoarea şedinţă, i-am zis:
- Spui că eşti o bună catolică. Dacă-i aşa, atunci de ce îl
ofensezi pe Dumnezeu; de ce îi iei numele în deşert? Fiindcă
asta faci. Ar trebui să-ţi fie ruşine - iei numele Domnului în
deşert, şi mai zici că eşti o bună catolică!
A încercat să se apere.
l-am zis:
- Pot să-ţi dovedesc că nu-l respecţi pe Dumnezeu.
Mi-am scos cartea de anatomie, un atlas, cu ilustraţii
despre întregul corp omenesc. I-am arătat o secţiune transver-
sală a rectului şi a sfincterului anal.
l-am spus:
- Omul se pricepe foarte bine să construiască lucruri.
Dar poţi să-ţi închipui un om suficient de priceput să constru-
iască o supapă care conţine materie solidă, materie lichidă şi
aer - dar emite în jos numai aerul?
I-am zis:
- Dumnezeu a făcut asta. De ce nu-l respecţi pe Dumnezeu?
Apoi am adăugat:
- V r e a u să faci dovada faptului că-l respecţi pe Dumne-
zeu sincer, cu toată convingerea. Vreau să faci o mâncare de
fasole. Marinarii o numesc boabe şuierătoare. Condimenteaz-o
cu ceapă şi usturoi. Apoi scoate-ţi de pe tine toate hainele,
dansează şi ţopăie prin tot apartamentul, şi emite vânturi
Recadrarea 153
...
sonore, uşoare, puternice, slabe ... şi bucură-te de lucrarea lui
Dumnezeu.
A făcut ce i-am spus. Peste un an, era măritată, şi i-am ...
făcut o vizită la domiciliu ca să văd ce face. Avea un copilaş.
Şi, când eram acolo, mi-a spus:
- E timpul să hrănesc bebeluşul.
Şi-a descheiat bluza, şi-a scos sânul şi i-a dat pruncului să
sugă, continuând să stea de vorbă cu mine, foarte degajată. O
schimbare completă a sistemului de referinţă.
Fată
, de scortisoară
, ,
O femeie pe care o tratasem împotriva durerii a venit din
nou la cabinet. Mi-a spus:
- De data .asta, am venit pentru altcineva. E vorba de
f iica mea. Are opt ani. O urăşte pe sora ei; mă urăşte pe mine;
îl urăşte pe tatăl ci; îi urăşte pe învăţătoare şi pe colegii de !...;
şcoală; îi urăşte pe poştaş, pe lăptar, pe omul de la benzinărie -
pur şi simplu, urăşte pe toată lumea. Se urăşte şi pc ea. De
multă vreme tot încerc s-o conving să meargă la vară în
Kansas, la bunici. Îi urăşte, cu toate că nu-i cunoaşte.
- De unde provine toată ura asta? am întrebat-o.
- Are faţa plină de pistrui. Copiii de la şcoală au poreclit-o
Pistruiata, şi urăşte grozav pistruii ăştia.
- Unde e fata?
- E afară, în maşină, nu vrea să. intre. V ă urăşte p e dum-
neavoastră fiindcă are pistrui.
I-am spus: . _ j
- Mergeţi şi aduceţi fata încoace, chiar cu forţa. Aduceţi-o
aici, în camera asta.
Eu m-am aşezat la birou în camera alăturată. N-a fost ...
nevoie ca mama să folosească forţa. Fata a intrat şi a rămas în
prag, cu purrinii încleştaţi, cu maxilarul împins i'n afară, arun-
cându-mi o privire feroce, gata de luptă.
Cum stătea acolo, m-am uitat la ea şi i-am spus:
-..
154 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
- Eşti o hoaţă! Furi!
,.....
Mi-a zis că nu e hoaţă şi că n':1 fură. Putea s ă se bată pe
tema asta.
- O, ba da, eşti hoaţă! Furi lucruri. Şi cu ştiu ce ai furat.
Am şi dovezi că ai furat.
- Nu aveţi nicio dovadă. Eu nu am furat niciodată nimic,
a protesta t ea.
- - Ştiu şi unde erai când ai fur t ce ai furat, i-am zis.
Fata era furioasă rău pc mine. l-am zis:
,... - O să-ţi spun unde crai şi ce ai furat. Erai în bucătărie,
aşezai masa. Stăteai la masa din bucătărie. Te-ai întins spre
borcanul cu prăjiturele, în care erau fursecuri cu scorţişoară,
,... chec cu scorţişoară, cornuleţe cu scorţişoară - - şi ai vărsat pe
tine un pic de scorţişoară - eşti o Faţă de Scorţişoară.
Asta se întâmpla acum doi ani.
Ce a făcut ea a fost să reacţioneze emoţional, şi favorabil,
Ia pistrui. Se afla în cadrul mental de a reacţiona favorabil
fiindcă îi intensificasem intenţionat ostilitatea şi furia, apoi îi
făcusem în minte, efectiv, un vid. Pentru că i-am spus că ştiu
unde se afla când a furat, ştiam şi ce furase. Şi aveam dovezi.
,.., Prin urmare, se simţise uşurată de acuzat;ia că e hoaţă când
înţelesese că nu era întemeiată. Eu glumisem cu ea, iar situa-
ţia devenise una amuzantă. Ei îi plăceau cornuleţele cu scor-
r ţişoară, sau checul, sau fursecurile, şi îi botezasem altfel
pistruii. Terapia o făcuseră emoţiile ei, modul ei de gândire,
reacţiile ei. Chiar dacă ca nu ştia lucrul acesta.
r Mi-a arătat. M-am uitat cu atenţie, apoi i-am zis:
Mai târziu, Erickson a făcut următorul comentariu pe
marginea povestirii „Faţă de scorţişoară": ,,Şi mai trebuie
r s ă învăţaţi c ă important nu este ce faceţi voi, ce .5puneţi voi,
ci ceea ce face pacientul, ceea ce înţelege el. "
Am avut ocazia să văd o felicitare şi un bilet pentru dr.
Erickson de la. Faţă de Scorţişoară. ,, Stimate domnule
Erickson, astăzi m-am gândit la dumneavoastră. Citeam scri-
sorile acelea «aiurite» p e care mi le-aţi trimis. Ce mai faceţi?
Recadrarea 155
O s ă încerc s ă nu uit s ă v ă trimit o vedere de S f Valentin.
Anul acesta sunt în clasa a şasea. Probabil că nu vă amintiţi
de mine aşa de bine, dar o s ă v ă amintiţi când o s ă vedeţi
porecla mea. ÎNTOARCEŢI PE PARTEA CEALALTĂ. M ă
numesc B - H - ( F a ţ ă de Scorţişor) [sic] Acum nu m ă mai
deranjează. De la
Faţă' de Scorţoşoară [sic]"
Felicitarea era imprimată fn trei nuanţe dţferite de violet,
cit" creioane colorate. Iar bileţelul era însoţit de fotografia
color a unei fetiţe încântătoare cu părul şaten-roşcat şi faţa
acoperită de pistrui. Era toată numai un zâmbet.
Psoriazis
O tânără mi-a spus:
- - De luni de zile încerc să-mi fac curaj să vin la dum-
neavoastră. După cum observaţi, am guler înalt şi mâneci
lungi, deşi e vară. Azi-noapte însă, când am văzut câtă
mătreaţa era pe covor, şi azi-dimineaţă, câtă mătreaţă era în
pat, m-am gândit: trebuie neapărat să mă vadă un psihiatru.
Am psoriazis, nu are cum să-mi facă ceva mai rău.
- Deci credeţi că aveţi psoriazis, i-am zis eu.
- N-aş suporta să-mi scot hainele. V-aţi uita la corpul
meu, la braţe, la gât. S-ar putea să las mătreaţă peste tot.
- Haideţi să mă uit la psoriazis. N-o să mă mor din asta,
şi nici dumneavoastră nu muriţi.
- - Nu aveţi decât mai puţin de o treime din psoriazisul pe
care credeţi că îl aveţi.
Mi-a răspuns:
- Am venit la dumneavoastră pentru că sunteţi medic. Iar
dumneavoastră îmi spuneţi că am mai puţin de o treime din
tot psoriazisul ăia, când eu văd cât de mult am, iar dumnea-
voastrti îl reduceţi la o treime.
I-am zis:

156 VOCEA l:VlEA TE VA ÎNSOŢI.
- Aşa este. Aveţ-i -inulte emoţii. Aveţi un pic de psoriazis
şi multe emoţ'ii. Sunteţi vie, aveţi .emoţii; un pi de psoriazis
şi multe emoţii. O mulţime de emoţii pe braţe, pc corp, dar
dumneavoastră le numiţi „psoriazis". Prin urmare, nu puteţi
. să aveti, decât.o treime din cât credeti, că avcti.
, vită atunci când ai de-a face cu un copil. Iar în. cazul pacien-
- Cât vă datorez? m-a întrebat.
I-am spus cât.
- O să vă scriu un cec, dar nu mai vin la dumneavoastră,
m1-a zis.
Peste două săptămâni, m-a sunat şi m-a întrebat:
- Puteţi să-mi faceţi o programare?
-Da.
- Vreau să mi ·cer scuze. Vreau să vin din nou la con-
sultaţie.
- Nu aveţi de ce să vă cereţi scuze, pentru că cu v-am pus
diagnosticul corect şi nu vreau să mi se ceară scuze.
Mi-a zis:
- Presupun că aveţi dreptate. N-ar trebui să-mi cer scuze.
Ar trebui să vă fiu recunoscătoare că aţi pus diagnosticul
corect. Nu mai am mătreaţă, şi uitaţi-vă la braţele mele. Mai
am câte un petic pe ici, pe colo, dar atât. La fel şi pe restul
corpului. A m fost furioasă pe dumneavoastră două săptămâni
încheiate.
Când Erickson îi spune tinerei „Aveţi un pic de psoriazis
şi multe emoţii", el stabileşte o legătură între psoriazis şi
emoţii, sugerând că, dacă emoţiile sunt mai multe, psoria-
zisul va f i mai puţin, iar dacă psoriazisul e mai mult, vor f i
mai puţine emoţii. Apoi îi oferă ocazia de a-şi canaliza emoţi-
ile către el. Când s-a înfuriat p e el şi a fost furioasă vreme de
două săptămâni, psoriazisul s-a împuţinat. A avut multe emoţii
şi puţin psoriazis.
În felul ·acesta, Erickson îşi pregăteşte pacienţii s ă gă-
sească un nou cadru de referinţă provocându-i, punându-i în
încurcătură sau producându-le emoţii neplăcute. Recadrarea
-.J
Recadrarea 157
.....i
este realizată în armonie cu seturile mentale şi cu convinge-
rile persoanei în cauză. În „Boabe şuierătoare", el stabileşte
mai întâi c ă pacienta se consideră religioasă. Cu fetiţa din .....
, Faţă de Scorţişoară", el adoptă o atitudine jucăuşă, potri-
tei cu psoriazis stabileşte o legătură cu atitudinea anta-
gonista şi tendinţa competitivă a acesteia printr-o provocare.
Pacienta cu psoriazis îşi dă seama c ă era într-adevăr furi- ...,
oasă. Ea recunoaşte faţcf de sine însăşi c ă Erickson a avut
dreptate şi c ă ea chiar avea foarte multe emoţii. La nivel sub-
conştient, s-a stabilit c ă el trebuia.să aibă dreptate şi în restul -.J
afirmaţiei p e care o făcuse - şi anume c ă ea avea doar o
treime din psoriazisul p e care credea că îl are. Corpul ei a
_,
început să-i demonstreze acest lucru, iar erupţia a dispărut în
mare parte.
Odată ce „Faţă de Scorţişoară" a zâmbit uşurată auzind
căfusese botezată „Faţă de Scorţişoară" în loc s ă i se spună
....I
c ă e hoaţă, a fost predispusă s ă zâmbească de fiecare dată
când se gândea la pistruii ei. În felul acesta, ura şi furia de ...,I
la început au fost înlocuite cu un sentiment uşor amuzant.
După cum explică Erickson, ,, situaţia devenise una amu-
zantă''. Iar această situaţie amuzantă a continuat şi după ce .....i
fetiţa nu s-a mai aflat în prezenţa lui Erickson.
În „ Boabe şuierătoare", situaţia este recadrată pentru
paciente[, dintr-una i'n care ea se simţea umilită din cauză s ă
.....
nu se putea controla într-una în care putea s ă aprecieze con-
trolul desăvârşit p e care îl avea de fapt --- adică putea s ă
emită doar gaze, dar s ă reţină fn rect materia lichidă şi mate-
ria solidă. În fapt, ea a fost îndemnată s ă se bucure dansând
goală prin apartament pentru a exersa acest control. Desigur, ...,
la un nivel superficial, Erickson îi permite s ă dea vânturi, şi
este posibil ca acest lucru s ă f i şters mustrările anterioare
care condamnau un atare comportament. El îi respectă." totuşi :...I
inhibiţiile, pentru c ă nu îi sugerează s ăf a c ă asta în public.
,...,
158 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
În mod incidental> Erickson ne arată că ceastă povestire
are şi o continuare. Faptul că fem.eia şi-a acceptat corpul a
determinat-o s ă accepte şi alte fu.neţii naturale; asifel, ea este
în stare să-şi expună sânul şi să-şi-alăpteze copilu în timp ce
.discută cu Erickson, un an mai târziu.
Nici măcar o erecţie
Eu încerc să croiesc terapia pe măsura fiecărui pacient în
parte. Odată a venit la mine un medic şi mi-a zis:
- Prima experienţă sexuală am avut-o într-un bordel. A
fost ceva dezgustător. Aşa încât în cei douăzeci de ani care au
trecut de atunci nu am mai avut nici măcar o erecţie. Am
plătit femei, le-am dat bani grei şi le-am spus: ,,Ajutaţi-mă să
am erecţie." Dar niciuna n-a reuşit.
Acum am găsit o fată cu care vreau să mă însor. Am încer-
cat să mă culc cu ea. E foarte drăguţă şi îndatoritoare, dar tot
nu reuşesc să am erecţie.
l-am spus:
- Aduceţi fata să stea de vorbă cu mine, o să fie o discuţie
privată între ea şi mine, după care o să vorbesc cu amândoi.
I-am spus f tei:
- Culcă-te cu el în fiecare seară, dar poartă-te ca o femeie
rece. Nu-l lăsa să te atingă pe sâni sau pe corp, sub nicio
formă. Pur şi simplu îi interzici să facă asta. Este foarte
r-, important să urmezi aceste instrucţiuni.
L-am chemat pe medic la mine şi i-am zis:
- I-am spus lui Mildred că trebuie să se culce cu dumneata
în fiecare noapte. I-am spus să-ţi respingă orice încercare de a
o săruta, de a o atinge pe sâni, pe părţile intime, pe corp. Tre-
buie să te respingă total. Vreau ca acest lucru să se întâmple
r
vreme de trei luni: După asta veniţi să discutăm situaţia.
Pe la începutul lui martie, nu s-a mai putut stăpâni şi a
,,violat-o".
Recadrarea 159
Mildred era o femeie foarte frumoasă, arăta foarte bine.
Când a fost nevoit să se confrunte cu imposibilitatea venită
din partea lui Mildred, nu din partea lui, acest lucru a schim-
bat cadrul de referinţă. Mildred era aceea care făcea imposi-
bil actul sexual, nu el.
Aşa că nu mai avea motive s ă se plângă de penisul lui
flasc. Mildredfâcea ca lucrul acela s ăfie imposibil pentru el.
Întrucât prima experienţă sexuală avută într-un bordel îl
dezgustase p e pacient, iar încercările lui de a se vindeca sin-
gur, ,,plătind" femei, întărise tiparul de eşec al acestuia,
Erickson a stabilit c ă impotenţa lui era un rezultat al sexului
uşor accesibil. Prin urmare, Erickson, ajutat de iubita
pacientului, a creat o situaţie opusă - una în care sexul era
interzis. În explicaţia p e care o dă celor întâmplate, Erickson
foloseşte în mod expres r ferinţe vagi. Când, în ultima pro-
poziţie, spune „ Mildred făcea ca lucrul acela s ăf i e imposibil
pentru el, noi (şi, probabil, şi pacientuO ne intrebăm care este
„ lucrul acela" care este imposibil pentru el: actul sexual? s ă
se plângă de penisul lui flasc, adică s ă se masturbeze f ă r ă
erecţie? Să rămână impotent? Oricare ar f i răspunsul, el a
reuşit s ă transfere „ inamicul" în afara pacientului. În felul
acesta, în loc s ă fie supărat p e el însuşi şi să-şi fntărească
asţfel neputinţa de a avea o erecţie, pacientul putea sa: atace
cauza , imposibilităţii" afl.ate în afara lui, fn Mildred. Şi face
asta „ violând-o". După ce a avut raporturi sexuale f ă r ă s ă se
mai îngrijoreze dacă va avea erecţie, se presupune că va
putea s ăfac.ă dragoste f ă r ă să mai f i e nevoie de acest puter-
nic element de agresiune.
Pleosc, pleosc, pleosc
O fată de cincisprezece ani îşi sugea tot timpul degetul
mare. Părinţii ei m-au sunat şi au început să plângă şi să se
tânguie. Mi-au spus că fata îi necăjea cât era ziua de lungă

160 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
sugându -' şi degetu}. .Îşi .sugea degetul cât ·timp mergea cu
autobuzul şcoiii, iar şoferul se considera jignit. J„a fel şi cei--
lalţi copii. Profesorii se plângeau de ea că îşi suge degetul.
I-au spus fetei că or s-o aducă la mine.
Fata a intrat în cabinet sugându-şi zgomotos degetul, cu
obrăznicie. Părinţii erau în camera alăturată şi nu auzeau ce-i
spun.
- Vreau să îţi spun că eşti foarte proastă că-ţi sugi dege-
tul, i-am zis.
- Vorbiţi ca părinţii mei.
- Nu, vorbesc inteligent. Accepţi faptul că părinţii tă.i se
simt uşor stingheriţi, că şoferul de pe autobuz se simte uşor
stingherit. Te afişezi în toată şcoala cu obiceiul de a-ţi suge
degetul. Câte mii de copii sunt în şcoală? Tu te afişezi în faţa
tuturor. Dacă nu ai f i proastă, dacă ai fi inteligentă, ţi-ai suge
degetul într-un fel care chiar să-l scoată din pepeni pe tatăl tău.
Am aflat de la tatăl tău şi de la mama ta că după cină aveţi
un program fix. Tatăl tău citeşte ziarul. Se aşază şi îl citeşte,
de la cap la coadă. I-am făcut pe părinţii tăi să-mi promită că
or să-şi ţină gura referitor la obiceiul tău de a-ţi suge degetul.
N-or să scoată o vorbă despre asta.
Aşa că te rog să iei un ceas. Diseară, după cc mâncaţi,
aşază-te lângă tatăl tău şi suge-ţi degetul cu plescăieli preţ de
douăzeci de minute, iar pe mama, care e o persoană foarte
tipicară, las-o să spele vasele. Îi place să coasă cuverturi din
petice. După ce spală vasele, întotdeauna se aşază şi lucrează
la cuvertură. După cele douăzeci de minute de stat lângă tatăl
tău, aşază-te lângă mama. Stai cu ochii pe ceas şi suge-ţi
degetul - cu simţ de răspundere, pleosc, pleosc, pleosc.
l-am pus pe părinţii tăi să-mi promită că n-or să spună
nimic că-ţi sugi degetul. Aşa că poţi să te joci în voie cu sen-
timentele lor. Pentru că ei nu au ce să facă.
Cât despre şo fe rul de pe autobuz - vă vedeţi doar de
două ori pe zi. Pe copiii de la şcoală îi vezi zilnic. Nu îi vezi
nici pe şofer, nici pe copiii de la şcoală sâmbăta şi duminica.
'--'
Recadrarea 161
._.
Aşa că trebuie să te afişezi. De obicei, orice fată de şcoală nu
poate să sufere un anumit băiat sau o fată anume. Aşa că
foloseşte-te de faptul că sugi degetul. De câte ori se uită la ....I
tine băiatul acela sau fata aceea, bagă-ţi degetul în gură. Şi
suge-l p e bune. Nu există elev care să nu aibă un profesor pe
care nu-I suportă. Nu trebuie să-ţi sugi degetul f ă r ă rost în -...J
faţa celorlalţi profesori. Când îl vezi pe profesorul respectiv,
vâră--ţi degetul în gură şi suge-l cu plescăieli. '-'
În mai puţin de o lună, a descoperit că erau şi alte lucruri
de făcut. Eu transformasem suptul degetului într-o obligaţie,
iar ea nu voia să fie obligată să facă un anumit lucru. ...;
Când Erickson pune accentul p e „programul f i x " al
părinţilor, el atrage în mod indirect atenţia fetei asupra -...J
caracterului coercitiv al propriului ei comportament referitor
la suptul degetului. El sugerează d i ar putea s ă înceteze s ă
mai fie „proastă" (adică s ă nu mai acţioneze.fără siffie con- __,
ştientă de ceea ce.face şi f ă r ă s ă aibă un scop). În schimb, ar
putea, în mod intenţionat, să-şi exprime ostilitatea mai efi-
cient. Comportamentul ei privind suptul degetului este rein- -...J
cadrat. Acesta încetează s ă mai f i e un „obicei", ceva ce nu
poate f i controlat. Acum este o formă utilă de comunicare -
'--'
de ostilitate.
IÎ1 această povestire, ca în multe dintre cele care se ocupă
de tratarea copii/o, Erickson începe cu ,.Am trimis părinţii ....I
În altâ cameră şi am stat de vorbă cu copilul". La un nivel,
el respectăfiecare copil ca p e un individ, departe de părinţi.
La un alt nivel, el vorbeşte cu copilul care există în fiecare ...;
din noi. Părinţii, care adeseori reprezintă constrângerea,
nerăbdarea şi absenţa acceptării, sunt îndepărtaţi. Ei nu tre-
i
buie s i intervină în terapie. La acest nivel, Erickson ne spune '-'
s ă renunţăm la pretenţiile propriului supraeu excesiv de rigu-
ros, la toate acele „trebuie să" extrem de stricte, şi s ă lăsăm
potenţialul copilului s ă iasă la iveală şi s ă se dezvolte. Este __,
posibil ca el s ă ne spună s ă nu ne îngroprim impulsurile
,..

,....
162 VOCEA MEA TE VA ÎNSOTI

copilăreşti - spontaneitatea, curiozitatea,· impetuozitatea,

expansivitatea, şi aşa mai departe - . , c i s ă canalizăm aceste
I' CAPITOLUL 7

impulsuri sau s ă le direcţionăm ,;Jn mod inteligent". Câi,td, Să Învăţăm din experienţă
ca în cazul acestei fete,· suntem în stare s ă vedem legătura
,.... dintre ceea Ci?f acem şi reacţia celorlalţi (de pildă, iritarea
lor), putem hotărî s ă punem capăt respectivului tip de com-
portament.
Acest tip de „prescriere a simptomului" poate f i considerat
şi o punere în practică a dictonului lui Alfred Adler referitor la
terapie. Adler a spus cândva: ,, Terapia este ca şi cum ai scuipa
în supa cuiva. Respectiva persoană poate s ă continue s--o
mănânce, dar_n-o să--i mai placă." Făcând din suptul degetu-
,.... lui un lucn1 obligatoriu, Erickwn „ a scuipat in supa fetei" . Cum e să a i sase ani
Săptămâna trecută am primit o scrisoare de la nora mea, în
care îmi scria că fiica ei împlinise şase ani. A doua zi, fetiţa a
r-- făcut ceva pentm care mama a mustrat-·O. Fetiţa i-a spus mamei:
- E grozav de greu să ai şase ani. Eu am doar o zi de
experienţă.

Î n vis
Noaptea, când mergi la culcare, te culci ca să dormi, poate
şi ca să visezi. Iar în vis nu intelectualizezi, ci experimentezi.
Nu am vrut să-i dau bomboane fiului meu Lance. I-am spus că
,.... mâncase destule. A doua zi, când s-a trezit, era foarte fericit.
- Am mâncat toată punga, mi-a zis el.
Când i-am arătat ca mai erau bomboane i'n pungă, a crezut
că mă dusesem şi cumpărasem altele, fiindcă el ştia că le
mâncase pe toate. Şi chiar le mâncase - în vis.
Altă dată, Bert îl necăjise pe Lance, iar Lance voia să-l
,....
pedepsesc pe Bert. Am refuzat. A doua zi dimineaţă, Lance
rn1-a zis:
r-,
- - Mă \bucur că l-ai altoit pc Bert - dar nu trebuia să folo-
seşti o bâtă de baseball aşa de mare.
El ştia că deja îl pedepsisem pe Bert cu asprime. Îşi trans-
formase sentimentul de vinovăţie, pentru că îşi dorise ca tata
164
VOCEA M E A TE VA ÎNSOŢI .
să-l pedepsească pc. Bert, într-o critică l a adresa asprimii
pedepsei mele. Era clar că se întârpplase ceva C\l el.
Mulţi subiecţi, care au tendinţa de a intelectualiza în loc să
intre în transă, noaptea, când se gândesc la alte chestiuni,
visează că sunt în transă. Şi, în acea stare de transă din vis, ei
vor face anumite lucrw-i. A doua zi vin la tine şi îţi spun: ,,Am
visat o rezolvare a problemei." Terapia este în principal o
motivare a subconştientului pentru a-şi folosi toate cunoştin-
ţele, care sunt multe şi diverse.
Există tot soiul de experienţe, iar visul este un tip de expe-
rienţă. JÎ1 această povestire, Erickson ne arată di, deşi hipnoza
s-ar putea s ă nu funcţioneze, terapia va funcţiona. Adică pa-
cientul poate să meargă acasă şi s ă continue lucrarea fn vis.
După ce i s-a spus aceastăpovestire, un pacient care intelectua-
lizează poate s ă meargă acasă şi s ă viseze că se aftă fn transă.
Înotul
Să înveţi din experienţă este mult mai educativ decât să
înveţi în mod conştient. Poţi să înveţi toate mişcările de înot
stând pe burtă pe scaunul de la pian. Poţi să stabileşti ritmu-
rile, respiraţia, mişcarea capului, mişcările braţelor, mişcările
picioarelor, şi aşa mai departe. Când intri în apă, ştii doar să
înoţi câineşte. Trebuie să înveţi să înoţi în apei. După ce înveţi
asta, ai mai învăţat ceva.
Să înveţi din experienţă este lucrul cel mai important. Cu
toţii am învăţat în perioada de şcolarizare că trebuie să învă-
ţăm conştient. Ai făcut lucrurile în mod inconştient, în raport
cu apa. Ai învăţat să-ţi roteşti capul, să vâsleşti cu mâinile şi
să dai din picioare într-un anumit ritm - - în raport cu apa. Cei
care nu sunteţi înotători nu ştiţi, nu puteţi să-mi descrieţi ce
simţi când ai picioarele în apă, cum simţi apa pe mâini, cum
te absoarbe apa când îţi răsuceşti corpul la dreapta şi la stânga
în emulul australian, de pildă.
Să învăţăm din experienţă 165
.....
Când înoţi pe spate, ştii toate astea. Câtă atenţie acorzi jetu-
lui de apă de sub spinarea ta când înoţi înapoi? Dacă înoţi în
pielea goală, o să descoperi cât de mult te îngreunează costu- ._j
mul de baie. Apa alunecă pe pielea ta mult mai uşor atunci când
eşti goi. Iar costumul de înot este în mod cert un handicap.
Nu mă preocupă cât învaţă oricare dintre voi despre hip-
noză aic(, în această cameră, fiindcă ştiţi cu toţii, din când în
când - în perioada când nu sunteţi nici aici, nici acolo, când
...
nici nu dormiţi, nici nu sunteţi t r e j i - , că învăţaţi foarte mult,
în această stare hipnagogică, despre hipnoză. Obişnuiam să
mă trezesc dimineaţa şi să cobor din pat imediat ce deschi- .....
deam ochii, pc când soţiei mele îi plăcea să mai stea cinci-
sprezeee sau douăzeci de minute şi să se trezească încetul cu
încetuL Rezerva mea de sânge îmi urcă instantaneu în cap. ...
Rezerva ei circulă foarte încet. Fiecare dintre noi are un tipar
individual, numai al lui. De câte orie nevoie să intri în transă,
poate de douăsprezece ori, până când nu te mai interesează să __.
urmăreşti tu însuţi această. experienţă?
Aţi înotat vreodată în lacul Great Salt? Arată ca apa şi o
simţi ca pe apă. Eu am ştiut dinainte că nu pot să înot în el. _.
Mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă aş încerca să înot. Înţele-
geam cât se poate de bine că lacul era suprasaturat cu apă
sărată. Însă trebuia să trăiesc experienţa de a încerca să înot ....i
ca să-mi dau seama ce i s-ar întâmpla unui înotător care ar
încerca să înoate acolo. Majoritatea subiecţilor hipnotici vor
să înţeleagă. în timp ce trăiesc experienţa. Lăsaţi experienţa __.
deoparte . Pur şi simplu, lăsaţi lucrurile să se întâmple.
Erickson evidentiază modul în care corpul conştientizează .....
prin experienţă tactilă. Pe măsură ce el menţionează diferite
senzaţii, ritmuri, mişcări, ascultătorul rememorează instinc-
tiv experienţe asemifnătoare. În loc s ă spună: ,,Aceia dintre ; _ J
voi care sunt înotători îşi amintesc cum iţi simţi picioarele
când eşti în apă", Erickson formulează enunţul la modul
negativ, şi spune: , Cei care nu sunteţi înotători nu puteţi s ă
descrieţi. "Jţ1ai târziu, el avansează sugestia întrebând: , Câtă
 166 VOCEA MEA TE VA ÎNSOTI. Să. învăţăm din experienţă 167

atenţie acorzi Jetii.[lj,i ·de apă de sub spinarea ta când înoţi
înapoi?" El t'mplicd faptul c ă este bine şi util să-ţi conce,,-
trezi atenţia asupra experienţei senzoriale.
Când Erickson pune: ,,Nu m ă preocupă cât învaţă ori-
care dintre voi despre hipnoză aici, în această cai.neră [sub-
linierea mea]", el oferă o sugestie posthipnotică p e termen
,.., lung, potrivit căreia ceea ce se învqţă despre hipnoză va con-
tinua şi în afara acestei camere. Apoi dezvoltă, sugerând
indirect că „ această învăţare" se va petrece în diverse situaţii
speciale, de exemplu când te trezeşti din somn. El sugerează
totodată că fiecare ascultător va ajunge la „ această învăţă-
tură" potrivit. propriului său „ tipar individual". El explică
,... faptul că învaţătura din experienţă se produce cel mai bine
atunci când doar experimentezi, fără să analizezi experienţa.
Apoi alunecă într-o altă sugestie posthipnotică - că acest
,... lucru se va întâmpla după douăsprezece experienţe de transă.
in comentariile ulterioare, Erickson insistă din nou asupra
importanţei faptului de a nu încerca s ă înţelegi experienţa în
,..., timp ce ea se produce. Acest principiu este valabil, desigur,
pentru toate experienţele, nu doar pentru experienţele hipno-
,... tice. Dacă cineva doreşte s ă înţeleagă experienţele, cel mai
bine este ca examinarea, revizuirea şi analiza s ăfie lăsate pen-
tru mai târziu, când se va f i distanţat de respectiva experienţă.
... O asemenea povestire se poate dovedi extrem de utilă în
cazul pacienţilor implicaţi în terapia sexuală. Ea constituie o
bună introducere pentru descrierea exerciţiilor axate pe
simţuri, de pildă. Pentru pacienţii care au pierdut legătura cu
propriile senzaţii, poate f i eficient s ă se concentreze asupra
senzaţiilor tactile.
r-,
inofensive, dar care păreau interesante, de pildă vaselina.
Atunci când copiii începeau să-i pună întrebări, el le zicea:
- De ce nu guşti un pic?
Sau lua o sticlă drăguţă:
- De ce n-o miroşi?
Şi n u c deloc plăcut să miroşi amoniac! Absolut toţi copiii
au învăţat să aibă foarte multă grijă ce pun în gură. A fost o
modalitate bună de a le face educaţie.
Erickson fşi exprimă încă o dată convingerea că modali-
tatea cea mai bună de a învăţa este prin experienţă. Părin-
tele, prqfesorul sau psihologul ·oferă oportunitatea expe-
rienţei. Bert nu are nevoie s ă ofere o experienţă efectivă cu
tutun, alcool sau droguri, pentru cei' el şi-a învăţat copiii, prin
intermediul experienţei, ,,să aibăfoarte multă grijă ce pun în
gură". În perioada lor de formare, le-a pus la dispoziţie
experienţe care să-i determine s ă aibă discernământ. Odată
ce au învăţat s ăfacif asta, ei vor decide singuri dacă s ăfolo-
sească tutun, alcool sau droguri.

Gustă un pic
,- Fiul meu, Bert, ar fi putut să ajungă un psihanalist foarte
bun, dar a ales să se facă fermier. Are şase băieţi şi o fată. Se
temea ca ei să nu se apuce de tutun, alcool, droguri, şi aşa mai
,._ departe. Prin urmare, chiar de la început, le arăta luciuri
 --'

Să ne luăm viaţa în 1nâini 169

C A .'P- T O L U L 8 - N'u vă faceţi prea multe speranţe. Tatăl dumneavoastră

este băt rân. A muncit din greu toată viaţa şi a suferit un at ac .....
Să ne lu.ăm-viata În mâini coronarian extrem de grav.
Iar sora mea a zis:
- I-am râs în nas doctorului, şi i-am spus: ,,Nu-l cunoaş- ....;

teţi pe tata!"
Când tata şi-a recăpătat cunoştinţa, medicul era de faţă.
Tata a întrebat:
- Ce s--a întâmplat?
Doc t orul j-a răspuns:
- - Nu vă faceţi griji, domnul_e Erickson, aţi avut un atac .....
coronarian grav, dar în două sau trei luni o să fiţi din nou acasă.
Despre moarte şi ce înseamnă să mori Tata i-a zis, furios:
[Pentru a răspunde unui studen t care şi-a exprimat îngrijo- --- Două sau trei luni, pe dracu'! Vreţi să spuneţi că tre-
rarea că Erickson era pe moarte] buie să irosesc o săptămână întreagă!
Peste o săptămână era acasă.
Cred că este prematur. Nu am de gând să mor. De fap t , va
_ , j

La optzeci şi cinci de ani, a făcut din nou o criză cardiacă,

fi ultimul lucru pe care o să-1 fac! asemănă t oare cu prima. A dat peste acelaşi doctor. Tata şi-a
Mama a trăit până la nouăzeci şi pa t ru de ani; bunica şi recăpătat cunoştinţa şi a întrebat: ,_j

st răbunica au t răi t nouăzeci şi t rei sau peste. Tata a murit la
nouăzeci şi şapte de ani şi jumătate. Tata planta pomi fruc-
t iferi şi se întreba dacă mai apucă să mănânce din ro:ideie
lor.
Şi avea nouăzeci şi şase sau nouăzeci şi şap e t de ani când
făcea as t a.
Psihoterapeuţii au o idee greşită despre boală, handicap şi
moarte. Ei au t endinţa de a supraestima chestiunea raportării
la boală, handicap şi moarte. Se pun în practică tot soiul de
ai u r eli pentru a ajuta familiile să treacă peste perioada de
- Ce s-a întâmplat?
--- Acelaşi lucru, i-a răspuns doctorul.
- - Încă o săptămână pierdută, a oftat tata.
A trecu t printr-o operaţie abdominală. serioasă, în care i-au
exti r p at 2,75 m de intestin. Cârni şi-a revenit din anestezie, a
în t rebat-o pe asistentă:
- Ce s-a întâmplat?
I-a spus, iar tata a oftat şi a zis:
- - În loc de o săptămână, acum or să f ie zece zile. '-'

doliu. Eu cred că fiecare om trebuie să şt ie că ziua în care te Al treilea infarct s-a întâmplat la optzeci şi nouă de ani.
naşti es t e ziua în care începi să mori. Unii sun t mai practici Şi-a recăpătat cunoş t inţa şi a spus:
.....I

decât alţii, şi nu pierd timpul cu moartea, pe când alţii aşteap t ă - - Acelaşi lucru, doctore?
vreme îndelungată. - · Da, a răspuns medicul.
Tata a avut un atac coronarian grav la optzeci de ani. Era Tata i-a spus: _ , j

inconş t ient când l-au dus la spital. Sora mea a mers cu el; - - Văd că am prostul obicei de a sta de pomană câte o săp-
medicul i-a spus surorii mele: tămână.

··i-
170 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
La nouăzeci_ şi tre de ani, a tăcut al patrulea infarct. Când
şi-a recăpătat cunoştinţa, a spus:
- Doctore, serios, am crezut că la al patrulea mă duc.
,.._ Încep să-mi pierd încrederea în al cincilea.
La nouăzeci şi şapte de ani şi jumătate, plănuise "împreună
cu două dintre surorile melc o ieşire la stărşit de săptămână în
vechea colectivitate de fennieri. Toţi de-o seamă cu d muri-
seră, plus o parte din copiii lor. Stabiliseră pe cine să viziteze,
la ce motel să stea, la ce restaurante să mănânce. Au ieşit din
casă şi s-au îndreptat spre maşină. Când au ajuns la maşină,
tata a spus:
- O, mi-arri uitat pălăria.
S-a dus fuga după pălărie. Surorile melc l-au aşteptat o
vreme, după care s-au uitat una la alta, liniştite, şi au spus:
- S-a sfărşit.
Au intrat în casă. Tata zăcea pe podea, răpus de o hemo-
ragie cerebrală masivă.
Mama a căzut şi şi-a fracturat şoldul la nouăzeci şi trei de
ani. A spus:
- E ridicol pentru o femeie de vârsta mea să facă una ca
asta. O să m ă fac bine.
Şi s-a făcut.
Un an mai târziu, când a căzut şi şi-a fracturat şi celălalt
şold, a spus:
- N-a fost deloc uşor să mă înzdrăvenesc atunci când
,.. mi-am fracturat şoldul prima dată. De data asta, nu cred că
mă vindec, dar nimeni n-o să spună că nu am încercat.
Eu am ştiut, şi, văzându-mi expresia întipărită pe chip, şi
,.... ceilalţi membri ai familiei au ştiut că din această a doua căză-
tură avea să i se tragă moartea. A murit de pneumonie conges-
tivă, ,,prietena bătrânelor".
,....
Citatul preferat al mamei era: ,,În fiecare viaţă şi ploaie-i
hărăzită. Sunt zile care scris e să fie mohorâte." Din poemul
,.... The Rainy Day (Zi cu ploaie) al lui Longfellow.
·r·
Să ne luăm viaţa în mâ:i.ni 171
Tata şi mama s-au bucurat. de viaţă din plin, tot timpul.
Încerc să-mi conving pacienţii: ,,Bucuraţi-vă ·de viaţă, şi
bucuraţi-vă de ea din plin." Cu cât pui mai multă veselie în
viaţa ta, cu atât îţi va fi mai bine.
Nu ştiu de unde i-a venit acelui student ideea că o să mor.
O să amân chestia asta.
Erickson voia ca moartea s ăfie ceva care să nu provoace
nelinişte, şi a evidenţiat faptul că viaţa este pentru cei vii.
Tatăl lui, ne spune Erickson, planta pomi fructiferi la vârsta
de nouăzeci şi şapte de ani. Orientarea era către viitor. Tatăl
lui era activ şi a murit în timp ce se ducea să facă ceva - voia
să-şi ia pălăria şi s ă meargă în vizită. Jejfrey Zeig consideră
că replica „ O, mi-am uitat pălăria" vine dintr-o recunoaştere
inconştientă a faptului că ceva se fntâmpla în capul său.
Erickson continua adesea această povestire spunând că
tatăl lui avusese dreptate să-şi piardă încrederea în al patru-
lea i1 farct. Tatăl lui a murit la nouăzeci şi şapte de ani şi
jumătate, în urma unei hemoragii cerebrale. Erickson avea
faţă de boală aceeaşi atitudine ca şi tatăl său, şi anume că ea
„face parte din indigestiile vieţii". La .fiecare dietă· este
nevoie de alimente indigeste, iar Erickson obişnuia să evi-
denţ'ieze faptul că soldaţii hrăniţi cu raţii K ştiu cât de impor-
tante sunt în dietâ alimentele indigeste. Tragediile, decesele,
boala, toate fac parte dintre indigestiile vieţii.
În ultimii ani de viaţă, Erickson a petrecut mult timp pen-
tru a-i pregăti pe oameni pentru moartea lui. Nu voia să.fie
jelit prea mult, şi făcea tot felul de glume pentru a diminua
neliniştea oamenilor. O dată l-a citat greşit pe Tennyson şi a
spus: ,,Să nu m<i plângă lumea la bar când corabia mea
porni-va pe mare." Vorbea despre moarte pe faţă. Şi, ca şi
tatc'il său, era orientat către viitor atunci când a murii: Se
gândea cu nerăbdare la orele de curs pe care trebuia să le
ţină lunea următoare. După cum era de aşteptat, nu s-au

172 VOCEA MEA TE VA ÎNSO'fl
organizatfune,:alii şi nu afost înmormâ;,_tat. Cenuşa lui a.fost
împrăştiată de pe Vâr.ful Squaw.
Comentariul finai al lut Erickson la această povestire:
„Nu ştiu de unde i-a venit acelui student ideea că o s ă mor. O
s ă amân chestia asta.'' Ce s ă amâne? Moartea? Sau ideea
studentului?
Vreau o pereche
Cân<;I tata a fugit de acasă la şaisprezece ani, a înfipt în
pernă un bilet, s-a dus la gară, a trântit pe tejghea mărunţişul
pe care îl strâns se şi a zis: ,,Vreau un bilet de toţi banii ăştia."
A ajuns în Beavei:- Dam, Wisconsin, o localitate rurală. Mergea
pc stradă şi se uita la fermierii de acolo, cum unii mânau caii,
alţii aveau care trase de boi. S-a dus la un bărbat cu părul
cărunt, care mâna un car cu boi, şi l-a întrebat:
- Nu aveţi nevoie de un băiat isteţ care să vă ajute la fermă?
Băiatul i-a spus că îl cheamă Charlie Roberts. l-a zis că nu
avea familie, nu avea bani, nu avea nimic, şi până la urmă fer-
mierul i-a spus:
- Urcă în car. O să mergi cu mine, să lucrezi la fermă.
În drum spre casă, fermierul a oprit carul şi i-a zis:
- Aşteptă-mă în car. Trebuie să mă văd cu ginerele meu.
O fată într-o rochie înflorată îl privea, furişată pe după un
arţar, şi Charlie a întrebat-o:
- A cui fată eşti?
- A lu' tata, i-a răspuns fata, liniştită.
- De-acum eşti a mea, a anunţat-o el.
Peste şapte ani, când tata a cerut-o în căsătorie în mod ofi-
cial, mama a vârât mâna în buzunăraş şi i-a întins o mănuşă
mică, fiindcă în acea comunitate rurală, dacă refuzai o cerere
în căsătorie, _se spunea că „îi dai omului mănuşa". Tata a ieşit
din casă furios. N-a închis ochii toată noaptea, iar dimineaţa
s-a dus la mama şi i-a zis:
- Nu ţi-am cerut o mănuşă, vreau o pereche.
--
Să ne luăm viaţa în mâini 173
Mănuşa era 'împletită din lâna pe care mama o spălase, o
.dărăcise şi o torsese.
Ea împletise acea mănuşă pe când avea şaptesprezece ani,
iar cererea în căsătorie se întâmplase la douăzeci. Tata o
cunoştea pe mama. Mama îl cunoştea pe tata. Iar eu am pre-
...,
dat la acea şcoală de ţară unde învăţase mama.
Tatăl lui Erickson şi-a luat numele de „Charlie Roberts " ._J
când a plecat de acasă la vârsta de şaisprezece ani. Povestirile
despre tatăl său, spuse de Erickson, evidenţiază simţul aven-
turii p e care ii avea tatăl său, încrederea şi capacitatea lui de :...,
a obţine ceea ce îşi dorea. Această din urmă trăsătură apare în
toate povestirile despre familie narate de Erickson.
De această datcî, mesajul pare s ă f i e acela c ă poţi să-ţi
stabileşti un scop, s ă te ţii de el şi s ă nu accepţi un răspuns
negativ. Desigur, trebuie s ă şi faci ceea ce este necesar pen- __.
tru a atinge acel scop. Erickson lasă s ă se înţeleagă că
Charlie Roberts a lucrat pentru viitorul socru vreme de şapte
ani. in alte povestiri, răsplata nu vine doar pentru c ă ai fost
încăpăţânat şi perseverent. Trebuie s ă aplici strategia corectă
şi s ă munceşti într-un mod care este apreciat de societatea p e
care vrei s ă o impresionezi .
Chiar şi aşa, după cum ne aratt:i Erickson în povestirea
care urmează, nu poţi s ă obţii absolut totul.
...
Păreri diferite
--'
La scurt timp după ce ne-am căsătorit, nureasa mea a
întrebat-o pe mama:
- - Când dumneata şi tata aveţi păreri diferite, ce se întâm-
plă?
Mama i-a răspuns:
- - Eu spun pe faţă ce gândesc, după care tac.
Atunci soţia mea a ieşit în curte şi l-a întrebat pe tata:.
r Să ne luăm viaţa în mâini
174 VQCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Cum aţi procedat.când dumneata şi niama nu cădeaţi
r Spitalul Bunul Samaritean, le-a spus că i-ar plăcea să lucreze
de acord?
- Eu spuneam ce aveam de spus, după care tăceam, i-a
r spus tata.
Betty a insistat:
- Şi mai departe ce se întâmpla?
r - Unul sau altul făcea aşa cum,considera . Şi lucrurile au
mers de fiecare dată în felul ăsta.
- Părinţii lui Erickson au fost căsătoriţi aproape şaptezeci
şi cinci de ani. În mod clar, armonia lor conjugală a fost rea-
,.., lizatăp e baza respectului reciproc, şi au aplicat principiul de
a nu încerca niciodată să-şi impună opinia.
r
Cum s-a întreţinut singură în colegiu
Kristi mi-a spus:
r - Dumneata ai muncit şi te-ai întreţinut singur la medi-
cină. Sigur, aveai o infinnitate, aşa că nu ţi-a fost uşor. Eu
sunt mai tânără decât crai dumneata atunci, şi vreau să mă
întreţin singură în colegiu.
- Bine, copilă, i-am zis.
- Acum, întrebarea este cât te gândeşti să-mi iei pe chirie
şi mâncare?
Era o întrebare serioasă.
- Suma medie pentru casă şi masă este de douăzeci şi
cinci de dolari pe săptămână, dar n-o să ai privilegiul să speli
vasele, să dai cu aspiratorul, să faci paturile, să foloseşti tele-
fonul, să dai iama în frigider.
- Asta mai înseamnă pe puţin zece dolari. Ei bine, tre-
buie să merg în centru să-mi caut o slujbă.
r-
- Ai nevoie de o recomandare?
-.- Mă recomandă numărul de la asigurări sociale şi diploma
de absolvire a liceului, mi-a zis ea.
175
Vreo opt luni de zile nu am ştiu unde munceşte. S-a dus la
la registratură, iar cei de acolo s-au uitat la fata aceea de
patruzeci şi cinci de kilograme şi i-au explicat:
- Trebuie să cunoşti terminologia medicală, termeni din
psihologie, din psihiatrie.
- Da, ştiu, le-a zis ea. Tocmai de aceea, m-am dus la bib-
liotecă şi am citit Dicţionarul Medical Dorland, şi Dicţionarul
Medical Stedman, şi Dicţionarul de Psihologie Warren.
Aşa că au acceptat-o de probă, după care au angajat-o.
După un an, adolescenta din ea s-a revoltat şi a hotărât să
plece 'in Michigan. Fratele ei a întrebat-o dacă avea nevoie de
bani, iar ea i-a răspuns:
--Nu.
La fel a întrebat-o şi mama, şi apoi şi eu. Am primit toţi
acelaşi răspuns:
--Nu.
Aşa că în ianuarie şi-a împachetat hainele de iarnă din
Phoenix, s-a urcat în trenul de Michigan, iar acolo erau minus
unsprezece grade când a ajuns. I-au trebuit trei zile ca să se
înscrie şi să găsească de lucru la decanat. Decanul s-a uitat pe
orarul ei şi a văzut că se înscrisese la nouăsprezece cursuri.
Studenţii care munceau nu aveau .voie să unncze decât şais-
prezece cursuri. Kristi i-a spus:
- Lucrez în biroul dumneavoastră, aşa că aveţi ocazia să
mă ţineţi sub observaţie, să mă urmăriţi cum lucrez şi ce note
iau, şi veţi proceda în consecinţă.
- - A i dreptate, aşa o să fac, a acceptat decanul.
Prin urm.are, Kristi a urmat nouăsprezece cursuri. Numai
că ea nu i-a spus decanului un lucru. Pentru ea era esenţial să
lucreze la decanat. Acolo se ţineau cartelele de cămin ale stu-
denţilor.
A pus ochii pe doi bătrânei care aveau un fiu însurat şi o
fiică măritată şi i-a convins că era bine să aibă o tânără în
casă. O dată pe săptămână, fiui cel însurat îi scotea pe bunicul

176 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
şi bunica să ia cina în.oraş. Şi încă o dată p'e săptămână fiica
îi scotea în oraş pe b:unicul şi pe unica. Kristi _le-a intrat p e
sub piele, îi ajuta mult la pregătirea mesei şi la curăţenie şi
stătea acolo pe gratis, casă· şi masă, plus că fiul şi fiica bătrâ-
nilor o plăteau ca să le supravegheze copiii.
De ce era important să lucreze la decanat, unde se ţineau
cartelele? Ca să nu se descopere că nu stătea la cămin. N-a
spus nimănui, doar nouă şi câtorva prieteni de încredere, că
lucra în subsolul unui magazin cu mărfuri la preţ redus.
Erickson a utilizat adesea povestiri despre ingeniozitatea
copiilor lui p·entru a-şi încuraja pacienţii să-şi folosească
propriile resurse. ,,Autoritatea" este utilizată pentru atinge-
rea scopurilor dorite - în acest caz, să urmezi nouăsprezece
cursuri şi s ă locuieşti în afara campusului. Încă o dată, auto-
rităţile (şi, în mod simbolic_, ,, autoritatea internă") sunt
văzute mai curând ca aliaţi decât ca adversari.
Cărămida lui Pearson
Robert Pearson, un psihiatru din Michigan, era medic de
familie. Era singurul doctor pe o rază de nouăzeci şi cinci de
kilometri. Cel mai apropiat spital se afla la nouăzeci şi cinci
de kilometri. Şi-a trimis familia în vizită la nide, fiindcă
venise un zidar ca să-i dea jos un horn de pe casa în care
locuia. Zidarul nu ştia că Pearson e acasă, aşa că scotea cără-
mizile şi le arunca pe jos. Bob tocmai ieşea din casă, nepăsă-
tor, când a căzut o cărămidă de sus. L-a lovit în frunte şi i-a
fracturat craniul.
Bob a dat ·să se prăbuşească în genunchi, apoi şi-a venit în
fire şi şi-a zis: ,,Ce bine era dacă îl aveam pe Erickson aici!
Dar, fir-ar să fie, el e în Arizona. Aş face bine să preiau con-
trolul." Aşa că şi-a administrat un anestezic local. S-a urcat în
maşină şi a condus nouăzeci şi cinci de kilometri până la spi-
....
Să ne luăm viaţa în mâini 177
-
tal, apoi a trecut prin formalităţile de internare. După aceea a
chemat un neurochirurg şi i-a spus:
- N-am nevoie de anestezie.
....
Neurochirurgul a insistat, în mod politicos, să accepte s ă i
se facă anestezie. Iar Bob i-a spus anestezistului:
- Să pui pe hârtie tot ce se spune cât sunt sub anestezie.
. _ J
După operaţie, Bob şi-a recăpătat cunoştinţa rapid şi i-a
spus anestezistului: . _ J
- Chirurgul a spus asta, asta şi asta.
Îşi amintea absolut tot ce se vorbise, iar chirurgul s-a
îngrozit când a aflat că Bob îl auzise discutând dacă să-i pună .....
sau nu o tijă de argint.
Apoi Bob i-a zis chirurgului:
- - Miercurea viitoare [asta se îtitâmpla într-o joi] trebuie
să fiu în San Francisco să prezint o lucrare la congresul anual.
- - O sa fii norocos dacă de azi într-o lună eşti în papuci de
casă şi halat de baie, a replicat chirurgul.
Dar Bob a continuat:
- - Aş vrea să ajung la o înţelegere cu dumneavoastră.
...
Marţi, veniţi şi îmi faceţi un examen fizic complet. Dacă nu
descoperiţi nimic în neregulă, mă duc la San Francisco. Dacă
descoperiţi că ceva nu este în regulă, rămân în spital. __,
Bob mi-a zis că respectivul chirurg s-a dat-peste cap să-i
găsească ceva la examenul fizic, dar până la urmă n-a avut
încotro si l-a externat.
În sa'n Francisco, l-am văzut pe Bob cu {in bandaj pe fiunte.
Şi-a dat jos bandajul şi m-a întrebat:
- Ce zici de asta? . _ J
- - Cum te-ai zgâriat? i-am zis. Avea o cicatrice la linia
frunţii.
--- Mi-am fracturat craniul, mi-a răspuns Bob, şi mi-a po-
vestit toată întâmplarea.
Această povestire, ca şi aceea despre crizele cardiace ale
tatălui lui Erickson, demonstrează puterea minţii de a depăşi
 r 178 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
traume fizice grave;. Pearson spune:. ,,Aş face bine s ă preiau
controlul. " Această. idee este va_labilă pentru_ noi toţi, iar
,,preluarea controlului" poate s ă interv(nă în cazul unui peri-
,.... col extrem atunci când, în faţa unei necesităţi imperioase,
descoperim resurse interioare pe·care nu ştiam cil le avem.
Povestirea despre Pearson demonstrează faptul că, în
general, ştim mai multe despre ceea ce se întâmplă decât ne
permitem s ă ştim. El este capabil să-şi amintească inclusiv
ceea ce se vorbise în timp ce fusese sub anestezie. Interesant
este că el a fost capabil s ă f a c ă nu doar asta, ci şi s ă
anticipeze că va face acest lucru, întrucât l-a rugat dinainte
pe anestezist s ă „pună p e hârtie tot ce se spune cât sunt sub
,....,
anestezie". Desigur, atunci când Pearson le d ă altora astfel
de sarcini, el preia controlul asupra situaţiei, chiar şi în
această situaţie particulară, când noi, toţi, am f i pasivi şi
neajutoraţi - sub anestezie.
O temă a acestei povestiri este faptul c ă rolun"/e obişnuite
r pe care ni le asumăm sunt inversate. Pacientul preia controlul,
iar chirurgul şi anestezistul se pun în slujba lui. De fapt, acesta
şi este rolul medicului. lnsă majoritatea pacienţilor regresează
atunci când se îmbolnăvesc; fi atribuie medicului rolul părin-
telui atotputernic, plin de forţă. Adevărata menire a medicului
,-. este s ă folosească ceea ce ştie pentru a trata şi a vindeca
ţinând seama de nevoile şi dorinţele pacientului.
Să ne luăm viaţa în mâini 179
Viaţa dumneavoastră o să fie foarte plictisitoare, aşa că
rugaţi-vă prietenii să v ă aducă tot felul de caricaturi, cărţi cu
benzi desenate, iar asistenta o să v ă dea lipici şi foarfeci.
Faceţi-vă albume cu desene decupate, anecdote şi maxime
amuzante. Puteţi să vă distraţi copios făcând aceste albume
cu decupaje. De câte ori un coleg de muncă ajunge la spital,
trimiteţi-i un alburn cu decupaje.
Şi a făcut nu ştiu câte sute de astfel de albume cu decupaje.
La început, Erickson redirecţionează preocuparea pacien-
tului dinspre durere înspre bătături - - un lucru care îi era
cunoscut pacientului, fost muncitor în construcţii. Apoi este
nevoie s ă îl redirecţioneze către ceva care să-l implice în
viaţă, să-l f a c ă s ă trăiască: Îi menţionează truismul c ă viaţa
o s ăf i e foarte plictisitoare. Îl direcţionează p e pacient s ă se
implice într-o activitate sociaiă - mai întâi, rugându-şi pri-
etenii să-i aducă totfelul de caricaturi şi benzi desenate, apoi
oferind altora albumele cu decupajele p e care le va face. În
felul acesta, individul respectiv s-a implicat fntr-o activitate,
fiiră să-şi dea seama c d aşa va păstra legătura cu oamenii. A
devenit mai independent şi capabil s ă trăiască „ în afara "
durerii care îl chinuia.

Bătături
Un muncitor în construcţii a căzut în gol patruzeci de etaje
r şi a paralizat complet, doar că îşi putea folosi braţele. Nu se
mai putea face nimic. Avea să rămână aşa toată viaţa. Voia să
ştie ce să facă în situaţia lui chinuitoare. l-arn spus:
,...
- Nu puteţi să faceţi prea multe. Puteţi să dezvoltaţi bătă-
turi la nervii dureroşi. În felul ăsta, nu veţi mai simţi durerea
,-. aşa de rău.

CA.P.ITOLUL 9
Să priv.im cu ochi inocenţi
Când ne· gândim cum e s ă vezi lucrurile cu un ochi
proaspăt, ca şi cum ar f i prima oară, ne vin în minte câteva
tehnici de meditaţie foarte răspândite. 111-Cartea secretelor,
Bhagwan Shree Rajneesh descrie o sutra in care tehnica este
următoarea: ., Să vezi ca şi cum ai vedea pentru prima dată o
persoană fermecătoare sau un obiect obişnuit. " El eviden-
ţiază/aptul că ne obişnuim sa· nu mai vedem obiectele fami-
liare, prietenii sau familia. ,,Se spune c ă nimic nu este nou sub
soare. În realitate, nimic nu este vechi sub soare. Doar ochii
se învechesc, se deprind cu lucrurile; doar aşa nimic nu este
nou. Pentru copii, totul este nou; de aceea p e ei totul ii entuzi-
asmează... " Şi încheie capitolul asţfel: ,,Priviţi cu un ochi
proa păt, ca şi cum aţi privi pehtru prima oară... În felul
acesta, privirea voastră va căpăt(!- prospeţime, noutate. Ochii
voştri vor deveni inocenţi. Şi -ochii inocenţi sunt cei care pot
s ă vadă. Ochii inocenţi pot s ăpătrundă în lumea dinăuntru. "
Am văzut deja această metodă a „privirii proaspete" fn
mai multe povestiri ale lui Erickwn. În „Antrenarea ţintaşi-
lor americani pentru a-i învinge p e ruşi ", Erickson îi instru-
ieşte p e sportivi s ă se gândească la fiecare loviturăp e care o
trag la ţintă ca şi cum arf i prima. În „S ă mergi p e gheaţă sti-
cloasă", subiectul este ghidat s ă lase deoparte asocierile
anterioare, întrucât el are ochii închişi şi nu ştie c ă merge p e
...,J
Să privi1n cu ochi inocenţi 181
...
gheaţă. ln consecinţă, nu merge rigid, pregătindu-se s ă cadă.
Poate s ă abordeze fiecare pas „ cu inocenţă", reacţionând in
mod adecvat la simţul său chinestezic şi având încredere în
.....
echilibrul p e care îl posedă. De fapt, in povestirile lui
Erickson se insistă in mod repetat cât este de imporiant s ă te ...,
concentrezi asupra clipei prezente. Cititorul poate s ă se gân-
dească la o povestire cum arfi. , O plimbare p e stradă" chiar
atunci când merge efectiv p e o stradă. Când acest lucru se _,
întâmplă, el nu poate s ă vadă alţfel ceea ce face decât cu un
ochi proaspăt.
Necesitatea de a privi dintr-o per!Jpectivă limpede, cu
„deschidere", este evidenţiată atât în capitolul de faţă, cât şi
în cel care urmează: ,,Să observăm: s ă remarcăm dţferen- _,
ţele ''. Principala deosebire este că povestirile din Capitolul
1O llustrează o viziune limpede ,. educată", care utilizează
experienţa pentru a interpreta datele. ...
Să gândim ase111enea copiilor
Cum putem învăţa să gândim din nou asemenea copiilor şi
să redobândim un pic de creativitate?
Uitaţi-vă la copiii mici. Fiica mea mezină a făcut colegiul
în trei ani, în al patrulea an de colegiu şi-a luat masteratul,
după care a tem1inat medicina în doi ani işi nouă luni. Când era
...
mică, obişnuia să facă desene şi să remarce în timp ce desena:
- - E greu să fac desenul ă.sta. Sper să-l termin, ca să ştiu
şi eu ce desenez. ..,
Uitaţi-vă cum desenează copiii mici.
- - E un grajd? Nu, e o vacă. Ba nu, e un copac.
Desenul este orice vor ei să fie. ...
Majoritatea copiilor mici au o bună imaginaţie eidetică,
unii au tovară i de joacă imaginari. Pot să fie la un ceai undeva
:.....
şi sii schimbe petrecerea de acolo într-un joc în livadă. După
care pot să schimbe petrecerea din livadă. într-o vânătoare de
,-
182 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
r-
ou ă de Paşti. C opiii sunt-extrem de ignoranţi, aşa c ă pentru ei
posibilit ă ţile de a schimba lucrurile dinjur sunt 1nfinite.
În stare de transă, ai la dispoziţie miliarde de celule cere-
brale pe care nu le folos.eşti de obicei. În afară de ;ista, copiii
-sunt foarte siilceri. ,,Nu-mi place de tine."' Pe c â nd tu ai
spune: ,,M ă bucur să te cunosc."
r-
Urmezi o rutin ă socială strictă făr ă s ă -ţi dai scama c ă în
felul acesta îţi limitezi comportamentul. În transa hipnotică,
eşti liber, nestingherit.
Fantoma.Roger
Am avut un c â ine, un basset pe nume Roger. C ând a murit,
soţia mea a suferit foarte mult. A doua zi, a găsit în cutia
poştală o scrisoare pentru ea de la Fanto ma Roger, trimis ă din
...,
marele cimitir aflat în apropiere.
Desigur, Fantoma Roger era prolifică la scris scrisori. Ş:r
,....., Fantoma Roger a cules o mulţime de b â rfe de la alte fantome,
despre cum se comportaseră copiii c â nd erau mici. Nepoţii
mei au citit acele scrisori şi au informaţii de la sursă despre
p ă rinţii lor.
C opiii obişnuiesc s ă se joace cu cuvintele şi cu ideile. Cu
imaginaţia lor eidetic ă , au peste tot în jur c â ini şi pisici, doar
că oamenii mari nu sunt în stare să le vadă.
C â nd mergeam cu maşina din Michigan spre Wisconsin,
s ă -mi văd părinţii, anticipam cum avea să fie acolo. Obiş-
nuiam s ă vorbesc despre cum o să mâ nc ă m clătite. ,, C â t ă claie
vrei s ă mă nâ nci?"
Ajungeam la o claie de fân. ,,Uite o claie bună de mâncat."
O claie de clătite, o claie de făn. În felul ăsta, am învăţat s ă
jucăm o mulţime de jocuri.
În hipnoză, cred că cel mai bun lucru este să te foloseşti de
tot ce poţi. Este posibil să aib ă legătură cu copilăria persoanei
respective.
Să privim cu od1.i inocenţi 183
De ce căraţi bastonul acela?
Am ţinut o prelegere pentru un grup mare de medici, iar la
f
s â rşit unul dintre doctori mi-a spus:
- Mi-a plăcut prelegerea dumneavoastră , v-am urmărit
desenele de pe tablă, ilustraţiile şi explicaţiile. Nu înţeleg îns ă
un lucru. De ce nu aţi folosit arătă tomi de la tablă.? De ce c ă raţi
dup ă dumneavoastră bastonul pe care-l folosiţi ca arătător?
- C ar cu mine un baston fiindc ă şchiop ă tez . Şi c bun şi
ca arăt ă tor, 1--am răspuns
--- Dar nu şchiopătaţi deloc, s-a mirat el.
A aflat c ă mulţi dintre ceilalţi medici, care asistaseră la
prelegere, nu observaseră , nici ci, c ă şchiopătez. Ei crezuseră
că e o poză, că umblam cu bastonul în buzunar şi că îl folo-
seam ca ară tător.
A.m intrat în multe case, şi c â te un ţâ nc îmi zicea imediat:
- Ce ai la picior?
C opiii observ ă astfel de lucruri. Mintea unui copil e des-
chis ă . Adulţii au tendinţa de a se limita. Orice prestidigitator
îţi va spune:
- - Nu lăsaţi copiii să vină prea aproape, altfel or s ă -şi dea
seama care e scamatoria.
Adulţii au mintea închis ă . Ei cred că observ ă totul. De fapt,
nu e de loc aşa. S-au obişnuit să priveasc ă într-un anumit fel.
Spectacole de magie
Am plătit un iluzionist ca să dea un spectacol de magie
pentru copiii mei. l-a pus să stea dit mai departe de el. Pe
mine m-a lăsat s{i. mă apropii. Mi-a arătat un iepure într-o
cutie de carton din altă cameră, iar eu l-am urmărit cu atenţie.
Nu trebuia să mă uit dec â t la mâiniie lui. Nu era mare lucru.
Când a ieşit din camera aceea, eu ştiam că nu luase iepurele
cu el. Ceva mai tiirziu, în timpul spectacolului, ne-a ar ă tat o
pălărie din care a scos iepurele. Eu fusesem foarte atent, ca să
 ...,

184 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI

mă asigur că mâinilc-Lui·nu deschid Qutia aceea de carton ca CAPITOLUL I O

să scoată de acolo iepurele. După_ vreo jumătaţe de oră de
spectacol, iepurele a apărut brusc -la el în pălărie. Am aflat Să observăm:
mai târziu că îmi distrăsese atenţia preţ de o clipă, cât durase să remarcăm diferentele
ca să scoată iepurele din cutie şi să-l vâre într-un buzunar al
pelerinei cu care era îmbrăcat. E u nu văzusem iepurele zvâr-
...,)

colindu-se în pelerină. lluzionistul, îşi scosese pălăria, mi-o

arătase, şi era un iepure înăuntru.
Uriul dintre copiii mei, care stătea în colţul opus al came-
rei, a exclamat:
- L-ai scos din pelerină!

În acest capitol, Erickson .face mai mult decât s ă ne arate

cât este de important s ă observăm şi s ă remarcăm diferen- ...
ţele; el ne oferă o serie de exemple despre modul În care
creează situaţii, astfel încât s ă existe fenomene p e care s ă le
observe şi din care s ă poată' obţine informaţii importante. Cu
alte cuvinte, dacă pacientul nu dovedeşte un comportament
cooperant, prin care dezvăluie informaţii (aşa cum face
pacientul din „Psihiatrul potrivit"), Erickson creează o si-
tuaţie care încurajează un astfel de comportament. În gene-
ral, noi numim situaţiile p e care le ere/im „ teste". Erickson -
exact asta face atunci când testează un copil de doi ani pen-
tru a afla dacă e surd. intr-un mod mai puţin direct, în cazul
pe care eu l-am denumit „ Strănutul", el introduce o între-
bare-test care cond11.ce la informaţii importante.
În povestirile care urmează, obse,-varea are legătură cu ...,)

judecata şi experienţa.

_,
Ps-ihiatrul potrivit
Când îi ascultaţi pe oameni vorbind, auziţi toate posibili-
tăţile. Fiţi comprehensivi şi nerestrictivi în gândire, şi faceţi
mai mult decât să încercaţi s,î aplicaţi rândul trei, pagina patru
 186 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Să observăm: să remarcăm diferenţele 187
din ca1iea lui Carl Roger,- oricare ar f i paci e ntul vosttu. Gân-
r- de radio, şi-a ridicat braţul aşa {ca şi cum ar fi vrut să evite
diţi comprehensiv.
un sân mare). I-am spus doamnei Erickson:
O femeie tânără şi frumoasă a venit la rr1in e la cabinet, s-a
- - Când Betty Alice face bai e , să te uiţi la sânii e i. Iar
aşezat pc scaun, şi-a cul e s o scamă de pe mânecă, apoi mi-a zis:
doamna Erickson a v e nit şi mi-a spus:
- Ştiu că nu nii-am făcut programare la dumneavoastră,
- Înc e p să se vadă mici schimbări la sfârcuri.
doctore Erickson. Am fost în Baltimore şi m-am văzut cu toţi
,.., O fată cu apucături de băiat al e argă ca băieţii, aruncă min-
prietenii dumneavoastră de acolo. Am fost la New York şi
gea ca băieţii. Apoi, brusc, vine o zi în care începe să alerge
m-au consultat alţi pri e teni de-ai dumneavoastră; am fost în
ca fot e le, să arunc e mingea ca fetele. Aleargă ca băieţii pen-
Boston şi în Detroit, dar niciunul nu era psihiatrul potrivit
,.._ tru că pelvisul ei are acel e aşi dimensiuni ca pelvisul unui
pentru mine. Acum am venit în Pho e nix ca să văd dacă dum-
băiat. Dar într-o bună zi îl depăşeşt e cu un milimetru pe cel al
neavoastră sunteţi psihiatrul potrivit pe ntru min e .
unui băiat, şi atunci fata începe să alerge ca fetele.
- N-o să durez e mult, i-am zis.
Băi e ţii trec printr-o fază când se uită tot timpul în oglindă.
l-am notat numele, vârsta, adresa, un număr de t e lefon,
Au un motiv întemeiat. Când îşi pipăie obrazul, simt cum
i-am mai pus câteva între bări, apoi i-am spus:
pi e lea se îngroaşă. De fapt, se îngroaşă suficient cât să-şi lase
r - Doamnă, sunt psihiatrul potrivit pentru dumne avoastră.
- Nu sunt e ţi cam îngâmfat, doctore Erickson? p e rciuni. Numai că trebuie să se îngroaşe mai mult ca să
poartle perciuni. În plus, pi e lea mai groasă se simt e altfel.
- Nu, eu doar constat un fapt. Sunt psihiatrul potrivit
Băiatul observă că obrazul lui arată altfel. Ce naiba mai c şi
pe ntru dumneavoastră.
asta? Şi surorile lui, care îl fac înfumurat fiindcă se uită toată
- Mie mi sc pare că sunteţi grozav de îngâmfat.
- Nu e vorba de îngâmfare aici, i-am zis. E o realitate - ziua în oglindă!
,-, şi, dacă vre ţi să vă dovedesc, o să vă dovedesc - adresându-vă
o întrebare. Gândiţi-vă bine, fiindcă e u nu cred că vreţi să vă Cum testezi uu copila de doi ani?
adresez acea întrebare . Când i-am examinat pe copiii de la orfelinat, a trebuit să-i
r-,
- Ba nu, daţi-i drumul, între baţi-mă. aleg p e cei care nu ved e au bine, care av e au de ficie nţe de auz,
- De când vă îmbrăcaţi în haine femeieşti? i-am zis. handicapurî de învăţare . Dar cum testezi un copilaş de un an
- Cum v-aţi dat se ama? s-a mirat doamna. sau de doi ani ca să afli dacă aude? Cum testezi un copilaş de
Chiar eram psihiatrul potrivit. Dar cum d e mi-am dat
doi ani care e complet surd? Cum descoperi asta? Ca să nu
seama? Av e ţi dreptat e . Din felul cum îşi culeses e scama d e p e
mai zic că pentm el eşti un străin. Copilul nu te-a văzut nicio-
,.., mânecă. Ca bărbat, cu nu fac niciodată „ocoluri". Nu am ce
dată piină atunci.
să ocolesc. Dar femeile au ce. El şi-a îndepărtat scama fără să
Îngrijitorii de la orfelinat au crezut că nu sunt întreg la
ocol e ască. Numai bărbaţii fac aşa. Fe tele învaţă să facă lucrul
minte. I-am pus să--1 aducă pe copil mergând de-a-ndăratelea,
ăsta când nici nu au început să le mijească sânii. Privindu-le
iar îngrijitorul cari îl însoţea să meargă tot aşa. În spatele
pe fet e le mele, am descoperit că asta se întâmplă în jurul
biroului, pregătisem o farfurie de tablă. 1--am dat drumul pe
vârstei de zece ani. D e pildă, când B e tty Alice av e a cam zece
podea. Îngrijitorul s-a uitat în jur, iar copilul surd s-a uitat la
ani şi a trebuit să ia ceva d e pe bibliotecă ori de pe aparatul
podea. Simţise vibraţiile din podea. Ei bine, dacă eu am putut

188 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
să mă gân d esc; la a sta; voi d e ce să nu puteţi? Cân d vreţi să
aflaţi lucruri despre pacienţii voştri, ohserv a ţi:.:i ! .Observ a ţi-le
comporta men tul!
Cereale Pablum
Când un bebeluş d e şa se luni hrănit cu cere a le Pablum se
u ită la chipu l mamei, iar a cea sta gândeşte: ,,Ce chestie oribilă -
miroase urât", copilul citeşte gându l pe chipul m a mei şi scu ipă
mânc a rea .
Nu trebuie d ecât să vă uitaţi la copiii mici cu m studi a ză
chipul ma mei. sau a l ta tălu i. Ştiu exa ct cân d să se oprească
înainte d e a fi mustra ţi. Şi ştiu de câte ori trebuie să ce a ră bom-
bo a ne ca să li se d ea. Nu co n tează d e câte ori li se spu ne „n u ".
Ei a ud cu m „nu "-ul slăbeşte în inten sit a te. Şti u când „n u "-ul
este fo a rte sl a b, şi d acă cer a tun ci, ime d ia t, li se va spun e „d a ".
Erickson ne spune că atunci când eram mici ne dădeam
seama de tonalitate şi de alte metamesaje care însoţesc
cuvintele. El ne reaminteşte că eram influenţaţi de atitudinile
şi gusturile părinţilor într-o perioadă când nu puteam s ă le
testăm singuri. Acest tip de influenţă este esenţial nu doar
fiindcă ne determină obiceiurile, valorile şi gusturile, ci şi
pentru că, din păcate, adoptâm spaimele, prejudecăţile şi
fobiile părinţilor.
Când le-a spus această povestire psihologilor, eu cred că
le-a mai ;,pus: ,,De ce nu sunteţi cu adevărat atenţi la acesie
mesaje extraverbale, acum?" În parantezăfie spus, folosirea
repetată a cuvintelor „ştiu" şi „nu: '-' era caracteristică. Este
posibil ca Erickson să-i sugereze pacientului că poate să
„ştie" că poate s ă spună „nu" unui simptom, de exemplu. El
încheie povestirea într-o notă optimistă, cu un „da". Mesajul
· indirect sau ascuns este, în cele din urmă, că „nu "-urile,
refuzurile, vor pierde treptat în intensitate, iar pacientul va
rămâne cu o realizare pozitivă, a reuşitei sau a uşurării - cu
un „da".
....i
Să observăm: să re1narcăm diferenţele 189
...
Câte căi diferite?
Am avut un student de la universita te, ca re în liceu fusese
căpitan al echipei de b a seball şi, tot în lice u , fusese şi căpitan
a l echipei de fotb a l.. Voia să intre la ASU (Arizona St a te
University). S-a descoperit însă că avea o d iferenţă. de 2,5 cm,
--
de a ltfel n ormală, în tre lu n gimea a ntebr a ţelor. Era distrus. A
venit la mi n e şi mi- a zis: --I
- Du mnea voa stră nu înţelegeţi ce în sea mnă să fii infinn .
Nu pu tea să în veţe, n u pu tea să muncea scă, nu putea să m a i
fa că. sport. Antebraţul m a i scu rt îl schilode a . Medicii i-·a u expli-
cat ma mei cu m stăteau lucrurile şi eă tânărul era preschizoid.
Ei bi n e, de fiec a re da tă când un p a cien t îmi spune că nu
î n ţeleg d urerea şi că nu înţeleg cum e să fii infirm, presupun că
....
se înş a lă. Ex a ct ast a fac eu . Dar pot să le arăt foarte cl a r cum
faptul că am paraliz a t du pă a bsolvirea lice u lu i n u m- a stânjenit
câ.tuşi de puţin. Ia r eu nu pute a m să mişc nicio parte a corpu-
lui, cu excepţi a globilor ocu lar i. Am învăţa t limbaj u l trnpului.
La colegiu, cân d er a m în a n ul î n tâi, l-am văzut pe Fra nk .'..
B a con în Lightning (Fulgerul). A d evenit star rosti n d , pe p a r-
cursu l piesei, cu vântul „n u" cu şa isprezece în ţelesu ri d iferite.
În seara u rmătoare, m-- a m dus di n no u , şi a m n u măr a t acele .....
în ţelesuri d iferite.
;....
Erickson evidenţiază, probabil, diferenţa dintre remarca-
rea utilă a diferenţelor şi concentrarea obsesivă sau ipohon-
drică asupra dţferenţelor minime, de pildă diferenţa normală ....
dintre lungimea antebraţelor unei persoane.
O altă nuanţă de verde _ , J
L- a m trimis pe u nul di n tre pacienţii mei, c a re este depe n -
dent de heroi n ă, să stea pe peluză, până când a făcut o desco- --
perire se n za ţion a lă ! Era alergolog şi ave a o fenome n ală per-
 190 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
,.. cepţie a culoril_or. După aproximativ o oră şi jumătate de stat
pe peluză, a intrat val-,vârtcj în casă şi mi-a zis:
- Şti a ţi căfieca ref i r de ia rbă a re o a ltă nu a nţă de verde?
,.., Şi le-a ordonat de la foarte deschis până la foarte închis.
Era grozav de mirat! Cantitatea de clorofilă din fiecare frunză
este diferită. Clorofila diferă în funcţie de sezon, dacă e plo-
..- ios sau nu, de fertilitatea solului.
Altă dată l-am pus să stea pe peluză cu faţa spre răsărit. A
venit şi mi-a spus:
:"'"I
- Chiparosul de pe parcela de vizavi se înclină spre
soare, spre sud. M-am întors şi eu şi m-am uitat, şi am văzut
că aveţi pe peluză cinci chiparoşi, toţi înclinaţi spre sud.
r-
I-am zis:
- Am descoperit lucrul ăsta prima dată când am venit în
Phoenix şi am colindat oraşul, ca să verific dacă e aşa. Prima
r-
oară când am văzut un copac heliotropic am fost foarte uimit.
În general, te gândeşti că pomii cresc drept în sus. Un copac
heliotropic! Floarea-soarelui poate să îţi spună ce oră e.
Aţi auzit vreodată despre ceasurile florale? Bunica avea
un astfel de ceas floral. Rochiţa rândunicii se deschidea dimi-
neaţa, alte flori se deschideau la ora şapte, altele la opt, altele
la nouă, altele la zece şi altele la prânz. Şi mai erau primulele,
de pildă. Şi cactuşii de noapte se deschid cam la zece şi jumă-
tate, unsprezece noaptea.
Alergologul, ca lifica t să distingă între diferite colorituri
..,
a le pielii, dezvoltase şi o abilita te genera liz a tă de a percepe
diferenţe fine de nu a nţă şi culo a re. Desigur, fn timp ce vor-
beşte intenţion a t despre observa rea fenomenelor na tura le,
r-
Erickson interpune sugestii despre „ deschidere". Comenta ri-
ile lui a u rolul unor sugestii posthipnotice, a st fel încât, de fie-
ca re dată când ascultătorul se uită la cop a ci heliotropici sa u
la primule, el s ă facă a socieri cu „ deschidere a ". În conse-
cinţă, este de a ştep ta t ca el s ă re a cţioneze printr-o deschidere
nu doar în ceea ce priveşte percepţiile, ci şi emoţiile.
Să observă1n: să r e m a r c ă m diferenţele 191
În străinătate
O nouă pacientă se aşezase deja când am ajuns eu. I-am
notat numele, adresa şî celelalte date, apoi am întrebat-o de ce
venise la mine.
Mi-a zis:
- · Am o fobie - e legată de avioane.
- - Doamnă, când am intrat în cabinet, v-am găsit stând pe
scaun. Vă rog să mergeţi în sala de aşteptare, să intraţi din
nou aici şi să luaţi loc pc scaun.
Nu prea i-a convenit, dar m-a ascultat.
- Bun, i-am zis.
- - Care spuneaţi că e problema?·
--- Soţul meu mă duce în septembrie în străinătate
(,, a -broad "'), numai că pe mine avioanele mă sperie de moarte.
- - Doamnă, când un pacient vine la psihiatru, el nu tre-
buie să ascundă nicio informaţie. Eu ştiu ceva despre dum-
neavoastră. O să vă pun o întrebare neplăcută. Fiindcă pa-
cienţii nu pot fi ajutaţi dacă ascund informaţii. Chiar dacă
aceste informaţii par să nu aibă legătură cu nimic.
- - Bine, întrebaţi-mă, mi-a zis ea.
- - Soţul ştie despre relaţia extraconjugală pe care o aveţi?
--- Nu, dar dumneavoastră cum v-aţi dat seama?
--- Mi-a spus-o limbajul trupului dumneavoastră.
Îşi ţinea gleznele încrucişate. Eu nu pot să le ţin aşa. Avea
piciorul drept trecut peste cel stâng, şi talpa piciorului răsu-
cită în jurul gleznei. Era complet imobilizată. Din experienţa
mea, orice femeie căsătorită care are o relaţie extraconjugală
despre care nu vrea să se ştie se imobilizează în felul acesta.
Spusese „a-broad", nu „abroad" - într--un cuvânt. Făcuse
o pauză între „a" şi „broad". L-a adus la mine şi pe amant
Erau împreună de mai mulţi ani. După care a venit la mine
doamna, ca să-mi spună că se desparte de el. Amantul venise
la mine fiindcă avea o migrenă cumplită, în fiecare zi. Avea
anumite probleme de cuplu cu soţia lui şi copiii, aşa că am
192 VQCEAMEA TE VA ÎNSOŢI
cerut s-o văd pe soţie, I-am spus că vreau să i văd şi pe copii.
Soţia a venit şi s-a iin_obilizat.
- Aşadar, aveţi o relaţie extraconjugală, i-am zis.
- Da, v-a spus soţul meu?
- Nu, am aflat din li1nbajul trupului dumneavoastră. Acum
ştiu de ce suferă soţul dumneavoastră de migrene.
- - Chiar el mi-a sugerat să am o relatie extraconjugală - -
acum câţiva ani, mi-a explicat doarri.na. A m descoperit că era
foarte plăcut. Apoi dumnealui s-a trezit că nu mai vrea să con-
tinui. Nu ştiu sigur dacă şi-a dat seama că eu nu am pus capăt
acestei relaţii, dar câteodată am impresia că ştie.
În stare de_ transă, l-am întrebat pe soţ dacă îşi sfătuise
soţia să-şi ia un amant.
- În perioada aceea eram foarte ocupat, dar nu credeam
că îmi neglijez obligaţiile de soţ. Peste puţin timp, am început
să fiu gelos şi i-am cerut să înceteze. Mi-a spus că aşa o să
facă, numai că tot observ lucruri care îmi spun că ea continuă
relaţia - iar eu nu vreau să ştiu că ea continuă.
- Iată explicaţia pentru migrenele dumneavoastră. Cum
vă gândiţi să rezolvaţi asta? l-am întrebat.
- Rămân cu migrenele.
Fusese cândva capul Partidului Democrat în Arizona.
Renuntase
, la functie
' ca să-i dea mai multă atentie, sotiei
, -
numai că era prea târziu.
Există oameni care păstrează durerea pentru că nu vor să
ştie anumite lucruri. C a să nu se gândească la ceva anume.
Erickson observă c ă pacienta spune cuvântul „ a-broad"
într-un anumit mod. După câte se pare, ea se numeşte p e sine
,, broad ", ,, muiere ", fiindcă este infidelă. De asemenea_, tera-
peutul remarcă vizual c ă pacienta stă într-un f e l anume.
Ca în majoritatea povestirilor sale, Erickson a folosit-o şi
pe aceasta în mai multe scopuri. La sfârşit, elface o remarcă
foarte importantă - - c ă oamenii au dreptul s ă aleagă s ă păs-
treze un simptom dacă pierderea acestuia le-ar provoca o
durere şi un disconfort şi mai mare. În acest caz, soţul ar
Să observăm: să remarcăm diferenţele 193
__,
suferi mai mult dacă i-ar f i rănit orgoliul decât Sl{_(eră de p e
urma migrenelor. Când a renunţat la funcţia de „ cap " al
Partidului Democrat pentru a-şi restabili poziţia de „ cap" al
familiei, era prea târziu. Durerea din cap poate s ă reprezinte
în mod simbolic faptul că, la un anumit nivel, el realizează c ă
a fost „ decapitat". În plus, aceeaşi durere i1 împiedică să-şi
înfrunte situaţia. Dacă ar recunoaşte deschis c ă ştie că soţia
lui îl înşală, fie s-ar simţi obligat s ă se despartă de ea, fie s-ar
__,
simţi impotent şi nepriceput. El alege s ă păstreze migrena.
Strănutul ....
O femeie mi-a spus:
- A m fost la douăzeci şi şase de medici pentr u un exa-
men. Unul m-a internat în spital două săptămâni, să-mi facă ....I
nişte investigaţii. A ltul m-a ţinut în spital o săptămână şi mi-a
făcut tot felul de analize. Până la urmă, cu toţii mi-au spus:
,, A r fi bine să mergeţi la un psihiatru., aţi ameţit de atâtea exa-
mene fizice."
Femeia mi-a spus povestea asta.
- - Ce lucru neobişnuit făceaţi la fiecare examen fizic şi îl
întrerupeaţi pe doctor? am întrebat-o.
S-a gândit vreme îndelungată, apoi mi-a spus: '-'
- Păi, strănutam de fiecare dată când începeau să-mi exa-
mineze sânul drept.
- - Aveţi patruzeci şi opt de ani şi strănutaţi de fiecare dată
când ei vă palpează sânul drept. Le-aţi spus acestor medici că
în tinereţe aţi suferit de gonoree şi sifilis, şi strănutaţi când vi
se atinge sânul drept, iar ei se opresc din examinarea sânului.
- A şa este.
- Ei bine, o să v ă trimit la un ginecolog, şi puteţi să ascul-
taţi ce am să-i spun la telefon, i-am zis.
L-am sunat pe ginecolog şi i-am spus:
- Am în cabinet o femeie de patruzeci şi opt de ani. Cred
că are un nodul la sânul drept. Nu ştiu dacă este benign sau .....
malign. Există anumite indicii psihologice. Vă trimit femeia
r-,
194 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
la cabinet şi v_reau să-1 faceţi un examen amănunţit la sânul
r-
drept. Dacă găsiţi ceva în neregulă, s-o trimiţi direct la spital,
fiindcă e genul de pacient care dă bir cu fogiţii.
Ginecologul i-a exarninat sânul drept. A dus-o imediat la
spital, A operat-o de un nodul mamar malign.
r Pacienţii scot la iveală spaimele pe care încearcă s ă le
ascundă. Erickson le spune psihoterapeuţilor să observe nu
doar ceea ce se poate vedea, ci s ă caute lucrurile pe care
r,
pacientul încearcă s ă le ascundă: După cum ne arată el, de
multe ori pacienţii dezvăluie aceste lucruri în mod indirect,
încercând s ă distragă atenţia de la ele.
El i-a demonstrat pacientei că, deşi nu se ferea s ă vor-
bească despre bolile venerice de care suferise, ea distrăgea
r-,
atenţia de la sânul drept. Implicaţia consta în aceea că era
îngrozită ca nu cumva s ă afle că avea cancer la sân. Pe bună
dreptate, Erickson se temea că spaima ei de a-şi înfrunta
r diagnosticul (un diagnostic pe care ea şi-l pusese deja) pro-
babil că o determina s ă evite şi operaţia,
Magie, supranatural
i percepţie extrasenzorială
I"'"' Ca şi Houdini, Erickwn a respins aşa-numitele experienţe
supranaturale şi percepţia extrasenzorială, considerând că ele
se bazează pe trucuri, iluzii sau pe capacităţi de observare
foarte dezvoltate. Atitudinea lui afost rezumată într-o scrisoare
către dr. Ernest F Pecci, datată 8 iunie 1979, în care scria:
„ Cred că se cuvine să vă aduc la cunoştinţă faptul că, în
.-,
opinia mea, domeniul parapsihologiei nu este fondat din
punct de vedere ştiinţific, şi mai cred că aşa-zisele dovezi
care ar atesta existenţa acestor facultăţi se bazează pe o lo-
gică matematică falsă, pe interpretarea eronată a datelor,
ignorarea semnalelor senzoriale minimale, interpretarea
părtinitoare şi, adesea, pe fraudă făţişă. Eu lucrez de peste
Să observăm: să remarcăm diferenţele 195
cincizeci'de ani pentru a disocia studiul hipnozei de conotaţi-
ile mistice şi neştiinţifice. "
În povestirile care urmează, Erickson ne oferă câteva
exemple amuzante despre propria sa abilitate de a-i păcăli pe
ghicitori, ştiind că ei au învăţat s ă observe şi s ă interpreteze
rnişcările corporale minimale, inclusiv cele ale buzelor, gâtu-
lui (în zona corzilor vocale) şi ale feţei. Apoi ne dezvăluie o
metodă p e care a folosit-o pentru a localiza „magic" obiecte
ascunse. Mai departe, ne spune o povestire, p e care îi plăcea
s-o repete, despre modul în care l-a păcălit pc J B. Rhine şi
l-a făcut s ă creadă că poseda puteri colosale de percepţie
extrasenzorială. În toate aceste situaţii, Erickson are grijă să
demonstreze că nu trebuie s ă recurgem la explicaţii „ supra-
naturale". Majoritatea evenimentelor legate de „percepţia
extrasenzorială" descrise de el pot f i explicate prin mijloace
perfect „normale ". Comunicările se realizeazăprin simţurile
văzului şi ale pipăitului. ln fiecare situaţie, ,, magicianul" nu
a jiicut decât s ă se antreneze pentru a observa „ semnalele
senzoriale minime" pe care cei mai mulţi dintre noi le ignorăm.
Prezicători
Orice explicaţie simplă, care te scuteşte să mai gândeşti,
este acceptată rapid. O să vă povestesc o experienţă personală.
Un bun subiect hipnotic s-a dus la un prezicător. Şi respectivul
prezicător i-a relatat detalii intime despre familia lui. Harold a
fost teribil de impresionat. Fără ca Harold să ştie - în plus,
Harold cunoştea foarte bine familia m e a - - , am scris pe o hâr-
tie câte un nume fals pentru tata, mama, pentru cei opt fraţi şi
surori, şi câte un loc de naştere greşit pentrn f iecare. Am dat
multe detalii false. Le-am băgat pe toate într-un plic şi i l-am
dat lui Harold, să şi.-1 pună în buzunarul interior al hainei.
După care m-am dus cu Harold la prezicător. Spre mirarea
lui Harold, prezicătorul mi-a spus că pc tata î'l cheamă Peter,
pe mama, Beatrice, şi a continuat, spunându-mi toate numele
şi toate locurile false; mi-a dat toate info1maţiile greşite. Lui
196 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI.
Harold nu i-a acordat deloc atenţie, presupun că se gândea că
expresia de uÎuire de pe chipul llJi Harold însGmna că este .
.
impresionat. Aşadar, ne-a dat toate ac ele informaţii false, după
care am plecat.
- Dar pe tatăl dumneavoastră-îl cheamă Alber"t. De ce aţi
spus că-l cheamă Peter? rri-a întrebat Harold.
· - M-am gândit întruna „Peter, ,Peter, Peter" şi „ B e a t r i c e ,
Beatrice, Beatrice", i-am explicat eu.
Şi Harold a încetat să mai aibă încredere în prezicăt or.
În New Orleans, un prezicător a venit şi i-a ghici t corect
viitorul unui prieten medic şi al iubitei lui. Apoi i-a spus soţiei
mele, Bett y, că până la urmă are să se îndrăgostească de mine.
l-a spus ce nume o să alegem pentru copiii noştri. Betty şi cu
mine, când am văzut c ă vine prezi c ătorul, am conveni t să-i
dăm t oate datele de care avea nevoie. În felul ăsta, prietenul
meu şi iubi t a lui aveau să fie groz a v de impresionaţi. I-am dat
prezi c ătorului datele print r-un limbaj subliminal. Nu aţi văzut
cum unii oameni numără şi dau din buze în t imp ce numără?
Sau oameni care citesc şi îşi mişcă buzele? Or, buzele mele
sun t a şa de rigide şi de umfl a t e pe dinăuntru, că nu pot să fac
as t a, şi prezicătorii se zăpă c esc.
În ambele situaţii descrise mai sus, prezicătorul a putut să
facă o „ citire a minţii", descifrând limbajul subliminal sau
subvocal. Erickson şi-a perfecţionat şi el această abilitate,
ceea ce a contribuit probabil la reputaţia lui de cititor al gân-
durilor şi magician.
Citirea minţii
La Comell se iscase mare zarvă din pricina unui idiot savant
care pu t ea să înmulţească numere de şase cifre. Era ca pabil
să-ţi spună aproape instantaneu rădăcina pătrată, rădăcina
cubică. pentru numere din şase sau opt c ifre. Şi mai avea încă
un tiuc. Spunea c uiv a să ascundă un ac cu gămălie undev a în
Să observă1n: să remarcă1n diferenţele 197
l,,,,,j
clădire, oriunde. După care se învârtea pe acolo şi, prin con-
tact al mâinii, citea mintea acelei p e rsoane, zicea el.
Când s-a discutat despre asta la Cornell, ·le-am sugerat: .._.
„De c e nu ascundeţi un ac în t r-o clădire oarec a re? Nu e
nevoie să-mi spuneţi dac ă l- a ţi ascuns la etajul doi, la etajul
unu sau unde anume, o să ne ţinem de mână cu t oţii şi o să ....
dăm ocol ca mpusului, ia r eu o să găsesc acul."
Am găsit acul la etajul doi, înfipt în rama unui tablou. Nu
trebuie decât să t e ţii de mână, să mergi pe acolo, ia r persoana
....
respectivă se trage uşor înapoi când te apropii de ac. Aşadar,
imedia t ce a m simţit o retragere minimă la apropierea de niş t e
_;
trepte, sigur că am urc at. Când ajungi în capătul scărilor, din
nou apare tensiunea. În ce direcţie o iei? O iei într-o parte, şi
mâinile se relaxează. O iei în cealaltă parte, şi mâinile se ten-
sionează. Aşa că te învârţi în cerc!
Trucuri n-iagi'ce _J
Am învăţat c âtev a tru c uri de magie cât am fost intern şi
apoi rezident special la psihiatrie Ia spitalul de psihop a t ic din
Colorado. Tocmai înfiinţa seră. o clini c ă pentru recuperarea
delincvenţilor juvenili, şi fiecare membru de la spitalul de
psihopatie trebuia să se ducă a colo, lucru care nu le convenea ....
deloc băieţilor. Fiecare angajat trebuia să lucreze ac olo două
săptămâni, şi toafa lumea era îngrozi t ă din pricina asta. Era
un a devărat supliciu, fiindcă băieţii erau foa1ie recal c itranţi.
Cârni mi-a venit rândul mie, şi a intra t băiatul, aruncându-mi
priviri duşmănoase:, m-am a pucat să fac un truc simplu de
magie. M- a m îndepă1iat de el, ca să nu vadă şmecheria. Ime-
dia t mi-a arătat că nu era cine ştie ce, şi mi- a cerut să-i dez-
vălui şi lui şire t licul. Apoi a trebuit să fac încă unul. Am sfâr-
şit prin a ne împrieteni la cataramă. Aşa că am învăţat vreo .....
câteva trucuri, zvonul a început să circule şi toţi băieţii voiau
să mă vadă. Vuiau ceva de la mine, şi în felul ăsta am obţinut
ce voiam eu de la ei. Soluţia a fost pur şi simplu să-i faci să
se joace cu tine fară să-şi dea seama că tu te joci cu ei.
r
198 · v o c E A M E A T E VAÎNSOTI
r
„Soluţia a fost pur .şi. simplu să-i faci s d se joace cu tine
.fără să-şi dea , eama c;ă tu te joci cu ei." Acest e iunţ rezumă
unul dintre cele mai importante principii ale lui Erickson --
cel al trezirii intere sului pacientului în vre me ·ce psihotera-
peutul, adesea prin folosirea suge stiilor subliminale, ., s e
joacă" cu subconşti e ntul său. Asta înseamnă c ă psihote ra-
peutul evocă o „ muzică" din partea pacientului sub forma
tnvăţăminte/or şi a cunoştinţelor dobândite în trecut şi care
până atunci îi fuses e ră inaccesibile. La început, majoritatea
paci e nţilor trebuie s ă trăiască experienţa c ă sunt ei înşişi nişte
instrumente muzicale şi să-i permiiă terapeutului s ă „ cânte"
p e ei. Prin exp<;rienţă, ei pot învăţa s ă „ cânte" p e ei înşişi.
,..,
Experienţă extrasenzorială cu J.B. Rhine
Rhine era la o masă cu alţi subiecţi, ca participant la o
demonstraţie de experienţe extrasenzoriale. La o altă masă,
stăteam cu şi alte câteva persoane, foarte neîncrezători în ce
r făcea Rhine. Ne-am făcut mici pe scaune, ca să vedem mai
bine cărţile de joc. Era noapte, iar pe masă erau veioze. Căr-
ţile de joc erau aşezate pe masă, iar Rhine întorcea una. Noi
r ne coboram capetele şi vedeam lumina care cădea oblic dea-
supra cărţii. Şi vedeam steluţa, rombul, aşa cum se întrezărea
prin cartea de joc. Cărţile originale erau imprimate prin ştan-
r ţare. Acea imprimare uşoară de pe spatele cărţii reflecta
lumina în mod diferit, iar dacă îţi coborai capul la unghiul
potrivit, puteai s-o vezi. Te uiţi la ceva şi vezi că e neted, apoi
întorci acel obiect şi vezi umbra de la rugozitate. Aşa că
Gilbert, Watson [ceilalţi prezenţi la masă] şi cu mine ne-am
oferit ca subiecţi - Rhine a crezut că are trei subiecţi per-
r
fecţi, fiindcă toţi trei i-am citit la perfecţie toate cele douăzeci
şi cinci de cărţi de joc.
Aşa cum exemplifică Erickson, nu este nec e sar s ă f i i un
obs e rvator instruit pentru a remarca d i fe renţe precum ştanţa-
rea de p e spate le cărţilor de joc. ln unele cazuri, est e suji-
Să observăm: să remarcăm diferenţele 199
cient sâ priveşti lucrurile dintr-un unghi diferit sau dintr-o
p e rsp e ctivă diferită.
În povestirea care urmează, el ne relatează despre un
tânăr care îmbina observarea ate ntă cu o memorie foarte
dezvoltată pentru a ef ectua un lucru remarcabil.
O scamatorie cu cărţi de joc
Unul dintre subiecţii mei hipnotici de la Worcester mi-a
spus:
- - Nu-mi place să fac scamatoria asta. Mă apucă o durere
de cap îngrozitoare. Totuşi, cred d1 dumneavoastră trebuie să
ştiţi despre ce e vorba.
A continuat:
- - Duceţi-vă la o drogherie şi cumpăraţi un pachet de cărţi
de joc. Desfaceţi-I. Scoateţi afară toţi jokeri şi toate cărţile
suplimentare. Amestecaţi pachetul bine, de şase ori, apoi tăiaţi-I
şi amestecaţi-l din nou„ Împărţiţi cărţile, cu faţa în sus, una
câte una, apoi întoarceţi-le cu faţa în jos. Apoi adunaţi cărţile,
amestecaţi-le clin nou şi împărţiţi-le iar cu dosul în sus.
Şi a numit cărţile în ordinea exactă cu dosul în sus. Le
aşezase cu faţa în sus, apoi le întorsese.
După asta mi-a arătat. Cumpărai un pachet de cărţi de joc
care aveau pe spate linii încrucişate şi pătrăţele. Pătratele nu
sunt trasate cu precizie. Mi-a zis:
--- Nu a trebuit decât să--mi amintesc că aici lipseşte un
sfert de pătrat, iar dincolo, pe o altă carte, lipseşte alt sfert.
Tot ce am făcut a fost să tin
' minte cincizeci şi două de cărti.'
Şi de fiecare dată. mă apucă o durere de cap cumplită - am
exersat la greu, multă vreme, până am reuşit să fac asta!
Cu scamatoria asta se întreţinuse la şcoală. Câştigase
mulţi bani astfel.
E cu adevărat uimitor câte lucruri pot face oamenii. Numai
că ei nu ştiu de ce sunt în stare.

C A .P· -1 -T O L U .L ·I . I
Cum tratăm_ pacienţii psihotici .
Când s-a ocupat d e psihotici, Erickson nu a înce rcat sii
re zolve toate proble me le paci e ntului. Ca şi în cazul altor
tipuri de pacienţi, e l s-a străduit s ă inducă schimbări mici
care s ă conducă la schimbări mai mari, de anve rgură. Întru-
cât p e rsoanele cu reacţii psihotice re acţione ază în g e ne ral
într-o mani e ră e xtremă, ,, ne gru sau alb ", int e rve nţiile lui
Erickson asupra lor sunt ades e a foarte e vid e nte , iar re zul-
tat e le imediate . Prim e le e xp e rie nţ e psihiatric e al e lui
Erickson s-au p e tre cut într-un spital p e ntru bolnavi psihici,
prin urmare e ste posibil ca e l s,ă f i pus baze le câtorva dintre
importantele sale principii de te rap ie lucrând cu paci e nţi
care s u fe re au de psihoze . În mod ce rt, aşa s-a întâmplat cu
două dintre dictoan e le lui p ref e rate : ,,să vorb e şti p e limba
pacientului" şi „ s ă te alături paci e ntului ".
În situaţii în care alţii ar f i insistat în încercarea de a
„ obţin e un istoric al bolii" ori de a convinge pacie ntul „p e
cale raţională", Erickson introduce a ades e a un e le me nt
ne aştep tat. După cum vom ve de a în „Paci e ntul care s-a ridi-
cat în picioâre " şi în „He rbe rt ", e l obişnuia--să-l aducă p e
pacient într-un punct în care ace sta era forţat s ă întreprindă
ce va în mod dire ct şi săfacă o ale gere.
Cum tratăm pacienţii psihotici 201
În ace astă s e cţiune , vom vede a e x e mp le care demonstrează
ace st lucru, p re cum şi alte abordări terap e utice , inclusiv
folosire a manipulărilor şi a re încadrării ef icie nte .
De-a-ndoaselea
La \Vorcester am avut un pacient care îţi întorcea întot-
deauna salutul. Dacă îl întrebai ceva, te privea cu seninătate.
Era blând, docil, foarte liniştit. Se ducea în sala de mese,
mergea la culcare, era ordonat, nu avea nimic de comentat.
Spunea „Bună" sau „La revedere". -
Am obosit tot încercfmd să-l chestionez. Voiam să-i aflu
istoricul. Era limpede că trăieşte într-o lume desprinsă de
realitate. Mi--a trebuit ceva timp până mi-am dat seama cum
pot să pătrund în lumea lui.
îintr-o zi, m-am dus la el şi i-am spus: ;...i
-Bună.
Mi-a răspuns:
---Bună.
Apoi mi-am scos haina, am întors-o pe dos şi am îmbră-
cat-o de-a-ndoaselea.
L-am dezbrăcat şi pe el de haină, i-am întors-o pe dos,
l-am îmbrăcat cu ea de-a-ndoaselea, şi i-am zis:
- - Aş vrea să-mi spui povestea ta.
Am obţinut istoricul bolii. Alătură-te pacientului.
Erickson a pâ.truns, în mod simbolic, în lum e a „ de,\prinsă
--
de realitate " a pacie ntului, o lum e „p e dos" şi „ d e -a-ndoas e -
lea ", atunci când şi-a întors haina p e dos şi a îmbrăcat-o de -
a--ndoas e le a. Apoi l-a filcut p e pacie nt s ă i se alăture folosind
ace eaşi „ limbă". Când amândoi s-au aflat în ace eaşi „ lume"
(întoarsr1 p e dos şi de -a-ndoasele a) , au putut s ă stea de vorbă
unul cu celălalt.
 Cum tratăm pacienţii psihotici 203
202 VOCEA MEA TE VAÎNSO-p
venea din când în când, şi rămânea o săptămână, două săptă-
intâmplător; fapt ul c ă paci entu l „ iţi întorcea întotdeauna
mâni, trei săptămâni, o lună.
salu tul" a f o s t un bun indiciu că era de aşteptat ca el s ă imite
Suferea în continuare de psihoză, dar s-a putut acomoda ]a
comportamentul psihoterapeutului.
lumea exterioară.
n Erickson ilustrează aici prin cipiu l de a iniţia o schimbare
Pacientul care stătea mereu în picioare mică şi de a extinde treptat respectiva schimbare. Am văzut
în salonul asta fn multe situaţii, în spec ial fn maniera sa de a trata
Am cunoscut un pacient care a tat în picioare
spitalului vreme de şase sau şapte ani. Mergea la
cantină. Se pacienţii cu fobii. Totodată, el demonstrează c ă i'ndrumă un
ea, se ducea paci ent până când acesta e capabil s ă se descurce singur
întorcea de acolo, se culca atunci când i se spun
mare parte L-am auzit p e Erickson când îi spunea unui paci ent: ,, Pân ă o
la baie când avea nevoie. Dar îşî petrecea cea mai
,-.

a timpului stând în picioare. s ă fiici tu, f a c eu. " În acest caz, paci entu l a fost îndrumat
Puteai să-i vorbeşti ceasuri întregi, nu avea nicio
reacţie. pân ă când a sfârşit prin a rupe tăcerea şi a început s ă se
ie din partea plân gă c ă e maltratat. Când a f o s t capabil s ă „fac ă singur",
Într-o zi, m-am asigurat că o să primesc o reacţ
le. Un lus- adic ă s ă vorbească, Erickson i-a oferit „ o alternativă".
lui. M-am apropiat de el cu un lustruitor de pode
ă de apro- Capacitatea de a face alegeri a f o s t prim ul indiciu real c ă
truitor de podele e făcut dintr-o bară de lemn, lung
ximativ un metru, care are ataşat de ea un mân er lung. paci entu l se însănătoşea.
înainte
Bara este învelită într-o cârpă veche şi, mişcând-o
şi înapoi, lustruieşti podeaua. Doi Iisus Hristos
pus
I-am dus un astfel de lustruitor de podele şi i-am Aveam în secţ.ie doi indivizi care se credeau Iisus Hristos.
În fiecare
degetele pe mâner. El continua să stea în picioare. Toată ziua şi-o petreceau explicând:
,-. zi, îi spuneam: - - Eu sunt Iisus Hristos.
- Mişcă lustruitorul de podele. Cum te prindeau, cum începeau să--ţi explice:
te şi
Aşa că a început să-l mişte câte doi centimetri, înain · - Eu sunt adevăratul Iisus Hristos.
ia să îm-
înapoi. În fiecare zi, creşteam distanţa pe care trebu
r--,

tot salo- Prin urmare, i--am aşezat pe John şi pe Alberto pe o bancă,

pingă lustruitorul, până când l-am făcut să parcurgă şi le-am zis:
ut să mă
,.., nul, ore întregi. Şi a început să vorbească. A încep - - Staţi acolo. Fiecare dintre voi îmi spune că este Iisus
pode aua cât
acuze că îl maltratez, fiindcă îl pun să lustruiască Hristos. Bun, John, vreau să-i explici lui Alberto că tu, nu el,
e ziua de lungă. eşti Iisus Hristos. Alberto, spune-i lui John că tu eşti adevăra-
,.._ I-am spus: tul Iisus Hristos, nu el; tu eşti.
.
- Dacă vrei să faci altceva, n-am nimic împotrivă Şi i-am ţinut pe acea bancă, explicându-şi zile întregi că
vor-
Atunci s-a apucat să facă paturile. Şi a început să fiecare era adevăratul Iisus Hristos. După vreo lună, John
ile. În
,...., bească, să-şi spună istoricul bolii, să-şi exprime mani mi-a spus:
scurt timp, am putut să-i permit să iasă în curte. - - Eu sunt Jisus Hristos, dar nebunul de Alberto zice că el
fost în
Se plimba prin curtea spitalului. Un an mai târziu, a este Iisus Hristos.
spital mai
stare să se întoarcă acasă şi să muncească, iar la

204 V O C E A MEA TE VA ÎNSOŢI
- Ştii, John, tu pui ·acelaşi lucru pc care îl spune şi el,
i-am zis cu. Iar ci spune acelaşi lucru pc care îl spui tu. Ei
bine, cu cred că unul dintre voi e nebun, fiindcă există un sin-
gur Iisus Hristos.
John s-a gândit la asta vreme de o săptămână. AiJoi a venit
. . . Lindner.fusese studentul lui şi se consultase cu el înainte să-şi
ŞI m 1 - a ZIS:
- Eu spun acelaşi lucru ca nebynul ăla. El e nebun, şi eu
spun ce spune el. Înseamnă că şi eu sunt nebun; iar eu nu
vreau să fiu nebun.
- Păi, eu nu cred că tu eşti Iisus Hristos. Şi tu nu vrei să
fii nebun. O să te trimit să lucrezi la biblioteca spitalului., i-am
spus.
A lucrat acolo câteva zile, după care a venit la mine şi mi-a
zis:
- E ceva în neregulă, rău de tot: fiecare carte are pe
fiecare pagină numele meu.
A deschis o carte, şi mi-a arătat JOHN THORNTON;
găsise numele lui pe fiecare pagină.
I-am spus că avea dreptate, apoi i-am arătat cum apărea pe
fiecare pagină MILTON ERICKSON. L-am rugat să mă ajute
să găsim numele dr. Hugh Carmichael, Jum Glitton, Dave
Shakow. De fapt, pe pagina respectivă am găsit orice nume
care i-a venit în minte.
- Literele astea nu aparţin unui nume; aparţin acelui
cuvânt! a exclamat John.
- Aşa este, am acceptat eu.
John a continuat să lucreze la bibliotecă. Peste şase luni,
s-a externat şi a plecat acasă, eliberat de identificările lui psi-
hotice.
Erickson nu se hazează p e metode obişnuite de „ convin-
gere", ci - în ambele exemple - îl plaseazăp e John în situaţii
în care s ă descopere singur c ă ideile lui sunt maniacale.
Erickson se bazează p e tehnica „ oglindirii" comportamen-
tului pacienţilor. În primul exemplu, Erickson face în aşa f e l
încât mania s ăf i e oglindită de către alt pacient, care, în mod
Cum tratăm pacienţii psih.otici 205
convenabil, se întâmplă să sufere de aceeaşi manie. În cea de-a
doua situaţie, Erickson însuşi oglindeşte comportamentul,
uI .
găsind p e pagină propriul său nume. Această abordare bazatct
pe „ oglindire" este utilizată de Robert Lindner în povestirea sa
„ Canapeaua cu propulsie"_ Erickson mi-a spus odată că
publice cartea Ora de cincizeci de minute, în care apare şi
această povestire. Povestirea vorbeşte de:,pre un psihoterapeut
al cărui pacient trăia în lumi iluzorii. Când terapeutul îşi asal-
tează pacientul cu povestiri emoţionante despre propriile sale
,, călcîtorii" şi experienţe în acele lumi, când i se alătură pa- .....
cientului în iluziile acestuia, pacientul îşi asumă rolul psihote-
rapeutului şi încearcă· sil-i arate c ă tipul de gândire în care
s-au cufundat amândoi este, într-adevăr, unul iluzoriu.
Herbert .....
Prima dată când am fost la spitalul de stat din Rhode
fsland, am lucrat în secţia pentru bărbaţi, şi era acolo un
pacient pe care îl chema Hc:rbert şi care se afla în acel loc de ...
aproape un an. Înainte de internare, Herbert cântărea 11 O kilo-
grame, era muncitor manual şi îşi petrecea timpul jucând cărţi
sau muncind. Trăia ca să muncească şi să joace cărţi.
.....
Căpătase o depresie, o depresie foarte gravă. A început să
slăbească şi, până la urmă, l-au internat la spitalul de stat din
Rhode Isiand unde, pentru cel puţin patm luni, a cântărit
patrnzeci de kilograme. Era hrănit prin tub cu 4 OOO de calorii
pe zi, dar nu lua în greutate. 1..,1
Bineînţeles, l-am preluat eu p e Herbert ca pacient, ceilalţi
doctori se săturaseră să-l tot hrănească prin tub. Eu eram un
medic nou, tânăr, aşa că îmi pasau mie lucrurile neplăcute.
Prima dată când l-am hrănit pe Herbert prin tub, i-am redus
hran.a la 2 500 de calorii. M-am gândit că era destul pentru
cineva de patruzeci de kilograme.
Când l-am hrănit prin tub, Herbert mi-a zis:
 i'
206 . VOCEA M E A TE VA ÎNSO"p
- Eşti la fel de nebun cum sunt. ceilalţi doctori? Ai de
gând să faci ş1ilecheria aia oribilă pe care au făcut-Q toţi, pre-
făcându-se că mă hră esc prin tub'? Ştiu că îmi aduceţi hrană
pentru tub; o văd. Numai că sunteţi cu toţii scamatori, nu ştiu
cum ' dar o faceti, să disp· ară ' parc.ă ati, fi Houdini! Si
,
nu mă
hrăniţi niciodată cu nimic! Doar îmi vârâţi tubul în nas şi
-· spuneţi că mă hrăniţi prin tub, dar, de fapt, nu mă hrăniţi,
fiindcă eu nu am stomac.
L-am ascultat pe Herbert. Depresia îl tăcuse să aibă o vi-
., ziune despre viaţă posacă, acidă, sardonică. Când mi-a spus
că el nu are stomac, i-am zis:
- Eu cred.că ai stomac.
- Eşti un ţăcănit, ca toţi ceilalţi doctori! a izbucnit el. De
ce au doctori ţicniţi la casa de nebuni? Poate că ăsta e cel mai
bun loc pentru doctorii ţicniţi, la casa de nebuni.
Şi, timp de o săptămână, de câte ori îl hrăneam prîn tub, îi
spuneam lui Herbert:
- Săptămâna viitoare, luni dimineaţă, o să-mi dovedeşti
că ai stomac.
Mi-a spus:
- Nu te mai faci bine. Eşti mai nebun decât toţi pacienţii
..., de aici. Crezi că o să-ţi dovedesc că am stomac, când eu nu
am niciun fel de stomac.
,... Luni dimineaţă, am pregătit hrana pentru tubul lui H e r b e r t -
jumătate lapte, jumătate smântână, ouă crude, bicarbonat de
sodiu, oţet şi ulei crud din ficat de cod. Ei bine, când hrăneşti
pe cineva cu tubul, îi împingi în stomac o coloană de aer de
lungimea tubului respectiv. De aceea torni încontinuu, ca să
nu împingi în stomac alte coloane de aer.
L-am hrănit, dar i-am împins în stomac multe coloane de
aer. Am scos tubul şi am rămas acolo, în aşteptare, iar Hcrbcrt
a râgâit şi a zis:
- Peşte stricat.
- Tu ai spus-o, Hcrbert, am intervenit eu. Tu ştii că. ai
râgâit; tu ştii că a fost peşte stricat. Ai putut să râgâi numai
,_
Cum tratăm pacienţii psihotici 207
pentru că ai stomac, deci mi-ai dovedit că ai stomac prin fap-
tul că ai râgâit.
Iar Herbert râgâia în continuare!
Mi-a zis:
- Te crezi deştept, nu?
I-am spus că da.
În plus, Herbert dormea în picioare. Nu ştiam că un om
poate să doarmă în picioare, dar !-am verificat. Infirmierilor
le era frică să-l pună în pat, fiindcă Herbert se lupta cu furie;
l-au lăsat să facă ce vrea. Am coborf,t la ora unu, apoi la două,
la trei dimineaţa, şi l-am găsit pe Herbert donnind adânc, în
picioare, în salon.
Atunci, i-am spus lui Herbert în fiecare zi, timp de o săptă-
mână:
-·- Herbe1t, o să-mi dovedeşti că. poţi să d01mi culcat.
- - Eşti de groază, m-a apostrofat Herhert. Ai atâtea manii
de nu poţi să le duci .
Şi săptămâna următoare, zi de zi, l-am întrebat pe Herbert
dacă făcuse vreodată baie sau duş . Herbert a considerat între-
barea mea de-a dreptul insultătoare. Bineînţeles că făcuse
baie; şi duş făcuse. Orice om sănătos la cap face baie:
- - Ce-i cu tine, de nu ştii toate astea?
- - M-am gândit şi eu să te întreb, i-am zis.
--- Şi trebuie să mă întrebi în fiecare zi?
- Păi, nu se poate altfel, fiindcă tu crezi că nu poţi să dormi
culcat, şi trebuie să--mi dovedeşti că poţi să dormi culcat.
- - Chiar că nu te mai faci bine, a constatat Herbcrt.
Prin urm.are, săptămâna următoare, într-o scară, l-am dus
pe Herbert în sala de hidroterapie şi l-am pus să se întindă în
cada continuă. Este vorba despre o cadi.î cu un hamac din
pânză groasă. Ţi se unge corpul cu vaselinii, te întinzi, după
care cada este acoperită cu o prelată. Îţi rămâne doar capul
deasupra prelatei. Stai lungit în cadă, iar apa, la temperatura
corpului, curge încontinuu peste trupul tău. Când se întâmplă
asta, adormi! Nu poţi să faci altceva.
208 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
A doua zi dimineaţa,. l-am trezit pe Herb.ert şi i-am spus:
- Herbert; ţi-am pus ca o să- i dovedeşti că_poţi· să donni ·
culcat.·
- Îţi place să o faci pe deşteptul, mi a întors-o Herbert.
I-am zis:
- Şi puteai să dormi şi în pat.
De atunci înainte, Hcrbert a dormit în pat.
Când i-am adus greutatea corporală la cincizeci şi cinci de
kilograme, i-am spus:
- Herbert, m-am săturat să te tot hrănesc prin tub. Săptă-
mâna viitoare o să-ţi bei hrana pentru tub.
- Nu pot ţ,ă înghit; nu ştiu cum, a replicat Hcrbert.
- Herbert, săptămâna viitoare, luni, o să fii primul la uşa
sălii de mese. O să loveşti în uşă, urlând la lucrătorii de acolo:
„Deschideţi uşa!", fiindcă o să vrei un pahar cu lapte, un pahar
cu apă. Eu o să pun pe o masă apa şi laptele, iar tu o să le vrei
cu adevărat.
- Cred că tu nu-ţi mai revii niciodată! Păcat, un tip tânăr
ca tine într-un spital de stat, cu oameni nebuni. Şi eşti aşa de
tânăr. Şi aşa de nebun.
Timp de o săptămână, i-am spus că avea să lovească în uşa
sălii de mese strigând că vrea un pahar cu lapte, un pahar cu
apă. Iar Herbert credea cu tărie că m-am scrântit la cap.
Sâmbătă noaptea, Herbert s-a dus la culcare. L-am pus pe
infirmier să-i întindă braţele şi picioarele şi s ă i le lege, ca să
nu se poată da jos din pat. Când îl hrănisem prin tub seara, îi
pusesem foarte multă sare fină în mâncarea lichidă.
În timpul nopţii, lui Herbert i s-a făcut sete - foarte,
foarte sete. Când l-au dezlegat dimineaţa, s-a repezit la ţâşni-
toarea de apă, dar apa era închisă. S-a dus glonţ la baie, să bea
din vasul de toaletă, dar apa fusese închisă. A luat cu asalt uşa
sălii de mese şi a început să lovească în uşă şi să urle la cei
de acolo:
- Deschideţi uşile! Trebuie să beau apa aia! Trebuie să
beau laptele ăla!
Le-a băut.
Cu1n tratăm pacienţii psihotici 209
Când am venit în vizită, Herbert mi-a zis:
- T e crezi deştept.
· - Mi-ai mai spus-o. Ţi-am dat dreptate atunci, şi îţi dau
şi acum, i-am spus.
Herbert bea lapte şi supă. Dar susţinea că nu putea să
înghită hrană solidă. Când a ajuns la cincizeci şi şapte de kilo-
grame, 1-am spus:
- - Săptămâna viitoare o să înghiţi mâncare solidă.
- Eşti mult mai nebun decât credeam. Eu nu pot să înghit
mâncare solidă, a protestat Herbert.
- - Săptămâna viitoare o să poţi.
Ei, bine, cum l-am făcut să înghită mâncare solidă?
Ştiam că Herbert fusese copil cândva. Ştiam că şi eu fuse-
sem. Ştiam d i toţi oamenii au fost cândva copii şi că toţi au o
natură umantL Am apelat la natura umană. Cu toţii ştiţi câte
ceva despre natura umană. Voi cum l-aţi face pe Herbert să
înghită mâncare solidă?
L-am aşezat pe Herbert la o masă şi i-am pus dinainte o
farfurie plină cu mâncare. De o parte şi de alta a lui Herbert
era dl.te un pacient deranjat Ia minte. Ei nu mâncau niciodată
din farfuriile lor. Întotdeauna mâncau din farfuriile altora. Iar
Herbert ştia că farfuria lui era a lui. Dar nu putea să şi-o păs-
treze decât dacă înghiţea ce e pe ea! Nu voia ca toţi nebunii . . J
şi nerozii ăia să mănânce mâncarea lui! Asta e natura umană.
După ce a mâncat prima masă cu hrană solidă, l-am între-
bat pe Herbert dacă îi plăcuse mâncarea. . . J
- - Nu mi-a plăcut, dar am.fost nevoit s-o mănânc. Era a mea.
- Eu ţi-am spus că poţi să înghiţi hrană solidă.
- - Te crezi deştept, a insistat Herbert.
- - Herbert, i-am spus, te repeţi. Ţi-am dat dreptate de două
ori până acum, şi iţi dau şi de data asta.
Herbert a plecat, înjurându-mă. ....J
Când a ajuns să cântărească şaizeci de kilograme, i-am spus.
- Herbert, mănânci mâncare solidă, ai început să iei în
greutate.
Herbert mi-a răspuns:
 t·
,......
210 VOCEA MEI-\ TE VA ÎNSQŢI
- Mănânc. doar ·fii1idcă sunt nevoit . . Fiindcă, dacă nu
mănânc, mă pui iar să stau lângă idioţii aia doi.
- A ş a este.
,... - Nu am deloc poftă de mâncare. Nu-mi plac ce trebuie
ca să nu-mi fure mâncarea
-să înghit. Dar sunt nevoit să înghit;
· ·
idioţii ăia.
r,
I-am spus:
- Ei bine, Hcrbert, în curând o să afli că ai poftă de mân-
care şi că şi ţie ţi se face foame. Acum, în Rhode Island e
,...
ianuarie. Afară e frig. Te pun sa te îmbraci cu haine potrivite.
O să te trimit la ferma spitalului, fără mâncare. E acolo un
stejar gros de patru metri, şi vreau ca tu să-l dobori şi să-1 faci
r surcele. În felui ăsta, ai să-ţi faci poftă de mâncare.
- O să subînchiriez contractul ăsta, mi-a spus Herbert.
- Chiar şi aşa, o să stai la f e r mă toată ziua, fără mâncare
I"""'
la tine. Seara, când te întorci, o să descoperi că îţi este foame.
. - Chiar că eşti visător, mi-a aruncat Herbert.
,-, După ce l-am trimis pe Hcrbert ]a fermă, m-am dus la
bucătăreasa-şefă şi i-am zis: ,,Doamnă Walsh, dumneata cân-
tăreşti 175 de kilograme. Îţi place mâncarea pe care o faci. Ei
...., bine, doamnă Walsh, vreau să sari peste micul dejun şi peste
masa de prânz. Vreau să ţi se facă foame. Vreau ca pentru
cină să găteşti din felurile preferate de două ori mai mult
__, decât poţi mânca. Şi poţi să aştepţi cu nerăbdare să te ghiftu-
ieşti cu toate bucatele care îţi plac. Şi să fii foarte, foarte ge-
neroasă. Fă de două ori mai multă mâncare decât poţi să
,... mănânci. O să-ţi spun eu unde să aşezi masa.
Herbert s-a întors de la fermă. L-am trimis într-un colţ şi
am aranjat să se aşeze o masă în faţa lui. Am spus să se aducă
,- la masă două scaune. De o parte a mesei era doamna Walsh.
Herbert se uita la ea şi la masă. Doamna vValsh a adus mân-
carea în castroane mari, pline-ochi. A început să mănânce cu
,... o foame de lup.
Herbert se uita la ea cum mănâncă şi i se făcea din ce în
ce mai foame. Într-un târziu, a spus:
r"1
- Puteţi să-mi daţi şi mie puţin?
Cu1n tratăm pacienţii psihotici 211
- Cum să nu, s-a oferit doamna Walsh.
Herbert a mâncat, fiindcă îi era foame. Fetele mele, când
luăm masa în familie, ies mereu afară şi dau oase la câini. De
fiecare dată, ele spun:
- - Când văd cum rod câinii la oase, îmi lasă gura apă. Şi
vreau să rod şi eu oasele alea.
Bietul Herbert. Îi lăsase gura apă uitându-se la doamna
Walsh.
Seara, în secţie, Herbert mi-a zis:
- Chiar eşti deştept.
I-am răspuns:
- - În sfârşit, ai descoperit şi tu! Ei bine, Herbert, o să mai
fac ceva pentm tine. Tu obişnuiai să joci cărţi. Eşti în spital
de aproape un an, dar nu ai jucat cărţi niciodată. Nimeni nu a
putut să te convingă să joci cărţi. Ei, diseară o să joci cărţi.
- - Eşti mai nebun ca niciodată! Nu mai există nicio spe-
ranţii pentru tine, a răbufnit Herbert.
I-am zis:
- Există speranţă pentm tine, Herbert; diseară o să joci
cărţi.
- S-o văd şi pe-asta!
Seara, doi infim1ieri înalţi şi zdraveni l-au încadrat şi l-au
condus la o masă cu patru jucători de cărţi, care erau foarte
deranjaţi la minte. Unul juca pocher. Unul juca bridge. Unul
juca piinacle. Împărţeau cărţile şi trăgeau, pe rând, câte o
carte. Unul zicea:
- O iau pe aia de colo; am un ful.
Altul zicea:
- - Tai cu un atu.
Următorul anunţa:
- Cu ăsta, fac treizeci de puncte.
Şi au jucat cărţi încontinuu, toată ziua.
Herbert era forţat să stea colo, între cei doi infitmieri, şi să
urmărească jocu! de cărţi. În cele din um1ă, a spus:
- - Luaţi-mă de lângă idioţii ăştia. Joc un pocher cu voi
dacă mă duceţi de aici. Nu suport să vad ce fac ăştia cu cărţile.
212 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Mai târziu,, în cursul scrii, am venit în Secţie şi l-am văzut
pe Herbert jucând cărţi.
- Ai câştigat şi de data· asta, mi-a zis Hcrbert.
- Tu ai câştigat, am insistat eu.
Peste câteva luni, Hcrbert a fost externat din· spital. Şi-a
redobândit greutatea corporală, din câte ştiu a ajuns la 90 de
kilograme, şi muncea în fiecare zi., Eu nu am făcut decât să-i
corectez simptomele. L-am pus într-o situaţie în care el şi-a
corectat simptomele.
Erickwn foloseşte modalitatea şi decorul unui spital de
psihiatrie pentru a ne comunica modalităţi de a-i determina
pe oameni să dorească s ăf a c ă anumite lucruri.
Ideea este fie s ă forţezi subiectul s ă continue o situaţie,
adeseori repetându-i întocmai cuvintele, fie, ca în cazul lui
Herbert; săfoloseşti legături psihologice mult mai complexe.
Erickson i-a demonstrat că avea concepte care nu erau
corecte. l-a dovedit lui Herbert c ă avea stomac, forţându-l să
râgâie. l-a demonstrat că putea s ă doarmă culcat, nu doar în
picioare, vârându-l într-o cadă continuă. l-a dovedit căputea
să înghită,făcându-l să-i fie aşa de sete, încât a/ost nevoit să
bea lichide şi s ă insiste ca s ă le primească. l-a dovedit că
putea s ă mănânce de bună voie hrană solidă punându-l să
stea intre doi pacienţi deranjaţi la minte care ii furau mân-
carea din f a r f u r i e - d a c ăHerbert nu o mânca. I-a dovedit că
avea poftă de mâncare, aranjând ca doamna Walsh să
mănânce hulpav de.faţă cu el. În sfârşit; i-a stârnit lui Herbert
dorinţa să joace cărţi forţându-l să-i urmărească p e nişte
pacienţi deranjaţi mintal, până când Herbert a promis: .,Joc
un pocher cu voi dacă mă duceţi de aici. Nu suport s ă văd ce
fac ăştia cu cărţile. " În felul acesta, Eric.kson l-a ghidat pe
Herbert s ă descopere că el, Herbert, chiar voia să vadă
oameni care.ştiu s ăjoace cărţi corect. Cu alte cuvinte, Herbert
a învăţat că avea o dori.nţăpentrujocul de cărţijucat bine.
Erickson, modest, rezumă totul spunând: , Eu nu am făcut
decât să-i corectez simptomele. L-am pus într-o situaţie în
Cum tratăm pacienţii psihotici 213
...
care el şi-a corectat simptomele. "De.fapt, corectând simpto-
mele, unul câte unul, Erickson a evocat tipare de comporta-
u
ment, modalităţi de gândire şi de reacţie care l-au condus pe
Herbert s ă recunoască.faptul că avea poftă şi de viaţă, şi de
mâncare. Şi, odată ce a început s ăjoace cărţi, nu a putut s ă
nu admită că avea un simţ social şi o dorinţă de a inter-
acţiona cu alţi oameni.
Cum a forţat Erickson oamenii s ă reacţioneze în modurile .....
dorite de el? Cu Herbert, e clar c ă şi-a folosit cunoştinţele
despre reacţiile obişnuite ale oamenilor - spiritul de com-
petiţie, tendinţa de a imita (ca atunci când i s-a făcut poftă de .....;
mâncare v/izând cum cineva înfulecă lacom). În plus, a folo-
sit abordări „ cognitive", ca atunci când l-a forţat p e Herbert
într-o situaţie în care s ă nu poată s ă nu admită, cognitiv, că .....;
trebuie să aibă stomac - ca s ă râgâie.
Sigur că Herbert a fost tratat i'ntr-un spital de psihiatrie,
unde Erickson putea s ă exercite un control aproape absolut .....;
asupra comportamentului său. Chiar şi aşa, Erickson ilus-
trează modul în care a .folosit legătura psihologică. În legă-
tura psihologicrl, la f e l ca in legătura fizică, pacientul este ..J
pus într-o situaţie care va conduce inevitabil la rezultatul
dorit. În acest caz, Herbert a reacţionat, aşa cum se prevă-
zuse, la fiecare situaţie cu care a fost provocat. Ca şi cum ....J
Erickson juca biliard şi anunţa scorul. În felul acesta, pa-
cientul nu avea cum să nu f i e impresionat de capacitatea
psihoterapeutului de a-l ajuta.
.În acest tratament, Erickson se ocupă de fiecare simptom
în parte. Începe dintr-o zonă relativ periferică, şi după ce
face o schimbare fn acel simptom, trece la simptome situate ..,.I
mai aproape de centru. Fiecare reuşită este prezisă pe baza
faptului că· a existat o reuşită precedentă.
......i
.....I

C A P- ·.I· T O L U L I 2
,..
Manipulare şi orientare viitoare
r a necdote , E ickson cunoşte a fârşit u l. El înc e p e a c u u n scop
În r ema rca bilu l dis cu r s p e ca r e l- a p re z e n ta t la Co n g r e s u l
In te r na ţio na l desp r e Ab o rdările Erickso n ie ne a le Hip n o z e i
,.., şi Psihot e ra p ie i, p e 7 decemb r ie 1980, J a y H a le y a s p u s :
„ Ericks o n s e de scu r ca f o a rte bi n e cu p u te re a . După cu m
ştim, a exist a t o p e r ioa dă când oa me nii crede a u că e ce va în
r-
ne re g u lă cu pute re a , da r e l nu împărtăş e a a ce st p u n ct de
ve de re . Nu fl de r a nj a s ă o p r e ia sa u s ă o folos e a scă: Îmi
,.., aminte s c cu m a s p u s o da tă că e ra p e un pano u , ia r «Aco l o
n u e ra de loc p u te re , a ş a că mi- a m în s uşit p a n ou l». Cu incli-
n a ţia s a de a prelu a şi a folo s i pute re a , cr e d că e u n noro c că
r-, a f o st u n o m binevoitor. D a cil g e n u l de inf l.uenţă p e care o
dre pta t s p r e scop u ri dis tru ctive , a r f i f o s t
a ve a a r f i f os t în _
reg r e ta bil. N u n u ma i că er a bi n e voitor, ci şi aj u ta p e r ma ne nt
oa me n ii, în ca bine t s a u în afara ca bine tu lu i... N u m -a m
îndo it nicioda tă de mo r a lita te a ori de bun e le s a le in te nţii, şi
nu m-am gândit că ar put e a s ă e xp loa teze pe cin e va p e ntru a
...., obţi n e u n ava n taj p e r s o n a l. "
Es te impo r tan t s ă lu ăm fn ca lcu l „bu năvoinţa " l ui
,.., Ericks o n a tunci când vorbim de sp re cât de mu lt ii pllzc e a s ă
facă glu me. Gl u mele s u nt folos ite ade s e a p e ntru a exp r i m a
osti l ita tea abia ma sca tă, da r în f a milia lu i Erickso n „victim a "
se a mu za la f e l de mu lt ca „făptaş u l ". Este cla r că victim e i
Manipulare şi orientare viitoare 215
nu i se întâmplă nimic rău , deşi pot s ă existe dfap u te refe ri-
to a re la cin e e ste victima. Nu e xis tă însă nimic ca re s ă indice
că vre u na di n tre glu me le lu i Erickso n şi- a r a vea o rigine a în
ceva o s til sa u ar e xp rim a ostilita te a .
ln a ces t ca p itol, povestirile s unt s p u se ca mode le p e ntru a
„in s tUui " situ a ţii ca re s ă condu că la u n scop p la nifica t. În
multe cazuri, a ne cdote le şi p o vestirile comic e potfi văz u te ca
p ro totip uri a le s chemei te ra p e u tice a lui Erickso n . Atu n ci
când pra ctica te ra p ia, ca şi a tunci cân d spu n ea sa u însce na
în minte -- - ace la de a s chimba: reacţiile p a cie n tu lu i de la
„nes ăn ătoa se " ori au todistru ctJive la „ma i s ănătoa s e " ori
constru ctive. Ca psih o te ra p e u t, el ma nip u la s itu a ţia p e ntru
a -şi re a liz a s cop ul. Mu lte te hnici era u folo s ite pentru a me n-
ţin e şi a consolida intere sul şi motivaţia p a cie n tu lu i - pro-
vo cări, s timula re a cu riozităţii, tactici dive rs ion is te şi u mo r ul.
Ele mentu l e senţia l a l anecdo telor lui Er ickson n u e ra
o stilitatea , ci swpriza. Şi în te rap ia p ra ctica tă de e l paci e n-
tul era a de seor i s w pr ins, a tât de „pre s crip ţii ", cât şi de p r o-
priile r ea cţii. Şi, la f e l cum a s cu ltătoru l simte o u ş u rare când
a u de po a nta du pă co n str u ire a s u sp a nsulu i. paci e n tul e ra
uşurat s ă a udr'i o p r escrip ţi e cla ră.
Erickwn considera că şoc u l şi s u rp riza e ra u utile p e ntru
a s par g e tip a rele men ta le rigide. S u rp riza nu treb u ia să fie
administra tă în tr --o ma nie ră s of is ticată. La prima me a vizită,
în toi u l conv e rsa ţie i, a vârât mâ n a într-un s e rta r şi a s cos de
a colo u n cla xon mic de tricicletă. A s trâns mingiuţ a d e tre i-
p a tr u ori - ti, tit tit - şi a făcut următor u l comentari u :
, Surpriza aj utâ înto tdea u n a . " Atunci mi s- a părut o copi-
hi.'rie, şi am crezu t că nu a a vu t nici u n e fe ct a s up ra me a.
Acum tnsă, privind retro p ectiv, cre d că a co n tribuit la
i
a tmo f era g e nerală care mi- a p e rmis s i!i intru in tra nse hip-
n otică şi să re a cţionez la sug e s tiile lu i. M-a ţin u t fn de z e chili-
bru şi a introdus u n e le men t din copilărie p e ca re l- a folosit

216 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
probabil pentru . a-mi evoca amintirile p e care fncercam s ă le
rememorez.
„Orientarea viitoare" a fost indus ă fiindc ă pare s ă se
potrivească plan u lu i şi ., manipulării", în sensul în care
Ericskon folose:Ş'te acest cuvânt. În prima povestire, ,, manipu-
larea" este.folosită acolo u nde altcineva ar putea.folosi con-
cepte precum „ autoritate", ,, acţiune eficientă" sau „ges-
tionare«. O atit u dine poziti văf a ţ ă de viitor este cel mai bun
antidot împotriva depresiei sau a gândirii obsesive - acest
lu cru este adevărat deopotrivă· in ceea ce priveş te antici-
parea am u zamentulu i in punctu l culminant al unei anecdote
şi perspectiva c·ă,. în timp, se vor înregistra progrese.
Manipularea
Am fost acuzat că manipulez pacienţii şi iată cum răspund
eu la această acuzaţie: fiecare mamă îşi manipulează copilul -
dacă vrea ca el să trăiască. De fiecare dată când te duci la
magazin, îl manipulezi pe vânzător ca să-ţi onoreze cererea.
Când mergi la restaurant, manipulezi chelner u l. La şcoală,
învăţătorul te manipulează ca să înveţi să citeşti şi să scrii. De
fapt, viaţa însăşi este o mare manipulare. Manipularea ultimă
este că eşti trecut pe linie moartă. Şi asta e tot o manipulare.
Trebuie să coboare sicriul, apoi să tragă afară funiile -
toate astea sunt manipulări.
Manipulezi creionul - ca să scrii, să consemnezi gânduri.
Şi te manipulezi şi pe tine însuţi atunci când ai la tine arahide
Planters, sau ţigări, sau bomboane Life Savers. Una dintre
fiicele mele le-a botezat „bomboane mentă de Savers Life".
Tot ea zice „tufluri" şi „verde pepene". Acum aşteaptă un
copil şi locuieşte în Dallas.
I-am trimis o scrisoare în care i-am spus că o să fie simplu
să aleagă un nume pentru copil. Dacă e băiat, nu trebuie decât
să-l boteze „Dallas". Dacă e fată, poate să-i zică „Alice".
că în Dallas trebuie să ai două nume. El vrea
' ei sustine
Sotul ,
,._J
Manipulare şi orientare viitoare 217 w
să-i pună numele „Billy-Rubin". Ştiţi ce e bili r u bina? O
secreţia a bilei! La fel de bine ar putea să-i dea numele ._J
,,Hemo Globin", hemogoblină.
Erick.sem accentueazăfaptul c ă in orice situaţie trebuie s ă . _ J
mani,pulezi. Paul Watzlawick spunea în The Language o f
Change: , N u poţi s ă nu influenţezi." Fiecare act de comuni-
care trebuie s ă stârnească anumite reacţii, deci o manipu-
lare. Cel p u ţin s ă manipulezi eficient, pertinent şi constructiv.
În această· scurtă povestire, Erickson dă exemple de manipu- .....i
lare de la naştere şi până la moarte. El încheie cercul c u o
altă naştere, şi ciclul continuă. El îi spune fiicei sale, Roxy,
care obişnuia să se joace cu cuvintele, c ă poate s ă manip- .....J
u leze in continuare cuvintele atunci când işi botează.fi u l. El
îi rnai :spune, şi ne spune totodată şi nouă, c ă nu trebuie s ă ne
pierdem spiritul ludic·şi 5pontaneitatea copilăriei.
Erickrnn îi instruia p e psihoterapeuţi cum s ă pună in
scenă povestiri. Spunea: ,, Un lucru p e care îi învăţ p e stu -
denţii mei este următorul: luaţi o carte nouă a unui autor
despre care ştiţi cc'[ e bun. Citiţi fntâi ultimul capitol. Daţi-v ă
cu părerea cam care ar putea s ă f i e conţinutul capitolului
precedent. Faceţi speculaţii în toate direcţiile posibile. Multe .....J
dintre speculaţiile voastre vor f i greşite. Citiţi acel capitol,
apoi ji1ceţi speculaţii de5pre capitolul anterior. În felul
'-'
acesta, citiţi o carte de la ultimul capitol până la primul,
făcân d tot timpul speculaţii. "
Erickson aji.rma c ă aşa înveţi nu doar s ă pui in scenă .....J
povestiri, ci este şi o modalitate eficientă de a învăţa s ăfaci
speculaţii nestin gheri t- în toate direcţiile. ,, Si spargi tiparu l
rigid al gândirii tale. Este extrem de util. " ....
Prin povestirile sale, Erickson ne sugereazci' c ă noi, fn
calitate de cititori, putem s ă ne fixăm scopurile şi apoi s ă
concepem strategii pentru a le îndeplini. Povestirile care '--'
urmează, în care ne vorbeşte despre fiul lui, Bert, ilustrează
foarte bine cât de mult îi plăcea u lui Erickson anecdotele.
 ,.
i·
,..,
218 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Prin elementul lor ·comic şi plăcerea .cu care Erickson le
relatează, aceste pove:<;tiri n<:prezi ntă o viziune despre viaţa
optimistă şi veselă.
,...
Despre Bert şi cacao
r-, Asta s-a întâmplat când Bert a, fost transferat· în Camp
Pendleton, California, unde Betty avea nişte rude. Ne-am
gândit că n-ar strica să ia într-o. zi legătura cu unele dintre
,.....
aceste rude. Într-o dimineaţă, pe la tre.i, Bert, îmbrăcat în uni-
formă, a bătut la uşa unei casei de pe marginea drumului.
r
Stăpânul casei ·a venit la uşă şi a dat cu ochii de tânărul sol-
dat, care i-a spus:
- Îmi cer scuze, domnule. Am un mesaj pentru soţia
dumneavoastră, domnule. V ă rog frumos, vreţi s-o chemaţi la
uşă pe soţia dumneavoastră, domnule?
- Nu poţi să-mi transmiţi mie mesa jul? i-a zis omul.
r- - Mesajul, domnule, este pentru soţia dumneavoastră.
V reţi, vă rog mult, s-o chemaţi la uşă ca să i-l transmit? a
insistat Bert.
,,...,
Bert a intrat în bucătărie şi i-a zis soţiei:
- Doamnă, mergeam pe şosea ua principală, în drum spre
,.., Camp Pendleton, şi am început să mă gândesc la mama. Mi
s-a făcut dor de mama şi de cacaua pe care o face mama. Ştiu
că mama s-ar bucura dacă i-aş da altcuiva reţeta ei. O să fac
aşa cum o face mama.
r cacao „Oare să chem poliţia, ambulanţa, paza de coast ă?" se
frământa stăpânul casei.
Bert a preparat cacaua, vorbind despre lucruri cu caracter
general. Când cacaua era aproape gata, a întrebat-o pe femeie:
- Aveţi copii, doamnă?
- Da, trei fote, i-a răspuns ea.
- Câţi ani au, doamnă? O, sunt micuţe. Caca ua e bună
pentru copiii aflaţi în creştere. Vreţi, vă rog, să le chemaţi în
bucătărie ca să bea din cacaua asta, aşa cum o face mama?
Manipulare şi orientare viitoare 219
Aşa că femeia s-a dus şi le-a chemat pe cele trei fetiţe, iar
Bert s-a maimuţărit un pic pentru ele, amestecând în cacao cu
o lingură trecută pe la spate. Ca să-i distreze pe copii. După ce
a turnat cacaua, Bert a sorbit din cană, a oftat adânc şi le-a zis:
- - Da, dom 'le, e exact cum o face mama. Mi-e tare dor de
mama.
- Unde locuieşte mama ta?
- Locuieşte în Detroit. Mi-e groza v de dor de mama şi de
cacaua e1.
- Cum o cheamă pe marna ta?
- - Elizabeth.
· - Mă refeream la numele de familie.
- A, doamnă, dar marna mai are un nume înaintea nume-
lui de familie.
- Care e al doilea nume al mam ei?
-Euphemia.
- Elizabeth Euphemia? Pe legea mea, dar pe tine cum te
cheamă?
- Erickson, verişoară Anita.
Un an mai tâ r ziu, s-a întâmplat să-i facem o vizită verişoa-
rei Anita în California, şi atunci ne-au povestit despre asta.
,Autorizaţie
Bcrt avea nouăsprezece ani şi locuia în Michigan. Noi
locuiam în Phoenix. Ne-a trimis o scrisoar e în care ne spunea:
„ V r eau să. cumpăr un automobil, dar trebuie să semnaţi voi
documentele, fiindcă sunt minor." I-am trimis răspuns, tot
printr-o scrisoare: ,,Sincer, Bert, chiar nu pot să semnez o
autorizaţie prin care să-ţi iei maşină, fiindcă nu vreau să-mi
asum o asemenea responsabilitate. Eu locuiesc în Arizona, iar
tu eşti îri Michigan. Michigan e un oraş destul de mare. Cu
siguranţă că ai să găseşti un om de afaceri, cu o reputaţie
bună, care să ţi-o semn eze."

220 VOCEA MEA_TE VA ÎNSOŢI
Pes t e ceva .timp, in'i-a scris că intrase în bir o ul unui anu-
mit do mn şi îi spusese:
- A m doar no uăsprezece ani. Vreau să cump ă r o maşin ă .
Aş dori
Tata e în Ariz o na; nu p o at e să mi semneze autorizaţ i a.
. să mi- o semnaţi dumneavoastră.
- Dumneata eşti scrântit la cap? se burzuluise omul.
- Nu, do mnule , i-a răspuns Be'rt. Puteţi să analizaţi pro-
blema. O să aflaţi că sun t cât se poate de întreg la min t e.
La care tipul a replicat:
- Ai dreptate, eşti întreg. Dă hârtia încoace.
Do mnul re_spectiv era şeful poliţiei din Ann Arb o r!
cen-
Bcrt ş t ia că nu avea voie să parcheze maşina cu un
un kil o-
timetru în afara drumului, ori să şofeze chiar şi cu
metru la oră pes t e limita de vi t eză . Prima dat ă când a c o ndus
maşina pr i n De t roit, un po liţist de la br i ga da rutieră i-a tăcut
semn să o prească, după care a venit la el ş i i -a zis:
- Deci dumneat a eşti Bert Erickson. Ţi-am recunoscu
t
imediat maşina şi sunt încântat să aflu cum arată Bert Erickson.
Alt ă dată, mergea cu maşina prin no rdul st atului Michigan,
un p o l i -
cu nişte prieteni. A auzit în spate sirena poliţiei. Era
dreap t a ,
ţist pe moto c i cletă care îl soma, aşa că Bcrt a tras p c
iar unul dintre prieteni 1-a în t rebat:
- Cc crezi că nu e în regulă?
- Nimic, a replicat Bert.
Poliţistul s-a apro piat de maşină şi i-a zis:
- Deci dumneata eşt i Bert Erickson. Ţi-am recunoscut
maşina i mediat şi am vrut să văd cum arată tipul care i-a cerut
şefului de p o liţie să-i semneze autorizaţia .
R e ies e cu cla rita te f a p tu l că B e rt ş t ie că p e rsoa na ca re
po a te ·să-şi. a s u me r espons a bilit a t e a de a-l a u toriza s/i con-
ducă o ma şină e ste a ce e a şi p e rsoană care a re p u t e r e a de a -i
ret r a g e ac e astă a u to r iz a ţie , în ca zul în care B e rt n u s e a chita
de îndatori r i, conform angaj a mentului. În. mod evide n t , el îşi
:....J
Ivfanipulare şi orientare viitoare 221
w
decla ră convingerea că n u va încălca le gile şi are tupe u l de
a--1 aborda p e şeful poliţi e i pentru a -i s e mna a utoriz a ţia.
.....;
Mesajul din a cea stă pove s t ire a r p u tea.fi a cela c ă nu tre -
buie s ă ne te me m de a u torităţi. Dimpotrivă, pute m s ă a ng a -
jăm ori s ă folosim a u torităţile p e ntru a ne îndep lini scopu-
-.J
rile. A u torita te a este văz u tă ca re a cţionând la o aborda re
efici e ntă. Un alt me s aj e ste a cela c ă oa menii vor răsp u nde
pozitiv dacă sunt a borda ţi într-o ma nie ră nonconformistă sa u
....i
ne obişnuită. Poliţiştii ca re l- a u oprit p e Bert sunt u lu iţi d e
f e lul în care a borda s e e l a u t oritate a lor supremă. Nonconfor-
mism u l ie se în e vid e nţă. Printr-o aborda re nonconformistă,
pute m e vita de mu lte ori barierele convenţion a le ins t ituite de
societa te - de pildă, .form a litdţile legate de obţin e re a u n u i
permis de condu ce re . La nive l intrapsihic, a bor dând şi înch e ind ....i
u n g e n de înţe le g e re cu p r op riile no a stre „a u torităţi inte r ne ",
putem depiişi limitările pe ca re ni le -a m imp u s singu ri, p e n-
tru a ne menţine e chili bru l propriu sa u structura nervoasă.
Dolores __,
Într-o zi de iunie, Bert ne-a scris din M ichigan şi a înche-
iat scris o area astfel: ,,Pun aici punct scrisorii, fiindcă trebuie ....i
să mă întâlnesc cu Do lores." Cum Bert avea întotdeauna un
secret, ştiam că nu e cazul să-l întrebă.ro cine e D o lo res.
Ne scria cam o dată pe săptămână, şi în fiecare scrisoare _;
era un rând în care amintea despre Dolores.
,,Am luat cina cu Do l ores" , sau „O să trec pe la Dolores" ,
sau „Am cumpărat nişte şosete care ştiu că o r să-i placă lui
Dolores". În acelaşi timp, purta o corespondenţa similară şi
cu tatăl meu, care locuia în Milwaukee;, iar tata ştia că nu e
cazul să-i pună întrebări. -.J
În august, Bert ne-a scris: ,,S-ar cuveni să vă trimit nişte
poze cu Dol o res." I-a scris la fel şi tatălui meu. Aşa că am
....I
aşteptat. În septembrie, Bert ne scria: ,,Sper că bunicului şi
bunicii o să le placă Do l o res. Vouă sunt sigur că o să vă placă,
 Î'
l

,...
222 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Manipulare şi orientare viitoare 223

r şi ştiu cum să fac pentru ca bunicul şi punica s-o cunoască pe
Dolores. Mă duc la ei la cină de Ziua Recunoştiri_ţei'."
Ei bine, Bert avea un talent extraordii::i-ar: put0a să se uite
,,..... cruciş, să-şi întoarcă înăuntru degetele de la picioare, lăsând
impresia că braţele abia i se ţin de-corp, şi să afişeze un rân-
jet nătâng, care te scotea din minţi. Îţi venea să-i dai palme.
Şi-a făcut apariţia în Milwaukee la o p unu dimineaţa, de Ziua
Recunoştinţei, pe o vreme foarte rece. A intrat în casă şi tata
l-a întrebat:
- Unde-i Dolores?
Bert arăta mai nătâng ca niciodată.
- Am avut-probleme s-o urc în avion. Nu e îmbrăcată*. E
afară!
- De ce-i afară?
- Nu c îmbrăcată.
- Îi aduc un halat de baie, s-a oferit mama. Iar tata i-a zis:
- Du-te şi adu fata înăuntru.
Bert s-a întors cu o cutie imensă în braţe, care se vedea că
e grea.
- Numai aşa am putut s-o urc în avion. Nu e îmbrăcată
cum trebuie.
..,
- Băiete, deschide odată cutia aia!
A deschis, şi atunci au văzut-o pe Dolores - un curcan şi
"""' o g â s c ă - şi împreună erau Dolores! Într-adevăr, bunicului şi
bunicii le-a plăcut Dolores. Ţineţi cont că asta dura din iunie!
Să nu aveţi niciodată încredere în cei din familia Erickson.
,...
Cum l-a făcut pe Jelf s-o sune
r-- Fiica mea, Kristi, s-a dus la un meci de baschet la North
High pe când avea cincisprezece ani. Era elevă la West High
şi s-a dus la North High cu o prietenă, Margie, pe care o
.., cunoştea de la grădiniţă. Când s-a întors acasă, mi-a zis:
* She isn 't dressed = Nu e îmbrăcată, dar şi Nu e umplută. Curcanul
umplut face parte din meniul tradiţional de Ziua Recunoştinţei (n. tr.).
r'
- Ghici pe cine am văzut în seara asta la meci? Îl mai ţii
minte pe puştiul de la noi de pe stradă care s-a mutat în altă
localitate, şi ne tot întrebam ce-o mai fi cu el? E în ultimul an
la North Hig h . A primit trei distincţii la atletism şi are note
bune. Singura problemă e că vreau să-l fac să-mi dea întâl-
nire, dar să creadă că a fost ideea lui.
hni aminteam foarte bine de puştiul cu pricina. După alte
trei meciuri de baschet, Kristi a intrat în cameră şi mi-a zis:
- Jeff nu ştie, dar o să mă sune mâine după-masă, să-mi
dea întâlnire.
Am stat cu urec h ea aţintită la telefon, şi eu, şi ea. Sâmbătă
după-amiază a sunat telefonul, şi Jeff i-a dat întâlnire. Am
aşteptat răbdător să aflu cum reuşise Kristi performanţa. Nu
trebuie să grăbim lucrurile. Prin urmare, după ce am aşteptat
o vreme, am întrebat-o:
- Care a fost manevra?
- Margie era prea timidă ca să mă prezinte lui Jeff, aşa că
la următorul meci de baschet m-am dus la el şi i-am zis: ,,Pun
pariu că nu ştii cine sunt", iar el m-a măsurat cu privirea şi
mi-a răspuns: ,,Ai dreptate. Nu ştiu." ,,Sunt una dintre fetele
din familia Erickson - care?" l-am chestionat eu.
S-a uitat bine la ea şi i-a zis:
--- Kristi.
- Ai gh icit. Mă bucur să. te revăd, după atâţia ani, i-a spus
Kristi, apoi a adăugat: Mă duc s-o caut pe: Margie, şi a luat-o
din loc - - vechiul truc de a-ţi lăsa publicul să vrea să ştie mai
mult.
A plecat înainte ca el să apuce s-o întrebe. Ar fi vrut să ştie
mai multe, numai că ea nu mai era acolo.
A doua oară când l-a văzut, Jeff era într-un grup mai marc,
vorbea cu un alt băiat. Kristi s-a apropiat de ei cât să audă
despre cc vorbeau, după care a dispărut, iar când Jeff a plecat,
ea s--a dus la băiatul respectiv şi a pornit o conversaţie pe
acelaşi subiect Nu au făcut cunoştinţă. Pur şi simplu au dis-
cutat despre problema în cauză, nu contează care.

224 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
La al treilec!- mec.i:·de ·baschet, Ktisti l-a căutat pe elevul
acela şi a ascultat convers aţia; la un momen t dat; a apărut
Jeff, iar băiatul i-a zis:
- Salut, Jeff, ea e - . o, vai, dar nu am făcut c noştinţă.
- Bănuiesc că va trebui să ne· faci tu cunoştin ţă, i-a zis
Kristi lui Jeff.
Imediat după aceea, fiica mea mi-a spus:
- Jeff mă sună mâine, să-mi dea întâlnire.
Kristi procedează în mod inteligent, oferindu-i lui Jeff
exact atâtea informaţii şi luând legătura cu el atât cât să-i
trezească interesul, dar nu şi s ă i-l satisfacă. Îl lasă s ă tân-
jească după mai· mult. Îl pune s ă o prezinte unui prieten de-
al lui, cineva p e care J e f f îl respectă şi care se arată interesat
de Kristi. Jeff este dus cu gândul în trecut şi determinat să-şi
amintească asocieri plăcute despre ea, p e când erau amân-
doi copii şi, totodată, s ă o vadă într-o lumină diferită -
adică o faM care este egalul lui şi p e care un alt băiat o
găseşte atrăgătoare. Asta îl face s ă fie gelos şi îi trezeşte
instinctele de competiţie. Acestea fiind zise, Kristi este con-
vinsă că o va suna cât de curând.
De ce include Erickson propoziţii de genul: , Pur şi sim-
plu au discutat despre problema în cauză"? Aşa ceva nu are
ce să caute în conversaţia dintre doi adolescenţi. Să lase el
oare loc pentru ca pacientul sau cititorul să-şi aducă în pove-
stire propria „problemă"?
Ce-ai face dacă te-aş lua la palme?
Fiica mea, Betty Alice, semna un contrac t la şcoală, şi toţi
membri i consiliu lui profeso ral îşi ţineau respiraţia. Când a
termina t de semnat, au răsuflat uşuraţi. Betty Alice se întreba
ce-o fi vrut să însemn e asta. Ştia că n-o să dureze mult până
află. Şi chiar a aflat foarte repede. Clasa la care preda era com-
pusă din deiincve nţi de cincispr ezece ani, care aşteptau să facă
şaisprezece ani ca s-o termine cu şcoala, şi toţi aveau nenu-
.....
M.anipulare şi orientare viitoare 225
.....
rnărate arestări la activ. Erau cu adevărat delincvenţi. Unul din-
tre ei fusese arestat de cel puţin treizeci de ori şi bătuse de două
__.
ori un poliţist. Avea 1,89 m înălţime şi cântărea 100 kg. În
semestrul trecut, se dusese Ia profeso ară şi o întrebase:
--- Domniş oară Johnson , ce-ai face dacă te-aş lua la palme?
Se pare că profeso ara nu îi dăduse răspuns ul corect, pen-
.....J
tru că o plesnise aşa de tare, de o aruncas e în colţul opus al
clasei, şi o băgase în spital. Betty Alice îşi spunea: ,,Mă întreb
:...J
când o să se ia de mine bietul puşti. Eu am 1,57 m şi 46 kg."
N-a avut prea mult de aşteptat.
Se plimba cu biciclet a prin parc, când a dat cu ochii de el.
- A m văzut un uriaş cu un rânjet obrazni c, aşa că mi-am
luat o privire mirată şi am căscat ochii mei mari şi albaştri.
S-a oprit în. faţa mea şi m-a întrebat:
- Ce-ai face dacă te-aş lua la. palme?
Bietul puşti. Ea a făcut repede doi paşi spre el şi i-a spus,
dezvelin du-şi dinţii:
- Dumne zeu mi-e martor, te-aş ucide!
Puştiul îi pusese o întrebar e simplă, şi ea îi dăduse un răs-
puns la fel de simplu: ,,Dumn ezeu mi-e martor, te-aş ucide, .....;
aşa că şterge-o mai repede p e banca de colo!"
Era prima oară când băiatul auzea o pisicuţă aşa de mică
__.
mârâind aşa de tare. În timp ce se aşeza pe bancă, avea întipă-
rită. pe chip o expresi e de uimire. Îl pusese la punct, şi el ştia
foarte bine că de atunci încolo n-o să îndrăzn ească să mai lase
:...J
vreun alt puşti să o necăjea scă. Din ziua aceea, a fost protec-
torul ci. Un lucru foarte frumos. Frumoa să era şi Betty Alice.
Imprevi zibilul te ajută întotdea una. Nicioda tă nu faci ceva
care este previzibil.
.....J
Acest dicton este ilustrat şide următoarele două povestiri.
Câinele Dachshund şi ciobănescul german
Una dintre studente le mele, care avea sub 1,50 m înălţime ,
m-a întrebat dacă proceda se corect. Într-o seară, îşi scosese la
 226 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
plimbare căţelul, u n Daohshund. De pe alee, venea în fugă
spre ci un ciobănesc german, lătrâ.qd furios, hotă.rât să-i mă..:
nânce de vii. A luat repede căţelul în braţe şi s-a repezit spre
r ciobănescul german, ţipând la el. Câinele a făcut stânga-mpre-
jur şi a fugit acasă, cu coada între p1cioarc. Când faci un lucru
imprevizibil, gândirea celuilalt se reordonează în multe privinţe.
..,
Faceţi-i să deraieze
Ieri am primit o scrisoare de la un fost student. Îmi scria:
„Am avut în cabinet un pacient de-a dreptul paranoic. Nu voia
să vorbească decât despre ideile lui. Am încercat să-i captez
atenţia, dar nu ani reuşit. Atunci mi-am adus aminte de impre-
vizibil, şi i-am spus: «Nu, nici mic nu îmi place mâncarea de
ficat.» Pacientul s-a oprit, a scuturat din cap şi mi-a zis: «În
,.., general, mic îmi place carnea de pui.» Din momentul acela,
pacientul a început să vorbească despre problemele lui reale."
Imprevizibiul poate să deraieze un „tren" al gândirii, o
linie de comportament, aşa că e bine să-l luăm în calcul.
Ştiu că pe vremea când eram la colegiu, şi apoi la facul-
,... tatea de medicină, sau ca intern la spital, de câte ori un profe-
sor voia să mă certe, eu veneam cu o întrebare sau o afirmaţie
stupidă şi irelevantă - şi îl făceam să deraieze. Pe timp de
r. vară, un profesor începea aşa:
- Erickson, nu-mi place deloc ...
- Nici mic nu-mi place zăpada, îl întrerupeam eu.
- Despre ce vorbeşti? făcea el.
r-,
- Despre zăpadă.
- Care zăpadă?
- Despre un miracol extraordinar - că nu există doi
fulgi de zăpadă identici.
Cred că terapeuţii ar trebui să aibă întotdeauna la înde-
mână câteva remarci lipsite de importanţă. Iar când pacienţii
se aşază şi încep să tumic despre tot felul de lucruri lipsite de
importanţă, să-i scoatem de pe ruta aceea. Să-i facem să dera-
Manipulare şi orientare viitoare 227
ieze cu o remarcă irelevantă. De pildă: ,,Ştiu la ce te gândeşti.
Şi mie îmi plac trenurile."
Erickson s-a asigurat întotdeauna că el, şi nu pacientul,
controlează şedinţele terapeutice. Karen Horney punea
cândva: ,, P acienţii/ ac terapie nu ca să-şi vindece nevrozele,
ci ca s ă le perfecţioneze. " Dacă pacienţii ar f i lăsaţi să
decidă ce se întâmplă în cursul unei şedinţe terapeutice,
aproape toţi arface în mod inconştient tot ce le stă în putinţă
pentru a împiedica o schimbare terapeuticii reală. În con-
secinţă, când pacientul se află p e o rută inutilă, este impor-
tant ca psihoterapeutul să-l f a â f s ă deraieze şi să-l conducă
pe o altă rută, mai profitabilă:
Lance şi Cookie
Nouă, familiei Erickson, ne place să facem farse inofen-
sive. Lumea îşi aminteşte multă vreme de ele, întotdeauna cu
p.lăccre.
La un bat al studenţilor din Ann Harbor, fiul meu, Lance,
a văzut o fată care i s-a părut atrăgătoare, aşa că a abordat-o
şi i-a cerut o întâlnire. Fata i-a spus for m şi cu blândeţe:
-::-- Răspunsul e nu; am o relaţie stabilă.
- - O, nu mă deranjează câtuşi de puţin, a insistat Lance.
---- Răspunsul e nu.
O lună mai târziu, a văzut din nou fata, s-a dus glonţ la ea
în timpul unui bal, şi i-a cerut o întâlnire. Fata i-a spus:
- Mai m-ai întrebat o dată. Atunci ti-am răspuns nu, şi
acum îţi răspund tot nu.
La care Lance a replicat:
- Înseamnă că trebuie să discutăm problema luând masa
la restaurantul Oscar.
Fata i-a amncat o privire în care se citea că îl crede sărit
de pe fix.
228 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Dar Lanc e a stu diat probl e ma. Într-o sâmb.ătă după-amiază,
în sala d e primire de Ja int e rnatul
el şi pri e te nul ·1u i au intrat
.
.
şcolii sanitare u nde fata asta stăt e a · de v9rbă cu prieten u l ei.
Lanc e s-a du s la fată şi i:-a zis: .
- Cooki e , e l e D e an, cel mai bun prieten al meu.
. .
- D e an, e a c v e rişoara ea Cookie. Doar că n u suntem
chiar v e rişori . Eu sunt verişorul ci vitreg, nelegitim. Oric u m,
în afara familiei n u pr e a spunem ch e stia asta.
După care a întrebat-o:
- Cum s e simte u nchiu l George, c e -i mai face piciorul rupt?
Fata ştia că avea un unchi Georg e , undev a în nordul statu-
lu i Michigan, care, într-adevăr, îşi rupsese picioru l.
- Câte kilogram e d e căpşuni a pus la conservat mătuşa
Ncllie astă-vară? a contin u at La nce.
Iar fata ştia că avea o mătuşă Nellie care făcuse o p a s i u n e
pentru conservele d e căpşuni. După care L a nce a întreb a t-o :
- Cum s e descurcă Vicky cu algebra la liceu?
Iar Cookie şti a cât d e gre u îi era lu i Vicky la liceu.
Apoi, din întâmplare, L a nce l- a observat p e priete n ul fetei,
care rămăsese cu gura căscată şi c u ochii ieşiţi di n orbite.
lui
- O cu noşti p e Cookie? Eu sunt Lance. Su nt văru l
i-
Cooki e , dar n u vărul ei adevărat. Sunt vărul ei vitreg, n e l eg
tim. Nu spu n e m chestia a s ta în afara familiei, i-a zis L a nce.
D u pă car e s-a întors spre Dean şi i-a zis:
- Dean, d e ce nu -l scoţi la cină?
Iar Dean s-a dus la băiat şi l-a lua t p e d u pă umeri. În timp u l
ăsta, La n c e s-a întors spre Cook i e.
- Trebuie să facem schimb d e noutăţi d e spre familia
noastră, i-a zis e l.
În toţi anii de când o cunoaştem p e Cookie, n u a ridicat
u s:
vocea niciodată; e calmă, blândă şi hotărâtă. Şi Cooki e i-a sp
- A m să-ţi sp u n o groază d e lucruri.
Fără să observ e că intraseră dej a în rest a u rant .
Manipulare şi orientare viitoare 229
Când s-au logodit, Cookie a vr u t o poză de-a lui, şi Lance
i-a adus un a. Poz a i-o făcusem chiar eu, când era mic, şi era
în pielea goală.
....J
- Cookie, cred că s- a r c u veni să-ţi cu nosc părinţii, i-a zis e l.
La c a re Cooki e :
I...J
- - O, o, o, o. Băn u iesc că aş a a r trebui.
Într-o zi, pe la patru după-amiaz a , un tânăr bine îmbrăcat
şi cu o servietă în mână a intrat în c u rtea din spate a familiei
Cook şi a s pus:
- Domnule Cook, vreau să discut cu dumn e avoastră despr e
nişt e asigurări.
L a nce arc tal e ntu l ăsta, de a trăncăni. Poate să disc u te
despr e asi g u r a re a împotriva fulgemlui, asi g u rare împotriva
uragan e lor, asigurare de viaţă,· a sig u ra re împotriva accid e n- _,
t e lor, asig u r a rea maşinii. La ci n ci fără un sfert, doamn a Cook
a ieşit pe veranda din sp a te şi i--a strig a t soţului:
-Cin a .
L a nce s-a întors către domnu! Cook şi i-a zis, mai multă în
şoaptă:
- Ştiţi, d e m u ltă vreme n-am mai mân cat mâncare gătită
în casă. S u nt sigur că soţ i a n-o să se su pere d a că m a i p u ne o
farfurie. Nu sunt pretenţios la mâncare.
Cât a durat cina, Lance a disc u tat despre tot şi d e spr e
.__j
toate. La fiecare fel de mâncare , a complimentat-o pe doamna
Cook, care se uita urât la domnul Cook. La sfârşitul cinei, _,
Lanc e le- a m u lţumit, a poi le--a zis:
- M a i a m o sing u ră poliţă de asigurare , şi sunt sigur că
p e asta o să vreţi s-o cumpăra ţi. Est e o poliţă d e asigurare :...;
împotriva unui ginere nedorit!
Lance şi Cookie şi-au amintit amândoi de acest incident .....i
atunci când i-am întrebat despre el, în I 980. Lance şi-a adus
aminte că dupa· ce el şi-a spus poanta de final, domnul Cook
_,
s-a fntors âftre Cook.ie şi i-a zis: ,,Ei, poji'.im! Şi tu nu ne-ai
spus nimic, ticăloasă mică!"

r-,
VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
230
Aşa cum Lance afost convins c ă va reuşi s ă obţină o întâl-
nire de la Cookie, şi Erickson _era · absolut _convins că
pacienţii lui vor face ce le cere. Si avea în,credere în faptu l că
terapia lui va avea succes Încrederea lui nu se bazt_I p e o do-
rinţă deşartă, ci p e ani de experienţă, p e observare atentă şi
p e o pregătire minuţioasă.
I'"""
Anamnezele care urmează demonstrează câteva dintre
rezultatele acestei planificări, o planificare cel puţin la f e l de
serioasă ca aceea a uneia dintre farse le lui.
Noi, schilpzii
După trei săptămâni de cursuri, studenţii mei ştiau că îmi
place să mă ţin de farse. Aşa că le-am zis:
- Luni dimineaţă, Jerry, te duci la etajul patru şi ţii des-
r'""I
chise uşile de la lift. Tommy, tu stai pe casa scării şi te uiţi în
jos, spre parter. Când mă vezi că urc treptele, anunţă-l pe
Jcrry să dea drumul uşilor de la lift, iar tu, Sam, o să fii la
parter şi atunci apeşi pe butonul liftului. Între timp, împrăş-
tiati, zvonul că luni dimineată , doctorul Erick
son o să facă o
,...
farsă studenţilor lui.
Au împrăştiat zvonul cum nu se poate mai bine. Când a
venit ziua de luni, erau cu toţii prezenţi, inclusiv un băiat cu
proteză. În anul întâi, studentul cu pricina fusese foarte socia-
bil, deschis, prietenos cu toată lumea. În anul doi, toată lumea
îl plăcea, şi el plăcea pe toată lumea; socializa tot timpul.
Era un student bun, respectat, plăcut de toată lumea. În
anul doi, şi-a pierdut un picior într-un accident de maşină, de
care nu el se făcuse vinovat. După ce i-au montat un picior
artificial, a devenit retras, hipersensibil. Decanul m-a averti-
zat că băiatul respectiv e retras şi hipersensibil, dar continuă
să fie un student· bun, mi-a spus că nu mai era prietenos ca
înainte, că nu răspundea la salut, că nu saluta pe nimeni, doar
.-. îşi ţinea nasul în cărţi şi îşi vedea de treaba lui.
Manipulare şi orientare viitoare
231
I-'am spus decanului să-mi lase câteva săptămâni până se
obişnuieşte clasa cu mine, după aia o să mă ocup de băiatul
ăsta. În lunea despre care vorbesc, când Jerry trebuia să ţină
deschise uşile liftului şi Tommy să stea în capul scărilor, la
şapte treizeci, i-am găsit pe toţi studenţii aşteptându-mă la
parter. Am sporovăit un pic despre vreme şi alte nimicuri,
despre ce se întâmpla în Detroit, apoi am zis:
- Ai păţit ceva la degetul mare, Sam? N-ai putere în el?
Apasă butonul liftului.
- · L-am apăsat, mi-a răspuns Sam.
- Poate că nu ai destulă putere în degetul marc şi trebuie
să foloseşti amândouă degetele.
- A m încercat şi aşa, dar omul de serviciu are atâta grijă
stî nu-i dărâmăm găleata şi mopurile, că probabil ţine des-
chise uşile liftului.
Am mai vorbit puţin, apoi i-am zis lui Sam:
- A p a s ă din nou butonul liftului.
Sam s-a conformat. Niciun zgomot care să demonstreze că
liftul ar fi coborât. Într-un târziu, Ia opt fără cinci, m-am
întors către studentul cu picior artificial şi i-am spus:
- Hai să urcăm noi, schilozii, şontâc-şontâc, şi să dăm
drumul liftului pentru cei valizi.
, Noi, schilozii" am început să urcăm pe scan, aşa cum
puteam. Tom i-a făcut semn lui Jerry; Sam a apăsat pc buton.
Studenţii valizi aşteptau liftul. Noi, schilozii, urcam pc scări,
şontâc-şontâc. O oră mai târziu, studentul socializa din nou -
cu o identitate nouă. Aparţinea grupului profesoral: ,,Noi.,
schilozii". Eu eram profesor; aveam un picior infi r m ; băiatul
s-a identificat cu mine; eu m-am identificat cu el. Astfel, cu
un nou statut, şi-a redobândit felul extrovertit de a fi. După o
oră, socializa ca altădată.
De inuite ori, doar schimbând un cadru de referinţă, se
poate obţine un rezultat.. Planificarea elaborata: în care se
folos esc complici, este simila răpregc'itirilor p e care le face un
 -
VOCEA MEATE VA ÎNSOŢI Manipulare şi orientare viitoare 233
232

magician înaint.e de ·spectacol. Este similară pregătirilorpre- După asta, le-am cerut tuturor să scrie o recenzie pentru o
mergătoare unei farse.. anumită expunere despre psihiatrie şi să mi-o aducă lunea
următoare.
Luni, studentul care ura psihiatria era, şi el, aşezat Ia
O foaie de hârtie pe care "':'-scria nimic coadă. Fiecare student mi-a înmânat recenzia. Studentul res- _,
foarte pectiv mi-a întins o foaie de hârtie pe care nu scria nimic.
Terapia semnificativă se poate face adesea foarte,
Într-un I-am zis:
simplu, chiar dacă sarcina terapeutică pare să fie uriaşă.
M-a - Fără să-ţi citesc recenzia, văd că ai făcut două greşeli:
an, la facultatea de medicină a fost ales un decan nou. nu ai trecut data şi nu ai semnat-o. Mi-o aduci din nou lunea
chemat la el în birou şi mi-a zis: viitoare. Şi, ţine minte, recenzia unei cărţi e precum citirea
jat de·-al
- Eu sunt noul decan şi am adus cu mine un prote lamelelor de microscopie patologică. ;_;
, fiind că e
meu. Protejatul ăsta al meu e o adevărată nestemată Am primit una dintre cele mai competente recenzii de
dată. E
cel mai strălucit. student pe care l-am întâlnit vreo carte din toată viaţa mea.
esat de
foarte talentat la patologie. Înţelege patologia şi e inter Iar decanul m-a întrebat:
. O să
microscopie, dar nu suportă psihiatrii. Şi are gura mare - Cum Dumnezeu ai reuşit să transformi un păgân într-un
ca să te
te insulte în fel şi chip. Se va folosi de fiecare ocazie creştin?
şicaneze. L-am luat complet prin surprindere. ..J

- Nu vă faceţi griji, domnule decan. Pot să-i fac faţă.

- Dacă-i aşa, o să fii primul care a reuşit să-i facă
mi-a zis decanul.
faţă, Erickson ar .fi putu t s ă considere foai a nescrisă o încer-
care de a-l insulta, iar el a spus întotdeauna: , Nu acceptaţi ....
nţilor, niciodată s ă fiţi insultaţi. " Fap t este că, refuzând s ă consi-
Aşa că în prima zi m-am prezentat în faţa stude
la medi- dere comportamentul studentului drept o insultă, Erickson l-a
le-am spus cine sunt şi că nu eram ca alţi profesori de ._.j
impor- luat prin surprindere. Indicându-i „două greşeli", el şi-a
cină. Alţi profesori de la medicină credeau că cel mai
de ei. Or, menţinut poziţia ca autoritate. Iar ghidându-l p e student s ă
tant curs de la facultatea de med icină c cursul ţinut
eu nu eram aşa.
eu ştiam
caute similitudini între recenzia unei cărţi şi citirea lamelelor
de microscopie patologică, el a aplicat câteva principii jim-
-
Eu nu credeam o asemenea inepţie. Întâmplător, damentale de predare - stabilirea motivaţiei şi conectarea
au avut
că al meu era cursul cel mai important. Studenţii nu cunoştinţelor noi la cele vechi. Prefăcându-se căfoaia nescrisei '--"
nimic de comentat. Apoi le-am zis: era de fapt o recenzie de carte, Erickson ne demonstrează un
mică
- Pentru aceia dintre voi care sunt interesaţi doar în alt principiu, ,, alătură-te pacientului". Acelaşi principiu este
zeci de
măsură de psihiatrie, am întocmit o listă cu circa patru aplicat, la m_odul propriu, în povestirea care urmeazr'i. w
le citească.
referinţe din afara programei şcolare, pe care să
l de mult,
Iar pentru cei pe care psihiatria îi interesează destu Ruth
care să le
am pregătit o listă·cu circa cincizeci de referinţe pe _,
, am o listă La spitalul Worccster, administratorul a făcut într-o zi
citească. Pentru cei care sunt cu adevărat interesaţi
Uimătoarea remarcă:
de circa şaizeci de subiecte suplimentare.
 Manipulare şi orientare viitoare 235
234 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
a- Mi-am roti t privire a prin c a meră şi i- a m z is:
r s ă găse a sc ă o mod
r - Ta re a ş vr a sa existe cineva c a e - Ai c i nu ma i a v e m nimic de făc ut. Ha i s ă merge m în
l it a te de a o îmblân z i pe
Ruth. alt ă c a me ră.
de do isp r e z e c e a ni,
M- a m in t e r e s a t c i ne er a Ru t h, o fetiţă a v e a i cum
- Sun t e ţi sigur că s e cuvin e s ă fac e ţi asta, doctore
e a fi c a r e t e cu c ere a . Nu
, - fo a r te dr ă guţă , cu un fel d E r ic kson? m- a c h e s t iona t Ruth.
Şi to tuşi, c ând · ven e a o
s ă n-o pl a ci. Se purta t are f r umos : - Sigur, e distr a ctiv, nu?! Eu cre d c ă est e .
i nfirmie r ăA1ou ă , to ate c e
l e l alte o a v e rtiz a u: În drum spre al tă c a me ră, p e coridor, a m da t de o infirmi e ră.
e rochi a , o să-ţ i rup ă
,.... - S t a i de p a rte de Ru t h. O s ă -ţi sfâşi Când ne -a m a propia t de e a , am făcut un p a s în a inte şi i- a m
mâna s a u piciorul! sfâşia t unifonna şi juponul, lăsând- o numai în chiloţi şi suti e n.
t de spre Ru t h, ca r e
Infomi e r e l e nou-v e ni te nu c rede a u a s a - Doc t o re Ericks o n, n- a r tre bui s ă fa c e ţi a ş a c e v a , m- a
l o r a p e infir-
ă de c opiL I a r Ruth o imp
e ra o scump ă , o dul c e a ţ a postrofat Ruth.
mi e r a c e a nou ă : S- a dus fug a în c a me ră, a luat a şte rnuturi l e rup t e şi a
o rne t de îng h e ţa tă ş i
- O, v ă r o g; imi a duc e ţi şi mi e un c înfăşur a t-o cu e l e p e infirmi e ră.
r nişte b o mb oa ne de l a m a g a z in?
a ne l e şi îi mul-
Dup ă a c e st in c ident, a fost fată cum i nt e . I- a m a ră tat cum e r a
Infirmi e ra îi a duc e a şi, dup ă c e l u a bombo comportame ntul e i în re a lit a te . Desigur, infinni e ra în c a uză e ra
u gl s m i e ros, cu o s i ngură l ovitură
de k a ra t e , Rut h îi
.- ţum e a c a
o infirmi e ră cu e xp e rienţă şi se distra s e l a fel de bin e ca mine .
a , îi dăd e a un şut în
rup e a infirmi e re i br a ţul s a u îi sfâşi a rochi t s t a nda rd, Ce l e lalte i nfirmi e re era u îngrozite . Între gul person a l e ra oripi-
e i . Un comp o rta m e n
t ibi e , o ri s ă re a pe pi c i orul l a t de c omporta me ntul me u. Numai a dministra torul şi c u min e
pl us, îi p l ă c e a s ă de a
,.., o bişnuit pe nt ru Ruth. Ru t h s e dis t ra . În a m fost de a c o rd c ă mă comp o rta s e m a şa cum t re buie.
r e gu l a r i t a t e .
jos t e nc uia l a de p e p e r e ţi , ş i o făc e a cu Ruth mi-a plăti t p o l iţa : a fugit din spi t al, a răm a s gravid ă ,
i d e e ş i l- a m într e -
I- a m spus a dministra torul ui c ă a v e a m o a făcu t copilul şi l- a da t spre a dopţie. După c a re s- a în t or s de
a zul e i. Mi- a a sc ul at
b a t da c ă îmi dă de a v o ie s ă mă o cup de c
t
,......
bun ă voi e în spital şi a fost o p a cie ntă bun ă . Pe s t e câţiv a a ni,
id e i l e , a poi mi- a z is:
om i e r a dispusă s ă a c e rut s ă fi e e xte rnată, s- a a ngaj at c a osp ă tă riţă, a cun o sc ut
- C r e d că o s ă me a rg ă, şi ş t iu e x a c t i nf un tânăr, s-a m irit a t cu el, a ră ma s îns ă r cina tă . Din c ât e şt i u,
,......
v ă a j ute . a avut o căsnici e feri c ită , din mom e nt c e tă c us e ră do i c o pii.
Într -o zi, a m primit un t e l e fon. Ruth a fost o ma mă bună şi un c e t ă ţe an re spons a bil.
- Ru t h a l u a t -o r a z na ia r .
l a d e pe pe re ţi. Eu D e mult e ori, un p a ci e nt p o a te fi s c os dintr-un c onte xt
M- a m dus în s e c ţie . Rut h cojis e te ncuia
,......

a m stăşi a t a şt e rn ut uril e .
Am a j uta t-o s ă distrug ă p a t ul. Am c o mport a me ntal gr e şit c u a j utorul unui şoc. E val a bil şi p e n-

t e l e . În a int e s ă mă duc
în s e c ţi e , vo r - tru ne vrotici, şi pe ntru psihotici.
a j ut a t-o să sp a r gă fer e s r
r sp i tal ; a far ă e ra frig.
bis e m c u me c a nicul de între ţine re de l a
Aş a c ă i- a m sug e ra t : Salaimalecuri
că l dur ă ş i s ă îndoim
,..., - Ru t h, ha i să smul g e m c onto rul de l a În primul me u an c a profe sor l a facult a te a de me dicină
ţe a v a . Wa yne St a te, s- a u întâmpl a t do uă l ucruri imp o rta nte . În c l a s a
i să tr a g e m de
M- a m a ş e z a t pc pod e a şi a m înc e put amândo me a e ra o fată care, în l ic e u, întârzi a s e la to a te ore le. Pro-
r e l. Am s c o s c ont orul d e
pe ţeav ă .

236 VOCEA M E A T E VA îNsor1
fcsorii o chemau la cancelarie, şi de fiecare dată ea promi t ea
că dat a viitoare n-o să mai ·întârzi . Şi îşi cere . iert are în
modul cel mai sincer. Întârziase- la toat e orele din liceu, dar
fusese o elevă de zece pc lini_e. Înto t deauna se scuza, făcea
promisiuni în care lumea credea.
A întârzia t la toa t e orele diri colegiu, muş t ruluit ă de t oţi
instructorii şi de toţi profesorii. De fi,ecare da t ă, îşi cerea fru-
mos scuze, cu sincerita t e, şi de fiecare dat ă promi t ea că pe
vii t or o să se poart e mai bine - dar continua să întârzie. Şi
în colegiu avusese numai no t e de zece.
După care a in t rat la faculta t ea de medicină, unde în t ârzia
la fiecare curs, ·la fiecare prelegere, la fiecare oră de labora-
t or. Colegii o înjurau fiindcă în t ârzia şi îi ţinea pc loc cu
lucrările de laborator. Iar ea, cu veselia-i obişnui t ă, se scuza
şi promitea că n-o să se mai întâmple.
Cineva de la facul t atea de medicină, care mă cunoş t ea, a
spus, aflând că urma să predau acolo:
- Să vedeţi când dă de cursul lui Erickson ! O să fie o
explozie colosală! O să se audă în toat ă lumea!
În prima zi, am ajuns la şap t e t reizeci, ora începea la op t ,
şi toa t ă clasa mă aş t ept a, inclusiv Anne, întârziata.
La ora op t eram cu t oţii în sala de curs, în afară <le Anne.
Pe fiecare parte a sălii era un interval. Era un interval în fun-
dul sălii, şi un interval pc part ea vestică. S t udenţii nu erau
atenţi la prelegerea mea. S t ăteau cu ochii la uşă. Eu îmi con-
t inuam expunerea, nes t ingherit , iar când uşa s-a deschis, foarte
uşor şi fără cel mai mic zgomo t , şi-a făcut apariţia Anne, cu
douăzeci de minute înt ârziere. Toţi studenţii au smucit din cap
şi s-au ui t at la mine. M-au văzut cum le fa.c semn să se ridice
în picioare, şi au înţeles cu toţii mesajul meu.
Am în t âmpina t -o pe Anne cu salamalccuri, în t imp cc ca
se îndepărta de uşă, traversa spaţiul din faţa sălii, ajungea în
spatele clasei, trecea în partea opusă şi se aşeza la locul ei,
undeva pe coridorul din mijloc. Şi în tot timpul ăsta toată
clasa se ploconise în faţa ei. La stărşitul orei, au începu t să se
w
Manipulare şi orientare viitoare 237
îmbulzească la ieşire. Anne şi cu mine am fost ul t imii care am
piecat din sală. Eu vorbeam despre vremea din Detroit, sau
ceva de genul ăs t a, şi, mergând pe coridor, un om de serviciu
s-a ploconi t în faţa ei, fără să-i spună un cuvânt; mai mulţi
studenţi care-treceau pe coridor i-au făcut şi ei plecăciuni, tot
pe tăcu t e; decanul a ieşit din birou şi i-a făcut o plecăciune. ._J
Secre t ara decanului a ieşi t şi s-a ploconit în faţa ei; t oată ziua,
oamenii i-au făcut plecăciuni bietei Annc.
--
A doua zi, a fos t prima în clasă - - şi a con t inuat să fie
prima până la sfârşit. Rezistase la reproşurile decanilor, la
n:proşurile profesorilor, dar a ceda t când lumea a începu t să-i -
facă plecăciuni, pc tăcute.
Dacă ceilalţi profesor{ încercaseră s ă schimbe comporta-
mentul lui Anne, disciplinând-o, metoda adoptată de Erickson
a fost aceea de a o felicita pentru puterea ei. Plecăciunile .....
erau un mod de a dovedi supunerea. Asţfel, Erickson i-a ară-
tat c ă îşi folosea puterea fn sens invers. Când a fost capabilă
s ă înţeleagă acest lucru, a putut s ă hotărască să-şi .folo-
w
seascăputerea în mod constructiv.
Alţi oameni încercaseră s ă o controleze prin mijloace ver-
bale, dar ea dovedise c ă nu poatef i controlată verbal. Erickson ....I
a folosit o abordare nonverbală, care a determinat-o s ă înţe-
leagă c ă îşi.folosea controlul într-o manieră în care îşi făcea
rău singură. Atunci a putut să-şi direcţioneze tendinţele de a ,.__J
controla oamenii p e rute mai constructive. Ca în toate cazu-
rile, puterea de schimbare i-a aparţinut ei. Erickson a insti-
tuit o situaţie în care această schimbare s ă se poată produce.
Atitudinea lui Erickson ilustrează credinţa lui c ă putea s ă
f a c ăfaţă, în mod incisiv, oricărei situaţii ivite. Dacă situaţia
impunea confruntarea, el ştia c ă putea -să f a c ă acest lucru. '. _ J
Dacă impunea blândeţe, putea s ă f i e blând. Dacă situaţia
impunea sarcasm, ştia căpoate s ăf i e sarcastic. Mesajul sub-
liminal p e care ni-l transmite Erickson este că el avea încre- _;
dere în capacitatea lui de a se descurca în orice situaţie. Sun-

238 .VQCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
tem liberi s ă ne identificăm şi noi cu acest se'ntiment şi să/im
,-
mai asertivi.
Globus hystericus ·
Odată, a venit la mine la. cabin.et o asistentă medicală. O
cunoşteam oarecum. Era una dintre asistentele acele atotştiu-
toare. Fusese dată afară de la toat'e spitalele unde lucrase,
fiindcă le spunea doctorilor ce să facă. Le spunea diagnos-
ticul şi tratamentul.
A intrat la mine şi mi-a zis că suferea de globus hysteri-
cus, un nod în gât, şi că o deranja foarte tare. l-am cerut să-mi
r descrie ce simţea. Şi mi-a spus cum anume o durea. După ce
am ajuns la o concluzie proprie, i-am zis:
-· - Nu aveţi globus hystericus. Suferiţi de un ulcer stoma-
cal, la capătul duodenului.
- Nu fiţi ridicol! mi-a întors-o ea.
- Nu eu sunt, dumneavoastră sunteţi, i-am spus.
ri
- O să vă dovedesc că nu am ulcer la stomac, a insistat
doamna.
r S-a dus la trei radiologi diferiţi, şi toţi au confirmat diagnos-
ticul meu. Aşa că a venit din nou la mine, furioasă, şi mi-a zis:
..
- Aţi avut dreptate. Am văzut radiografiile cu ochii mei,
şi toţi doctorii mi-au spus acelaşi lucru. Ce mă sfătuiţi să fac?
- Sunteţi armeancă. V ă plac mâncărurile condimentate.
Aveţi o soră care vă sună în fiecare zi, şi cu care vorbiţi pe sătu-
...., rate. Aveţi o nepoată care vă sună în fiecare zi, şi cu care vor-
biţi pe săturate. Trântiţi-le receptorul, şi surorii, şi nepoatei.
Amândouă vă dau dureri de stomac. Şi mâncaţi tot ce vă place.
Peste o lună, a făcut alte radiografii la aceiaşi trei radiologi.
Nici urmă de ulcer. Iar eu nu am făcut decât să-i recomand:
,... - Mâncaţi tot ce vă place, trântiţi-le receptorul surorii şi
nepoatei.
Expresia preferată a doamnei era „Nu pot să înghit asta,
r nu pot să înghit aia". Aşa se ajunsese la diagnosticul de
Manipulare şi orientare viitoare 239
globus hystericus. Felul în care mi-a descris durerea indica un
ulcer duodenal. Dar ea ştia că m ă înşel. Trei radiologi diferiţi
au convins-o că aveam dreptate.
În mod oarecum ciudat, această asistenta' medicală „ atot-
ştiutoare", care era aşa de autoritară cu doctorii, nu putea
să-şi impună condiţiile în faţa propriei surori şi a propriei
nepoate. Erickson îi arată prin exemplul personal ce în-
seamnă s ă ai o atitudine fermă. De fapt, în această povestire,
el pare s ă apeleze la aroganţă, întrucât fşi asumă el postura
de „atotştiutor". Se pare c ă a simţit că trebuia s ăf a c ă asta
pentru a o convinge p e femeie s ă preia controlul. Pe o altă
pacientă, Linda, la al cărei tratament am fost de faţă, Erickson.
o trimisese s ă urce p e muntele Squaw Peak. La început, Linda
a opus rezistenţă, dar fntr-o zi, în mijlocul unei şedinţe de
lucru la care Erickson avea invitaţi vreo zece studenţi, a cio-
cănit la uşă. I-a povestit că urcase p e Squaw Peak, aşa cum
îi recomandase el. Şi, tot la recomandarea lui, venise acum
să-i povestească. Erickson p u r şi simplu a concediat-o, f ă r ă
nicio explicaţie.
După ce a plecat, grupul de studenţi a vrut s ă ştie de ce îi
ceruse Erickson s ă urce p e Squaw Peak. Voia s ă o pună „ în
legătură cu propriile ei sentimente··? Voia ca ea s ă ducă la
bun !.fârşit o misiune? Spre surprinderea generală, Erickson
le-a răspuns: ,, Ca să-mi dea ascultare." Erickson a insistat
întotdeauna cât de important este ca terapeutul s ă dirijeze
tratamentul. Dacă nu făcea în aşa f e l încât pacientul să-i dea
ascultare cel puţin într-o zonă specifică, simţea c ă nu mai
avea rost s ă continue tratamentul. În cazul asistentei, pentru
el era important s ă ştie c ă ea îi va urma sugestia şi chiar le
va trânti receptorul surorii şi nepoatei.
Ovăzul
Într-o vară, am desţelenit zece pogoane de teren. Tata îl
arase în toamnă şi îl reînsămânţase, apoi îl arase din nou în

240 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
primăvară şi semănase- ovă.z. Ovăzului îi mersese bine şi ne
aşteptam la o recoltă_ bogată. Spre sfărşitul vctji, într-o joi
seara, ne-am dus să vedem ce mai face ovăzul, cât mai durează
până îl treierăm. Tata a cercetat tulpinile de ovăz şi ne-a zis:
- Băieţi, n-o să fie o recoltă neobişnuit de mare, de trei-
zeci şi trei de duble la un pogon. O să scoatem cel puţin o sută
de duble la un pogon. Şi o să fie bun ,de recoltat lunea viitoare.
Şi am plecat fericiţi, gândindu-ne cum o să avem o mie de
duble de ovăz, şi ce însemna asta pentru noi, din punct de
vedere financiar. A început să bureze. A plouat joi noaptea,
vineri, toată ziua şi toată noaptea, sâmbătă, toată ziua şi toată
noaptea, duminică, toată ziua, iar luni, în zori, ploaia s-a
oprit. Când, în sfârşit, am reuşit să răzbim prin apă şi am
ajuns la teren, totul era culcat la pământ; nu mai rămăsese în
picioare nicio tulpină de ovăz.
Tata a zis:
- Nădăjduiesc că destul din ovăzul ăsta e suficient de
copt ca să încolţească. Aşa o să avem ceva verdeaţă pentru
vite, în toamnă - la anu', mai vedem noi.
lată ce înseamnă cu adevărat să fii orientat către viitor, un
lucru foarte important atunci când te ocupi de agricultură.
Această t e m ă - - c ă şi mâine e o zi, c ă soarele va răsări şi
mâine, că, indiferent ce s-ar întâmpla, nu e sfârşitul lumii, că
oricât de doborât te-ai simţi există întotdeauna baza pentru o
nouă evoluţie şi un nou început - este o temă care apare cu
regularitate în povestirile didactice ale lui Erickson. Este o
sursă de inspiraţie extraordinară şi, cu s_iguranţă, un antidot
eficient împotriva celor care au obiceiul să-şi plângă de milă.
Despre creştere
Fiul meu, Lance, a intrat la mine în cabinet şi m-a întrebat:
- O să fiu întotdeauna subţire ca vrejul şi lung cât o pră-
jină?
....I
!'vfanipulare şi orientare viitoare 241
E'ra foarte subţire, foarte inalt, foarte slab.
- - Destinul tău ca adolescent este să fii subţire ca vrejul şi
înalt cât o prăjină, i-am zis. Dar poţi să aştepţi cu nerăbdare .__
ziua când o să intri în cabinet, o să-mi dai haina şi o să-mi
spui: ,,Dispari, tată!"
Şi, într-o bună zi, a intrat în cabinet, cu un zâmbet de satis-
faeţie, mi-a întins haina lui şi mi-a zis:
- Dispari, tată!
M-am îmbrăcat cu haina lui; avea mânecile prea lungi, îmi
acopereau palmele, iar umerii erau prea largi.
._,
Erickson foloseşte un atribut care pare s ăfie negativ, şi ii
evidenţiază aspectul pozitiv. În orice lucru negativ, el poate
s,'f găsească ceva pozitiv. Orice psihoterapeut bun face asta. .__
Doar că Erickson o face mai bine decât majoritatea. Erickson
reîncadrează fiiptul c ă e ca vrejul în faptul c ă e mai înalt
decât tatăl, ştiind c ă astfel va evoca un sentiment bun. Lance :...i
poate s ă aştepte s ă ajungă mai înalt decât tatăl, să aştepte
ziua în care tatăl va dispărea in haina lui Lance.
Jejfrey Zeig mi-a evidenţiat.faptul c ă Erickson avea întot- w
deauna un scop. Spunea Zeig: ,,Într-o zi., m-am dus la el şi,
p e nepusă masă, l-am întrebat: «Care e scopul dumitale?»
....I
Fără pic de ezitare, Erickson mi-a răspuns: «Să văd copi-
laşul Roxannei [fiica lui] . » Ştia exact ce voiam s ă spun. Nici
măcar n-a clipit din ochi. Ştiam c ă o să numească ceva din
....J
viitor." Şi Zeig continuă: ,,Avea această orientare pozitivă
către viitor. Nu era o obsesie, era mai degrabă ca o lumina
care atrage fluturele. Nu transformase asta într-o obsesie,
l.,J
dar ea exista acolo, şi îl mâna înainte. "
r-,
Curn îi învăţăm pe alţii ce însearhnă valorile 243

CAPITOLUL 13 $i-a stors crei e rii şi mi-a spus:

- - Iau zi a rul de jos. l-1 d a u lui m a mi. Îi spun lui ma mi
C u m Îi.Învăţăm p.., aDţii. că-mi p a re rău.
- Nu e ram oblig a tă, insist e u.
,..
,-, ce anseamna Şi-a încordat mintea şi ma i ta re .
valorile şi autodiscipUna · - Iau ziarul de jos. Eu veau ia u ziarul de jos. Eu vreau
,-,
spun mami pare rău.
- Foarte bine, i- a m zis.
Zece a ni de la întâmplare a a sta , cele două fet e mai mici a le
mel e a u ţip a t la m a m a lor. Am ch e mat fetele şi le-am z is:
- St a ţi pe covora ş. Nu cr_ed că e frumos să ţipaţi la mama.
St a ţi a colo şi gândiţi-vă bin e , sfi v e dem d a că îmi daţi dre ptate.
r - Pot să stau a ici şi toată noaptea, z ice Kristi.
Nu suntem obligată - - Eu nu cr e d că e frumos să ţipăm la mama, e u mă duc
dus la
Într-o duminică, citeam cu toţii z iarul; Kristi s-a şi-mi cer ie rtare, z ice Roxie.
a . Mama i-a
!'""'I
mam a e i, i-a smuls zi a rul şi 1-a a runca t p e pode Eu mi--arn văzut d e manuscrisul la car e lucram. Pe ste o
spus: oră, m-am întors să văd ce face Kristi. Chi a r şi o oră e d e stul
înapoi lui
- Kristi, nu c frumos. l a z iarul de pe jos şi dă-l de obositor. M-am întors la loc şi am ma i scris o oră. După
r-,
ma mi. Spun e -i că-ţi p a re rău. care m- a m întors iar la ea şi j- a m spus:
- Nu suntem obligată, i-o înto a rce Kristi. - Parcă şi limbile de la ceas se mişcă gro z av de înc e t.
sfat, şi
Fi e ca re membru al fa milie i i- a dat lui Kristi ac e laşi Pe ste o a ltă jumătate de oră, m-am întors şi i- a m zis:
Betty s-o ia şi
a primit a cela şi răspuns. Aşa că i- a m spus lui - Cred că a fost o tâmpenie ce i-ai spui m a mei. Cre d că
a a şe z a t -o
s-o ducă în dormitor. Stăte am întins în p a t, ia r Betty e o tâmpeni e să ţipi la mam a t a .
privire piină
pe Kristi în pat, lângă mine. Kristi mi- a a runca t o - - Şi eu cre:d la fel, mi- a răspuns l(risti, după ca re s- a
jos din pat,
de dispre ţ. A înc e put să se târască, vrând să se d e a prăbuşit la mine în po a lă, suspinând.
dar a m prins-o d e gleznă. Zece ani fără să disciplinezi un copil - de la vârsta de doi
,:-o
- Dă dumul !·mi- a z is. ani până la doispre z ece a ni. Când a v e a. cincispre z e ce ani, a m
- Nu suntem oblig a t. mai disciplinat-o o da tă, a sta -i tot. Doar de trei ori.
a re şi
Treaba a sta a dur a t p a tru c e asuri. E a dădea din picio
prins-o de
se z bătea . În scurt timp, şi-a elib e ra t glezna; a m În articolul „ The Jdentification o fa Secure Reality" (,,Iden-
între doi
ce ala ltă. Era o luptă disp e rată - ca o luptă pc tăcute tificarea unei realităţi sigure"), publicat În F a mily Process,
zis:
titani. După p a tru ce a suri, şti a că a pierdut şi mi-a Erickson scria: ,,Realitatea, siguranţa şi definirea graniţelor
- lau z iarul de jos şi i-1 dau în a poi lui m a m i. şi limitelor constituie consideraţii importante în dezvoltarea
Atunci a v e nit lovitura de secure . înţelegerii la copii ... Când eşti mic, slab şi inteligent şi tră-
- Nu eram obligată, i- a m z is. ieşti într-o lume nedefinită de fluctuaţii intelectuale şi emo-

244 VOCEA MEA TE VA ÎNSO:p
ţio n ale, c au ţi s ă îhveţi ce e a ce e s t e .c u adevăr at p u t e r n i c ,
sigur şi c are te f e re şte. de primejdii, "
Erickson ar.fi p u titt s ă renunfe în clip a fn care Kri s t i „s -a
p re dat ", dar a in sistat până când ea a.fost c ap abilă să sp u n ă
.,,Eu vr eau. " Ea a schimbat a t unci p e „ Nu sunte m-obligat ă "
cu „vrea u ". Şi-a int e r iorizat activi t atea de zirabilă soci almente .
Î n ace astă pove s t i re, E r i ckso n descr: i e, mai su c c i nt ca n imen i
altcineva, de zvolt are a co n ştienţe i sau a supra e ului .
El ·e videnţiază totodată cât e ste d e important ca, la o
vârstă. fragedă, s ă se f a c ă „ definirea gra n i ţe lor ş i a limi-
telor". P r i n ac e as t ă disciplina r e „pu t er nică , sigur ă ", la o
vârstă f r agedă,. a fost ne vo i e s-o mai discip li n e ze p e Kri sti
doar de două ori în ci nci sp re z e ce a n i . L e cţia di n pru n ci e f u -
s e se bi n e în văţa t ă .
Gunoiul
Copiii au o memorie slabă, dar eu am o memo rie exce-
lentă când vine vorba de ei.
Robert ne-a anunţat într-o zi:
- Am destui ani, sunt destul de mare şi destul de puternic
ca să duc guno i ul în fiecar e seară.
Mi-am exprim at neîncr ederea . S-a apărat cu tărie, susţi-
nând că e în stare.
- Bine, de luni poţi să încep i, i-am zis.
A dus gunoiul luni şi marţi, dar miercuri a uitat. Joi, i-am
adus eu aminte, şi a dus guno i ul, dar a uitat de el v i neri ş i
sâmbătă. Aşa că în sâmbă ta aceea i-am dat o mulţim e de
jocuri active , care i-au plăcut la nebun ie, dar care l-au şi obo-
sit. În plus, ca un favor specia l, l-am lăsat să stea treaz cât a
vrut el. L a unu noapt ea, mi-a zis:
- Cred că vreau să mă duc la culcar e.
L-am lăsat să se culce. Prin nu ştiu ce coinci denţă , eu
m-am trezit la trei. L-am trezit pe Rober t şi m-am scuza t cu
cerul şi cu pământul că uitase m să-i amint esc să ducă gunoiul
w
Cum_ îi învăţăm pe alţii ce înseamnă valorile 245
în seara aceea. Voia să fie aşa de bun, să se îmbra ce şi să ducă
gunoi ul? De silă, de milă, s-a îmbră cat. M-am scuzat încă o
dată fiindc ă nu-i aduse sem aminte, şi a dus gunoiul.
Apoi s-a dezbrăcat, şi-a pus pijam aua, şi s-a urcat în pat.
Eram sigur că doarme buştean. L-am trezit din nou. De data
asta, m-am scuzat şi mai tare. l-am zis că nu ştiam cum de nu
văzus em gunoiul care rămăs ese în bucătărie. Să fie bun şi să
ducă şi gunoiul ăla. L-a dus la tomberonul de pe alee. S-a '-'
întors, adâncit în gânduri, şi a ajuns la veranda din spate. După
care s-a întors şi a fugit din nou pe alee, unde a verific at capa-
cul de la tomberon, ca să se asigur e că îl puses e cum trebui e.
Când a intrat în casă, s-a oprit în bucătă rie, a verific at-o
încă o dată, şi abia după aceea s-a dus în dormitor. Eu conti-
...J
nuam să mă scuz. S-a dus la culcar e, şi de atunci n-a mai uitat
niciodată să ducă gunoi ul.
De fapt, Robe r t a ţinut aşa d e bi n e minte ace astă le c ţie,
încât atu n c i când i-am spus că o s ă scriu pove s t ir ea de faţă,
a oftat adânc, rememm·ând întâmplare a. . _ J
Heidi-Ho" cleptomană la şase ani
Un cuplu a venit la mine, disperat, şi m-a întrebat:
- Ce putem face cu fetiţa noastr ă care are şase ani? Fură
de la noi. Fură. de la prietenii noştri şi de la prieten i i ei. Când ...
se duce la cumpărături cu mama ei, foră de la magaz in. Am
trimis-o într-o tabără de fete unde a stat o zi, şi a venit acasă
. . . .4
.·
cu lucruri de la celela lte fete, lucruri care chiar aveau pe ele
nume le acelor fete. Minte că mama ei îi cump ără lucrur i .
Insistă că sunt ale ei. Poate fi vinde cată o clepto mană aşa de ..,J
I
mică? O hoa-ţă care fură din maga zine la vârsta asta? O min-
cinoa să care are doar şase ani?
Le-am spus că o să mă ocup de asta. 1-am scris o scriso are :....J
fetiţei:
 !"""
246 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
,- „Dragă Heidi-Ho, ·eu sunt zâna ta .de la şa.se ani, care te
ajută să te faci mare. Toţi copiii au câte o zână car.e îi ajută să
se facă mari. Nimeni nu poate să. vadă o zână care îi ajută să
,-. se facă mari. Tu nu m-ai ,văzut niciodată. Poate că ai vrea să
ştii cum arăt. Am ochi în vârful capului, pe frunte şÎ sub băr-
bie. Ca să pot vedea tot ce fiice copilul meu, pentru care eu
!-'I
sunt zâna care îl ajută să se facă mare.
Ei, eu te-am urmărit şi am văzut cum, încetul cu încetul, ai
.
r
învăţat tot felul de lucruri. M-am bucurat să văd că înveţi o
mulţime de lucruri. Unele lucruri sunt mai greu de învăţat
decât altele. Eu am şi urechi. Nu am urechi pe cap, fiindcă aşa
r nu aş mai vedea _totul. Am urechi pe obraji, şi ele au pivoţi,
aşa că pot să le rotesc în ce direcţie vreau, ca să aud totul, în
toate direcţiile. Şi am mai multe urechi pe gât, într-o parte,
plus urechile de pe picioarele din spate şi de pe coadă. Iar ure-
chea din vârful cozii este foarte mare - e tot cu pivot. (În-
treabă-I pe tati ce e un pivot.) Aşa că pot să rotesc urechea
..... asta în orice direcţie vreau, ca să aud tot ce spui tu, toate zgo-
motele pe care Ie produci atunci când faci un lucru sau altul.
Am un picior drept şi trei picioare stângi din faţă. Două
,-.,
picioare stângi din faţă îmi folosesc la mers - cele dinspre
exterior. Piciorul din interior are treizeci şi două de degete.
De aia scriu aşa urât, fiindcă nu-mi amintesc între care degete
trebuie să ţin creionul. Sigur că merg de două ori mai repede
-
pe partea stângă decât pe partea dreaptă. Aşa că pot să merg
în linie dreaptă. Am şapte picioare din spate - trei picioare
stângi din spate şi trei picioare drepte din spate, aşa că pot să
fac ca partea dreaptă să meargă la fel de repede ca partea
stângă. Şi îmi place să merg desculţă, şi tu ştii ce calde vara
în Phoenix. De aceea am pantofi în două dintre cele şapte
picioare din spate. Pe celelalte Ie ţin desculţe."
Am primit o invitaţie la petrecere când a împlinit şapte
ani, dar nu aveam cum să mă duc, fiindcă eu eram zâna ei de
la şase ani, care o ajuta să se facă mare. Nu m-am specializat
,.._ în copii de şapte ani, eu eram o zână de la şase ani care o ajuta
Cum îi învăţăm pe alţii ce însearrmă valorile
247
să se facă mare, care vedea tot ce face şi o auzea întotdeauna.
Povestea asta a adus-o pe dnunul cel bun.
Oferind un input din care un copil poate s ă dezvolte o
conştiinţă săizătoasă, se cuvine sc'f remarcăm c ă Erickson
evită interdicţiile, ,, trebuie să", şi regulile. E l evidenţiază, ca
întotdeauna, valoarea învăţării. Ca ş i în povestirea prece-
dentă, cel care disciplinează nu este furios, mai mult, el îşi
prezintă învăţătura într-o manieră amuzantă. În toate poves-
tirile în care vorbeşte despre disciplinare, Erick..rwn este ferm,
dar nu pedepseşte, chiar dae,ă p o t sa' existe cititori care con-
sidera: c ă modul lui de abordare este unul punitiv sau un
război al voinţelor. În realitate, scopul lui este să-l ajute p e
copil să-şi dezvolte o voinţă şi o autonomie proprie.
In cazul de faţă, al unui copil deja etichetat drept clep-
toman, Erickson nu se ocupă de „ dinamica " cleptomaniei. E l
decide, i'n schimb, c ă acest copil are nevoie de un supraeu p e
care să-l interiorizeze şi, prin intermediul unei scrisori con-
cepute asţfel încât sa· atragă un copil, el ii oferă un protector,
un gardian lăuntric.
Scrisori de la Iepuraşul de Paşte
O mamă a venit la mine cu fetiţa ei de şapte ani şi mi-a zis:
- Fraţii ei mai mari au convins-o să nu mai creadă în Moş
Crăciun - - dar ea continuă să creadă cu tărie în lepuraşul de
Paşte. Iar eu aş vrea să mai creadă în Iepuraş încă un an,
fiindcă la opt ani n-o să mai creadă, dar acum vrea să creadă
în el.
I-am scris fetiţei o scrisoare ca din partea Iepuraşului,
i-am povestit acolo cât îmi e de greu, cum fac bube la picioare
de atâta ţopăit, încercând să găsesc oul de Paşte care a fost
fiert cel mai tare din toată lumea. M-am gândit că fetiţa
merita asta. I-am scris: ,,Numai că nu am calculat bine dis-
tanţa când am sărit peste un cactus, şi mi-au intrat nişte ţepi,
248 °VOCEA MEA TE VA ÎNSOTI
şi m-a durut. Er cât pe ce-să mă muşte un şarpe cu clopoţei.
Am călărit pe spatele unui măgăruş sălbatic. Era un măgăruş
de treabă, dar grozav de prost: M-a dus în direcţia greşită, aşa
că a trebuit să fac cale ntoarsă, ţopăind întruna. A_ltă dată,
prostia mea m-a făcut să încalec un iepuroi, care a început să
fugă cu mine ca nebunul, m-a dus în direcţia greşită, şi am
fost nevoit să fac cale-ntoarsă, ţopăind întruna."
Şi am continuat: ,,Am hotărât să nu mai apelez la ajutorul
nimănui. Cred că e foarte rău să faci autostopul."
Fetiţa a dus scrisoarea de la Iepuraş la şcoală, la ora intitu-
lată „Descrie objectul", iar de Paşte a primit cel mai fiert ou
din lume - un oli de onix!
· Sunt oameni care mă sună şi acum şi mă roagă să o fac pe
Moş Crăciun la telefon pentru copiii lor, aşa cum am făcut
atunci când părinţii lor îmi erau pacienţi.
Vreme de şase săptămâni, în fiecare dimineaţă, trei fetiţe
au sărit din pat şi au alergat la deschizătura pentru scrisori
decupată în uşă, ca să-şi ridice scrisorile de la Iepuraş. Le-am
trimis zilnic relatări ale călătoriilor mele. De fiecare dată, pli-
curile şi hârtia erau diferite. Şi au primit cele mai fierte ouă
din lume. Şi multe dintre scrisorile mele de la Iepuraş au fost
duse la ora intitulată „Descrie obiectul".
Erickson demonstrează principiul conform căruia tera·-
peutul poate s ăfurnizeze lucrul de care pacientul are nevoie
sau care îi lipseşte. În „Heidi-Ho ", copilul avea nevoie de un
supraeu pe care să-l interiorizeze. În „ Scrisori de la Iepura-
şul de Paşte", copilul avea nevoie de dovezi că Iepuraşul
există. Dacă' iepurii pot să· scrie scrisori, ei trebuie să' existe!
La drept vorbind, această povestire nu îşi propune să' insufle
valori, totuşi acest gen de povestire, dacă o auzi la o vârstă'
fragedă, poate să' te predispună ca, mai târziu, în viaţă, s ăpui
preţ p e fantezie şi imaginaţie.
Cu1n îiînvăţăm pe alţii ce înseanmă valorile 2·19 ._,
R o b e r t - f a c e lucrurile bine
"-
Când avea şapte ani, fiul meu, Robert, a încercat să. folo-
sească strada în acelaşi timp cu un camion, şi Robert a ieşit
învins. Poliţia a venit şi m-a luat ca să identific băiatul în al ,..,J
cărui buzunar se găsise o hârtie pe care scria „Bobby". M-am
uitat Ia Robert, care fusese dus Ia spitalul Bunul Samaritean
şi le-am zis:
- Da, e fiul meu.
-
L-am întrebat pe medicul de Ia Urgenţe:
- Care-s pagubele?
Mi-a spus:
- Are ambele şolduri fracturate: Bazinul e fracturat. Cra-
niul c fracturat, şi are comoţie. Acum facem investigaţii ca să
vedem dacă există leziuni interne.
Am aşteptat până mi-au spus că nu avea leziuni interne.
Apoi am întrebat:
--
- Care e pronosticul?
Doctorul mi-a zis:
- Ei, bine, dacă supravieţuieşte patruzeci şi opt de ore,
.v-ar putea să aibă şanse să trăiască.
M-am dus acasă, i-am adunat pe toţi din familie şi le-am
spus:
--- Îl cunoaştem cu toţii pe Robert. Ştim că dacă Robert
are ceva de făcut, chiar face. Şi fac<;: lucrurile foarte bine.
Deci, în momentul de faţă., Robert se află Ia spitalul Bunul
Samaritean. A dat un camion peste el, i-a fracturat ambele :....J
picioare, bazinul, craniul, şi i-a zguduit creierul, prin urmare
are acum ceea ce se numeşte o comoţie. Nu recunoaşte pe
nimeni. Şi nu poate să gândească aşa cum trebuie. Iar noi tre-
buie să aşteptăm patruzeci şi opt de ore ca să aflăm dacă
Robert va trăi. Repet, îl cunoaştem cu toţii pe Robert. Când :.......,
face un lucm, îl face bine. Poţi să fii întotdeauna mândru de
ceea ce face Robert.
 ,....
250 . VOCEA M E A T E VA ÎNSOŢI
,-. Dacă vteti' să vărsati' ·câteva lacrimi; n u e nhnic rău în asta.
. .
Dar cred că aţi dovedi lipsă de respect faţă de Ro ert dacă aţi
plânge mult. Dacă îl respectaţi pe Robert, cred că se cuvine să
vă vedeţi fiecare de îndatoririle zilnice. Cred că se cuvine să
mâncati, bine. Cred că se cuvine să-vă faceti, temele: Si , vreau
să. vă culcaţi la ora obişnuită. V ă culcaţi la timp şi vă odihniţi
bine la noapte. Îi datoraţi lui Robert ,atâta respect.
Vreo doi dintre copii au plâns un pic, apoi au mâncat bine,
au făcut ce aveau de făcut, după care au spălat vasele, şi-au
făcut temele. S-au culcat la ora stabilită.
Peste patruzeci şi opt de ore am aflat că Robert va trăi.
Le-am spus ·tµturor că. nu trebuie să-l deranjăm pe Robert
r--
la spital, pentru că misiunea lui nu era deloc uşoară - trebuia
să se facă bine. Dacă noi ne duceam să-l vedem, el consuma
multă energie, energie de care avea nevoie ca să se facă bine.
r-;
Eu nu am ştiut, dar soţia mea se ducea în fiecare zi la spital,
pe furiş, intra în salon şi se aşeza în linişte lângă pat. Câteo-
,.... dată, Robert îşi schimba poziţia, se întorcea cu spatele la ea.
Alteori îi spunea:
- Du-te acasă.
r-,
Uneori o mai întreba câte ceva, apoi îi zicea. să se ducă
acasă. Iar ea făcea întocmai cum îi spunea el.
l-am trimis lui Robert o mulţime de cadouri. De fiecare
l'""I
dată, i le dă.deam asistentei să i le ducă. Noi nu i-am înmânat
niciodată nimic.
Mă duceam la spital, intram în sala asistentelor şi mă
uitam pe geam, ca să văd cum se simte Robert. Robert nu ştia
că sunt acolo.
Accidentul se întâmplase pe 5 decembrie, iar Robert a
r
venit de la spital spre sfârşitul lui martie, într-un aparat gip-
sat. Brancardierul care l-a adus până în casă era cât pe ce să-l
răstoarne. Robert era foarte emoţionat. Când a intrat în living,
Robert ne-a spus:
- Sunt tare bucuros că am aşa nişte părinţi. N-aţi venit
nici măcar o dată la spital. La ceilalţi copii, săracii de ei,
Cum îi învăţăm pe alţii ce însean:u,ă valorile 251
părinţii veneau în fiecare după-amiază. şi îi făceau să plângă.
Şi mai veneau o dată seara, şi iar îi făceau să plângă. Dumi-
nica era ceva îngrozitor. Îi uram p e părinţii ăia care nu-i lăsau
pe copiii lor să se facă bine.
Cât am fost intern la spital, înregistram temperatura, rit-
mul respiraţiei, pulsul, cu o oră înainte ca pacienţii să pri-
mească vizite de la cei de acasă. La o oră după ce vizitatorii
plecau, le monitorizam pulsul, respiraţia şi tensiunea arteri-
ală. De fiecare dată când un pacient avea vizitatori, îi creştea
temperatura. Ritmul respiraţiei depăşea valoarea normală, iar
nivelul tensiunii arteriale se :ridica. Atunci am luat hotărârea
ca, dacă nevasta sau copiii mei ajung vreodată în spital, să
nu-i vizitez decât după ce m ă asigur că asta nu le afectează.
tensiun,ea arterială, pulsul, respiraţia şi temperatura. Pacienţii
internaţi în spital trebuie să-şi folosească forţele pentru a se
vindeca, nu ca să-şi facă rudele, care sunt bine, sănătoase, să
se simtă împăcate.
Aceastr1 povestire a fost istorisită pentru a r ăJp unde la
următoarea Întrebare: ,, Credeţi că este necesar s ă simţim
durerea cauzată de amărăciuni şi de pierderea unei persoane
dragi? N-ar trebui s ăfacem ceva ca s-o depăşim?" Cei mai
mulţi dintre cititori vor simţi că Erickson a avut un compor-
tament ciudat şi neobişnuit de rece pentru un părinte. E l insă
credea in modu.I cel mai sincer că; dacă o persoană este grav
bolnavă, ea trebuie lăsată singură, ca să'-şi f a c ă „ treaba" de
a se vindeca, şi că cei care o vizitează îi slăbesc forţele.
Evident, o oarecare exagerare existar, întrucât menţionează
că doamna Erickson a stat zilnic lângăpatul copilului (,,Eu
nu am ştiut. ''.). În plus, nici el Însuşi nu a putut s ă stea deo-
parte, şi se ducea adesea in sala asistentelor (,, ca s ă văd cum
se simte Robert''). Cât despre copiii din familia Erickson,
ă
probabil c ă au tnvăţat de la o vârstă f r a g e d c ă părinţii se
aşteaptă ca ei s ă nu acorde prea mare importanţr1 bolii şi
 "'-"l>r.'f"'""
252 VOCEA M E A TE VA ÎNSOŢI
pierderii cuiva drag: Erau mândri căswit independenţi, că se
descurcă singuri. . şi aici, cel care decide ce este mai bine pentru el este
După ce a ascultat această.povestire, un student l-a între--
bat pe Erickson, destul de supărat, .de ce nu-şi vizitase fiul şi
de ce nu OJJlicase câteva dintre tehnicile lui hipnotice, , ca
să.:.[ ajute s ă se facă bine inai repede". Iată ce i-a răspuns
Erickrnn: ,, Copiii nu aveau cum să, trăiască atâta vreme în
preajma mea f ă r ă s ă f i învăţat câte ceva. I-am învăţat p e
copii c ă durerea nu este importantă, important este confortul
psihic. De pildă, când Roxanna şi-a zdrelit genunchiul, urla
de parcă voia să ştie tot oraşul ce a păţit ea. Mama a ieşit din
casă şi s-a uitat la genunchiul ei; şi eu am făcut la fel. Mama
i-a zis: «Mami o să.pupe aici, şi aici, şi Încă o dată aici, dea-
supra, şi toată durerea o s ă dispară.» E un miracol cât de
bine poate s ă anestezieze un pupic de-al mamei. "
În mod indirect, Erickson ne spune că, pentru nişte simple
zgârieturi, putem s ă recurgem la mângâierile „ materne". În
situaţii grave, care pun viaţa în pericol, este mai bine să
lăsăm pacientul singur, cât mai mult posibil. Prin răspunsul
său, Erickson corectează totodată o concepţie foarte greşită
referitoare la autohipnoză. El spune c ă nu este necesar să
parcurgi procesul tipic de inducţie pentru a obţine efecte de
autohipnoză. Este suficient s ă f i i conştient c ă „ durerea nu
este importantă, important este confortul psihic", pentru a
produce aceleaşi efecte ca şi prin inducerea hipnozei, atunci
când pacientului i se spun aceste lucruri de către un „ hipno--
tizator ". Cu alte cuvinte, dacă cineva a acceptat o valoare
sau un crez, efectul asupra reacţiilor lui va f i unul permanent,
ca şi cum ar f i fost „ hipnotizat" s ă le accepte.
Erickson nu ne împărtăşeşte doar ideile lui referitoare la
vizitarea bolnavilor. Ceea ce ne spune de fapt este că părin-
tele sait cel care ajută trebuie s ă stea p e aproape şi săfi.e
disponibil atunci când e solicitat; ajutorul se oferă doar în
măsura în care receptorul doreşte s ăf i e ajutat. Când Robert
îi spunea lui Betty Erickson s ă se „ ducă acasă", ea se ducea.
Cum. îi învăţăm pe alţii ce înseamnă valorile 253
.....
Dacă analiz<im povestirea la nivel intrapsihic, vedem că,
,. copilul". Intervenţia adulţilor nu face decât s ă întârzie pro-
cesul de vindecare sau p e cel de creştere. Această întârziere
se manifestă în moduri cât se poate de concrete. Povestirile
lui Erickson se concentrează adesea asupra tensiunii arteri-
ale, a pulsului şi a respiraţiei. Această strategie face parte
din inducţiile lui hipnotice indirecte. În povestirea de faţă, el
eviden,tiazăfaptul c ă reacţiile fiziologice normale - f u n c ţ i o - ....J
narea n o r m a l ă - sunt afectate atunci când părinţii le trans-
mit copiilor îngrijorarea lor. Sau când „părintele" din noi -
,, sunetele lăuntrice " - fun·cţionează la un nivel al neliniş-
tilor. Când se întâmplă asta, ,, copiii plâng". Intrapsihic,
resimţim tristeţe sau ură de sine, în terminolof{ia lui Horney,
dacă toti acei „ trebuie" au un caracter excesiv de strict. În
---
comentariul din finalul povestirii, Erickson ţine s ă accen-
tueze faptul c ă „ mama " poate obţine rezultate miraculoase
cu un pupic. Cu alte cuvinte, capacitatea de a f i o mamă bună
pentru noi înşine, de a ne iubi p e noi înşine, poate avea un
efect „ anesteziant", adică poate sa' aline durerea şi îndoiala ...
din noi. O idee similară a f o s t exprimată de Antonia Wenkart,
în articolele despre „Acceptare ", şi de Theodore Rubin în
Coinpassion and Self-Hate.
.l!.ste valabil, desigur, şi pentru psihoterapeuţi, care nu trebuie
să intervină dacăpacienţii se descurcă bine p e cont propriu.
. _ J
Orele de sâmbăta făcute duminica
Un student la medicinfi uita să se ducă la cursurile de sâm- ...I
bătă. În fiecare sâmbătă se trezea, ieşea din casă şi juca golf,
uitând de fiecare dată că şi în ziua aceea se ţineau cursuri.
Asta până când a dat de cursul meu. ...
J'.-am explicat că săptămâna avea şapte zile, că sâmbăta era
zi de şcoală, şi i-am spus că o să-i dau o lecţie, nu sâmbăta, ci
duminica, într-o zi când studenţii nu aveau ore, şi că după aia·
o să-şi aducă aminte că sâmbăta era zi de cursuri.
 ,..
254 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
Aşadar, i-am z s:
_ Mâine dimineaţă, duminică, la o_ra 8:00, vino t_reizeci şi
doi de kilometri până la spitalul Wayne Courity, intră la mine
. - în cabinet şi aşteaptă-mă.· Dacă întârzii câteva minute, să nu
crezi că am uitat clc tine; pentru că n-o să uit. Tu stai acolo la
ce se termină lectia, la ora patru, poti, să pleci
Iectie , după
' ' si ,
,.. acasă.
Ei bine, am uitat că i-am spus asta.' Şi a stat în cabinetul
meu toată ziua, pâna la ora patru.
Duminica următoare a venit din nou la cabinet, la ora 8:00,
rugându-se ca eu să nu uit.şi de data asta. Dar eu am uitat.
În a treia duminică, i-am dat o serie de pacienţi interesanţi,
să le facă anamneza. Aşa de mult l-au interesat, că n-a mai
vrut să plece acasă la ora patru. A rămas până la cinci. Din
ziua aceea, nu a mai uitat niciodată că trebuia să se ducă la
,_ facultate sâmbăta.
Aici este aplicat acelaşi principiu ca şi fn povestirea „Nu
suntem oblîgată" - rolurile sunt inversate. Aşa cum studen-
tul uită s ă meargă la cursurile de sâmbătă, şi Erickson
, uită" s ă vină la întâlnirile programate duminica. De ce stu-
dentul, ascultător, parcurgea treizeci şi doi de ldlometri co să
ajungă la spital duminica la 8:00 dimineaţa, chiar şi după ce
,_ Erickson nu şi-a făcut apariţia? Nu putem decât ·să presu-
punem. Poate că ii plăcea că profesorul îl alesese p e el, şi se
ocupa de el în mod special. Poate îl atrăgea aspectul de „ cal-
,... var" al „prescripţiei" lui Erickson. A Iţi pacienţi şi studenţi
aveau cu siguranţă tendinţa de a îndeplini sarcinile chinui-
toare p e care le primeau de la Erickson. În orice caz, in cele
din urmă, Erickson l-a recompensat p e student aducându-i
mai mulţi pacienţi interesanţi ca.rara s ă le f a c ă anamneza,
deci experienţa a devenit una pozitivă. Prin urmare, studen-
tul a fost capabil, poate chiar dornic s ă se ducă la cursurile
de sâmbătă, anticipând noi contacte pozitive cu Erickson.
Remarcaţi că această disciplinare nu s-a făcut într-o
.-. manieră punitivă sau răzbunătoare. La un oarecare nivel, stu-
Cmn îi învăţăm p e alţii ce înseamnă valorile 255
dentitl ştia, aşa cum şi Krist{ a ştiut, c ă Erickson nu era supă-
rat, ci doar ii ajuta s ă înţeleagă ce înseamnă autodisciplina.
Jill, stilul ei personal
Am primit o scrisoare de la nepoţica mea, care are un an
şi jumătate; i-a scris-o mama ei. Jill, care are un an şi jumă-
tate, s-a dus pentru prima oară la bazinul de înot. Şi a ţipat
când i s-a udat piciorul. A ţipat şi s-a agăţat de mama când i
s-a udat mâna. Şi a ţinut-o într-un plâns, şi n-a mai vrut să-i
dea drumul până când mama a lăsat-o p e Jill să dirijeze
întreaga acţiune.
Acum îşi face planuri să meargă din nou la bazin şi îşi
învaţă mama:
- Lasă-mă pe mine să mă descurc în felul meu.
Toţi nepoţii mei abordează viaţa în mod diferit, şi sunt
foarte hotă.râţi. Când vor să facă ceva, fac, dar a f a c in stilul
lor personal. Iar mama lor poate să descrie totul, detaliat. Am
păstrat scrisorile de la ei, pentru ca până la urmă să fie adu-
nate într-un volum pentru copii, când or să aibă ei şaisprezece
sau şaptesprezece ani şi or să se plângă că pe părinţii lor nu-i
duce mintea.
Sintagma importantă. este „o f a c in stilul lor personal".
Erickson aplidi acest principiu deopotrivă la copii şi la
pacienţi. întotdeauna depinde de pacient să-şi aleagă soluţia
proprie. Astfel, se consolidează tendinţa copilului sau a
pacientului de a-şi respecta propriile valori şi de a învăţa
autodisciplina.
Palme la fund
Într-o zi, fiul meu, Lance, a venit de la şcoala primară şi
nu-a zis:
- - Tati, toţi copiii de la şcoală primesc palme la fund, iar
pe mine nu m-aţi bătut niciodată. Vreau şi eu o palmă la fund.
256 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
- Nu am motive să-te·bat, i-am zis.
- Îţi dau eu· un motiv, s-a oferit Lance, după c.are s-a dus
afară şi a spart un geam.
A venit înapoi şi m-a întrebat:
- Acum poţi să mă baţi?
-·- Nu, lucrul pe care se· cuvine să-l facem acum este să
înlocuim ochiul de geam. Cu bătaia I)U rezolvăm nimic .
Scârbit, a ieşit şi a spart încă un geam.
- Acum mă baţi? m-a întrebat.
- Nu, o să înlocuiesc geamul, i-am spus.
În total, a spart şapte geamuri. Când l-a spart pe al şapte-
lea, eram pe balconul de la apartamentul nostru. Am aliniat pe
balustradă şapte d1ntre maşinuţele lui metalice. A venit şi m-a
anunţat:
- A m spart al şaptelea geam. Acum mă baţi?
- Nu, o să înlocuiesc geamurile, asta am să fac, i-am zis.
Şi am adăugat:
- Uite, am aşezat pe balustradă şapte maşinuţe de-ale
tale. Acum o arunc peste balustradă pe prima. Sper să se
oprească, să nu se rostogolească, să se izbească de trotuar şi
să se spargă. O, ce păcat! Poate că a doua se opreşte.
Aşa a pierdut şapte maşinuţe. Peste vreo trei săpiămâni,
s-a întors de la scoală
, foarte fericit. L-am luat de brat.,, l-am
aşezat pe genunchii mei şi i-am dat o palmă la fund.
- De ce ai făcut asta? s-a mirat el.
l-am zis:
- Se pare că mi-am amintit cum m-ai rugat să te bat la
fund. Atunci nu am dat curs rugăminţii tale.
- Între timp, m-am deşteptat, mi-a zis el.
Sigur că nu l-am lovit prea tare. A fost o palmă simbolică.
Erickson ilustrează un principiu p e care l-a aplicat deo-
potrivă atunci când disciplina copii şi trata pacienţi. Nu
oferă ceea ce i se cere. Mai curând, el oferă ceea ce se cere.
Şi oferă atunci când consideră el c ă e momentul potrivit. Am
Cum îi învăţăm pe alţii ce însearnnă valorile 257
....,;
văzut acest lucru atunci când l-a învăţat p e Robert să-şi înde-
plinească promisiunea de a j i responsabil cu dusul gunoiului. În
cazul acela, el i-a „ amintit" lui Robert în toiul nopţii, ştiind că
băiatul va ţine minte felul în care i se amintise. Ceva asemănă-
tor vom vedea şi în povestirea care urmează, când pune o per- ._;
.mană s ăfacă ceva într-un moment nepotrivit pentrn ea.
Când trânteşti uşile
Nepotul meu, Douglas, a intrat în cabinet în timp cc eu
ţineam un seminar de instn1i.re. S-a fălit un pic cu noii lui
pantofi de tenis, după care a plecat. Peste vreo patruzeci de
minute, a venit iar, şi m-a găsit în toiul unei demonstraţii
despre adâncirea transei. ;..._j
- - Fugi de-aici, Douglas, i--am zis.
- Nu te-am auzit, mi-a întors-o el, obraznic.
- Fugi de-aici, du-te-n casă, am repetat eu.
Douglas a ieşit, trântind uşa,. Era clar că nu i-a convenit
deloc. Nu trebuia să trântească uşa. Dacă ar fi copilul meu,
l-aş ruga cu blândeţe, fără un motiv anume:
- Te rog, trânteşte uşa.
Aş face asta în timp ce ar fi preocupat să se uite într-o -.J
carte cu poze. El s-ar mira, dar mi-ar da ascultare. I-aş spune
„mulţumesc", şi l-aş ruga să mai trântească o dată uşa. Şi el
ar trânti-o din nou, fără să priceapă nimic. După care l-aş ruga
...
iar să o trântească.
- Dar vreau să citesc în carte, ar zice el.
- Bine, dar mai trânteşte-o o dată, aş insista cu.
Ar trânti-o, dar n-ar trece mult şi m-ar întreba de ce îl
mgasem să trântească uşa. I-aş aminti atunci cum trântise uşa
prima dată şi i-aş zice:
- După cum ai trântit uşa atunci„ m·-am gândit că îţi place
să trânteşti uşile.
- - De fapt, nu-mi place să trântesc uşile, mi-ar răspunde el.
 I"
"
!'
258 VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI
t
Învăţăni foa1 tc repede in situaţii care ni se impun atunci l
când nu avem chef de ele. ·
Cuprins
- Ca şi fn „ Palme la fund", Erickson găseşte leacul potrivit.
În această situaţie, cerându-i lui Douglas să trânte"ască uşa
când el nu avea „ chef", băiatul va descoperi că, de fapt, nu-i
„plăcea " s ă trântea!:ic(l uşile. Va înţel,ege că.faptul că trântise
uşa.fusese unul inconştient sau doar o reacţie, nu un lucru p e
care e l " a vrut" să-l facă. Pe viitor, probabil c ă îşi va con-
trola mai bine acţiunile şi va face numai ceea ce „ vrea" cu
adevărat săjacă. Oricum. va.fi mai conştient de ceea ce face. Cuvânt înainte de Lynn Hoff,nan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
L-am văzut p e Erickson aplicând acest principiu în multe Nota editorului . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
situaţii diferite - · cu copii, cu pacienţi nevrotici, chiar şi cu
CAPITOLUL 1
bolnavi de psihoză. Fie „ oglindea " comportamentul nedorit al
pacientului, f i e punea pacientul să-l repete, la recomandarea Transformarea inconştientului

f
I"'"'
lui, ca la „prescrierea simptomului''. Nu a recurs niciodată la Transfi)nnarea intrapsihică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
sarcasm, nervozitate sau ostilitate. Atitudinea lui ar putea f i '
I
Interpretarea strategiilor terapeutice ale lui Erickson . . 27

l
j
descrisă cel mai bine dr e p t una „ fntrebătoare ":,, M ă întreb, ce Transpunerea povestirilor didactice în terapie . . . . . . 29
se va întâmpla dacă îl rog p e Douglas s ă trântească uşa?" Plăcere perversă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Erickson a păstrat până în ultima clipă această atitudine f
r- ,, de copil", întrebătoare, atitudinea savantului adevărat.
i CAPITOLUL2
Povestiri motivaţionale
r"\
j
t Cum învăţăm să stăm în picioare . . . . . . . . . . . . . . . . 42
i
Băiatul moare până în zori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
ţ Dilataţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
,-- ţ Disputa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
ţ
l CAPITOLUL3
l S.ă avem încredere în inconştient
Învăţ:ascm multe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
·-+-· J Ninsoare slabă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
f
:J .
Na:rvaiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

,.....,
,. O să vorbească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
?_.,'/
. .,..,,E.__ _
Scărpinatul porcilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
:., • ' ;,
.t'.:J f• . '
- M . - . I
 -J

260 . VOCEA MEA TE VA ÎNSOŢI Cuprins 261

w
Şapte asteriscuri . , -. ·. : . . . . . . . . . . : . . . . : . . . . . . . . 57 Cravafa-şnur . . . . . . . . . . . . . , .................. 116
Curiozitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 . Păcatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 8
Pro fe sorul Rodriguez . . . ·. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 Slăbeşti - te ingraşi - slăbeşti . . . . . . . . . . . . . . . . 123
Răţoiul Hucy, răţoiul Dewey şi răţoiul Louie . . . . . . . 65 O metodă fantastică de a ţine regim . . . . . . . . . . . . . 125
O plimbare pe stradă . . . . . . . . \ . . . . . . . . . . . . : . . . . 66 Vizitarea obiectivelor turistice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
Dicteul automat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Alcoolicul tău trebuie să fie sincer . . . . . . . . . . . . . . 128
Stări de transă în Bali . . . . . . . . . . '. . . . . . . . . . . . . . . 71 Un divorţ în termeni amiabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Începi să rostogoleşti mingea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Claustrofobia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 u
CAP1TOLUL4
Sugestia indirectă Până la stele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Sânge pe claviatură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 7
Subiectul hipnotic înţelege ad litteram . . . . . . . . . . . . 72
Portocale . ·. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 CAPITOLUL 6
Să învingem rezistenţa prin învăluire . . . . . . . . . . . . . 76 Recadrarea
Cactuşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78 -J

Competiţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 Spune-le că sunt mari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

Vise umede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 La modă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Simularea unei transe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Fa.ta cel mai uşor de sedus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 ...J

O auzi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Mergeţi pe jos doi kilometri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Boli de piele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 Boabe şuierătoare . . . . . . . _. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
„Auto"-hipnoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 ' de scortisoară
Fată " , ............................ 153 .....i

Să forăm în inconştient . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Psoriazis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Jt55

87
Nici măcar o erecţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
Kathleen: tratarea unei fobii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Pleosc, pleosc, pleosc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 ,._

--
CAPITOLUL 5 CAPITOLUL 7
Să ne depăşim limitele obişnuite Să învftţăm din experienţă
Pietrele şi mecanica cuantică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
99 Cum e să ai şase ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Trecerea dintr-o cameră în alta . . . . . . . . . . . . . . . . . . În vis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Eu câştig de fiecare dată campionate olimpice . . . . . 100
100 Înotul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Donald Lawrence şi medalia de aur . . . . . . . . . . . . . Gustă un pic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Antrenarea echipei de tir americane
pentru a-i învinge pe ruşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 CAPITOLUL8
O pată de. culoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Să ne luăm viaţa în mâini
Să mergi pe o gheaţă sticloasă . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
lndienii Tarahumara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Despre moarte şi ce înseamnă să mori . . . . . . . . . . . 168
Paturi uscate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Vreau o pereche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
 a ,.
r,
262 VOCEA MEATE VA ÎNSOŢI Cuprins 263
·;1
Păreri diferite . . . ;.. ·. , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173 CAPITOL UL 12
r Manipul are şi orientar e viitoare
Cum s-a întreţinu t singură în colegiu . . . . : . . . . . . . . 174 \l

Cărămid a lui Pearson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 ,

Manipul area . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
Bătături . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : ...... l 78 Despre Bert şi cacao . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
\. Autoriza ţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
CAPITOL UL9 Dolores . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
r-: Să privim cu ochi inocenţi Cum l-a făcut pe Jeff s-o sune . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
Să gândim asemene a copiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 Ce-ai face dacă te-aş lua la palme? . . . . . . . . . . . . . . . 224
'
Fantoma Roger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182 Câinele Dachshu nd şi ciobănes cul german . . . . . . . . 225
r- Faceţi-i să deraieze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
De cc căraţi bastonul acela? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
Spectaco le de magie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Lance şi Cookie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
Noi, schilozii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
CAPITOL UL 1O
O foaie de hârtie pe care nu scria nimic . . . . . . . . . . 232
Să observăm : să remarcă m diferenţ ele Ruth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
,.., Salamal ecuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 5
Psihiatrul potrivit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185 Globus hysteric us . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
Cum testezi un copilaş de doi ani? . . . . . . . . . . . . . . 187 Ovăzul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Cereale Pablum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 11
Despre creştere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
r
Câte căi diferite? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 ,
O altă nuanţă de verde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 CAPITOL UL 13.
r,
În străinăta te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 Cum îi învăţăm pc alţii cc înseamn ă valorile şi autodisc iplina
Strănutu l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Magie, suprana tural şi percepţi e extrasen zorială . . . 194 Nu suntem obligată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
Prezicăt ori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195 ,.
" Gunoiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244
r-,
Citirea minţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196 Heidi-H o, cleptom ană la şase ani . . . . . . . . . . . . . . . 245
Trucuri magice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197 Scrisori de la Iepuraşu l de Paşte . . . . . . . . . . . . . . . . 247
Experie nţă extrasen zorială cu J .B. Rhine . . . . . . . . . 198 Robert - - face lucrurile bine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249

i
)
O scamato rie cu cărţi de joc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199 Orele de sâmbăta făcute duminic a . . . . . . . . . . . . . . 253
Jill, stilul ei persona l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
Palme la fund . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
r-:
CAPITOL UL 11 f Când trânteşti uşile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257

I·r·:'
Cum tratăm pacienţi i psihotic i
L
De-a-nd oasclea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
Pacientul care stătea mereu în picioare . . . . . . . . . . . 202
Doi Iisus Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203 .,

Herbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 .
,_- (_ __ (_ ( - l_ L- I_ L _ L l. -.J [ - l ·-'\