Sunteți pe pagina 1din 54

Departamentul pentru Pregtirea Personalului Didactic Universitatea de Arte George Enescu Iai

Psihologia educaiei
-

suport de curs -

Nivelul I (studii de licen), Anul I, Semestrul I 2009-2010

lector drd. Dorina Iuc

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

CUPRINS
1. Obiectul psihologiei educatiei .4 1.1. Delimitari conceptuale.4 1.2. Domenii ale psihologiei...6 1.3. Contexte de valorificare a perspectivei psihologice n cadru educaional..8 2. Dimensiunea psihologica a pregatirii profesorului9 2.1. Implicatii ale personalitatii in profesia didactica.9 2.2. Competenta didactica10 2.3. Profesorul intre autoritate si putere...11 3. Educatie si dezvoltare umana12 3.1. Factorii dezvoltarii ontogenetice...12 3.2. Teoria dezvoltarii judecatii morale (L. Kohlberg)13 3.3. Teoria dezvoltarii cognitive (J. Piegat).16 3.4. Etape timpurii ale dezvoltarii si importanta lor pentru invatare..19 3.4.1. Perioada prenatala..19 3.4.2. Copilaria mica20 3.5. Caracterizarea varstelor scolare20 3.5.1. Prescolarul.22 3.5.2. Scolarul mic....23 3.5.3. Pubertatea...24 3.5.4. Adolescenta....25 4. Procese psihice implicate in activitatea de invatare26 4.1. Gandirea26 4.2. Memoria30 4.3. Motivatia...34 4.4. Perceptia ...38

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

5. Aptitudinile si importanta lor in scoala..40 5.1. Inteligenta ca aptitudine generala....40 5.2. Teoria inteligentelor multiple (Howard Gardner)43 5.3. Implicatii educationale ale teoriei lui Gardner.47 6. Rezolvarea conflictelor in context educational50 6.1. Delimitari conceptuale .50 6.2. Surse si tipuri de conflicte.50 6.3. Ascultarea activa si asertivitatea ca tehnici de prevenire a conflictelor52 6.4. Personalitati conflictuale 6.5. Principii si tehnici psihologice care permit complianta

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Obiectul psihologiei educaiei


Delimitari conceptuale
Utilizarea cuvintelor psihic sau psihologie a devenit att de frecvent n ultimii ani, nct semnificaiile acestora se pierd n experiena pe care fiecare dintre noi o are n legtur cu multitudinea de perspective n abordarea fenomenelor sufleteti. Domeniul obiectiv al psihologiei este ilustrat chiar de etimologia acestuia; termenul i are originea n limba greac, el derivnd din psyche care nseamn suflet, suflu i logos cunoatere. Interesul pentru descifrarea misterelor psihicului a existat dintotdeauna, dovada acestuia fiind prezena n toate limbile vorbite a mii de termeni care descriu manifestri sau nsuiri psihice.
Dei n societile primitive oamenii semnau mai mult ntre ei dect cetenii societilor civilizate, totui, deosebiri ntre indivizi au existat ntotdeauna: unii sunt mai curajoi, altii fricoi, unii sunt vioi, vorbrei, alii calmi i tcui, unii foarte ndemnatici, alii stngaci .a.m.d. Astfel de particulariti au fost observate, fiind foarte importante n practic: n timpul vntorii organizate de un trib, n fa erau pui cei mai curajoi i cei mai abili intai; cei fricoi ndeplineau rolul de hitai, alungnd vnatul cu mult zgomot.1

Putem vorbi astfel despre psihologia naiv sau psihologia simului comun, care se nva din practica vieii cotidiene, odat cu nsuirea limbii materne. nainte de tratatele de psihologie, au existat proverbe care anticipau prezena unor comportamente n anumite situaii date.
De exemplu, proverbul Dai omului un deget i el i ia toata mna prezice c n anumite situaii un individ poate deveni lacom n condiiile n care i se ofer ceva.

Snoavele i povetile populare sunt i ele cercetri intuitive asupra unor comportamente, unele dintre acestea avnd chiar i o puternic funcie terapeutic.
1

Andrei Cosmovici, 1996, Psihologie general, Editura Polirom, Iai, p. 13;

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Un mprat era pe un vas mpreun cu unul dintre cei mai buni servitori ai si. Servitorul, care nu mai fusese niciodat pe mare, a ipat, a plns, a tremurat i s-a tnguit o bun parte din drum. Toi erau drgui cu el i ncercau s-i calmeze temerile, dar buntatea lor ajungea doar la urechile sale, nu i la mintea sa temtoare. Unul dintre sfetnicii mpratului n-a mai putut suporta s aud ipetele servitorului i s-a adresat acestuia: Mria ta, cu permisiunea voastr eu l pot calma. Fr a ezita, mpratul i-a dat voie s fac ceea ce creadea de cuviin. Sfetnicul l-a aruncat n ap pe plngcios. Simind c se scufund, acesta a reuit s se agae de vas i i-a rugat s-l ia din nou la bord. Marinarii l-au tras de pr napoi. De atunci el a stat foarte linitit ntr-un col. Fiiind ntrebat de mprat cum de a reuit acest lucru, sfetnicul i-a rspuns: El nu tia ct de mare era pericolul n ap. Astfel, el nu putea s i dea seama ct de minunat este s aib scnduri trainice sub picioarele lui.2

Obinerea de informaii n psihologia naiv se face pe baza intuiiei, tehnic ce se pstreaz i astzi, fiind utilizat ca strategie suplimentar n profesiile de medic, profesor, scriitor, artist, avocat .a. Posibilitile ei au ns destule limite, neprogresnd mult de-a lungul secolelor, oferind ocazia psihologiei tiinifice s completeze, chiar s contrazic unele aspecte ale psihologiei simului comun.
Un asemenea adevr provenit din popor este urmtorul: cei care nva mai lent rein mai mult dect cei care nva mai repede. n realitate, studiile asupra nvrii au demonstrat c nu exist nicio corelaie semnificativ ntre viteza nvrii i eficacitatea ei.

Refleciile teoretice asupra fenomenelor sufleteti au aprut ca urmare a trei fenomene impresionante pentru existena uman: moartea, visele i bolile psihice. Abordarea lor s-a fcut din perspectiv teologic, filosofic sau tiinific. n secolul XVIII se va nceteni termenul de psihologie. Iniial l vom gsi n 1590 n titlul unei lucrri a lui Rudolf Goclenius (Psychologia, de hominis perfectione) care ns trata problema psihicului din punct de vedere ontologic. Ulterior, crile lui Ch. Wolff, Psihologia empiric (1732) i Psihologia raional (1734) vor aduce n prim plan abordarea bazat pe experien, pe metoda tiinelor naturii, deosebit de cea ontologic, preocupat de esena sufletului. Anul 1879 este anul naterii psihologiei ca tiin, atunci cnd Wilhelm Wundt inaugureaz la Leipzig primul laborator de psihologie experimental. Primul romn care a lucrat n laboratorul lui Wundt i i-a susinut doctoratul cu o tez de psihologie a fost Eduard Gruber. ntors la Iai, el a nfiinat un centru de cercetare similar n cadrul Universitii Al I. Cuza. Dup un an ns, el s-a mbolnvit i a murit, laboratorul rmnd n prsire.
2

Ion Dafinoiu, 2000, Elemente de psihoterapie integrativ, Editura Polirom, Iai, p. 205;

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Wundt este unul dintre promotorii psihologiei muzicale, cercetrile sale asupra senzaiilor auditive concretizndu-se n lucrarea Elemente de psihologie fiziologic. n laboratorul de la Leipzig el i-a format o nou teorie asupra auzului muzical pornind de la importana componentelor organului lui Corti i a analizei psihologice a senzaiilor sonore. Studiile sale s-au centrat ctre timbrul muzical dat de numrul de armonice, ctre tonul afectiv ce nsoete senzaia auditiv, sau ctre legturile reprezentrilor sonore n timp, contribuind la perfecionarea percepiei timpului, a organizrii ritmice.

Conform definiiei lui Andrei Cosmovici, psihologia este tiina care se ocup cu descrierea i explicarea3 fenomenelor i nsuirilor psihice verificabile. Pe ct de simpl pare definiia psihologiei, pe att de controversat este domeniul ei de studiu, nc neclarificndu-se se anume este un fenomen psihic.

Domenii ale psihologiei


De altfel, n zilele noastre, domeniul psihologiei ca tiin este att de vast, nct vorbim despre mai multe psihologii. Fiecare dintre acestea i aduce aportul n domeniul se studiu propus, determinnd att progresul domeniului n sine (n publicitate sau n educaie, de exemplu) ct i perfecionarea tehnicilor psihologice de cunoatere. psihologia social aspecte ale comportamentului social, a relatiilor interpresonale, a cognitiei si influentei sociale; psihologia dezvoltarii caracteristici specifice vrstelor, factori si etape in dezvoltarea umana; psihologia rezolvarii conflictelor forme si cauze ale conflictelor, strategii de prevenire si rezolvare a conflictelor, aspecte ale negocierii; psihologia cognitiv ipostaze ale cognitiei: atentie, memorie, gandire, perceptie, limbaj, luarea de decizii; psihologia muzicii cu dimensiunile perceptiva (music perception), cognitiva (music cognition), afectiva (musical emotion), motrica (implicata mai ales in interpretarea muzicii instrumentale), neuropsihologica (ce are in vedere proiectia cerebrala a muzicii si modul in care antrenamentul muzical influenteaza dezvoltarea creierului), terapeutica
3

descriere = stabilire a componentelor, a caracteristilor unui fenomen; explicare = stabilirea cauzelor care l produc;

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

(music therapy), sociala (referitoare la modalitatile de utilizare a muzicii in cadru social marketing, institutii publice, mass-media, cinematografie, publicitate;
Cercetarea stiintifica in domeniul psihologiei muzicii, neglijabil reprezentata in peisajul romanesc, a constituit un complex obiect de studiu al autorilor din Statele Unite ale Americii, Asia, vestul si nordul Europei sau Australia. Implicatiile muzicii atat la nivel individual cat si social justifica atentia a psihologilor pentru identificarea celor mai eficiente modalitati de valorificare a unui fenomen care consuma atatea resurse, timp si energie, muzica fiind o componenta cheie a numeroase situatii din viata individului. Eforturile cercetatorilor din psihologia muzicii s-au concretizat in jurnale de specialitate precum:

Psychology of Music Glasgow Caledonian University, Marea Britanie;


Music Performance Research Royal Northern College of Music, Marea Britanie; Journal of Research in Music Education The National Association for Music Education, SUA; Music Perception University of California Press, SUA; Music Educators Journal Michigan State University, SUA;

British Journal of Music Education University of Cambridge, Marea Britanie;


Reserch Studies in Music Education University of Qeensland, Australia;

Journal of Music Therapy American Music Therapy Association, SUA; Nordic Journal of Music Therapy Grieg Academy Music Therapy Research Center, Norvegia; Psychomusicology Center for Music Research at Florida State University, SUA.
Aceasta dimensiune transdisciplinara asupra fenomenului interpretarii muzicii a extins astfel granitele muzicologiei si psihologiei catre o noua treapta in evolutia cunoasterii umane si artistice. Interpretarea muzicala nu mai inseamna doar citirea unei partituri, analiza ritmica, melodica, polifonica sau armonica a acesteia, abordarea unei stilistici interpretative in consonanta cu istoria muzicii si exercitii tehnice instrumentale. Noua viziune presupune raportarea muzicii la propriile dominante individuale si stabilirea celei mai bune interactiuni intre muzica, sine si ceilalti ascultatori.

psihologia personalitii trasaturi de personalitate, tipologii si modele teoretice ale personalitatii; psihologie organizaional individul in organizatii, caracteristicile grupului de munca, comunicarea organizationala, leadership, eficienta organizationala; psihologia creativitii forme si factori ai creativitatii, caracteristici ale personalitatii creatoare; psihologia cuplului i a familiei relatiile in cuplu si in familie, intimitatea, procese afective specifice; 7

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

psihometrie strategii de masurare a fenomenelor si trasaturilor psihologice; psihopatologie diagnosticul, etiologia si formele de manifestare a tulburarilor mentale; psihoterapie strategii (cognitive, comportamentale, psihanalitice etc) de tratare a tulburarilor psihologice; psihologia educaiei studiul fenomenului psihic n context didactic.

1.3. Contexte de valorificare a perspectivei psihologice n cadru educaional


. Psihologia educatiei are in centru personalitatea profesorului, dimensiunea psihologic a pregtirii sale, fiind important cunoaterea stilurilor didactice, a componentelor aptitudinii pedagogice sau a factorilor subiectivi implicati in aprecierea activitatii elevilor. Pe de alt parte, centrul de interes al educaiei l constituie elevul cu trsturile specifice vrstei dar i personalitii sale. De aceea, elementele de psihologie a vrstelor se vor axa n special pe urmrirea dezvoltrii cognitive i morale a elevului, n special la vrstele colare. Personalitatea educatului, cu dimensiunile dinamico-energetic (temperament), valoric (caracter) i aptitudinal sunt alte aspecte importante. Procesul nvrii este poate cel mai studiat aspect al psihologiei educaionale, concretizat n teoriile dezvoltate de-a lungul timpului, ncepnd cu I. P. Pavlov i continund cu adepii condiionrii precum E. Thorndike, J. Watson, E. Tolman, E.R. Guthrie sau B.F. Skinner. Sunt abordate aici teorii asociationiste, cognitiviste si constructiviste ale invatarii. Procesele psihice implicate n nvare includ att procesele cognitive (senzoriale sau superioare) ct i pe cele reglatorii precum atenia sau afectivitatea i mai ales motivaia (tehnicile de motivare a elevilor constituind printre altele, cheia succesului activitii unui bun profesor). Alte centre de interes ale psihologiei educaionale sunt: comunicarea didactic, grupul colar, strategiile de rezolvare a conflictelor n context educaional, creativitatea strategiilor didactice, succesul i insuccesul colar. n concluzie, obiectul psihologiei educaionale, ca parte integrant a domeniului larg al psihologiei, este constituit dintr-un un fenomen complex, de a crui eficien n cunoatere depind realizrile multor demersuri ale profesorului in activitatea sa de zi cu zi in cadrul clasei de elevi. 8

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

2. Dimensiunea psihologica a pregatirii profesorului


2.1. Implicatii ale personalitatii in profesia didactica
Exista o varietate de opinii referitoare la profesia didactica, acestea determinand, de asemenea, existenta unor controverse cu privire la definirea statutului profesional al cadrelor didactice. Activitatea realizata de un profesor este una dintre cele mai complexe, ea fiind caracterizata nu numai de o dimensiune instrumentala (cunostinte, competente), ci si de o latura profund umana, relevata prin ansamblul de valori, atitudini, sentimente pe care profesorul le exprima voluntar sau involuntar in spatiul scolar. Una dintre controversele legate de profilul cadrului didactic se constituie in jurul afirmatiei care propune caracterul innascut sau dobandit al capacitatii de a fi profesor. Bloch (1968) sustine ca abilitatea de a-i invata pe altii este innascuta, alti autori afirmand ca meseria de profesor se invata ca oricare alta meserie. Dincolo de aceasta dimensiune, cercetatorii din domeniu sunt de acord cu faptul ca personalitatea este o variabila relevanta in ceea ce priveste profilul profesional al unui cadru didactic de succes. Astfel anumite trasaturi de personalitate au influenta asupra eficientei cu care o anumita persoana profeseaza in sfera didactica. Dintre aceste trasaturi se evidentiaza: empatia (capacitatea de a cunoaste si de a trai sentimentele, gandurile celui din fata ta, ca si cum ai fi celalalt, insa fara a pierde starea de ca si cum); spiritul de observatie; inventivitatea, ingeniozitatea; rabdarea, perseverenta, capacitatea de a duce un lucru pana la capat; echilibrul emotional; expresivitatea in voce, mimica gestica; atentia distributiva; un vocabular dezvoltat si o exprimare elevata; pronuntie literara; capacitatea de organizare (a ideilor, a materialului didactic, a grupului de elevi); un sistem valoric bine delimitat pe care sa il transmita elevilor; 9

Psihologia educatiei sociabilitatea;

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Personalitatea cadrului didactic este una dintre cele mai complexe structuri psihologice, ea fiind intemeiata pe un ansamblu de trasaturi si dezvoltandu-se prin interactiune cu ceilalti, intrun context socio-cultural si institutional specific. Din acest motiv, inainte de a exercita aceasta meserie, orice individ trebuie sa realizeze o autoanaliza responsabila cu privire la avantajele pe care le detine dar si la provocarile pe care le poate experimenta in acest amplu mediu care este scoala.

2.2. Competenta didactica


In 20024, Liviu Antonesei aprecia ca profesia didactica presupune manifestarea unui set de cinci tipuri de competente: competenta culturala ce consta in cultura generala si cultura specifica domeniului in care preda profesorul; competenta psihopedagogica sintetizata in: capacitatea de sintetizare a informatiei, de determinare a gradului de dificultate al acesteia, capacitatea de accesibilizare a continuturilor, spiritul metodic si clar in exprimare si in activitate; competenta psihoafectiva ce presupune capacitatea de motivare a elevilor pentru invatare, aprecierea obiectiva a activitatii acestora, dezvoltarea personalitatii elevilor, respectarea trasaturilor individuale ale celor ce invata, intelegerea lumii lor interioare; competenta manageriala exprimata prin capacitatea de organizare, de conducere a clasei, ca profesor sau ca diriginte, forta si oprortunitateac decizionala, administrarea corecta a recompensei si a pedepsei; competenta morala ce determina promovarea valorilor umane general valabile, atat prin comportamentul profesorului, cat si prin activitatile propuse elevilor; Analiza propusa de Antonesei releva inca o data complexitatea statutului / rolului de cadru didactic precum si importanta abordarii la nivel individual a dimensiunilor competentelor profesionale specifice domeniului scolar.

Dan Potolea s.a, 2008, Pregatirea psihopedagogica, Editura Polirom, Iasi, p.430;

10

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

2.3. Profesorul intre autoritate si putere


Pentru a isi putea exercita profesia, un cadru didactic are nevoie de autoritate asupra clasei de elevi sau asupra colectivului de parinti, colegi, directori etc. Autoritatea este definita drept un sistem impersonal de norme care intruneste consensul unor indivizi. Ca sa-si mentina autoritatea, un profesor poate recurge uneori la strategii legate de putere, concept definit drept capacitatea de a produce efecte dinainte stiute in comportamentul celorlalti. Diferent aintre autoritate si putere consta in dimensiunea personala / impersonala a fiecarui fenomen psihologic. Psihologii au identificat sase tipuri de putere: puterea de recompensa operationalizata prin situatia de a putea oferi elevilor note mari, recompense, complimente, incurajari pentru efortul depus in cadrul scolar; puterea de coercitie concretizata prin pedepse, respingere, ridiculizare; nu este indicata a fi utilizata mult in mediul scolar; puterea de expert situatia in care acceptarea unei idei sau realizarea unui comportament depinde de prestigiul persoanei, prestigiu care vine din experienta sau din cunostinte; puterea de informatie cineva care are acces la informatii pe care le poate divulga, retine sau falsifica dupa propriile interese, capata putere asupra celor care nu au acces la aceste informatii; puterea de referinta puterea care decurge din sentimentele pe care cineva le are fata de o persoana, din dorinta de a fi iubit, apreciat, aprobat de catre aceasta; putetea legitima care decurge din pozitia avantajata pe care o persoana o ocupa, datorita varstei, conditiei financiare, postului de manager etc; In mediul scolar, profesorul poate face uz de oricare dintre tipurile de putere descrise anterior, in ideea eficientizarii strategiilor de predare sau in managementul clasei de elevi.

11

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

3. Educatie si dezvoltare umana


3.1. Factorii dezvoltarii ontogenetice
Cunoaterea caracteristicilor individuale i de vrst ale elevilor este una dintre condiiile principale de la care pornete orice profesor n activitatea sa didactic. ndeplinirea acesteia optimizeaz actul educaional, permind identificarea strategiilor de predare-nvaare-evaluare corespunztoare fiecrei clase, n funcie de particularitile ei de dezvoltare. Psihologia dezvoltrii are drept obiect de studiu ciclul vieii umane. Dezvoltarea omului se realizeaz pe dou planuri: ontogeneza (numit i dezvoltarea scurt), reprezentat de totalitatea schimbrilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale, care au loc pe parcursul vieii fiecrui om; filogeneza (numit i dezvoltarea lung) a crei etimologie (grecesul phyle- trib, grup, specie i genesis natere) sugereaz studiul evoluiei omului, acesta fiind realizat de ctre tiinele biologice, antropologice i psihologice; Psihologia dezvoltrii adun informaii despre: 1. comportamentul indivizilor la diferite vrste; 2. schimbrile de comportament survenite odat cu creterea n vrst; 3. evenimente din mediu care influeneaz comportamentul; 4. variaiile ntre indivizi i manifestrile lor; Referitor la factorii care intervin n dezvoltarea uman, ntlnim n literatura romneasc, o convergen ntre trei mari direcii: 1) ereditatea este nsuirea fundamental a materiei vii de a transmite de la o generaie la alta, mesajele de specificitate sub forma codului genetic. tim c ereditatea trsturilor biochimice este mult mai bine cunoscut dect ereditatea nsuirilor psihice. De asemenea, ceea ce este ereditar nu coincide cu ceea ce este congenital. Ceea ce ine de ereditate se poate manifesta n diverse momente de vrst sau poate rmn n stare de

12

Psihologia educatiei aptitudinilor).

lect.univ.drd. Dorina Iusca

laten pe tot parcursul vieii, n absena unui factor activator (mai ales n privina

Prin ereditate i natura special a dezvoltrii sale, puiul de om este singurul care nu poate fi asistat de alte specii fr a-i pierde specificitatea. Copiii slbatici, crescui de animale, dei au supravieuit, s-au animalizat, nedevenind ceea ce erau programai ereditar, oameni.

2) mediul este totalitatea elementelor cu care individul interacioneaz, direct sau indirect, pe parcursul vieii sale. El poate fi determinant n dezvoltarea personalitii. 3) educaia este activitatea specializat, specific uman, care mijlocete i diversific raportul dintre om i mediul su, favoriznd dezvoltarea omului prin intermediul societii i a societii prin intermediul omului.

3.2.

Teoria dezvoltrii judecii morale Lawrence Kohlberg

Lawrence Kohlberg (1927 1987), psiholog american, profesor i cercettor la Universitatea Harvard, a fost considerat un continuator al lui Jean Piaget, el evideniind faptul c judecata moral este susinut de dezvoltarea cognitiv. Dintre metodele de culegere a datelor, Kohlberg a ales tehnica dilemelor morale; ele erau de fapt 10 situaii problem create prin opoziia dintre cerina general a normei morale (de exemplu s nu furi!) i o situaie individual, justificat, care poate susine acceptarea nclcrii normei.
Una dintre cele mai cunoscute situaii create de Kohlberg este Dilema lui Heinz: Undeva n Europa, o femeie este atins de o form rar de cancer i risc s moar. Nu exist dect un singur medicament care o poate salva. Este o form de radium pe care a descoperit-o un farmacist, dar pe care o vinde zece ori mai scump dect preul real de fabricaie. Medicamentul face 200 $ i el cere 2000. Heinz, soul femeii bolnave, a ncercat s strng suma mprumutndu-se de la prieteni, dar nu obinut dect 1000 $. i cere farmacistului s-i dea medicamentul la jumtate de pre, pe loc, timpul fiind extrem de preios pentru soia sa, urmnd s-i achite restul ulterior. Farmacistul l refuz. Disperat, Heins intr n timpul nopii n farmacie prin efracie i fur medicamentul.

n interviul care urma rezolvrii dilemelor de ctre copii, erau ntrebri care vizau dezvluirea motivaiilor care susineau opiunile. Practic, subiecii rspundeau la ntrebrile: A 13

Psihologia educatiei Da sau Nu, ci de motivele aduse n argumentarea lui.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

fcut bine Heinz furnd medicamentul? De ce? Kohlberg a fost interesat nu att de rspunsul n urma interpretrii datelor obinute, Kohlberg a evideniat o ierarhizare a etapelor dezvoltrii judecii morale sub forma a trei niveluri, fiecrui nivel corespunzndu-i cte dou stadii. Ritmul de progres individual este variabil, ns diferenele interculturale sunt puin semnificative. Iat principalele caracteristici ale etapelor de dezvoltare5: Niveluri I. Moralitatea preconvenional Criteriile de judecare
a ceea ce este bine sau ru sunt preluate de copil din mediul su exterior; Principalele repere sunt consecinele fizice imediate; Tipic nainte de 10 ani, dar i la unii adolesceni sau aduli;

Stadii 1. Stadiul moralitii ascultrii i supunerii


Cei mari i regulile lor trebuie ascultate pentru c ei tiu i sunt puternici; Ce se pedepsete este ru;

Exemple de rspuns la dilema lui Heinz Trebuia s-o salveze ca


s-l pedepsesc pe farmacist;

Principalul reper PEDEAPSA

Dac n-o salva, l


pedepseau apoi prinii lui;

2. Stadiul hedonismului instrumental naiv


Este util s te pori n aa fel nct s evii pedeapsa; Este chiar plcut s fii recompensat, astfel nct, dac aciunea este agreabil i duce la rezultate plcute, ea este i bun;

Trebuia s-i salveze


viaa pentru c funerariile sunt tare scumpe. (Taiwan)

Trebuia s fure ca s o
salveze, c altfel ar fi trit singur toat viaa. (Porto Rico)

BENEFICIUL

A trebuit s fure ca s
o salveze c nu mai avea cine s-i fac de mncare. (India)

II. Moralitatea convenional


Ceea ce grupul de vrst valorizeaz (familie, covrstnici, coala etc) conteaz cel mai mult;
5

3. Stadiul moralitii bunelor relaii Nevoia concordanelor cu


normele grupului de apartene imediat (grup de vrst, familie);

Nu trebuia s fure
pentru c acum n-o sl mai accepte prietenii lui.

STATUTUL N GRUP

Dac n-ar fi salvat-o,


cum s-ar mai fi uitat la familia lui?

Este bun comportamentul care

Luminia Iacob, Psihologia dezvoltrii, Curs, Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei, Modul de Psihopedagogie social, p. 120; !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

14

Psihologia educatiei
Un nceput de conformare la conveniile sociale; Tipic adolescenei i frecvent la aduli; place celorlali i care-l face acceptat;

lect.univ.drd. Dorina Iusca

4. stadiul moralitii ordinii i datoriei


O adeziune puternic la norm prin rapotare stereotip la litera legii; Valoarea legilor nu se discut; Dura lex, sed lex!;

Nu trebuia s fure
pentru c nu e voie.

DATORIA FA DE NORM

Ce ar fi s furm toi
cnd suntem disperai?

Instituia cstoriei l
obliga s-i salveze soia. Legea este strmb dac permite farmacistului s sacrifice o via. Pentru un salva viaa unui om, furtul este scuzabil. Nu a fcut bine c a furat, dar era o situaie de via i de moarte.

III. Moralitatea postconvenional


Propriile convingeri i sistemul individual de valori filtreaz sistemul normativ general; Raportarea la norm se face ntr-o manier critic; Prezent la aduli dar foarte rar (13% dintre adulii de 40-50 de ani)

5. stadiul drepturilor individuale


Norma nu se poate opune unor valori fundamentale precum viaa sau libertatea; Acceptarea normei este fcut de pe poziii democratice; Legea nu este perfect, are contradicii i prin comun acord poate fi schimbat;

DREPTUL INDIVIDUAL

3.

stadiul principiilor individuale


3.3. Condamnarea de sine este resimit mai dificil dect orice alt pedeaps; 3.4. Convingerile personale sunt mai puternice dect orice form de presiune; 3.5. Cam 6% din populaie atinge acest stadiu, ceea ce face ca crecettorii s numeasc acest etap moralitatea eroilor sau a sfinilor;

3.6.

Dac nu ncerca orice soluie de salvare, Heinz nu ar mai fi fost el nsui.

CONSTIINA PROPRIE

15

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

In plan educational, teoria lui Kohlberg poate avea importante implicatii referitoare la intelegerea comportamentului elevilor si la strategiile motivationale utilizate in scoala.

3.3.

Teoria dezvoltrii cognitive Jean Piaget


Jean Piaget (1896-1980), biolog, epistemolog i psiholog elveian, este una din figurile

centrale ale teoriei dezvoltrii cognitive. El a observat faptul c toi copiii par s descopere lumea n acelai mod, fcnd aceleai erori i ajungnd la aceleai soluii.
De exemplu, dac mutm apa dintr-un vas larg i scund ntr-unul ngust i nalt, copiii de 3-4 ani sunt convini c n al doilea se afl mai mult ap, pentru c nivelul apei este mai ridicat. n schimb, copiii de 7 ani neleg faptul c n cele dou pahare se afl aceeai cantitate de ap.

Piaget nu consider c mediul l modeleaz pe copil. El afirm c, la fel ca i adultul, copilul ncearc s neleag mediul su n manier activ. El exploreaz, palpeaz i examineaz obiectele i persoanele care l nconjoar. Investignd intelectul copiilor, Jean Piaget a identificat 4 stadii principale n dezvoltarea gndirii: 1) stadiul senzorio-motor (0-2 ani); 2) stadiul preoperaional (2-7 ani); 3) stadiul operaiilor concrete (7-12 ani); 4) stadiul operaiilor formale (12-16 ani); nvarea dobndete trsturi specifice n funcie de fiecare stadiu de dezvoltare mental, de aceea activitatea didactic a profesorului trebuie s aib n vedere metodologii acordate modului de asimilare a cunotinelor caracteristic acestor etape. 1. stadiul senzorio-motor Este stadiul n care copilul apeleaz la senzaii i percepii pentru a cunoate lumea din jurul su. Practic, el i stimuleaz analizatorii, organele de sim (este interesat de orice lucru viu colorat, de textura obiectelor, are tendina de a pune mna pe orice, mai ales pe jucriile care sun, duce la gur obiecte).

16

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

n aceast etap, copilul trece de la micrile dezorganizate, fr scop, la aciuni senzoriomotorii coerente, elaborate. Putem vorbi astfel de reacii circulare (o reacie devine semnal pentru o alt reacie). De exemplu, prinderea unei jucrii este urmat de agitarea ei. Tot acum se realizeaz permanena obiectului care este capacitatea de a lua n calcul obiectele n absena lor, ea fiind semnul instalrii reprezentrii ca proces psihic.
Pentru a vedea dac un copil are format permanena obiectului, luai o jucrie care i place i i-o artai, dup care, n faa lui, aezai-o dup un paravan, astfel nct copilul s nu o mai poat vedea. Dac el o caut dup paravan, demonstrnd c v-a urmrit micrile fcute pentru a o ascunde, atunci vei ti c a atins etapa n care i poate reprezenta mental lucrurile n absena lor, avnd format deci permanena obiectelor.

2. stadiul preoperaional Se caracterizeaz printr-o intens dezvoltare a limbajului verbal i a simbolicii reprezentative. Este perioada nvrii limbii materne (eventual i a unei alte limbi strine n aceeai manier ca i limba matern, copilul fiind practic, bilingv). Acum nvarea prin imitaie are un rol foarte important. n jocurile lor, copiii repet ce spun cei mari. De aceea, nu vom fi surprini s vedem faptul c o feti i ceart ppua exact precum o face mama ei. Jocul este principala form prin care nva precolarul, motiv pentru care orice activitate didactic realizat cu copiii aflai n aceast etap de dezvoltare trebuie s conin elemente ludice. Dintre tipurile de jocuri amintim: jocul senzorio-motor (2-3 ani); cunoaterea se face prin intermediul proceselor senzoriale; jocul de construcie (3-4 ani); ajuta n formarea reprezentrilor, n dezvoltarea psihomotric; jocul de rol (4-5 ani); este considerat un antrenament al ipostazelor sociale de mai trziu; jocul cu reguli (5 7 ani); are rol n dezvoltarea gndirii i socializare; nvarea unui cntec va fi eficient daca include onomatopee, micri acompaniatoare, bti din palme, manipularea unor jucrii muzicale, cnt n dialog, nsuirea unor roluri, respectarea unor reguli, ideea de competiii individuale sau pe grupe. Realizarea unei activiti de educaie plastic va fi mult mai atractiv pentru precolari dac tematica aleas este reprezentat de personaje din poveti pe care le-au auzit anterior, jocurile preferate, sau dac n urma realizrii creaiilor pot obine mici recompense precum buline roii sau dulciuri. Dac profesorul vine 17

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

mbrcat precum un personaj din desene animate sau dac nainte de nceperea activitii aduce n sala de grup o ppu care prinde via n minile lui, copiii vor fi mai motivai n nvare.

3. stadiul operaiilor concrete Este stadiul n care operaiile gndirii trebuie s aib o baz concret. Elevii nu pot analiza sau compara dac nu au n fa obiecte care s i ajute n efectuarea operaiilor mentale. De aceea, un copil de 7-8 ani, fiind ntrebat care este rezultatul adunrii lui 2 cu 3, ncepe s numere degete sau beioare. Profesorul care pred muzica la colarul mic trebuie s se foloseasc de o multitudine de imagini sau obiecte concrete. Reprezentarea nlimii sunetelor dintr-o tonalitate se poate face, de exemplu, desennd chiar o scar cu opt trepte, unele mai nalte (tonurile) altele mai mici (semitonurile). Citirea unui solfegiu n care notele sunt confecionate din hrtie i aplicate pe un portativ ale crui linii sunt colorate aduce plus de interes din partea elevilor. Utilizarea softurilor educaionale prin intermediul crora copiii cunosc culorile complementare, calde sau reci, nuanele, tonurile, ntr-o manier interactiv motiveaz n plus elevii. 4. stadiul operaiilor formale n aceast etap elevii pot realiza raionamente fr coresponden practic, operaiile desfurndu-se doar n sfera mental. Este momentul de vrf al dezvoltrii gndirii logice, caracterizat prin capacitatea de cercetare sistematic i metodic ce permite gsirea de soluii la probleme dificile din domenii diverse. Arta i are locul binemeritat n antrenarea gndirii abstracte, prin tehnici specifice. Manipularea simbolisticii lucrrilor din artele plastice ofer ocazia elevului de gimnaziu sau de liceu s i extind capacitile cognitive. n aceeai manier, aplicaiile muzicale ale teoriei tonalitilor solicit raionamente cu un nivel ridicat de abstractizare i generalizare. * Perspectivele critice asupra teoriei lui Piaget aduc n prim plan vrsta corespunztoare stadiilor de dezvoltare. Numeroase cercetri ulterioare au demonstrat faptul c unii copii trec prin aceste etape cu mult naintea vrstei sugerate de Piaget.

18

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Aceste completri i infirmri ale teoriei piagetiene nu i reduc acesteia fora. Multe dintre conceptele sale fundamentale au fost integrate n gndirea colectiv, iar teoria sa continu s serveasc drept punct de referin pentru majoritatea cercetrilor asupra gndirii copilului.

3.4.

Etapele timpurii ale dezvoltrii si importanta lor pentru invatare


3.4.1. Perioada prenatal Dezvoltarea mentala a omului dovedeste un debut timpuriu, inca din a 15-a zi de la

conceptie incepand sa se formeze, pe fata dorsala a embrionului, o ingrosare numita placa neurala, din care se va dezvolta ulterior encefalul. La 14 saptamani, creierul umana este proportional dezvoltat si relativ mare, iar in luna a V-a apar primele santuri pe suprafata emisferelor cerebrale. n aceast etap, principalul tip de comportament sunt micrile. Muchii ftului sunt capabili de micare la dou luni, ele sunt ns resimite de ctre mam abia la 4 luni. Dup acest moment al dezvoltrii intrauterine, ftul doarme i se trezete la fel ca un nou nscut, avand chiar si o pozitie preferata pentru somn. El poate inchide si deschide ochii, privind in sus, jos sau lateral. Tot acum isi definitiveaza reflexul de apucare. Sensibilitatea constituie o premisa importanta a dezvoltarii mentale si a cunoasterii, intai aparand senzatiile tactile (la 11 saptamani), apoi cele gustative (in luna a treia) si auditive (in luna a sasea).
In cadrul unui experiment realizat in 1967, cercetatorii Bradley si Stern au observat faptul ca injectarea unui lichid dulce in lichidul amniotic determina miscari de deglutitie realizate din partea fatului. In acelasi timp, injectarea unui lichid amar nu produce efecte motorii similare.6

ncepnd cu 6 luni, ftul poate auzi, ceea ce i-a determinat pe o serie de cercettori ai Efectului Mozart s extind audiiile muzicale de la copii i aduli la mamele nsrcinate. Susintorii Efectului Mozart afirm faptul c audierea muzicii compozitorului vienez (n special
6

Ana Muntean, 2006, Psihologia dezvoltarii umane, Editura Polirom, Iasi, p. 132;

19

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Sonata pentru dou piane KV 448) poate mbunti capacitatea de reprezentare spaial. Ideea optimizarii capacitatii cognitive prin muzica lui Mozart a pornit de la cercetarea realizata de Frances Rauscher in 1993 si publicata in revista Nature, sub titlul Music and spatial task performance. Dintre ideile care motiveaz datele statistice amintim: obiceiul compozitorului de a juca biliard n timp ce compunea sau existena unor partituri care, citite rotind pagina la 180 de grade, redau acelai coninut muzical. De asemenea, este binecunoscut memoria remarcabil a lui Mozart care compunea mental, aeznd pe hartie o simfonie sau o oper abia dup ce o termina. 3.4.2. Copilria mic (0 -2 ani) Aceasta etapa de dezvoltare aduce ca si achizitie principala dezvoltarea comunicarii nonverbale, ca forma de adaptare si ca factor de echilibru cu mediul inconjurator. Ipostazele comportamentale prin care copilul comunica sunt: zambetul (ce apare la 3-4 saptamani, dupa asanumitul contact vizual o forma de privire intensa, iradiant luminoasa), oftatul (la 2 luni) si rasetele. Insa, principala modalitate prin care copilul transmite celor din jur nevoile si traile sale este plansul sau tipatul. Din punct de vedere psihologic, acesta este un rspuns adaptativ de nalt factur menit s incite pe prini i s-i oblige n acordarea asistenei deoarece puine sunete din repertoriul uman sunt mai tulburtoare i mai enervante dect iptul copilului. Exist mai multe tipuri de ipete: ipt cu model de baz ncepe cu o form neregulat, cu intensitate joas, pentru a deveni ritmic i mai puternic; modelul suprat este ritmic i energic; modelul suferinei ncepe printr-un ipt, urmeaz cteva secunde de linite i ulterior episoade de ipete convulsive; iptul are i un rol funcional, putndu-se constitui drept criteriu pentru depistarea unor boli (de exemplu, iptul de pisic din sindromul Down). Tendina general a copiilor mici de a imita plnsul altor persoane indic prezena la aceast vrst a unor manifestri empatice. Din punct de vedere cognitiv, aceast vrst corespunde etapei senzorio-motorii, conform teoriei lui Jean Piaget. Invatarea senzoriala este principala forma prin care copilul ia contact cu lumea inconjuratoare. Prin dezvoltarea functionalitatii analizatorilor se constituie si se

20

Psihologia educatiei modele7:

lect.univ.drd. Dorina Iusca

organizeaza perceptia ca proces de cunoastere. Perceptia se structureaza sub forma a doua perceptiv-contemplativ prezent la 2 luni si prn care se acumuleaza o experienta senzoriala bogata; perceptiv-actional evidentiat incepand cu 3 luni si care conditioneaza dezvoltarea formelor complexe de prehensiune manuala; In copilaria mica de dezvolta o multitudine de comportamente. Astfel, la 3 luni, copilul rspunde la stimuli repetitivi artnd plictiseal. ntre 4 i 7 luni apare coordonarea ochi-mn, care i permite s apuce obiectele. La 7 luni poate sta asezat fara ajutor. La un an - un an i jumtate face primii pai. Tot in aceasta etapa, apar primele manifestari ale comunicarii verbale. Pn la doi ani, copilul isi formeaza un vocabular de 200 de cuvinte cu ajutorul carora raspunde la comenzi simple. Exista insa doua faze importante, premergatoare etapei lingvistice: ganguritul articularea unor combinatii de vocale de tipul eueueu, de inaltimi variabile, ce se manifesta mai ales in momentele placute pentru copil si care apare incepand cu 2 luni; ecolalia repetarea la nesfarsit a unor silabe de tipul bababababa, in care copilul combina sunetul unei consoane cu cel al unei vocale, faza caracteristica varstei de 5-6 luni; Specificitatea dezvoltarii socio-emotionale a copilului la aceasta varsta este relevata de teoria atasamentului, prin intermediul careia cercetarile lui John Bowlby si Mary Ainsworth demonstreaza importanta majora a primelor relatii ce se stabilesc intre copil si ingrijitor (de regula, mama) pentru sanatatea mentala a bebelusului, ele constituind un predictor al competentelor interrelationale de mai tarziu. Astfel, copiii se nasc cu o inclinatie naturala de a cauta legaturi emotionale puternice cu parintii. Cu privire la relatia afectiva primara dintre copil si ingrijitor, Bowlby a introdus conceptul de atasament, definindu-l drept o legatura afectiva care implica si un sentiment de securitate. Legatura formata astfel are un rol vital in invatarea relationarii cu cei din jur, de mai tarziu. Atasamentul ii permite celui mic sa-si formeze un model al lumii si al relatiei cu ea. Daca acesta cuprinde un sistem de interactiuni benefice, securizante, copilul isi va forma autonomia pe fundalul increderii in sine si in ceilalti, ca adult fiind capabil sa socializeze usor cu cei din jur, dovedind echilibru si competente relationale. In acelasi timp, atasamentul insecurizant va
7

Emil Verza, 1993, Psihologia varstelor, Editura Hyperion, Bucuresti, p. 29;

21

Psihologia educatiei adaptare sociala.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

determina dezvoltarea unei personalitati necontrolate, ce demonstreaza unele dificultati de

Ainsworth si Bell8 descriu trei tipuri de atasament: tip A (atasament evitant) copiii tipa uneori cand pleaca mama, dar o evita cand revine; ca adulti vor fi timizi si nu vor avea suficient curaj in a aborda problemele cu care se confrunta; 10% din copiii studiati au demonstrat acest tip de atasament;

tip B (atasament securizant) copiii sunt tristi la plecarea mamei si se lipesc de ea cand revine; se vor
dezvolta in mod pozitiv ca adulti, avand o imagine clara despre sine, fiind capabili sa isi controleze emotiile si explorand mediul intr-o maniera independenta si curajoasa; 60% din populatia studiata a evidentiat acest tip de atasament; tip C (atasament rejectant) copiii sunt excesiv de suparati la plecarea mamei si ambivalenti la sosire; la varsta prescolara vor avea un comportament necontrolat, iar ca adulti vor fi negativisti, agresivi si dependenti; cercetatorii au regasit acest atasament in proportie de 20%;

Studiile au mai demonstrat ca acei copii care nu au avut sansa de a-si contrui un atasament securizant vor fi, ca parinti, mai putin afectuosi in comportamentele fata de fiii sau fiicele lor. In acelasi timp, cei care au beneficiat de un atasament securizant vor promova la randul lor, fata de proprii copii, acelasi model de interrelationare pozitiva, bazata pe incredere, respect reciproc si autonomie. Acest fapt demonstreaza inca o data importanta copilariei mici pentru dezvoltarea socio-emotionala a individului si integrarea sa relationala de mai tarziu.

3.5. Caracterizarea varstelor scolare


3.5.1. Vrsta precolar (2 6 / 7 ani) Vrsta precolar este o etapa de intensa dezvoltare reflectata prin nevoia de adaptare la cerintele a doua medii (familie si gradinita), planul relatiilor cu ceilalti extinzandu-se semnificativ. Daca pana la varsta de 2/3 ani copilul se afla in centrul atentiei parintilor, intrarea la
8

Ana Muntean, 2006, Psihologia dezvoltarii umane, Editura Polirom, Iasi, p. 197;

22

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

gradinita aduce dupa sine o modificare importanta in ceea ce priveste atitudinea fata de sine de cei din jur. Adaptarea la gradinita constituie efectul unor solicitari externe, uneori contradictorii, care devin puncte de plecare in dezvoltarea comportamentelor si atitudinilor primele manifestari sociale ale copilului care anterior fusese intens rasfatat de catre familie. Mersul la gradinita presupune prezenta la regimul de activitati obligatorii, si implicit solicitatarea intensiva a atentiei, memoriei si operatiilor intelectuale, precum si integrarea in colectivitate. Aceste aspecte vizeaza adaptarea copilului pe mai multe planuri: cognitiv, afectiv, social etc. Din punct de vedere psihologic, in acest context are loc o interiorizare a ceea ce este permis si nepermis, prin rezolvarea opozitiei intre cerintele interne, dorintele, interesele copilului si posibilitatile reale ca ele sa fie satisfacute. Din punct de vedere cognitiv, varsta prescolara corespunde stadiului preoperational, conform teoriei lui Piaget. Aceasta presupune existenta unei gandiri predominant intuitive, copilul invatand in special prin imitatie si avand jocul ca principala forma de socializare. De asemenea, prescolarii manifesta o curiozitate mare, intrebarile frecvente De ce? fiind destinate cunoasterii relatiilor dintre obiecte si situatii.
Din 360 de intrebari inregistrate de Piaget la un copil de 6 ani, s-a constatat ca 103 au constat in identificarea cauzelor producerii sau existentei unor fenomene, 81 s-au referit la natura, 22 la masini, 6 la calcule si relatii aritmetice si 9 la reguli de convietuire9.

In gandirea prescolarului se manifesta animismul (tendinta de a personifica obiectele) si magismul (tendinta a stabili legaturi intre fenomene care nu exista in realitate, dar care au ca rezultat implinirea dorintei copilului).
Referindu-se la magism, Piaget da exemplul unui prescolar de 4 ani care cauta singur mijloace de a se convinge sa manance supa, fel de mancare ce nu afla printre preferintele copilului: Daca dau din picioare, supa e buna.

In ceea ce priveste limbajul, in aceasta etapa are loc o dezvoltare spectaculoasa de asimilare a vocabularului, de la 200 de cuvinte (pe care prescolarul le insusise pana atunci), la 2000-3000 de termeni. Atractia pentru cuvinte este atat de mare, incat prescolarii pot fi deseori surprinsi ca inventeaza concepte (de exemplu, insforat, Hai sa pestim!). De asemenea, ei au tendinta de imita ticurile verbale ale adultilor. Pe de alta parte, daca la gradinita isi insusec un
9

Emil Verza, 1993, Psihologia varstelor, Editura Hyperion, Bucuresti, p. 54;

23

Psihologia educatiei anunitor termeni.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

limbaj elevat, imediat ii corecteaza pe cei de acasa in ceea ce priveste pronuntia sau utilizarea Memoria prescolarilor este concreta si legata mai ales de experienta de viata a copilului. De obicei, se memoreaza usor daca materialul are ritm si rima, fenomen ce sta la baza popularitatii expresiei introductive A fost odata ca niciodata.... Imaginatia este foarte dezvoltata si se manifesta in desen, relatarea povestilor, constructii, jocuri cu subiect, modelaj, pictura etc. Atentia voluntara a prescolarului se formeaza treptat, durata activitatilor din gradinita (12-15 minute la grupa mica, 15-20 minute la grupa mijlocie, 20-30 minute la grupa mare si 3045 minute la grupa pregatitoare) avand rolul de a mentine si extinde perioada de concentrare a atentiei. 3.5.2. colarul mic (7 -10, 11 ani) Corespondent etapei operaiilor concrete, dup Jean Piaget, colaritatea mic este vrsta n care activitatea central este nvarea constienta si voluntara. n aceast perioad se nsuesc cititul, scrisul i socotitul, activiti ce sunt scopuri n sine acum, dar instrumente intelectuale mai trziu. Volumul mare de cunostinte, precum si diversitatea operatiilor intelectuale la care este supus elevul, prin multitudinea de discipline scolare, determina o importanta dezvoltare cognitiva. Cu toate acestea, caracterul concret-operational al gandirii scolarului mic presupune desfasurarea operatiilor mentale doar cu ajutorul obiectelor concrete (imagini, jucarii, betisoare, numaratoare, jetoane etc). Din punct de vedere social, nvtorul se constituie ca o prezen foarte important n viaa colarului mic, existnd tendina ca elevul s i asculte mai degrab dasclul dect pe prinii si. Adaptarea la mediul scolar si respectare cerintelor impuse de acesta aduce dupa sine o oarecare maturizare afectiva si dezvoltarea unor raporturi mai obiective cu lumea. Comportamentele scolarului mic au un caracter voluntar si constient, el fiind pus in situatia de asi explica, motiva, discuta anumite reactii, actiuni sau atitudini. Discipline scolare precum Educatia civica sau textele propuse la Limba romana au drept scop principal identificarea scolarului mic cu noi roluri, precum si constituirea statutului sau de elev, in cadrul caruia se releva atat drepturi, cat si multiple responsabilitati. 3.5.3. Pubertatea (10 - 14 ani) 24

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Activitatea intelectual a puberului este complex, aceasta fiind etapa gndirii formale, conform teoriei lui Piaget. Se mrete numrul de concepte cu care lucreaz mental i se contureaz o anumit orientare colar i profesional concretizat prin preferina pentru unele discipline colare. La fete se remarc o tendina pentru exersarea exprimrii verbale, a surprinderii nuanelor de limbaj, pe cnd bietii exceleaz n tiinele exacte. Din punct de vedere afectiv, se dezvolt viaa interioar, diversificarea emoional fcndu-se i n forme de disconfort, de opoziie, lezri ale prestigiului, respingerea unor cerine de politee considerate absurde, pudoare, gelozie, repulsie, ruine, duioie etc. Fenomenul erotizrii vieii manifestat n plan comportamental determin uneori anxietate i tensiune. Relaiile dintre fete i biei devin, astfel, distanate. Grupul are o mare importan la pubertate, mai ales n jurul vrstei de 13-14 ani (conform teoriei lui Kohlberg ne aflm la nivelul convenional). Exist o segregare ferm a grupurilor dup criteriul sexului, copiii nepopulari fiind, de asemenea, puternic respini. Alctuirea grupului se produce spontan, dupa trsturile de personalitate, hobby-urile sau interesele lor, nu dup obiectivele grupului. Odat constituit, grupul are tendina de a se manifesta mpotriva adultului care l face pe puber s se simt mic i neajutorat. 3.5.4. Adolescena (14 18/20 ani) Expresia cheie care caracterizeaz acest vrst este dezvoltarea contiinei de sine, a identitii personale. Din punct de vedere cognitiv, apare logica deductiv (de la general la particular) care i permite adolescentului s lucreze cu concepte din ce n ce mai abstracte. Maturizarea sexual diversific relaiile cu cei din jur, devenind mai intime i mai diverse. Relaiile cu prinii oscileaz ntre autonomie i ataament, intimitatea fa de acetia scznd n detrimentul intimitii fa de prieteni. Multiplicarea conflictelor minore referitoare la situaii cotidiene, ntre prini i copiii lor, evideniaz nevoia adolescenilor de a-i construi propriul stil de via. Aceste conflicte nu duneaz grav relaiei dintre ei, fiind considerate chiar un lucru necesar i sntos i fcnd parte din procesul de ctigare a independenei, a autonomiei. Perioada adolescenei este mai stresant pentru prini dect pentru copii, studiile artnd c ei sufer mai intens pe parcursul desfurrii acestor conflicte.

25

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Depresia este una din tulburrile psihice prezente i la adolesceni. n cazuri extreme, ea poate duce la suicid, bieii fiind mai expui acestui risc dect fetele. Incidena suicidului este de patru ori mai mare la bieti i aprope de dou ori mai frecvent la albi dect la celelalte rase. Printre cauzele declanatoare a depresiei suicidale, evideniem existena unei crize cu prinii, o respingere, sau o umilire, ruptura unei relaii, un eec, consumul de alcool sau droguri, alturate unei ocazii precum prezena unei arme n cas sau a unor somnifere n dulapul cu medicamente.

4. Procese psihice implicate in activitatea de invatare


4.1. Gandirea
Complexitatea activitatii de invatare reiese din multitudinea de teorii care au aparut de-a lungul dezvoltarii psihologiei ca stiinta, in legatura cu acest subiect. Exista variate definitii ale conceptului, fiecare dintre acestea aliniindu-se la o anumita perspectiva teoretica asupra invatarii. In sens general, preluand definitia oferita de A.N. Leontiev, invatarea constituie procesul dobandirii experientei individuale de comportare10. Prin urmare, invatarii i se datoreaza nu doar acumularea de informatii ci si dezvoltarea gandirii, a vointei, a sentimentelor, a intregii personalitati. Invatarea este, asadar, procesul prin care experienta cauzeaza o shimbare relativ permanenta in universul de cunostinte sau in comportamentul unui individ. Invatarea poate fi spontana, neorganizata, asa cum se desfasoara in grupurile de joaca, in familie, prin intermediul mass-media, sau sistematica, ea realizandu-se in principal in cadrul sistemului de invatamant. Dintre teoriile care s-au ocupat de studiul invatarii amintim: teoriile asociationiste care vad invatarea ca o rectie de tip stimul-raspuns, ele fiind reprezentate prin cercetarile desfasurate de E. L. Thorndike, B. F. Skinner, J. Watson, E. Tolman etc; teoriile cognitiviste ce pun in valoare rolul proceselor cognitive precum perceptia, gandirea, memoria, in prelucrarea informatiei si rezolvarea problemelor;
10

Andrei Cosmovici, Luminita Iacob, 1998, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, p. 121;

26

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

teoriile constructiviste care aduc in prim plan faptul ca oamenii isi construiesc propria cunoastere si intelegere a lumii pe baza experientei si a reflectiei asupra acestei experiente; lucrurile nou intalnite sunt reinterpretate prin prisma ideilor si experientelor anterioare, indivizii fiind creatori activi ai cunoasterii proprii, cu ajutorul intrebarilor, explorarii si evaluarii cunostintelor pe care le dobandim. Indiferent de perspectiva din care este studiata, specificul invatarii umane consta in complexitatea individuala pe care individul o investeste atunci cand este pus in fata asimilarii informatiei, a realizarii unei descoperiri, a exprimarii propriei perspective sau a identificarii unei solutii care sa ii permita o adaptare mai eficienta in mediul sau. Relevanta gandirii in activitatea de invatare este evidentiata de cunoscutii psihologi americani Lindsay si Norman care, in 1980 afirmau ca gandirea reprezinta, poate, subiectul cel mai important al intregii psihologii11, deoarece toata activitatea umana de valoare isi are originea in acest proces psihic. Gandirea intervine in invatare prin functia mecanismului intelegerii, prin prelucrarea ideilor si prin dezvoltarea de rationamente. Conform definitiei lui Andrei Cosmovici, gandirea este un proces cognitiv central care intervine in cunoasterea realitatii si rezolvarea problemelor. Acest proces este implicat in toate domeniile stiintifice si artistice dezvoltate de om, ideea de rezolvare de probleme nefiind centrata in mod special doar pe domeniul matematic, ci pe dificultatile pe care le intalnim mereu in viata de zi cu zi, in activitatea profesionala, familala etc. Gandirea are la baza o serie de operatii prin intemediul carora se cunoaste si se prelucreaza informatia la nivel mental, dupa cum urmeaza: 1. Analiza separarea mentala a unor obiecte si fenomene sau a unor insusiri, elemente ale lor; 2. Sinteza stabilirea unor legaturi intre obiecte, fenomene sau diferitele lor parti sau insusiri; 3. Comparatia apropierea in plan mental a unor obiecte sau fenomene, cu scopul stabilirii asemanarilor si deosebirilor dintre acestea; 4. Abstractizarea analiza a esentialului, izolarea pe plan mental a unor aspecte sau relatii esentiale intre obiecte si fenomene; 5. Generalizarea extinderea unei relatii intre doua obiecte asupra unei intregi categorii;
Interesant, anumite operatii ale gandirii pot fi efectuate si de catre animale. In acest sens, relevant este experimentul lui Vaturo12, realizat cu un cimpanzeu invatat prin dresaj sa ia apa cu o canita dintr-un vas mai mare si cu ea sa stinga flacara ce ii bara accesul la o banana pusa intre niste bolovani. Dupa ce s-a deprins cu actiunea
11

Mielu Zlate, 2006, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, p.227;

27

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

efectuata zilnic, intr-o dimineata, n-a mai gasit recipientul cu apa, ci numai canita. Or, experienta se desfasura pe o pluta, in mijlocul unui lac. Totusi, maimuta statea cu canita in mana si nu sta ce sa faca: pentru ea, apa din vas era altceva decat apa din lac. Ulterior, Vaturo a pus din nou vase cu apa la locul stiut, dar le schimba forma si marimea. Maimuta se descurca totusi, umplandu-si canita cu apa, stingand focul si consumand banana. Din nou s-a trezit intro zi fara recipient cu apa, gasind doar canita. Uitandu-se in jur, dintr-o data a avut o tresarire, s-a repezit la marginea plutei, a luat apa in cana si a alergat sa stinga focul. Cele trei operatii efectuate de cimpanzeu, de analiza, sinteza si comparatie au avut in prim plan separarea mentala intre apa si peretii vasului in care se afla, precum si realizarea unei legaturi intre apa din recipient si cea din lac, nu inainte de a stabili asemanari si deosebiri intre cele doua lichide. Oricum, ceea ce acctueaza experiementul de fata este faptul ca progresul gandirii este favorizat de variantia experientei, de diversitatea obiectelor si situatiilor cu care interactionam.

Vorbind despre legatura dintre gandire si inteligenta, precizand faptul ca prima dintre ele se refera la un proces, o activitate, iar ultima fiind o aptitudine, o capacitate care rezulta dintrun potential ereditar. Se discuta despre mai multe tipuri de gandire. Criteriul cel mai intalnit este cel al demersului logic, ce deosebeste intre: gandirea inductiva (de la particular la general, de la multitudinea trasaturilor concrete, la relatii, concepte, legi) si gandirea deductiva (de la general la particular, extragand un adevar particular dintr-un principiu foarte general). In context didactic, se va avea in vedere faptul ca in perioara prescolaritatii si scolaritatii mici predomina gandirea inductiva, fiind necesare diferite mijloace didactice pentru sustinerea cunoasterii realizate de catre elevi, pe cand in pubertate si adolescenta se dezvolta gandirea deductiva, in procesul predarii putandu-se opta intai pentru prezentarea unei definitii sau legi generale, ulterior identificandu-se aspecte particulare, concrete ale acesteia. In functie de criteriul valorii, intalnim: gandire pozitiva (caracterizata prin rationalitate, orientare activa, constructiva, in directia depasirii dificultatilor) si gandire negativa (definita prin pasivitate, neincredere, lipsa angajarii si a identificarii resurselor necesare rezolvarii de probleme). Dupa corespondenta cu realitatea, putem vorbi despre: gandire realista (subordonata proceselor rationale, legata intotdeauna de realitate si conducand la o mai buna adaptare a individului) si gandire autista (subjugata tendintelor afective, ce scapa controlului si legilor logicii, invadata de subiectiv, dominata de fantezii si reverii, rupta de realitate).

12

Andrei Cosmovici, 1996, Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, p. 178;

28

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Un ultim criteriu deosebeste gandirea eficienta de gandirea ineficienta, in functie de modul rezonabil in care sunt folosite procedeele stabilite si de utilizarea completa a informatiei. Pentru a exemplifica, cercetatorii au descoperit o serie de situatii care ilustreaza o gandire ineficienta, dupa cum urmeaza:13 Suprasimplificarea descrierea unei situatii ca si cand ar avea cateva fatete, cand, in realitate, are mai multe; cadrul de referinta fiind limitat si problema va fi simplificata; Eroarea alb sau negru se produce atunci cand consideram ca exista doar doua alternative opuse pentru rezolvarea unei probleme, in realitate existand nu doar extreme, ci un continuum, situatii intermediare la fel de eficiente; Falsa analogie considerarea unor lucruri ce sunt similare din anumite puncte de vedere ca fiind similare si din altele; Ignorarea argumentelor sustinerea unui punct de vedere aducandu-se ca argument lipsa argumentelor contrare; Gandirea prin accident sau cliseu o declaratie generala este aplicata in circumstante speciale, accidentale; Eroarea ambiguitatii foflosirea in acelasi text a unor cuvinte in sensuri diferite; Despicarea firului in patru incercarea de a distinge clase diferite cand nu este posibil sau cand distingerea este irelevanta; Intrebarea complexa presupune un raspuns la o intrebare initiala care nici n-a fost formulata, conectarea a doua idei care sunt sau ar trebui separate; Apelul la sentimente in loc de argumente concrete, rationale, se folosesc argumente afective; Atacul la persoana bazat pe presupunerea ca orice discrediteaza o persoana, discrediteaza si punctele sale de vedere; Apelul la forta cand argumentele se termina, se apeleaza la bat; Abuzul de autoritate exagerarea increderii in autoritatea unei persoane; Argumentul vagonului de calatori considerarea corecta a unui punct de vedere pentru ca si altii il impartasesc.
Exercitiu de gandire! Comentati afirmatiile de mai jos: 1.
13

Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi. (M. Eminescu)

Mielu Zlate, 2006, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, p.296;

29

Psihologia educatiei
3.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

2. Adevarata intelepciune inseamna sa-ti recunosti propria ignoranta. (Socrate)


A studia si a nu gandi este o risipa. A gandi si a nu studia este periculos. (Confucius)

4. Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. (Plutarh)
5. Un intelectual rezolva problemele. Un geniu le evita. (Einstein)

6. Intelepciunea incepe cu mirare. (Socrate)


7. Toate adevarurile sunt usor de inteles de indata ce acestea sunt descoperite; important este sa le descoperi. (Galileo Galilei)

4.2.

Memoria

In activitatea de invatare, asimilarea de cunostinte reprezinta una dintre laturile cele mai importante, acest demers de acumulare nefiind posibil fara interventia directa a proceselor mnezice. Memoria este definita drept procesul psihic de fixare (engramare, ntiprire), conservare (stocare, depozitare) i reactualizare a informaiei. Fixarea informatiei poate fi: mecanic (n lipsa nelegerii materialului, fiind necesara uneori in retinerea unor numere de telefon sau a unor denumiri) sau logic (bazat pe nelegere, asociaii, desprinderea semnificatiilor, realizarea de rationamente pe baza materialului insusit).
Exercitiu! Pentru a observa eficienta memorarii logice comparativ cu cea mecanica, numarati de cate ori este nevoie sa repetati o strafa dintr-o poezie versus o serie de silabe fara sens (de exemplu: luc, nec, min, sel, nip, tul), pentru a ajunge la reproducerea lor fara greseala. Veti constata ca, desi contine mai multe silabe, o strofa dintr-o poezie se are nevoie de mai putine repetitii pentru a fi memorata, datorita inlantuirii logice a continutului.

In functie de prezenta sau absenta unui efort voluntar, ce presupune mobilizare energetica, fixarea informatiilor poate fi involuntara (neintentionata, fara un scop anume) sau voluntara (cu scop constient, mobilizare voluntara si utilizarea unor procedee de memorare stabilite). Stocarea sau conservarea informatiilor reprezinta retinerea in timp a materialului memorat. Acest proces este insa, activ, presupunand totodata si organizarea, asocierea sau reactualizarea informatiilor.

30

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Un exemplu care ilustreaza clar faptul ca informatiile memorate se reorganizeaza in timp, uneori nu dupa criterii tocmai pertinente este reprezentat de un caz real, al unui casier de gara jefuit sub amenintarea armei14. La Politie el a identificat, dintr-un sir de indivizi, pe un marinar, numai ca acesta avea un alibi de fier. S-a dovedit mai tarziu ca marinarul cumparase bilete de tren, in trei ocazii diferite, de la casierul in cauza, dar inainte de savarsirea talhariei. Cu alte cuvinte casierul a asociat in mod gresit figura marinarului cu savarsirea talhariei deoarece il vazuse pe acesta de cateva ori inainte, informatiile reorganizandu-se intre timp, intr-un mod nefericit.

Stocarea informatiilor poate fi: de scurta durata sau de lunga durata. In primul caz, avem de face cu o retinere temporara a informatiilor, ce permite totodata asamblarea lor in procesul intelegerii si al invatarii. Capacitatea maxima a memoriei de scurta durata este identica cu cea a atentiei (7 plus sau minus 2 elemente). De regula, informatiile se pierd dupa aproximativ 20 de secunde, rata uitarii fiind maxima in primele 6 minute (50% din materialul memorat). Dupa 15 minute pierdem aproximativ 90% din ceea ce am retinut. Memoria de lunga durata retine informatii de a cateva secunde pana pe tot parcursul vietii. Spre deosebire de MSD, unde predomina reprezentarile vizuale (imagini, litere, cuvinte), pentru MLD sunt caracteristice reprezentarile semantice (ideile). In cadrul MLD distingem alte doua forme: memoria semantica (ce include cunostinte despre lume, abstracte si lexicul atasat acestora) si memoria episodica sau autobiografica (referitoare la experientele personale de trecutul fiecarui individ). Cel de-al treilea proces al memoriei, reactualizarea, se poate realiza prin: recunoatere (n prezena obiectului) sau reproducere (n absena obiectului). Uitarea este un proces natural, firesc si relativ necesar. Ea permite atat eliminarea informatiilor de prisos, ce nu mai corespund necesitatilor si conditiilor actuale, cat si inlocuirea informatiilor vechi cu unele noi, ce favorizeaza adaptarea permanenta la realitate. Uitarea poate fi: momentan (lapsusul), parial (in amnezii) sau total (in maladia Alzheimer, boala Parkinson etc). In principiu, uitarea are un caracter selectiv. Nu uitam ceea ce este important pentru noi. Interesele, sentimentele influenteaza puternic uitarea.
Freud15 citeaza cazul unei fete care, in ziua nuntii, si-a amintit ca uitase sa se duca in ajun la croitoreasa, sa faca ultima proba la rochia de mireasa. Probabil ea nu dorea sa se marite cu acel tanar, scrie Freud. Intr-adevar, casatoria lor sa destramat chiar din primul an.
14 15

Hans Eysenck, Michel Eysenck, 1999, Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, Bucuresti, p.149; Andrei Cosmovici, 1996, Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, p. 153;

31

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Uitarea este selectiva si in functie de gen. In mod curent femeile tind sa-si aminteasca detaliat faptul ca persoanele au purtat haine care nu se asorteaza sau ca au avut gene false, pe cand barbatii nu uita faptul ca un anumit individ si-a cumparat o limuzina noua sau ca si-a vopsit masina de tuns iarba. In conditii favorabile, uneori foarte speciale, pot sa apara amintiri ce pareau complet uitate. Se citeaza cazul unui copil din Ucraina16, deportat de nazisti cand avea doar cativa ani si abandonat in Ungaria. El a crescut acolo, a devenit miner, dar nu-si amintea nici numele sau, nici localitatea unde se nascuse. Cand avea deja 35 de ani, un medic l-a hipnotizat si in aceasta stare si-a amintit numele, prenumele sau si al mamei, cat si denumirea localitatii de origine. Luandu-se legatura prin posta, el si-a regasit mama si a putut sa revada adevarata sa familie. Patologia memoriei releva doua situatii: hipermneziile (in oligofrenie - idiotii savanti, sau in alte situatii speciale) si amneziile (in intoxicatiile cu alcool, epilepsie, traumatisme craniocerebrale etc).
Cazuri exceptionale de hipermnezie17: Experientele lui Penfield, cand pacientii, in timpul operatiei, isi reaminteau in detaliu scene fara importanta traite cu 20 de ani in urma; Cazul unei servitoare analfabete care imbolnavidu-se si avand febra mare, a inceput sa recite pagini intregi din Biblie in limbile latina si greaca; facandu-se investigatii, s-a aflat ca ea fusese in serviciul unui preot catolic caruia ii placea sa citeasca tare fragmente din Biblie in cele doua limbi clasice; femeia le auzeza dar nu intelegea nimic; scazandu-I teperatura, n-a mai fost capabila sa-si reaminteasca ceva; Cazul lui Jacques Inaudi care putea sa reproduca fara gres serii de numere cu peste 400 de cifre, prezentate o singura data; el a reusit sa repete exact un numar de 22 de cifre auzit cu 8 zile inainte;

Optimizarea memoriei tine cont de anumiti factori precum: Repetarea vom memora mai bine un material, cu cat il vom repeta mai des. Cu cat repetarea este mai aproape de prima invatare, cu atat ea este mai valoroasa. S-a constatat ca este productiva repetitia efectuata la anumite intervale de timp, fie la 15-20 de minute, fie la 1-2 zile dupa memorare. Una dintre cele mai cunoscute metode de memorare este PQRST18, elaborata de Thomas si Robinson, in 1982. Aceasta presupune parcurgerea urmatorilor pasi
16 17

idem, p. 152; idem, p. 142; 18 Gh. Vuzitas, A. Anghelescu, Ina Ionescu, 1998, Memoria, Editura SC Stiinta si Tehnica, Bucuresti, p.99;

32

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

spre o memorare eficienta: Prewiev (o prima vedere de ansamblu asupra intregului materilal), Question (intrebari la fiecare capitol asupra continutului), Read (citirea cu atentie, sublinieri, asociatii), Self Recitation (repetarea cu voce tare a ideilor principale) si Test (verificarea memorarii printr-un test scris sau prin intrebari puse de un interlocutor). Factorii emoionali ne amintim mai mult evenimentele si situatiile cu incarcatura emotionala, fie ca sunt pozitive sau negative. Situatiile neutre afectiv tind sa fie uitate. Ambiana este mai usor sa ne amintim fapte, idei sau cuvinte atunci cand ne aflam in acelasi context sau in aceleasi conditii in care le-am memorat. Asa se explica torentul de amintiri care ne copleseste vizitand un loc in care am copilarit. Elevii care vor sustine teste sau examene in sala lor de clasa vor obtinute rezultate superioare datorita interferentei factorilor legati de ambianta in care au invatat. Starea general a subiectului starea de oboseala isi spune cuvantul in activitatea de memorare. De asemenea, studii recente releva rolul important al somnului si mai ales al ritmului circardian in favorizarea proceselor mnezice. Acordarea unor recompense dupa indeplinirea unui scop intermediar (memorarea unui capitol) stimuleaza puterea de retinere si optimismul. O recompensa poate fi pauza de 20 de minute in care facem ceva placut, iesim la o plimbare, dam un telefon, bem o cafea, ne relaxam. Fiecare pauza va permite sa se intipareasca mai bine informatia. Pauza nu trebuie sa ne scoata insa din atmosfera studiului, ea nefiind o veritabila distractie, ci un timp de odihna. Stabilirea scopului este necesar sa stim ce anume memoram, pentru cat timp si mai ales de ce este necesar ca sa stim anumite informatii. Scopul trebuie sa fie clar formulat, sa implice intentia, dorinta si vointa celui care memoreaza. El nu trebuie privit ca pe un imperativ (Trebuie sa iau examenul), ci in totalitatea asectelor sale, sa-i vedem bucuria implinirii si avantajele. Organizarea materialului, intelegerea acestuia si prelucrarea sa in general citirea de 45 ori a unui material este mai putin eficienta decat citirea lui o singura data si alcatuirea unui plan. Este recomandat sa facem scheme, sa urmarim inlantuirea ideilor, sa impartim materialul in secvente mai mici care se deruleaza coerent. Un material logic, bine structurat, ordonat si coerent este mai usor de retinut, chiar daca volumul sau este mai mare, comparativ cu un material mai mic ca volum dar nestructurat si lipsit de semnificatie.

33

Psihologia educatiei
Nu uitati! Se retine: 10% din ce citim, 20% din ce auzim, 30% din ce vedem, 50% din ce vedem si auzim, 80% din ce spunem, 90% din ce spunem si facem in acelasi timp.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

4.3.

Motivatia

In viata de zi cu zi a omului, nu este suficient ca scopul unei activitati sa fie bine formulat si ca nivelul intelectual sa fie bine dezvoltat pentru a indeplini cu succes o anumita sarcina. Sunt necesari factori stimulativi care sa declanseze si sa sustina energetic actiunile unei persoane. Acestia sunt denumiti generic structuri motivationale. Unele forme ale motivatiei sunt formate de-a lungul filogenezei si ii sunt date omului prin nastere (cum ar fi trebuintele biologice), altele se dezvolta pe parcursul vietii in functie de modul in care individul reactioneaza la solicitarile mediului. Motivatia este un proces psihic cu rol esential in declansarea, orientarea si modificarea conduitei umane, a comportamentului. Sistemul motivational este o structura complexa, organizata ierarhic de la simplu la complex: trebuintele, motivele, interesele, convingerile. Cea mai cunoscuta teoretizare a trebuintelor a fost realizata de catre Abraham Maslow care a organizat aceste structuri motivationale de la simplu la complex, sub forma unei piramide, astfel:

treb. de autorealizare treb. de stima si statut 34

Psihologia educatiei trebuintele de afiliere trebuintele de securitate trebuintele biologice

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Piramida trebuintelor (Maslow) Conform teoriei lui Maslow, o trebuinta superioara nu apare decat daca cea anterioara a fost satisfacuta. Astfel, fara a satisface trebuintele biologice, cu greu se poate discuta despre trebuintele de stima si statut. Aparitia unei trebuinte noi, dupa satisfacerea alteia anterioare, nu se realizeaza brusc, ci treptat. Mai mult, cu cat o trebuinta este mai spere varful piramidei, cu atat ea este mai specific umana, aceasta fiind mai putin urgenta din punct de vedere subiectiv, insa satisfacerea ei producand fericire, crescand chiar eficienta biologica a organismului.
Una dintre trebuintele biologice care au atras atentia cercetatorilor este aceea de stimulare a organelor senzoriale. Aceasta trebuinta de excitatie a reiesit din experientele efecruate inainte de a lansa in spatiu cosmonautii19. Se urmareau efectele unei privari totale de stimulari, situatie ce s-ar putea intalni in zborul din cosmos. Subiectul era imbracat intr-un costum de scafandru, izolat fonic si cufundat in apa la temperatura corpului, iar senzatiile tacnile nu aveau cum sa se produca, exceptandu-le pe cele discrete si uniforme provocate de imbracaminte. Avand ochii acoperiti si atractia gravitatii find anihilata de presiunea apei, privarea senzoriala devenea aproape totala. Or, s-a constatat ca in urma unei asemenea experiente, subiectii au inceput sa aiba halucinatii. Ulterior, ei au preferat sa fie expusi la solicitari care cereau mari eforturi, decat sa repete situatia de privare senzoriala.

Nesatisfacerea trebuintelor, mai ales a celor primare, determina exacerbarea acestora, reactii de aparare si pune in pericol existenta omului.
In legatura cu trebuintele legate de mancare, un experiment de lunga durata20 a fost realizat pe subiecti umani in Minnesota, cu consimtamantul a 32 de persoane, detinuti care refuzasera sa participe la cel de-al doile arazboi mondial. Cercetarea a durat intre 1944 si 1945. Timp de 12 saptamani subiectii au fost hraniti normal si examinati prin probe de motricitate, inteligenta, personalitate. Apoi timp de 24 de saptamani le-au fost reduse portiile de hrana de la cca 3500 la 1371 de calorii. In urma acestor privatiuni, persoanle au slabit cu o patrime din greutatea lor. In perioada finala a experimentului, timp de 12 saptamani se revenea la normal printr-o crestere treptata a cantitatii de mancare. In acest timp s-au reluat toate probele initiale, subiectii fiind permanent observati si intervievati.
19

Andrei Cosmovici, 1996, Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, p. 199;

35

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Toti au afirmat oboseala, foame, dureri musculare, scaderea ambitiilor si a impulsului sexual. Treptat se instala o stare depresiva, uneori apareau manifestari isterice, emotivitate crescuta. Miscarile au devenit mai lente si mai putin coordonate. Au scazut atentia si capacitatea de concentrare, inteligenta fiind totusi putin afectata. Hrana, masa au devenit principala preocupare. Temele hranirii precumpaneau in conversatie, domina interesul pentru tot ce avea raport cu mancarea. Multi citeau carti de bucate si sustineau ca in viitor se vor preocupa de bucatarie.

Comportamentul de hranire este influentat de ambianta si are o puternica determinare culturala. De exemplu, pentru chinezi laptele de vaca este necomestibil, dar ouale clocite sunt o delicatesa, ceea ce nu se potriveste cu preferintele si nevoile europenilor. De unde rezulta ca o mare parte din comportamentul alimentar nu este innascut, ci invatat. Motivele constituie reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a starilor de necesitate. Ele sunt extrem de variate, directionand in fiecare moment conduita umana. In functie de localizarea acestora, motivele pot fi: intrinseci (declansand un comportament ca urmare a unei nevoi interne, cum ar fi curiozitatea, placerea de realiza un lucru etc) sau extrinseci (subiectul actionand intr-o anumita directie datorita cererilor sau presiunilor externe, cum ar fi obtinerea unei recompense, obligatiile profesionale etc). Dinamica motivationala arata ca in anumite situatii, unele motive extrinseci ajung sa se internalizeze si invers.
Un experiment realizat pe prescolari a demonstrat un anumit efect al recompensei21. Initial, experimentatorul a masurat timpul pe care copiii il petreceau desenand din proprie initiativa. Apoi, timp de o saptamana, prescolarii primeau cate o bomboana pentru fiecare desen realizat. In urmatoarea saptamana copiii nu au mai primit nicio recompensa pentru desenele facute. S-a constatat ca prescolarii petreceau acum mult mai putin timp desenand din proprie initiativa. Legea efectului recompensei Dac cineva primete o recompens pentru un comportament ce l face din plcere, cu timpul, comportamentul ajunge s fie determinat de recompens i nu de dorina individului de a-l efectua.

De asemenea, motivele pot fi: pozitive sau negative. In context scolar s-a demonstrat ca motivatia pozitiva (participarea la activitatile scolare din placere sau pentru a obtine o recompensa) este mai eficienta decat motivatia negativa (efectuarea acelorasi comportamente pentru a evita pedeapsa). Interesele sunt orientari selective, relativ stabile, spre anumite domenii de activitate. Convingerile sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care impulsioneaza comportamentul.
20 21

idem, p. 203; Adrian Neculau, 2003, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iasi, p. 92;

36

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Nivelul de aspiratie reprezinta asteptarile, scopurile sau pretentiile unei persoane privind realizarea sa viitoare. Acesta tinde sa fie inconcordanta cu potentialul individului. Importanta in acest context este autocunoasterea. Cresterea numarului de succese duce, in general, la ridicarea nivelului de aspiratie. Dintre factorii care influenteaza nivelul de apiratie enumeram: familia, mediul social, condiiile materiale, cercul de prieteni etc; Optimumul motivational este acel nivel al motivatiei corespunzator pentru atingerea unui anumit scop. Ceea ce este sub sau peste acest nivel se numeste submotivatie sau supramotivatie. Un individ submotivat nu va putea realiza o activitate datorita unei insuficiente stimulari energetice, iar un subiect supramotivat va investi mai multa energie decat este necesara pentru indeplinirea ei, de regula supraapreciind dificultatea sarcinii, acest fenomen determinand in final stari de dezamagire sau chiar de blocaj emotional. Mediul scolar constituie un cadru predispus aparitiei problemelor legate de motivatie, atat la nivelul cadrelor didactice, cat mai ales la elevi. In primul caz, putem intalnim profesori submotivati datorita in special inexistentei unei remunerari pe masura efortului pe care il depun, a conditiilor in care sunt nevoiti sa isi desfasoare activitatea didactica (lipsa mijloacelor didactice, a unui spatiu corespunzator) sau a dificultatilor de comunicare cu parintii, colegii sau comunitatea in care profeseaza. Submotivatia elevilor pentru activitatea scolara se traspune in general in absenteism, uneori finalizat cu abandon scolar, lipsa participarii la lectii sau neefectuarea sarcinilor scolare. Dintre comportamentele ce indic probleme de motivaie la elevi amintim situatii in care elevul: amn momentul nceperii lucrului; are dificulti n a se decide; i fixeaz scopuri greu de atins; crede c ansele de succes sunt reduse; rezolv rapid sarcina de lucru i fr a fi atent; abandoneaz repede o activitate; explic eecurile prin propria incapacitate; pretinde c a ncercat s lucreze i nu reuit s rezolve nimic; O mare importanta in crearea unui optimum motivational printre elevi il are profesorul cu trasaturile sale didactice: nivelul de pregatre in domeniu, utilizarea unor metode moderne, interactive de predare, centrarea activitatii didactice in jurul elevului si a afirmarii si valorificarii 37

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

potentialului sau, adoptarea unei atitudini deschise, propice comunicarii eficiente, crearea unui climat de lucru stimulativ, bazat pe cooperare, incredere, lucru in echipa, ce aduce dupa sine trebuinta de autorealizare a elevului.

4.4.

Perceptia

In identificarea obiectelor se observa tendinta de a realiza legaturi, de a percepe obiectele in mod unitar. Perceptia este procesul psihici care permite cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor si in momentul in care ele actioneaza asupra organelor senzoriale. Putem spune astfel, ca perceptia este inferentiala ea permite indivizilor sa completeze informatia care lipseste din senzatiile brute. Mecanismul perceptiei se desfasora in trei etape: 1. Detectia observam ceva in campul nostru vizual; 2. Identificarea - apelam la experienta anterioara pentru a include obiectul intr-o categorie; 3. Discriminarea - perceperea detaliilor, a aspectelor particulare ale obiectului; Comparand senzatiile si perceptiile, descoperim faptul ca ambele se produc in prezenta stimulilor, in schimb, perceptia nu este o simpla suma de senzatii, ea fiind in stransa legatura cu toate celelalte procese psihice (reprezentari, gandire, memorie, interese, atitudini, afectivitate etc) si bazandu-se pe experienta anterioara. In perceptii intalnim o serie de atitudini: motorii (postura, pozitia corpului in momentul perceptiei), intelectuale (pregatirea cognitiva, punctul de vedere) sau afective (dispozitia de a reactiona pozitiv sau negativ). Aceste atitudini influenteaza procesul perceptiei, in functie de experienta subiectiva fata de stimulul perceput. In perceptiile vizuale intervin o serie de legi generale ale organizarii campului perceptiv: legea proximitatii elementele apropiate sunt percepute ca apartinand aceleiasi forme; 38

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

legea asemanarii elementele asemanatoare se grupeaza intr-o forma unitara; legea continuitatii elementele orientate in aceeasi directie tind sa se organizeze in aceeasi forma; legea simetriei figurile care au una sau doua axe simetrice sunt percepute mai usor; legea inchiderii perceptia are tendinta de a fi prinsa intr-o configuratie inchisa, bine delimitata. Perceptia este un proces selectiv care necesita distinctia dintre obiect si fondul de unde este luat. Aceasta distinctie se realizeaza usor in cazul contrastelor (de culoare, de miscare fata de elementele statice etc). Uneori obiectul poate deveni fond si invers, in functie de modificarile subiective sau obiective ale atitudinii perceptive; exemple spectaculoase ale acestei ipostaze sunt constituite de figurile duble sau chiar triple.Interesele influenteaza selectia perceptiva a obiectului de fond.
Un exemplu interesant referitor la selectivitatea perceptiei este oferit de urmatoarea situatie: dintr-un autocar coboara, in varful unui deal impadurit, niste pasageri. Unul dintre ei este pictor si va observa, la iesirea din autocar, bogatia culorilor peisajului. Un naturalist aflat langa el va fi impresionat de o specie de arbore mai putin intalnita, iar alaturi de cei doi, un inginer silvic va percepe indignat taierile clandestine de copaci.

Perceptiile subliminale demonstreaza

capacitatea organismului de a inregistra si

raspunde la stimuli care nu ating pragul senzorial. Ele atrag atentia asupra faptului ca omul este capabil de a procesa mai multa informatie decat poate el constientiza.
Un celebru experiment22 referitor la perceptiile subliminale este cel efectuat de Vicary in 1957. In pauza unui film se proiecta o reclama care recomanda publicului sa manance floricele. Vicary a introdus pe film si un mesaj: beti coca-cola, care insa dura prea putin pentru a putea fi receptat in mod constient. Cei care plecau de la film aveau ambele posibilitati: sa cumpere floricele sau coca-cola. Or, s-a inregistrat mai multe vanzari de coca-cola decat de floricele. Deci, perceptia subliminala si-a facut efectul. Experimentul a fost insa contestat prin faptul ca, desfasurandu-se vara, tendinta de cumpara bautura este mai mare decat cea de a lua floricele. In anii 80-90 a aparut o adevarata industrie a benzilor cu mesaje subliminale, menite a imbunatati aproape orice: stima de sine, relatiile cu semenii etc. Se apreciaza ca de pe urma ajutorului subliminal, in 1984 americanii au obtinut un beneficiu de peste 55 de milioane de dolari23. Uneori aceasta practica a fost utilizata si in scopuri nu tocmai corecte. De exemplu, in SUA, radioul a utilizat-o impotriva televiziunii, inserand in transmisiile lui mesajul Televiziunea este plictisitoare. De asemenea, s-a discutat despre influenta nefasta asupra adolescentilor a muzicii cu mesaje subliminale satanice care i-ar impinge pe acestia la sinucidere.

22 23

Cosmovici, p.113; Mielul Zlate, p. 161.

39

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Perceptiile extrasenzoriale constau in abilitatea de a primi informatii prin alte canale decat simturile obisnuite. Dintre manifestarile care implica acest fenomen psihic amintim: telepatia (capacitatea de a citi gandurile altei persoane si de a comunica cu aceasta), precognitia (capacitatea de a vedea sau a prezice evenimentele viitoare), clarviziunea (capacitatea de a obtine informatii despre evenimente care nu sunt detectabile prin simturile uzuale), psihokinezia (capacitatea de a misca obiectele prin puterea vointei, fara a le atinge). In context scolar fenomenul perceptiei este, de asemenea important, gandindu-ne la faptul ca evaluarea realizata de catre profesor nu este altceva decat efectul perceptiei despre elevii sai. Nu de putine ori, in conturarea unei perceptii realiste, cat mai aproape de adevar intervin o serie de factori perturbatori, toti activand in directia emiterii anumitor erori in evaluare. Cunoscand mecanismul acestor erori, un profesor va avea ocazia optimizarii propriei strategii didactice.

5. Aptitudinile si importanta lor in scoala


5.1. Inteligenta ca aptitudine generala
Cercetarea inteligenei reprezint unul dintre cele mai controversate subiecte ale tiinelor umane, abordarea acestui fenomen realizndu-se din multiple perspective i concretizndu-se n modele teoretice aparinnd diferiilor autori. Din punct de vedere etimologic, termenul provine din latinescul intelligentia care nseamn nelegere, pricepere. ns, complexitatea semantic a conceptului reiese din modul n care acesta a fost definit n istoria filosofiei i psihologiei.
Socrate i Platon considerau c inteligena i permite omului s neleag ordinea lumii i s se conduc pe sine nsui. Pentru Hegel, aceasta era un gardian al vieii psihice. Kant o vede n uniune cu sensibilitatea, numai din aceast ntreptrundere total izvornd cunoaterea. Descartes definea inteligena drept mijlocul de a achiziiona o tiin perfect privitoare la o infinitate de lucruri, iar Leibniz considera acest fenomen drept o expresie a efortului evolutiv al contiinei.

Dac filosofii au fost interesai mai ales de definirea i descrierea fenomenului, el aprnd n viziunile acestora, n general ca o calitate a ntregii activiti mintale, ca expresia organizrii 40

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv-motivaionale, la nceputul secolului al XX-lea, perspectiva psihologic a pornit de la msurarea acesteia, cutnd i perfecionnd instrumente a cror eficien s demonstreze ce se poate face cu ajutorul inteligenei. Modelele teoretice psihologice debuteaz astfel cu teoriile psihometrice care au cutat s neleag structura inteligenei obinnd informaii prin intermediul testelor. n viziunea psihometric, inteligena este definit operaional drept capacitatea de a rspunde ntrebrilor din testele de inteligen. n general, ea este privit ca abilitatea de a gndi abstract, sarcinile testelor concentrndu-se asupra unor capaciti mentale de tipul: analogiilor (Avocatul este pentru client ceea ce doctorul este pentru ), clasificrilor (Care cuvnt nu corespunde seriei: minge, robot, trenule, a se juca?) sau completrilor de serii (Ce numr urmeaz dup: 3, 6, 10, 15, 21, ?).
Alfred Binet a fost cel care a lansat domeniul testrii inteligenei. Psihologul francez a fost solicitat de ctre ministrul educaiei s conceap un test prin intermediul cruia s poat fi identificati copiii cu dificultati de nvare, pentru a li se crea un cadru instructiv special. n 1916 a fost realizat Scala de inteligen Stanford Binet, atunci cnd Lewis Terman, psiholog la Stanford University, a tradus n englez i a revizuit itemii creai n 1905 de ctre Binet i colaboratorul su, Theodore Simon. n 1936, David Wechsler, bazndu-se pe descoperirile lui Binet, a elaborat unele dintre cele mai utilizate teste de inteligen pentru aduli i copii. Iniial acestea trebuiau aplicate individual i interpretate de ctre un psiholog, ele fiind adaptate apoi pentru adminstrare n grup, utilizndu-se i astzi n educaie, recrutare de personal sau armat. Charles Spearman a observat c subiecii care rezolvau bine sarcinile corespunztoare unei capaciti mentale aveau tendina de a obine scoruri mari i la sarcinile care ilustrau celelalte capaciti. Astfel, calculnd diferenele ntre rspunsuri (prin intermediul unei strategii statistice create de el numit analiz factorial), a identificat existena unui factor comun g, responsabil pentru nivelul inteligenei i comun tuturor operaiilor mentale. Ulterior, factorul g a fost utilizat de cercettori pentru a demonstra baza genetic a inteligenei i pentru a scdea importana influenelor mediului i educaiei asupra coeficientului de inteligen. Psihologul american L.L. Thurnstone l-a contrazis pe Spearman, afirmnd c exist 7 factori ai inteligenei, pe care el i-a denumit abiliti mentale primare. Ei sunt: nelegerea verbal, fluena verbal, abilitatea spaial, abilitatea numeric, raionamentul general, memoria asociativ i viteza perceptiv. Raymond B. Cattell a vzut inteligena ca fiind o structur ierarhic subdivizat n dou tipuri: fluid i cristalizat. Capacitile fluide sunt raionamentul i rezolvarea problemelor, msurate prin teste de analogie, clasificri i completri de serii. Abilitile cristalizate, care deriv din cele fluide, includ vocabularul, informaiile generale i cunotinele din diferite domenii. Acestea din urm au tendina s se mbunteasc pe parcursul vieii. J. Paul Guilford, psiholog american, a creat n 1967 modelul structurii intelectului n The Nature of Human Intelligence, model ce propune 120 de factori care reies din combinaia a trei dimensiuni ale inteligenei: operaii, produse i coninuturi. Ulterior, Guilford a extins modelul la 150 de factori.

41

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Teoriile psihometrice se confrunt cu o serie de discordane, dintre care cea mai important aduce n prim plan influena culturii asupra capacitii de a rspunde la teste. Performana scorurilor poate depinde de familiaritatea subiectului cu tipul de test dat. Mai mult, P. M. Greenfield a artat faptul c acelai test poate msura capaciti diferite n diferite culturi. Astfel, au aprut teoriile cognitiv-contextuale care atrag atenia asupra influenelor culturale n msurarea inteligenei.
n 1983, psihologul american Howard Gardner propune existena a opt inteligene distincte, construind o teorie a inteligenelor multiple prin intermediul cercetrilor ntreprinse asupra proceselor cognitive, leziunilor cerebrale, indivizilor cu realizri excepionale i cogniiilor transculturale. Unele inteligene sugerate de Gardner coincid cu abiliti testate anterior de susintorii teoriilor psihometrice (cum ar fi cele logico-matematice sau cele verbale), altele ns sunt noi (de exemplu, inteligena muzical). O alt abordare care a avut n vedere aspectele cognitive i culturale ale inteligenei este cea a lui Robert J. Sternberg, propus n 1985 sub forma unui model triarhic (inteligena analitic, experienial i contextual) n lucrarea Beyond IQ: A Triarchic Theory of Human Intelligence. El susine c persoanele inteligente nu sunt doar acelea care pot executa multe sarcini cognitive repede i bine; inteligena ar rezulta mai degrab din capacitatea unui individ de a-i valorifica potenialul personal, axndu-se pe punctele forte i compensndu-i punctele slabe. Un aspect important al teoriei sale evideniaz abilitatea de a echilibra lumea intern cu cea extern prin intermediul experienei, fenomen ce include aplicarea informaiilor nvate anterior n situaii noi.

Att teoriile psihometrice, ct i cele cognitiv-contextuale caut s neleag inteligena n termeni de constructe mentale ipotetice, indiferent dac acestea sunt factori, procese cognitive sau interaciuni ale lor cu diverse contexte. Teoriile biologice prezint o abordare radical diferit, susinnd c adevrata nelegere a inteligenei se poate realiza doar identificnd bazele sale biologice.
Dintre studiile cele mai importante realizate asupra naturii biologice a performanelor intelectuale, amintim pe cele referitoare la emisfericitate (Jerre Levy i Roger Sperry), la undele cerebrale (Hans Eysenck) i la circulaia sangvin a creierului (John Horn).

Alte teorii au adus n prim plan ideea de dezvoltare a inteligenei. Studiile axate pe dezvoltarea cognitiv deriv din tradiia stabilit de psihologul elveian Jean Piaget care definete inteligena ca fiind o form superioar de adaptare la situaii noi, prin restructurarea datelor experienei. Aceast adaptare este rezultatul echilibrrii dintre asimilarea de informaii la scheme

42

Psihologia educatiei scheme.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

preexistente i acomodarea impus de noile informaii ce nu se potrivesc perfect cu vechile Multitudinea abordrilor referitoare la inteligen, precum i existena unor perspective teoretice foarte diferite atrag atenia asupra complexitii acestui fenomen psihic a crui definire devine astfel dificil. Totui, n ultimii ani, psihologii au acceptat ideea c, n general, inteligena este capacitatea de adaptare a unei persoane la diferite circumstane, adaptare ce poate avea loc ntr-o varietate de moduri. Un alt aspect la fel de discutat este cel al naturii ereditare a inteligenei. Dei este unanim recunoscut ideea c inteligena este un potenial psihologic, exist controverse privind modul de msurare al acestui potenial, rmnnd insuficient demonstrat influena altor factori asupra activrii lui.

5.2. Teoria inteligentelor multiple (Howard Gardner)


Howard Gardner este profesor de teoria cunoaterii i psihologie la Universitatea Harvard, precum i de neurologie la Facultatea de Medicin din Boston, S.U.A. Autor a sute de articole i a 23 de cri traduse n peste 20 de limbi, Gardner i demonstreaz i n prezent preocuprile interdisciplinare din domeniile psihologie, educaie i neurotiine. Contribuia sa major n cercetare este constituit de lucrarea care i fundamenteaz teoria despre inteligen, Frames of Mind. The Theory of Multiple Intelligences, aprut n 1983 i revizuit n 1993 (Multiple Intelligences: Theory in practice), 1999 (Intelligence Reframed: Multiple Intelligences for the 21-st Century) i 2006 (Multiple Intelligences. New Horizons)24. n teoria sa, Gardner atrage atenia asupra pericolelor educaionale, politice i culturale care rezult din considerarea inteligenei drept un construct unidimensional. Fidelitatea fa de aceast perspectiv este acompaniat de o viziune asupra educaiei pe care autorul a numit-o coala uniform, un sistem care valorizeaz doar raionamentul logico-matematic i capacitile verbale, adresndu-se numai unui anumit tip de minte, mintea unui viitor profesor de drept.
24

n limba romn au fost traduse cinci dintre crile lui Howard Gardner:

MINTEA DISCIPLINAT. EDUCAIA PE CARE O MERIT ORICE COPIL, DINCOLO DE INFORMAII I TESTE STANDARDIZATE, (Bucureti: Sigma, 2005); TRATAT DE RZGNDIRE. ARTA I TIINA RZGNDIRII NOSTRE I A ALTORA (Bucureti: All, 2004); MUNCA BINE FCUT. CND EXCELENA I ETICA I DAU MNA, (coautori Mihaly Csikszentmihalyi i William Damon), (Bucureti: Sigma, 2005); INTELIGENE MULTIPLE. NOI ORIZONTURI (Bucureti: Sigma, 2006); MINTEA UMAN. CINCI IPOSTAZE PENTRU VIITOR (Bucureti: Sigma, 2007);

43

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Gardner continu ironic: n msura n care mintea voastr funcioneaz diferit i nu muli sunt croii s fie profesori de drept cu siguran coala nu va fi dreapt cu voi25. Argumentul cel mai hotrtor al necesitii unei schimbri n modul de a percepe inteligena i rolul acesteia n formarea colar i profesional este dat chiar de ctre autor: Eu cred c n societatea noastr suferim de trei deformri pe care le-am poreclit superoccidentalizarea, supertestarea i superexcelena. Superoccidentalizarea implic a pune pe un piedestal unele valori culturale care dateaz din vremea lui Socrate. Gndirea logic i raionalitatea sunt importante; dar ele nu sunt singurele virtui. Supertestarea sugereaz o predispoziie de a ne concentra asupra acelor capaciti care se preteaz testrii. Senzaia mea este c evaluarea poate fi mult mai larg, mult mai uman dect este acum i c psihologii ar trebui s petreac mai puin timp clasificnd oamenii i mai mult timp ncercnd s-i ajute. Superexcelena este credina periculoas dup care toate rspunsurile la o problem dat se regsesc prin abordarea unei elite instaurate ca autoritate. Persoane cum erau cele de la Universitatea Harvard au fost aduse la Washington pentru a-l ajuta pe preedintele John F. Kenedy, cu aceast ocazie fiind lansat rzboiul din Vietnam.26 Viziunea nou este una pluralist, recunoscnd multe faete ale cunoaterii i acceptnd faptul c oamenii au stiluri cognitive diferite. Gardner consider c teoria inteligenelor multiple este mai uman i cu importante implicaii educaionale. Conform teoriei lui Howard Gardner, o inteligen este abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse care au importan n unul sau mai multe contexte culturale27. Rezolvarea problemelor permite unei persoane s abordeze o situaie n care trebuie atins un obiectiv, iar crearea unui produs cultural i ngduie acesteia s capteze i s transmit cunoatere sau s-i exprime concluziile, credinele sau sentimentele. Problemele variaz de la anticiparea unei mutri la ah pn la repararea unei cuverturi. Produsele pot fi teorii tiinifice, compoziii muzicale sau campanii politice de succes. Autorul a identificat opt inteligene distincte, printre criteriile de definire a acestora fiind i urmtoarele: 1. fiecare inteligen trebuie s aib o operaie identificabil, ea fiind activat de diverse tipuri de informaie prezent la nivel intern sau extern; de exemplu, un fundament al inteligenei

25 26
27

Howard Gardner, INTELIGENE MULTIPLE. NOI ORIZONTURI (Bucureti: Sigma, 2006), p.13;

Howard Gardner, INTELIGENE MULTIPLE. NOI ORIZONTURI (Bucureti: Sigma, 2006), p.33; Howard Gardner, FRAMES OF MIND: THE THEORY OF MULTIPLE INTELLIGENCES (New York: Basic Books, 1983), p. 56;

44

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

muzicale este sensibilitatea la relaiile ntre tonuri, n timp ce o parte a specificului inteligenei lingvistice este sensibilitatea la caracteristicile fonologice; 2. fiecare inteligen trebuie s fie susceptibil de a fi codificat ntr-un sistem de simboluri care transmite informaia; n inteligena muzical acesta este constituit de modul specific de notaie din cadrul partiturilor; 3. fiecare inteligen trebuie s aib o anumit localizare cerebral determinat; ntre sursele de obinere a informaiilor despre cele opt inteligene, mai amintim: cunotine despre dezvoltarea normal i dezvoltarea indivizilor dotai, informaii despre deteriorarea unor capaciti cognitive n cazul unei leziuni cerebrale, studii despre copii minune, savani, idioi sau copii autiti, prezentri interculturale ale cunoaterii, studii psihometrice incluznd examinri ale corelrilor dintre teste. Iniial, Gardner a identificat 7 inteligene, a opta fiind adugat ulterior (inteligena naturalist). Sunt nc discuii cu privire la identificarea celei de-a noua, inteligena spiritual. Inteligena logico-matematic presupune capacitatea de a utiliza raionamente inductive i deductive, de a rezolva probleme abstracte, de a opera cu modele, categorii i relaii, de a efectua operaii logice complexe. n aceeai msur, ea include i abilitatea de a calcula, de a lucra uor cu numere, de a ordona date. Este de natur nonverbal. Persoanele cu aceast inteligen au nclinaii ctre jocuri care necesit raionamente, ctre gndire n termeni de cauz i efect, ctre creare de ipoteze, ctre cutarea regularitilor specifice modelelor. Dei este specific matematicienilor, chimitilor, fizicienilor, contabililor, oamenilor de tiin, capacitatea de a emite raionamente are aplicabilitate n multe arii ale cunoaterii, ea putnd fi utilizat i n studii sociale, muzic, arhitectur etc. Albert Einstein este una dintre cele apte personaliti studiate de Gardner, el reprezentnd inteligena logico-matematic. Inteligena lingvistic presupune capacitatea de a folosi eficient cuvintele, oral sau n scris, incluznd abilitatea de a utiliza limbajul la nivel semantic, gramatical, fonetic sau stilistic. Copiii cu inteligen predominant lingvistic nva repede limba matern i limbi strine, citesc cu plcere, memoreaz uor poezii i scriu foarte corect. Persoanele cu aceast inteligen au un limbaj expresiv, sunt maestre ale conversaiei, observ cu acuratee nuanele de exprimare, compun cu uurin texte. Lor le plac ghicitorile i jocurile de cuvinte. Meseriile care solicit inteligena lingvistic sunt cele de: moderator, orator, politician, jurnalist, dramaturg, poet, editor, scriitor, avocat. Personalitatea reprezentativ pentru aceast inteligen studiat de Gardner este Thomas Stearns Eliot.

45

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Inteligena muzical se traduce prin performane n a crea, a interpreta i a aprecia muzica, ea presupunnd sensibilitate la sunete, att n sens senzorial (demonstrat de abilitatea de a auzi), ct i afectiv (prin capacitatea de a rspunde emoional la stimuli sonori). Persoanele cu acest inteligen au un sim ritmic deosebit, un auz melodico-armonic foarte bun, i nsuesc repede deprinderile de a citi sau scrie muzica, nva uor s cnte la un instrument, au o memorie muzical excepional i un auz intern bine dezvoltat; lor le place s compun i s interpreteze ntr-o manier personal, acordnd semnificaii complexe sunetelor. Dei ascult mereu muzic, le este greu s se concentreze ctre alte sarcini intelectuale dac au un fundal sonor. i intereseaz muzicalitatea poeziilor. Igor Stravinski este un bun reprezentant al inteligenei muzicale, el fiind studiat de ctre Gardner. Inteligena spaial este ilustrat de capacitatea de a forma un model mental al lumii utiliznd elemente spaiale, de a rezolva probleme spaiale i de a crea produse cu ajutorul imaginilor. Dei aceast inteligen utilizeaz cu precdere vzul pentru cunoaterea elementelor spaiale, pentru nevztori, sistemul tactil de percepie echivaleaz modalitatea vizual pentru vztori. Persoanele cu inteligen spaial au capacitatea de a percepe cu o deosebit acuratee culorile, liniile, formele, poziia i relaiile ntre elemente; ele au abilitatea de a gndi tridimensional, de a transforma percepiile i de a recrea aspecte ale experienei vizuale cu ajutorul imaginaiei; neleg foarte uor hrile, se orienteaz repede ntr-un spaiu necunoscut, gsesc ntotdeauna drumul de ntoarcere, i reprezint deseori ideile i explicaiile prin grafice sau desene. Aceast inteligen este specific pictorilor, sculptorilor, fotografilor, arhitecilor, cartografilor, proiectanilor, ahitilor. Howard Gardner propune pe Pablo Picasso ca reprezentant al inteligenei spaiale. Inteligena corporal-kinestezic presupune capacitatea unei persoane de a rezolva probleme i de dezvolta produse folosindu-i corpul n moduri sugestive i complexe. Ea aduce dup sine gndirea n micri i implic simul timpului i al coordonrii ntregului corp sau a minilor n manipularea obiectelor. Poate fi utilizat pentru a exprima o emoie (ca n dans), pentru a participa la un joc (ca n sport) sau pentru a realiza un produs (ca n realizarea unei invenii sau repararea unui obiect). Persoanele cu aceast inteligen i pot controla uor micrile corpului, sunt foarte ndemnatice, cos sau es bine, sunt buctari pricepui, tmplari buni; le place s danseze, s noate, sunt oameni activi, cu bun sensibilitate tactil, simt nevoia s se afle mereu n micare i reacioneaz fizic la tot ce-i nconjoar;

46

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Au nevoie de inteligen corporal-kinestezic: dansatorii, sportivii, meteugarii, chirurgii, mecanicii. Martha Graham este reprezentanta inteligenei corporal-kinestezice, conform lui Howard Gardner. Inteligena naturalist presupune nelegerea lumii prin intermediul mediului. Aceasta include capacitatea de a realiza distincii ntre diverse specii de plante sau animale, de a observa schimbri ale vremii, de a stabili relaii ecologice. Copiii cu inteligen naturalist nva cel mai bine prin contactul direct cu natura. Lor le place s lucreze i s-i petreac timpul n aer liber, s realizeze proiecte la tiine naturale cum ar fi observarea psrilor, alctuirea insectarelor, ngrijirea copacilor sau a animalelor. Biologii, ecologitii, fermierii, agricultorii apeleaz cel mai des la aceast inteligen. Un reprezentant al inteligenei naturaliste propus de Gardner este Charles Darwin. Inteligena interpersonal reprezint capacitatea de a cunoate i utiliza interaciunile cu cei din jur pentru atingerea unui anumit scop. Ea include abilitatea de a sesiza i evalua cu rapiditate strile, inteniile, motivaiile i sentimentele celorlali, de a distinge ntre diferite tipuri de relaii interpersonale i de a reaciona eficient la situaiile respective. Persoanele cu inteligen interpersonal sunt empatice, neleg cum funcioneaz oamenii, rezolv conflicte, lucreaz bine n grup, au abiliti de lider i reuesc s-i motiveze pe ceilali n vederea atingerii unor scopuri reciproc avantajoase, au capacitatea de a citi i interpreta inteniile ascunse ale celorlali. Printre meseriile care cer o inteligen interpersonal sunt cele de: profesor, director, administrator, vnztor, psiholog, avocat, preot, politician. Mahatma Gandhi reprezint inteligena interpersonal n viziunea lui Howard Gardner. Inteligena intrapersonal reprezint abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse prin intermediul cunoaterii de sine. Aceasta presupune o reprezentare corect a calitilor i defectelor proprii, contiina strilor interioare, a propriilor intenii, motivaii, dorine, precum i capacitatea de autodisciplin, autonelegere. Persoanelor cu inteligen intrapersonal le place s tie de ce fac un anumit lucru, apreciaz provocrile, tiu s se automotiveze, sunt introspective, contemplative, independente. Au nevoie de inteligen intrapersonal: psihologii, filosofii, teologii. Howard Gardner ilustreaz inteligena intrapersonal prin exemplul oferit de Sigmund Freud.

5.3. Implicaii educaionale ale teoriei lui Gardner


47

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Dei cele opt inteligene reprezint aptitudini ntr-o msur semnificativ independente unele de altele, fiecare rol cultural de o oarecare complexitate necesit combinaii ale acestora. Astfel, interpretarea violonistic presupune nu doar inteligena muzical, ci i dexteritate corporal-kinestezic, abiliti interpersonale valorificate n relaia cu publicul i inteligen intrapersonal pentru atingerea unui nivel deosebit n exprimarea muzical. Nu toi dispunem de ntreaga gam de inteligene. Pot exista diferite profiluri n interiorul crora unele inteligene se manifest mai mult, altele mai puin. Gardner evideniaz dou concepte recente care descriu aceste profiluri: tip laser i tip reflector. O persoan cu un profil laser recurge intens la una sau dou inteligene i alege de obicei s lucreze ntr-un domeniu n care acestea sunt valorizate i valorificate (Gardner ofer aici exemplul lui Mozart sau cel al lui Einstein). Profilul de tip reflector este caracteristic persoanelor care nu prezint doar o singur inteligen pregnant, ci care au fore intelectuale aproximativ egale n trei sau mai multe sfere. Existena unei anumite inteligene nu garanteaz n mod implicit i utilizarea ei. Ca orice factor de natur ereditar, o aptitudine se poate manifesta oricnd pe parcursul vieii sau niciodat n absena unui element activator. Mai mult dect att, exist posibilitatea valorificrii acesteia n scopuri mai mult sau mai puin constructive. O persoan cu inteligen matematic ridicat i poate folosi capacitile pentru a realiza experimente importante n fizica sau pentru a crea demonstraii matematice impresionante; dar ea i poate irosi aceste abiliti jucnd toat ziua la loterie sau nmulind n minte, fr rost, numere din zece cifre. n ceea ce privete impactul educaional pe care Gardner i l-a propus prin elaborarea Teoriei inteligenelor multiple a fost acela de substituire a colii uniforme printr-o coal centrat pe individ. n acest sens, autorul propune reformularea curriculum-ului din perspectiva nelegerii fiecrui copil, adaptndu-l stilurilor de nvare i profilurilor intelectuale ale elevilor. Popularitatea de care s-a bucurat noua viziune s-a manifestat mai ales n rndul educatorilor care vedeau n aceast perspectiv un punct de plecare al unei practici colare cu adevrat individualizate, rapiditatea cu care au fost preluate ideile i aplicate n practic surprinzndu-l chiar i pe iniiatorul lor. i astfel am citit sau auzit despre coli care au creat opt centre de studiu sau chiar clase, cte unul pentru fiecare inteligen, coli care au decis s se concentreze pe cte una din inteligenele neglijate, coli care predau obiectele de studiu n opt moduri; coli care aezau 48

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

mpreun toi elevii care aveau acelai tip de inteligen; coli care grupau elevii care nu prezentau un anumit tip de inteligen. Adevrul, bineneles era nimic din cele de mai sus sau toate cele de mai sus. Nu am scris ca un educator: nu tiu ndeajuns pentru a fi capabil s fac recomandri educaionale convingtoare.28 Dintre multitudinea de proiecte educionale care au derivat din teoria lui Gardner, unele au nregistrat succese n ceea ce privete mbuntirea rezultatelor colare. Amintim aici pe Mindy Kornhaber i colegii ei care au iniiat proiectul SUMIT (coli care Utilizeaz Teoria Inteligenelor Multiple). Echipa de cercetare a studiat un grup de 42 de coli care au folosit teoria lui Gardner timp de trei ani. Un procentaj de 78% dintre aceste coli au raportat rezultate superioare la testele finale standardizate. De asemenea, 80% din coli au evideniat performane mai bune la elevii cu dificulti n nvare i o participare mai mare a prinilor n activitile educative. Alte iniiative educative sunt reprezentate de Proiectul Spectrum, coordonat de o serie de cercettori de la Harvard implicai n Proiectul Zero 29, care ilustreaz o ncercare inovativ de a msura profilurile inteligenelor i stilurile de lucru ale copiilor mici. Mai departe, coala opional pentru clasele primare Key School, devenit ulterior Key Learning Community s-a dovedit a fi un success remarcabil. Unul dintre principiile sale fondatoare este convingerea c fiecrui copil trebuie s i se stimuleze n fiecare zi inteligenele multiple. Astfel c fiecare elev particip regulat la activiti de calcul, muzic, corporal-kinestezice, n afar de curriculum-ul centrat pe teme, care cuprinde informarea standard i diverse materii. n cele din urm, abordarea Arts PROPEL, realizat n 1985 cu ncurajarea i susinerea Departamentului de Arte i tiine Umaniste al Fundaiei Rockefeller, a Serviciului de Testare a Educaiei i a Universitii Harvard (prin acelai Proiect Zero), i-a propus drept obiectiv multianual, a elabora un set de instrumente de evaluare care ar putea s documenteze nvarea artistic pe perioada ultimilor ani din coala elementar i din liceu. * n concluzie, conceptul de inteligene multiple a oferit baza dezvoltrii curriculare n nvmntul preuniversitar, printre avantajele acestei abordri numrndu-se: crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor i pentru obinerea performanelor de ctre acetia,
28
29

Howard Gardner, INTELIGENE MULTIPLE. NOI ORIZONTURI (Bucureti: Sigma, 2006), p. 64; Este vorba despre proiectul prin intermediul cruia Howard Gardner i-a elaborat ntreaga teorie, proiect fondat n 1967 la coala de Educaie de la Harvard de ctre Nelson Goodman, filosof recunoscut n lumea universitar datorit interesului acestuia pentru estetic i art. Scopul proiectului a fost nc de la nceput educaia n art. Goodman a fost sceptic n ceea ce privete baza de cunotine existente n acest domeniu i a denumit acest proiect ZERO. Era punctul de la care se pleca.

49

Psihologia educatiei evaluarea elevilor.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

realizarea conexiunilor ntre diverse arii curriculare i realizarea unei alternative viabile n

6. Rezolvarea conflictelor in context educational


6.1. Delimitari conceptuale
In contextul scolii actuale, conceptul de rezolvare a conflictelor delimiteaza o multitudine de aplicatii. Important de retinut este faptul ca, avand la indemana instrumentele de prevenire si rezolvare a conflictelor, precum si cele referitoare la tehnicile de inducere a compliantei, munca unui profesor va capata noi si puternice semnificatii. Un conflict interpersonal este o situatie in care doua sau mai multe parti (persoane, grupuri, comunitati) aflate in interdependenta sunt (sau doar se percep) diferite sau chiar incompatibile la nivelul trebuintelor, scopurilor, valorilor, trasaturilor de personalitate, incompatibilitate ce produce o stare de tensiune ce se cere descarcata. Ceea ce se remarca este tendinta oamenilor de a sustine o reprezentare limitata asupra conflictului, ce face trimitere la forma sa violenta. In realitate, termenul include manifestari foarte complexe, in care ideea de agresivitate poate fi sau nu prezenta. Se vorbeste despre un principiu al reciprocitatii atunci cand ne referim la existenta unui conflict. Conform acestuia, este suficient ca una dintre parti sa fie in conflict pentru ca el sa es

50

Psihologia educatiei perceptiei lui doar de catre una dintre parti.

lect.univ.drd. Dorina Iusca

existe. Din acest motiv, exista posibilitatea ca un conflict sa se declanseze doar la iluzia

Un exemplu care demonstreaza principiul reciprocitatii este urmatorul30: Alex, prietenul Sandei pleaca in week-end cu acelasi tren in care urca si Jeni, fosta lui prietena. Sanda este convinsa ca au fost intelesi si, ca atare, la intoarcerea prietenului, se poarta cu el de parca infidelitatea a fost comisa. Ulterior, starea de ostilitate a Sandei va declansa conflictul, chiar daca aceasta nu a avut o baza reala pentru a exista, iar Alex nestiind despre ce este vorba.

6.2. Surse si tipuri de conflicte


Dintre multitudinea de surse responsabile pentru aparitia si dezvoltarea conflictelor, selectam: diferentele de opinii, atitudini, valori, nevoi, gusturi, trasaturi;
Eu cred ca regimul comunist a facut bine oamenilor, incepe unul. Cum? Nu este adevarat!, raspunde celalalt. Femeile la volan sunt o calamitate. Nu este adevarat, femeile sunt mai prudente si mai civilizate.31

comunicarea absenta sau defectuoasa;


Fraze precum Nu vreau sa mai aud nimic. M-am saturat!, Ma scuzi ca am vorbit cu obiectele demonstreaza faptul ca intreruperea sau ignorarea mesajului unei persoane pot constitui surse ale conflictelor.

lezarea stimei de sine minimalizarea succeselor sau a realizarilor majore ale unei persoane, precum si critica sistematica a modului in care aceasta aindeplinit o activitate pot deveni, cu usurinta factori de tensiune ce vor declansa un conflict; comportamentele neadecvate agresivitatea, lipsa de adecvare a conduitei la situatiile sociale (hohote de ras la o inmormantare, zambetul larg cand cineva se plange ca si-a pierdut locul de munca) pot aduce dupa sine comportamente irationale exprimate prin conflict. Exista mai multe tipuri de conflicte, ele fiind clasificate dupa diverse criterii. Dintre acestea, amintim criteriul aparentei, in functie de care deosebim intre: conflictul manifest (ale carui cauze sunt evidente si recunoscute de catre persoanele aflate in conflict) si conflictul nemanifest (deseori avand surse neconstientizate sau interpretate eronat de catre indivizii implicati in conflict).
30 31

Ana Stoica-Constantin, 2004, Conflictul interpersonal, Editura Polirom, Iasi, p. 21; idem, p. 24;

51

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Nora isi ajuta soacra sa pregateasca o masa festiva si tocmai a aranjat un platou cu prajituri. Soacrei nu-i place cum arata acesta si-si manifesta nemultumirea. De fapt, soacra era suparata pentru ca tinerii nu urmau sa participe la masa festiva, avand alt program.

Dupa criteriul nivelului, avem de a face cu urmatoarele tipuri de conflicte: disconfortul cea mai usoara forma a conflictului; persoana in cauza are sentimentul ca ceva nu este in ordine, insa deseori nu comunica despre aceasta stare, nefiindu-i limpede inca ce se intampla; incidentul supranumit si furtuna intr-un pahar cu apa, este un conflict neprevazut, ce consta cel mai adesea intr-un schimb scurt si intens de cuvinte sau gesturi suparatoare; ecoul sau este de scurta durata, avand un caracter situational; neintelegerea este o discrepanta intre sensul tranmis si cel receptat; multe conflicte au loc deoarece fiecare dintre interlocutor poate intelege altceva, fenomen ce poate duce la disensiuni pornite de la fapte neancorate in realitate; tensiunea similara cu disconfortul, dar mult mai intensa, este forma de conflict in care are loc schimbarea atitudinii fata de o persoana, in mod constant si fara echivoc, insotita eventual de opinii fixe; situatia prezinta un potential exploziv; criza manifestarea cea mai grava a conflictului, incluzand violenta verbala sau fizica, comportamentul scapand de sub controlul rational.

6.3. Ascultarea activa si asrtivitatea ca strategii de prevenire a conflictelor


Ascultarea activa este o tehnica de conversatie prin care comunicam celui care vorbeste semnificatia pe care o acordam mesajului sau. Scopurile ascultarii active sunt: de informare: aflarea adevaratului motiv al supararii; de suport emotional: de linistire, sustinere a celuilalt; de reducere a agresivitatii verbale. Asertivitatea este apararea/ sustinerea/ cererea propriilor drepturi fara a nega drepturile celor din jur. Asertiunea-Eu este o fraza prin care se incepe rezolvarea unui conflict. Ea arata in mod impersonal ce ma incomodeaza intr-o situatie, ce efecte are asupra mea si cum as vrea eu sa fie. 52

Psihologia educatiei
Exemple de Asertiuni-Eu:

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Cand primesc observatii in fata clientilor ma simt foarte umilit, pentru ca ei ma vad in postura de subordonat. As dori sa nu mai fiu pus in aceasta situatie. Cand sunt intrerupt, sunt derutat, pentru ca imi pierd firul ideilor. As vrea sa fiu lasat sa vorbesc pana la capat. Cand nu sunt bine platit, fac datorii / ma simt exploatat pentru ca nu castig cat mi se cuvine. As dori ca munca mea sa fie apreciata corect.

Bibliografie selectiva
Cosmovici, A., 1996, Psihologie general, Editura Polirom, Iai; Cosmovici, A.; Iacob, L., 1998, Psihologie colar, Editura Polirom, Iai; Crahay, Marcel, 2009, Psihologia educaiei, Editura Trei, Bucureti; Creu, Tinca, 2009, Psihologia vrstelor, Editura Polirom, Iai; Gardner, H., 2006, Inteligene multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, Bucureti; Goleman, Daniel, 2001, Inteligena emoional, Editura Curtea Veche, Bucureti; Golu, P., 2001, Psihologia nvrii i a dezvoltrii, Editura Humanitas, Bucureti; Jurcu, N., 1999, Psihologie colar, Editura U. T. Press, Cluj-Napoca; Maslow, A.H., 2007, Motivaie i personalitate, Editura Trei, Bucureti; Negret-Dobrior, I.; Pnioar, I.O., 2005, tiina nvrii, Editura Polirom, Iai; Pnioar, Ion-Ovidiu, 2006, Comunicarea eficient, Editura Polirom, Iai; Potolea, D.; Neacu, I. ; Iucu, R.; Pnioar, I.O., 2008, Pregtirea psihopedagogic, Editura Polirom, Iai; Roca, Al.; Zorgo, B., 1972, Aptitudinile, Editura tiinific, Bucureti; Slvstru, D., 2004, Psihologia educaiei, Editura Polirom, Iai; Sternberg, Robert J., 2005, Manual de creativitate, Editura Polirom, Iai; 53

Psihologia educatiei

lect.univ.drd. Dorina Iusca

Stoica-Constantin, 2004, Conflictul interpersonal, Editura Polirom, Iasi. Stoica-Constantin, Ana, 2004, Creativitatea pentru studeni i profesori, Editura Institutul European, Iai; chiopu, Ursula, 2008, Psihologia modern, Editura Romnia Press, Bucureti; Zisulescu, tefan, 1971, Aptitudini i talente, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti; o Zlate, M., 2006, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iai;

54