Tema 2: Afectivitatea in adolescenta (activitate de seminar)

In cursul 5 gasiti impresii, ganduri, emotii, nevoi descrise de adolescenti. Pornind de la

cazul unuia dintre adolescenti, desprindeti implicatiile practice legate de modul in care
acestia ar trebui abordati.

Voi analiza in cele ce urmeaza marturia Clarei (16 ani):

„Suntem tineri şi prin urmare lipsiţi de experienţă. Nu ne interziceţi să gândim şi să ne
exprimăm părerea. Şi chiar dacă nu am spune nimic corect, doar faptul că încercăm să ne
implicăm ar trebui să vă mişte. Nu aruncaţi din start propunerile noastre şi nu ne exilaţi ca şi
cum n-am şti nimic. Într-o vreme nici voi nu ştiaţi nimic.”

Printre multele aspecte pe care le implica dezvoltarea identitatii in adolescenta, se numara si

acela al increderii si stimei de sine.
Principalele figuri autoritare din viata unui adolescent sunt reprezentate de parinti si profesori.
Acestia pot constitui modele de viata si inspiratie in alegerea traseului in viata pentru acestia,
sau dimpotriva, exemple negative si de evitat. Majoritatea adultilor au amintiri din perioada
adolescentei despre cum un parinte/profesor i-a agresat verbal sau emotional, sau a fost prea
autoritar, sau s-au simtit umiliti, ignorati si neintelesi. Aceasta realitate arata cat de puternic
este impactul pe care il produce gestionarea defectuoasa a interactiunilor cu adolescentii.
Acestia sunt cel mai adesea persoane fragile emotional, care au nevoie de sprijin, empatie,
validarea propriilor emotii si incurajare in luarea celor mai bune decizii pentru viitorul lor.
Chiar si aceia in aparenta puternici si siguri pe ei mascheaza uneori o viata interioara intensa,
macinata de frustrari, nesiguranta si cu o mare nevoie de apropiere sufleteasca.
Intr-adevar, lipsa de experienta inerenta acestei perioade, nu justifica din partea figurilor
adulte din viata unui tanar un comportament autoritar, care sa le dicteze acestora existenta,
atat in ceea ce priveste lucruri minore, cat si a deciziilor majore.
Concret, pentru a incuraja autonomia, exprimarea libera a opiniilor si nevoilor, profesorii ar
trebui sa le acorde elevilor ocazia de a se exprima macar ocazional liber in cadrul orelor.
Adolescentii isi pot exprima opinia relativ la dificultatea lectiei predate, la volumul temelor, la
utilitatea in practica a cunostintelor predate, sau pur si simplu daca acestea li se par
interesante sau nu. Sustinand astfel de comportamente, profesorii creeaza un mediu in care
elevii se simt in siguranta, ascultati, si isi pot manifesta inclusiv creativitatea, dand sugestii
despre cum materia ar putea fi predata intr-un mod mai eficient pentru ei.
Profesorul poate si este recomandat sa discute individual cu elevii in afara orelor de curs (sau
in cadrul orelor de dirigentie), in special cu aceia care par sa se confrunte cu diverse dificultati
legate nu atat de materia respectiva, cat in celelalte aspecte ale vietii lor. Un sfat bun si
oportun din partea profesorului, poate constitui un imbold important in depasirea unor
momente dificile. Chiar simplul fapt ca acesta a aratat interes si empatie pentru problemele
adolescentului, ii poate oferi acestuia o stare de confort emotional cu implicatii pozitive pe
mai multe planuri.
Profesorul poate oferi anumite exemple de viata sau pune anumite intrebari cheie, care il pot
ajuta pe tanar sa gaseasca un raspuns sau o solutie la o problema importanta din viata lui.
Este esential ca aceasta atitudine empatica si constructiva din partea profesorului sa se
manifeste mai ales in acele situatii delicate in care adolescentii au comportamente agresive,
teribiliste, sau depresive, lipsite de speranta si incredere in sine. Adica la aceia ale caror
manifestari reprezinta un strigat dupa ajutor.