MEDITAŢII CU MARILE PUTERI COSMICE – RELATAREA FLORICĂI STEVA

În octombrie 2001 m-am hotărât să efectuez un TAPAS de adorare a Marilor Puteri Cosmice,
cu o durată de zece luni, astfel încât fiecăreia să îi consacru câte o lună de practică spirituală.

TAPAS-ul cuprindea zilnic o meditaţie de 30 de minute (LAYA YOGA) cu MANTRA şi/sau

YANTRA respectivei Mari Puteri Cosmice, dar nu acest lucru era esenţial, ci faptul că fiecare
zi era pusă sub semnul Marii Puteri Cosmice pe care o adoram atunci. În tot ceea ce făceam
mă raportam la Ea, o invocam, îi puteam aduce ofrande etc. Cam aceasta era ideea de la care
plecam, însă nu prea ştiam cum să mă raportez, în meditaţiile zilnice, la Marile Puteri
Cosmice în aşa fel încât să le pot percepe mesajele, să realizez comunicarea şi comuniunea cu
ele.

Ca de obicei, l-am rugat în subtil pe Grieg să mă înveţe cum să fac. Mi-a sugerat să
vizualizez YANTRA Marii Puteri Cosmice căreia îi consacram meditaţia cu sentimentul că
mă aflu chiar în prezenţa ei şi cu o deschidere totală pe ANAHATA CHAKRA şi mai ales pe
AJNA CHAKRA, să urmăresc resorbţia mea în Inima acesteia, astfel încât să devin una cu
ea.

Aşa am şi făcut. Practicând în felul acesta, acordul meu rezonant cu ele, care apărea adesea,
căpătase un caracter mai special. Nu era un proces în trepte, cu stări intermediare, ci se
realiza fulgerător, ca şi cum ar fi mers direct la esenţă. Dialogurile cu ele mă uimeau mereu.
Pare de necrezut, şi totuşi, Marile Puteri Cosmice sunt foarte aproape de noi şi ne răspund la
orice întrebare înţelept pusă şi la orice cerere-dorinţă benefică. Astfel, adesea îmi revelau
esenţialul din ele sub aspectul care îmi era necesar sau accesibil atunci, sau îmi răspundeau
la întrebări.

Uluitoarele răspunsuri ale Marilor Puteri Cosmice la întrebările mele simple mă

nedumereau câteodată. Le simţeam ca pe nişte iniţieri acordate mie, prin Graţia lor. Chiar
dacă uneori nu le pricepeam prea bine sau nu-mi venea a crede că cele ce-mi spuneau
despre mine erau adevăruri, ştiam că iniţierile pe care le primeam de la ele vor lucra în mine
treptat, pe nesimţite şi îşi vor arăta roadele atunci când le va veni vremea.
 KAMALATMIKA

Am continuat TAPAS-ul, ultima lună fiind consacrată Marii Puteri Cosmice

KAMALATMIKA. În meditaţiile de adorarea Marii Puteri Cosmice KAMALATMIKA
simţeam cu atâta putere prezenţa lui Dumnezeu în tot ce mă înconjura, încât am îndrăznit să
o întreb: „Tu eşti aceea care mă vei duce la Dumnezeu?”. Ea mi-a răspuns: „Tu eşti în
Dumnezeu!”.

După această meditaţie au urmat altele, pe care le voi reda într-un tot unitar. În aceste
meditaţii, KAMALATMIKA mă învăţa cum să-l găsesc pe Dumnezeu. Ceea ce îmi spusese
ea: „Tu eşti în Dumnezeu”, erau pentru mine cuvinte greu de înţeles. Simţind aceasta, într-o
meditaţie mi-a spus, deodată, cu o intonaţie atât de fină şi de armonioasă, încât mi-au dat
lacrimile: „Este atât de simplu să fii în Dumnezeu, atât de uşor şi atât de frumos!”.

Am fost cutremurată de cuvintele ei. Cu lacrimi, am întrebat-o: „Ce trebuie să fac pentru
asta?”. „Nimic”, mi-a răspuns ea. „Cum nimic?”, am întrebat-o eu disperată. „Totul vine de
la sine”, a răspuns ea. M-a impresionat cât de dulce şi de suav vorbea. Vorba ei era o
încântare, era ca un cântec.
Am întrebat-o din nou cum să fac să-l aflu pe Dumnezeu cel Tainic din mine. Mi-a răspuns:
„Pătrunde în Inimă.” „Te rog, vino cu mine”, am spus. A venit, o simţeam de parcă mă ţinea
de mână. Şi totuşi, eu nu percepeam acel „ceva” tainic şi misterios. În schimb, după un timp,
am început să-l percep intens pe Dumnezeu în afara mea, în tot ce mă înconjura. Până şi
aerul pe care îl respiram era Dumnezeu.

Atunci KAMALATMIKA mi-a spus: „Vezi, Îl percepi pe Dumnezeu în afara ta atât de

intens! Să ştii că El există la fel şi în tine. Tu nu eşti separată de nimic, eşti una cu tot ce te
înconjoară, iar Dumnezeu este pretutindeni, în afara ta şi înlăuntrul tău.”

Totuşi, eu simţeam ceva, ca un strat foarte fin, care mă separa de El. Şi KAMALATMIKA mi-
a spus iar: „Acest strat pe care tu îl simţi este iluzoriu, este în mintea ta. Acest strat te face să
nu «observi», să nu-l «vezi» pe Dumnezeu în tine. Înlătură-l, dă-l la o parte, topeşte-l!”.

Am rugat-o: „Învaţă-mă ce să fac pentru ca să-l topesc!”. A spus: „Nu trebuie să faci ceva
anume, ci numai să te deschizi faţă de Dumnezeu!”.

Tot nu am înţeles clar şi atunci ea mi-a spus: „Dragostea ta pentru Dumnezeu trebuie să
devină extrem de intensă, de arzătoare. Atunci ea va topi stratul iluzoriu care te desparte de
Dumnezeu”.

În final, am primit de la ea un dar minunat. Am simţit brusc, fulgerător, prin Graţia lui
Kamalatmika, prezenţa tainică şi tulburătoare a Sinelui ca fiind însăşi fiinţa mea întreagă.

În acest fel Sinele, Dumnezeu, Iubitul, mi se revela uneori pentru câteva clipe, apoi se
ascundea din nou, iar întunericul care urma luminii mi se părea chinuitor. Atunci când eram
în întuneric mă temeam că nu voi mai avea parte din nou de lumină, că nu-l voi mai simţi,
poate, niciodată pe Dumnezeu. Dar acum ştiu că El este, a fost şi va fi întotdeauna cu mine,
iar acest sentiment este pentru mine împlinirea.

Fragment din cartea Drumul spre Divina Lumină de Florica Steva, publicat online la adresa:
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7265