TEORIA SI CONSTRUCTIA

NAVEI

CURS 1
III NTMF
 GEOMETRIA NAVEI
Nava este un corp plutitor, etans, de o constructie speciala, având forma,
rezistenta structurala, calitati nautice si echipament care sa-i permita navigatia si
utilizarea în siguranta pentru transportul de marfuri, pescuit oceanic, misiuni
militare, cercetari stiintifice, lucrari tehnice ori pentru activitate portuara având
un mijloc propriu de propulsie sau fiind remorcat de alta nava.
Corpul navei este considerat un solid rigid cu geometrie complexă. Forma
exterioară a corpului navei nu corespunde cu nici o figură geometrică regulată.
Calitatile nautice ale navei sunt determinate de forma si caracteristicile
corpului navei. Pentru a aprecia calităţile nautice ale navei trebuie să studiem
forma acesteia, formă care se studiază prin suprafaţa corpului teoretic.
Orice nava trebuie sa dispuna de certificat de constructie, de siguranta si
nationalitate, eliberate de portul de înregistrare.
Actele sunt în majoritate eliberate de societatea de clasificare, Autoritatea
Navala Româna (ANR), care supravegheaza constructia si exploatarea navei.
Corpul navei sau coca cuprinde două părţi:
-partea imersă numită carenă sau operă vie
-partea emersă situată deasupra nivelului apei, numită operă moartă.

Carena suportă presiunea apei în toate punctele ei exterioare; rezultanta

componentelor verticale ale acestor forţe, pentru întreaga suprafaţa a carenei,
constituie efectul forţei lui Arhimede ce acţionează de jos în sus, echilibrând nava.

Opera moartă asigură navei o rezervă de împingere, sau rezervă de flotabilitate,

care-i dă posibilitatea de a pluti, chiar dacă apar cauze exterioare care tind să-i
modifice starea de echilibru.

Fig.1. Corpul navei

1- prova
2- suprastructura prova- teuga sau castel prova
3- castel central
4- ruf – nu se extind din bord in bord
5- suprastructura pupa- duneta sau castel pupa
6- pupa
7- parapet
8- balustrada
9- borduri
10- fund
11- guri de magazie
12- rama longitudinala a gurii de magazie
13-rama transversala a gurii de magazie
14- etrava
15- etambou
16- punte Fig.2. Partile principale ale navei
1. Plane de proiectie
Suprafaţa corpului teoretic este considerată, la navele cu corp metalic,
suprafaţa interioară a învelişului exterior, care se poate reprezenta grafic pe trei
plane principale de proiecţie.

Fig.3. Plane de proiectie

Fig.4. Reprezentarea navei in cele 3 plane de proiectie
 Planul diametral P.D. este un plan vertical longitudinal care împarte
corpul navei în două părţi simetrice. Privind în sensul de mişcare al navei,
aceste părţi sunt (fig.):
- babordul Bb, situat în partea stângă a planului diametral;
- tribordul Tb, situat în partea dreaptă a planului diametral.
Toate navele au la extremităţi forme foarte fine, pentru a micşora rezistenţa
la înaintare.
Intersecţia planului diametral cu elementele de structură din prova navei se
numeşte linia provei sau linia etravei care poate avea forme diferite (dreaptă,
frântă, curbă cu sau fără bulb). Etrava este construcţia de rezistenţă care închide
nava la extremitatea anterioară.
Intersecţia planului diametral cu elementele de structură din pupa navei
se numeşte linia pupei sau linia etamboului care poate avea diferite forme,
determinate de: destinaţia navei, tipul propulsorului şi tipul organului activ al
instalaţiei de guvernare. Etamboul este construcţia de rezistenţă care închide
nava la extremitatea posterioară.
Intersecţia planului diametral cu faţa superioară a chilei se numeşte
linia chilei care poate fi dreaptă sau înclinată. Chila navei este şirul de table a
învelişului fundului din dreptul planului diametral.
Intersecţia planului diametral cu faţa inferioară a învelişului punţii se
numeşte linia punţii în plan diametral şi prezintă o curbură denumită selatura
punţii în plan diametral.
 Planul transversal al cuplului maestru este un plan transversal,
vertical care trece prin secţiunea maestră şi împarte corpul navei în două parţi
nesimetrice (fig.1.1):
-prova Pv, extremitatea anterioară în formă de pană pentru a despica
mai uşor apa este orientată în sensul normal de deplasare a navei;
-pupa Pp, extremitatea posterioară cu forme subţiate pentru a permite
montarea şi funcţionarea cârmei şi propulsorului este orientată în sensul opus
deplasării normale a navei.
Secţiunea maestră ¤,denumită şi cuplul maestru, este secţiunea
transversală de arie maximă a navei. De regulă, secţiunea maestră este dispusă
la jumătatea lungimii teoretice a navei.
Intersecţia planului transversal al cuplului maestru cu faţa superioară
a învelişului fundului se numeşte linia fundului în plan transversal şi poate avea
diferite forme( dreaptă, curbă, în V etc.).
Intersecţia planului transversal al cuplului maestru cu faţa inferioară a
învelişului punţii se numeşte linia punţii în plan transversal al cuplului maestru
şi prezintă o curbură denumită selatura punţii în plan transversal, cu rolul de a
permite scurgerea apei de pe punte în afara bordului.
Intersecţia planului transversal al cuplului maestru cu faţa interioară a
învelişului lateral al navei se numeşte linia bordului în plan transversal al
cuplului maestru care poate fi verticală sau înclinată.
 Planul plutirii PL este un plan orizontal, longitudinal, care coincide
cu suprafaţa liberă a apei liniştite şi împarte corpul navei în două părţi
nesimetrice:
- partea imersă sau carena ;
- partea emersă
Intersecţia planului plutirii cu faţa interioară a învelişului lateral al
navei se numeşte linia bordului în planul plutirii .

Planul de bază PB este un plan auxiliar, longitudinal, orizontal care

trece prin punctul obţinut din intersecţia PD, ¤ şi linia chilei.
Urmele PB în PD şi ¤ sunt drepte orizontale (longitudinală şi
transversală), poartă denumirea de linii de bază LB (fig.4).
1–plan longitudinal;
2-plan transversal;
3-linia puntii (selatura);
4-linia chilei;
5-linia etravei;
6-linia etamboului;
7-opera vie;
8-opera moarta;
9-plan de plutire (linia de plutire);
10- linia de apa;
11sector prova tribord;
12- sector prova babord;
13-sector pupa tribord;
14-sector pupa babord.

Fig.5. Plane de proiectie