UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICĂ
DEPARTAMENTUL: INGINERIA ŞI MANAGEMENTUL SISTEMELOR
TEHNOLOGICE DROBETA - TURNU SEVERIN

PROIECT LA DISCIPLINA

Manevra Navei

Temă: Elicea cu pas reglabil.

Nume şi prenume student:

GANȚOLEA ALEXANDRU-
MARIUS
Specializarea:Navigație și
Transport Maritim și Fluvial,
Anul IV Semestrul II

Elicea cu pas reglabil.

Principalele elemente componente ale unei elice

Elicele sunt propulsoarele reactive ce au luat naştere ca urmare a schimbării montării zbaturilor din
poziţie perpendiculara pe planul roţii în poziţie înclinată (fig. 10.2.a ) şi ca urmare a dispunerii roţii
înspre pupa navei. În fig. 10.2.b este reprezentată o elice compusă din patru pale 1 fixate pe un butuc
comun 2. Axele de rotaţie ale elicelor sunt situate în direcţia de înaintare a navei.

Marginea palelor elicelor ce taie vâna de fluid se numeşte muchie de atac sau de intrare, iar
marginea prin care elicea iese din vâna de fluid se numeşte muchie de fuga, de ieşire sau de scurgere,
în funcţie de sensul de rotire al arborelui portelice. Muchia de atac a palei de elice (la marşul navei
înainte) devine muchie de scurgere(la marşul navei înapoi). Pentru a înţelege mai bine legile
mecanice de funcţionare a unui propulsor prin reacţiune, precum şi pentru a stabili relaţii principale
între forţele ce iau naştere pe propulsor, dimensiunile sale şi viteza curentului, trebuie studiată
mişcarea fluidului curgând cu viteza V, provocată de rotirea propulsorului considerat fix.

Se consideră cunoscută secţiunea curentului F în regiunea propulsorului. Pentru o elice,

secţiunea va fi un cerc cu diametru egal cu diametrul elicei. Dimensiunea axială a propulsorului se
considera egală cu zero. În figura 10.3.a este reprezentată vâna curentului înainte şi în spatele
propulsorului. Dreptele BC şi B1C2 închid suprafaţa în interiorul căreia vitezele se modifică. Vitezele
particulelor de apă în interiorul vanei sunt mai mari decât în afară. La o distanţă mare înaintea
propulsorului viteza curentului este egală cu V (fig.10.3.b). Odată cu apropierea de discul
propulsorului vitezele particulelor de apă cresc neîncetat atingând în dreptul propulsorului valorile V0
+ V1 apoi, odată cu depărtarea, vitezele continuă să crească până unde încetează comprimarea
atingând valoarea maximă V0 + V2. Valorile presiunilor şi repartiţia lor înaintea şi în spatele
propulsorului sunt reprezentate în (fig.10.3.c). Cu mai mult înaintea propulsorului presiunea este
egală cu P0 şi odată cu apropierea discului propulsorului, presiunea în vâna de fluid scade până la
valoarea P1, imediat înaintea propulsorului. La trecerea vânei prin discul propulsorului presiunea face
un salt de la valoarea P1 la valoarea P2, salt de presiune provocat de existenţa sursei de energie. Într-
un propulsor real acest salt de presiune devine posibil datorită prezenţei pereţilor duri ai palelor.
Diferenţa P2 – P1 determină împingerea provocată de propulsor. Înapoia discului propulsorului, odată
cu creşterea continuă a vitezei, presiunea P2 va scade treptat până la valoarea nominală iniţială P0
Prin aplicarea teoremei cantităţilor de mişcare a lichidului ce trece prin secţiunea propulsorului F se
determină creşterea cantităţii de mişcare în unitatea de timp:

Conform teoremei lui Euler diferenţa cantităţii de mişcare a lichidului care trece în unitatea de
timp prin secţiunile terminale ale unei vâne, este egală cu rezultanta forţelor ce acţionează pe
porţiunea delimitată a vânei:

Elicele cu pale orientabile (E.P.O.)

Randamentul optim al unui propulsor este realizat în funcţie de puterea aplicată, turaţia şi
caracteristicile elicei. Una din caracteristicile principale ale unei elice este pasul relativ (hidraulic) a
cărui mărime este un element important în proiectarea elicelor în condiţiile unui motor de propulsie
dat, pentru o navă de o anumită capacitate de transport şi pentru un anumit regim de funcţionare
(navigaţie). Pentru eliminarea folosirii unei elice necorespunzătoare în condiţii grele de navigaţie
(valuri, vânt, furtună, etc.) precum şi pentru inversarea sensului de marş a fost necesară proiectarea şi
construirea elicelor ce au posibilitatea reglării pasului, care pot funcţiona tot timpul la randamente
optime în condiţii diferite.

Elicele cu pale orientabile dau posibilitatea inversării sensului de marş al navei prin
schimbarea unghiului de atac al palelor. Elicea rotindu-se în acelaşi sens împinge jetul de apă în
direcţia dorită, eliminându-se astfel necesitatea folosirii motoarelor de propulsie reversibile, ceea ce
are ca urmare o reducere substanţială a costurilor şi o creştere a eficienţei şi duratei de funcţionare a
motorului prin păstrarea unui regim constant de funcţionare.

Prin intermediul instalaţiei de forţă a E.P.O. comanda de schimbare a unghiului de atac al

palelor este transmisă prin intermediul arborelui la dispozitivul aflat în butucul elicei. Acest dispozitiv
(roţi conice dinţate, excentrice, pene etc.) realizează rotirea fiecărei pale în jurul axului ei cu un
număr corespunzător de grade, pentru a se realiza regimul şi direcţia de marş comandată.

Datorită timpului scurt de inversare a direcţiei de marş precum şi a vitezelor de deplasare

E.P.O. se folosesc cu o mare eficienţă la propulsarea navelor împingătoare, remorcherelor de
manevra, pescadoarelor ş.a. În figura 10.5 este reprezentată funcţionarea unei elice cu pale orientabile
în regim de marş înainte (fig.10.5.a), împingere sau remorcare (fig.10.5.b), marş înapoi (fig.10.5.c) şi
mers în gol (fig. 10.5.d). Se observă că la marş înainte unghiul de atac al palelor este mare (30-40 0 ),
la remorcare şi marş înapoi unghiul este ceva mai mic (15-25°) pentru a crea un cuplu mare de
împingere, iar la mersul în gol (corespunzător staţionării navei) unghiul este 0 0 . Trebuie arătat că
schimbarea valorii unghiului de atac Θ (fig. 10.5) deci varierea pasului elicei se realizează lent, pentru
a nu solicita anormal linia de arbori şi motorul de propulsie datorită forţelor mari de inerţie ale navei
ce trebuie anulate la fiecare plecare de pe loc sau schimbarea sensului de mers.

Problema menţinerii regimului optim de funcţionare al propulsorului E.P.O. este rezolvată

prin folosirea regulatorului cu program sau a sistemelor de autoreglare pentru cazurile extreme (min -
max). Elaborarea programelor de funcţionare are principal scop reducerea consumurilor de
combustibil în condiţiile păstrării regimului de viteze comandat (putere şi turaţie motor principal de
propulsie).
Metode de îmbunătăţire a calităţii de propulsie a navelor cu elice şi de reducere a fenomenului de
cavitaţie

Contra elicele.

Vitezele periferice provocate de elice duc la pierderi suplimentare de energie pentru răsucirea
curentului.

Dacă în curentul dinapoia elicei se va instala un rând de pale fixe directoare cu unghiul de atac
invers orientat faţă de unghiul de atac al elicei propulsoare, o parte din energia de răsucire a
curentului va fi preluată de aceste pale (contraelice) ducând în mod direct la sporirea efectului de
împingere a navei.

Dacă contraelicea se montează înaintea elicei, apă va capătă mai întâi o răsucire oarecare care
va fi anulată la ieşirea din elicea de propulsie. La o încărcare mare a elicei, energia consumată pentru
răsucire creşte şi poate ajunge la 10 - 15% din puterea utilă. Prin folosirea contraelicelor randamentul
propulsorului creşte obţinându-se în general economii de putere de 10 - 12 %.

Cercetările experimentale şi practica au arătat că prin aşezarea unei cârme hidrodinamice

imediat înapoia elicei - se poate obţine un efect similar folosirii contraelicelor cu 2 pale. Această
metodă este mai raţională ducând şi la îmbunătăţirea calităţilor manevriere ale navei, şi nu
înrăutăţeşte calităţile şi randamentul de propulsie la marş înapoi, ceea ce nu se poate evita prin
montarea de contraelice. Duzele. Una din metodele de creştere a randamentului propulsorului, de
îmbunătăţire a calităţilor manevriere a navei o constituie şi montarea elicei în duze de ghidare a
curentului de apă.

Datorită folosirii duzei de ghidare viteza de curgere a apei prin discul elicei creşte, elicea
lucrând cu reculuri mai mici şi deci cu un randament sporit. Cavitaţia elicelor. Odată cu
perfecţionarea teoriei propulsoarelor s-au creat condiţii de a se explica fenomenul de limitare a vitezei
navei, la o anumită valoare, chiar dacă turaţia propulsorului este mărită. Ca urmare a cercetărilor
efectuate s-a dedus ca la anumite unghiuri de atac şi turaţii mari presiunea pe dosul palelor este mai
mică decât suma presiunilor hidrostatice şi a presiunilor atmosferice, în jurul palelor formându-se un
vid (cavitas = gol, vid). Odată cu reducerea vitezei periferice (sub 180 m/sec) pe suprafaţa
împingătoare a palelor are loc o creştere a presiunii. ' Elicele supuse unui regim de funcţionare cu
cavitaţie suferă coroziuni şi ciupituri de material ceea ce duce la degradarea şi deteriorarea prea
timpurie şi necesitatea înlocuirii lor. În condiţiile apariţiei cavitaţiei, la o anumită turaţie, creşterea
vitezei navei poate fi realizată numai prin montarea unei elice cu o suprafaţă a palelor mai mare şi
folosirea duzei de ghidare a curentului de apă.

Dispunerea şi operarea unei elice cu pas controlabil

După profilul palei obţinut în cadrul secţiunilor cilindrice:

- elice cu profil portant simetric;

- elice cu profil portant asimetric (biconvex sau planconvex);

- elice cu profil segment de cerc;

după felul pasului geometric:

- elice cu pas constant;

- elice cu pas variabil radial, tangenţial sau radial tangenţial;

- elice cu pas reglabil (pale orientabile E.P.O.);