ARHITECTURA NAVEI

Cursul 2

Geometria navei
Linii și plane principale
Coeficienți de finețe
2018 - 2019
 Planele principale de referinta
PD – Planul diametral (center plan)
PB – Planul de baza
Cuplul maestru (amidships section)
BL – linia de baza (base line)
WL – planul plutirii (waterline plan)
Ppp (AP) = perpendiculara pupa (aft perpendicular);
LPP = lungimea între perpendiculare (length between perpendiculars);
LWL = lungimea la plutire (length of waterline);
LOS = lungimea submersă (length overall submerged);
LOA = lungimea maximă (length overall);
WL = linia de plutire (water line).
AP = aft perpendicular;
FP = fore perpendicular;
TA = aft draught;
TF = fore draught;
TM = midship draught.
...dimensiuni principale (cu denumiri in sistem
american)
Perpendiculara prova Ppv (Fore Perpendicular)
Este definită ca fiind dreapta perpendiculară pe
planul plutirii de calcul, în punctul de intersecţie
al acestuia cu linia etravei.
Perpendiculara pupa Ppp (Aft Perpendicular)
Este definită ca fiind dreapta perpendiculară pe
planul plutirii de calcul, care trece prin punctul de
intersecţie al acestuia cu linia etamboului sau
prin axul cârmei.
Distanţa dintre perpendicularele prova şi pupa
este lungimea între perpendiculare (LBP sau
Lpp). De regulă, secţiunea maestră a navei este
dispusă la jumătatea lungimii dintre
perpendiculare.
Lungimea maximă (LOA – length over all- sau Lmax) este
distanţa orizontală, măsurată în planul
diametral, dintre punctele extreme ale
corpului navei.
Lungimea la plutire (LWL- water line) este distanţa
orizontală, măsurată în planul diametral,
dintre punctele extreme ale unei plutiri.

Lungimea teoretică se referă la plutirea de

calcul (LWL).
Societăţile de clasificare definesc lungimea
de calcul L.
Lăţimea maximă (Bmax) este distanţa orizontală,
măsurată în planul cuplului maestru, dintre
punctele extreme ale corpului navei.
Lăţimea teoretică (B) este distanţa orizontală,
măsurată în planul cuplului maestru, dintre
punctele extreme ale plutirii de calcul.
Pescajul teoretic (T) este distanţa, măsurată în
planul cuplului maestru, dintre planul de bază şi
planul plutirii de calcul. Similar pot fi definite şi
pescajele prova (TF) şi pupa (TA) referitoare fie la
perpendicularele prova sau pupa, fie la scările de
pescaje. Pescajul teoretic este media aritmetică a
pescajelor prova şi pupa măsurate pe
perpendicularele planului de forme.
T = 0,5 (TA + TF)
 Înălţimea de construcţie teoretică (D) este
distanţa măsurată în planul cuplului maestru
între planul de bază (suprafaţa interioară a chilei
plate) şi punctul intersecţiei suprafeţei
interioare a tablei punţii cu bordajul navei.
Dacă îmbinarea tablelor punţii cu bordajul se
face prin racordare, înălţimea de construcţie se
măsoară până la intersecţia prelungirilor liniilor
teoretice ale punţii şi bordajului (ca şi când
îmbinarea ar fi în unghi).
Bordul liber (f) este diferenţa dintre
înălţimea de construcţie teoretică şi
pescajul teoretic:
f=D–T
Distanţe la amplasarea propulsoarelor (I)
Distanţe la amplasarea propulsoarelor (II)
Ansamblul elementelor care fac legătura între
chilă şi etravă (stem) şi respectiv chilă şi
etambou (stern), cu rol de protecţie, de
direcţionare a jetului de fluid sau pentru
îmbunătăţirea stabilităţii de drum. Termenul
deadwood defineşte derivorul.
Cuplă evazată şi definirea unghiului de evazare
Secţiune transversală
Definirea chilei şi a chilei de ruliu
 Tipuri de secţiuni transversale:
- tip blister – cu proeminenţă;
- cu bulb (specific cuplelor extreme
prova).
 Tipuri de secţiuni transversale:
- forme U – V, în apropierea extremităţilor,
- forme U, specifice secţiunilor pupa,
- forme V, specifice escţiunilor prova.
 Tipuri de forme prova:
clipper (cut-water bow, knee bow, overhanging
bow), provă cu forme ascuţite şi etravă cu
contur concav, având partea superioară foarte
proeminentă;
icebreaker (cu formă specifică pentru
spargerea gheţii prin greutatea proprie.
 Tipuri de forme prova:
- raked - provă înclinată
- ram bow – provă tip bebec
 Tipuri de forme prova:
- bulbous bow – provă cu bulb,
- vrtical bow - provă verticală.
 Tipuri de forme pupa:
- fantail – specifică navelor cu pupa
înclinată mult în exterior,
- cruiser – pupă crucişător.
 Tipuri de forme pupa
- transom - specifică navelor cu pupa tăiată
(oglindă pupa).
 Rapoarte între dimensiuni

Raportul lungime pe lăţime (L/B) evidenţiază

alungirea relativă a carenei, având valori uzuale
între 4 şi 10.
Valorile între 4 şi 6 sunt specifice navelor
tehnice, cu viteză relativ mică şi cu posibilităţi
bune de manevră.
Valorile între 6 şi 8 se regăsesc la navele
comerciale maritime, cu viteză medie.
Valorile între 7 şi 9 sunt specifice navelor de
pasageri, navelor de transport rapide şi navelor
militare grele.
Valorile între 9 şi 10 se regăsesc la navele
militare uşoare şi rapide.
 Rapoarte între dimensiuni
Raportul lăţime pe pescaj (B/T) are valori
uzuale cuprinse între 1,8 şi 4. Cu cât
valoarea raportului creşte, nava are o
stabilitate mai bună.
Volumul carenei navei () este volumul total
de fluid dezlocuit de corp.
Raportul L/1/3 evidenţiază distribuţia
volumului carenei pe lungimea navei şi are
valori uzuale cuprinse între 4 şi 8,5. Cu cât
raportul creşte, cu atât nava are forme mai
fine şi întâmpină o rezistenţă la înaintare
mai scăzută.
MULTIPURPOSE SHIP
OPEN PORTCONTEINER
PASSENGER SHIP (CRUISER)
CHEMICAL TANKER & PRODUCT TANKER
ANCHOR HENDLING TUG SUPPLIER
FISHING VESSEL
 Coeficienţii de
fineţe ai navei
Coeficienţii de fineţe sunt rapoarte
adimensionale între arii şi volume specifice
navei înscrise în arii şi volume de forme
regulate.
 A.Coeficienţi de fineţe ai ariilor
Coeficientul ariei plutirii (CW, ) reprezintă raportul
dintre aria plutirii AWL şi aria dreptunghiului în care se
înscrie, de dimensiuni LWL şi B. Exprimă practic plenitudinea
formei plutirii pentru diverse pescaje.

A WL
CW 
L WL  B

Mărimile LWL şi B reprezintă lungimea şi respectiv lăţimea

plutirii considerate.
Coeficientul ariei plutirii variază în funcţie de tipul şi formele
navei, având valori uzuale cuprinse între 0,7 şi 0,9. O valoare
scăzută indică forme fine la pupa iar valorile mari indică forme
pline. Valorile mai mari îmbunatăţesc stabilitatea şi
capacitatea de manevră in mare montată.
Coeficientul ariei transversale (CT, ) reprezintă raportul
dintre aria transversală imersă şi aria dreptunghiului în care se
înscrie, de dimensiuni B şi T

AT
CT 
BT
Mărimile B şi T sunt lăţimea şi respectiv pescajul pentru
plutirea considerată.
Dacă raportul se referă la secţiunea maestră, atunci se
notează cu CM şi relaţia de mai sus devine:
AM
CM 
BT
unde, CM se numeşte coeficientul ariei secţiunii maestre, iar AM
este aria transversală imersă în secţiunea maestră.
Zona navei în care CM = CT se numeşte zonă cilindrică. CM
are valori uzuale cuprinse între 0,67 şi 0,998.
Valoarea curentă a acestui coeficient descrie plenitudinea
formelor submerse. Valorile CM diferă pentru navele cu
forme fine şi cele de tip “box shaped” (forme
rectangulare).
B. Coeficienţi de fineţe ai volumelor
În figură sunt reprezentate volumele cu ajutorul cărora se
definesc coeficienţii de fineţe ai volumelor.
AM AWL

L WL
 Coeficientul bloc (CB, ) reprezintă raportul dintre
volumul carenei navei şi volumul paralelipipedului în care
se înscrie, de dimensiuni LWL, B şi T:
AM AWL

L WL


CB 
L WL  B  T
Coeficientul bloc are valori cuprinse între 0,38 (nave rapide,
cu forme fine) şi 0,84 (tancuri petroliere mari).
Coeficientul prismatic longitudinal (CP, )
reprezintă raportul dintre volumul carenei navei şi
volumul prismatic cu lungimea egală cu lungimea
la plutire si secţiunea transversală egală cu
secţiunea maestră la plutirea considerată.
AM AWL

L WL

 Cb LWL B T Cb
Cp   
LWL  AM LWL B T C M C M
 Acest coeficient furnizează o imagine asupra
distribuţiei volumului navei pe lungime şi are valori
curente cuprinse între 0,55 şi 0,83. Valorile mici
indică forme mai fine la extremităţile navei în timp ce
valorile maxime indică existenţa unor zone cilindrice
prelungite sau forme mai pline la extremităţi. În unele
cazuri se definesc coeficienţii prismatici longitudinali
pentru zona pupa şi respectiv a zonei prova pentru
aprecierea distribuţiei formelor în aceste zone.
Coeficientul (prismatic) vertical (CV, ) reprezintă
raportul dintre volumul carenei navei şi volumul
prismatic de înălţime egală cu pescajul navei şi
secţiune orizontală egală cu suprafaţa plutirii la
pescajul considerat.
  Cb LWL B T Cb
Cv   
T  AWL T LWL B C w C w
AM AWL

L WL

Coeficientul prismatic vertical oferă o imagine asupra

distribuţiei volumului navei pe înălţime.
Observaţii
- pentru un ponton paralelipipedic toţi coeficienţii de fineţe
sunt unitari;
- coeficienţii de fineţe depind de pescajul navei.