DIMENSIUNILE

CULTURALE
Geert Hofstede
DIMENSIUNILE CULTURALE
• Cultura – programarea colectivă a minții – îi deosebește pe membrii unui grup de
ceilalți oameni.
• Manifestările culturii: modelul „Cepei„
• Suprafață: simbolurile (cuvinte, gesturi, imagini sau obiecte cu un anume înțeles ce
nu poate fi recunoscut ca atare decât de cei care împărtășesc acea cultură)
• Eroii: oamenii, vii sau morți, reali sau imaginari, înzestrați cu însușiri prețuite într-o
cultură care slujesc drept modele de comportament
• Ritualurile: activități colective care sunt considerate esențiale în plan social
• Practicile: simbolurile, eroii și ritualurile
• Profunzime: valorile (tendințe generale de a prefera anumite situații altora.
Sentimente bipolare – dimensiune pozitivă și negativă).
DIMENSIUNILE CULTURALE
• Homeostaza – cea care face ca o cultură să se perpetueze. Forță stabilizatoare (părinții
reproduc educația pe care ei au primit-o).
• Niciun grup nu poate face abstracție de cultură. Crearea de reguli comune, chiar dacă
nescrise, este esențială pentru supraviețuirea grupului.
• Cercul moral – granița mentală care delimitează grupul nostru de al lor. Factorul
determinant al vieții noastre sociale. Creatorul și purtătorul culturii noastre.
• Unele din diferențele noastre genetice sunt vizibile din exterior, deși variația genetică a
speciei noastre este mică, mai mică decât la cimpanzei.
• Continuitate genomică- discontinuitate în afilierea la grupuri.
• Extinderea societăților umane la milioane de indivizi a schimbat natura înrudirii. Ne
simțim înrudiți cu oameni cu care avem în comun doar apartenența la un grup
simbolic.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• Transformarea culturii poate fi rapidă la nivelurile exterioare, în ceea ce privește
practicile. Transformarea e foarte lentă în miezul cepei, la nivelul valorilor.
• Inventarea națiunilor – fenomen recent în istorie (în urma sistemului colonial, la
jumătatea secolului XX)
• A nu se confunda cu societățile – forme de organizare socială care s-au dezvoltat
istoric și organic.
• Motivele din care Hofstede a ales să studieze culturile naționale:
• Cetățenilor unei țări li se atribuie caracteristici colective
• Mai ușor să obții date despre națiuni decât despre societăți organic omogene
• Națiunile pun la dispoziție statistici despre populațiile lor.
• Unul din scopurile cercetării transculturale este promovarea cooperării între națiuni.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• Trei tipuri de diferențe între țări: identitate, valori, instituții.
• Identitatea: Cărui grup îi aparțin? (rădăcini în limbă, religie, este vizibilă
și se poate schimba în cursul vieții)
• Valorile: implicite, țin de softul invizibil.
• Propria noastră cultură este pentru noi ca aerul, iar o altă cultură e ca
apa
• Montesquieu afirma că există un „spirit general al unei națiuni„ și că
„legiuitorul ar trebui să urmeze spiritul națiunii...căci nu putem acționa
mai bine decât atunci când o facem de bună voie și urmând geniul
nostru natural."
DIMENSIUNILE CULTURALE
• Claude Levi-Strauss: „Relativismul cultural afirmă că o cultură nu
deține criterii absolute pentru a considera că activitățile unei alte
culturi sunt de extracție inferioară sau nobilă. Dar fiecare cultură ar
trebui să aplice asemenea judecăți propriilor ei activități, din moment
ce membrii ei sunt deopotrivă actori și observatori.„
• Pe vremea colonialismului, străinii exercitau puterea absolută și își
impuneau regulile. În epoca postcolonială, străinii care vor să schimbe
ceva într-o altă societate trebuie să negocieze pentru intervențiile lor.
Negocierea are mai mulți sorți de izbândă dacă părțile implicate
înțeleg ce stă la baza diferențelor de perspectivă.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• Din moment ce valorile, în mai mare măsură decât practicile, sunt elementul stabil al unei
culturi, studiul comparativ asupra culturii pornește de la măsurarea valorilor.
• Prima jumătate a sec. XX – antropologia socială a ajuns la concluzia că toate societățile, moderne
sau tradiționale, se confruntă cu aceleași probleme fundamentale – doar răspunsurile diferă.
• 1954 – sociologul Alex Inkeles și psihologul David Levinson – problemele comune tuturor
societăților:
• Relația cu autoritatea
• Percepția de sine (relația individ-societate, felul în care individul percepe masculinitatea și
feminitatea), căile de tratare a conflictelor.
• Hofstede descoperă empiric în datele colectate de la IBM, cele patru domenii ale problemelor
fundamentale definite de cei doi.
• Le numește DIMENSIUNILE CULTURII. O dimensiune e un aspect al culturii care poate fi măsurat
în raport cu alte culturi
DIMENSIUNILE CULTURALE
• DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE
• COLECTIVISM – INDIVIDUALISM
• FEMINITATE – MASCULINITATE
• EVITAREA INCERTITUDINII
• ORIENTARE PE TERMEN LUNG/ORIENTARE PE TERMEN SCURT
• PERMISIVITATE/AUSTERITATE
DIMENSIUNILE CULTURALE
• DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE
• Reflectă spectrul răspunsurilor din diferite țări la o întrebare
fundamentală: cum trebuie tratat faptul că oamenii nu sunt egali?
• Măsura în care membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și
organizațiilor dintr-o țară se așteaptă și acceptă ca puterea să fie
distribuită inegal.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• INDIVIDUALISM/COLECTIVISM
• Individualismul – caracteristic societăților în care legăturile dintre
indivizi sunt slabe: se așteaptă ca fiecare să aibă grijă de sine și de
familia apropiată.
• Colectivismul - caracteristic societăților în care de la naștere oamenii
sunt integrați în grupuri interne puternice, strâns unite, care de-a
lungul vieții continuă să-i protejeze, în schimbul unei loialități
necondiționate.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• MASCULINITATE/FEMINITATE
• O societate e numită masculină dacă rolurile emoționale de gen se
deosebesc clar: bărbații trebuie să fie autoritari, aspri și concentrați
asupra succesului material, iar femeile trebuie să fie modeste, blânde
și preocupate de calitatea vieții.
• O societate e numită feminină dacă rolurile emoționale de gen se
suprapun: atât bărbații, cât și femeile trebuie să dovedească
modestie, blândețe și preocupare pentru calitatea vieții.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• EVITAREA INCERTITUDINII
• Măsura în care membrii unei culturi se simt amenințați de situații
ambigue sau necunoscute.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• ORIENTARE PE TERMEN LUNG/ORIENTARE PE TERMEN SCURT
• Orientarea pe termen lung reprezintă cultivarea virtuților orientate
spre o răsplată viitoare, în special stăruința și cumpătarea.
• Orientarea pe termen scurt reprezintă cultivarea virtuților legate de
trecut și de prezent, îndeosebi respectul față de tradiție, apărarea
„obrazului„ și îndeplinirea îndatoririlor sociale.
DIMENSIUNILE CULTURALE
• PERMISIVITATE/AUSTERITATE
• Permesivitatea reprezintă tendința de a permite satisfacerea relativ
liberă a dorințelor umane elementare și firești legate de bucuria de a
trăi și de distracție.
• Austeritatea reflectă convingerea că o asemenea satisfacere trebuie
îngrădită și reglată de norme sociale stricte.