Comunicare

interculturală

TESTE RECAPITULATIVE

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY

Notă:

După participarea la fiecare curs, studenții vor putea

răspunde la întrebările recapitulative.
La final, studenții vor putea analiza și realiza un act de
comunicare interculturală.

SARCINĂ PENTRU STUDENȚI

1. Cultura -
condiție a
actului
comunicării.
CULTURA ȘI COMUNICARE
Ce este comunicarea?

Conceptele ce cultură și comunicare sunt inseparabile.

Comunicarea este procesul social prin care indivizi din
aceeași cultură sau din culturi diferite schimbă reciproc
mesaje, sensuri, semnificații, cu alte cuvinte, se înțeleg.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Ce este comunicarea interculturală?

Dacă indivizii aparțin unor grupuri diferite din punct de

vedere cultural, avem de-a face cu procesul de
comunicare interculturală.
Comunicarea interculturală este comunicarea între
persoane ce au viziuni, comportamente și valori diferite
cultural.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Care sunt formele ale comunicării interculturale?

• Comunicare interetnică
• Comunicare interreligioasă
• Comunicare internațională
• Comunicare între subculturi

ATELIER-COMUNICARE.COM
Ce este cultura?

Cultura este un sistem împartasit de simboluri,

credinte, atitudini, valori si norme de conduita,
reflectând sub toate aspectele modul de viata al unui
grup de oameni, popor, societate, inclusiv în limba
folosită. Cultura se bazează pe simboluri, imagini,
gesturi, cuvinte.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Care sunt elementele culturii?

• Simbolurile
• Limbajul
• Valorile – ce este dezirabil
• Normele – ce se așteaptă de la membrii unei culturi
• Limba
• Viziunea asupra lumii
• Religia
• Concepțiile legale etc.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Ce este comunicarea simbolică?

Comunicarea simbolică, ca o parte componentă a comunicării

sociale şi culturale, îi ajută pe oameni să îşi organizeze
experienţele în forma unor categorii abstracte şi să le exprime
prin verbalizare şi comunicare nonverbală dar şi prin alte
mijloace/ suporturi, cum sunt cărţile, filmele, alte mass-media.
Comunicând simboluri, o cultură se păstrează şi totodată se
transmite de la o generaţie la alta.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Care sunt caracteristicile culturii?

Cultura este transmisă din generație în generație, este

moștenită, dar este și supusă schimbării.
Culturile sunt sisteme dinamice, supuse schimbării, prin
confruntarea permanentă cu informaţii din surse interioare
sau exterioare, contacte interculturale, ce determină schimbări
în orice cultură.
Culturile sunt foarte uşor adaptabile iar istoria arată cum
unele dintre ele au fost forţate să se altereze.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Despre ce procese putem discuta din punct de vedere al
schimbării culturale?

Procesele de care putem discuta din acest punct de vedere

sunt (e)nculturație vs aculturație – asimilare. Societatea –
grupul de oameni care împărtășește o anumită cultură;
societatea multiculturală. In-group vs out-group/ șocul
cultural/ cultură-etnie-naționalitate/ etnocentrismul.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Care sunt tendințele recente?

Tendințele recente sunt:

• Schimbări demografice / emigrație
• Diferențele culturale / asimilaționism vs
multiculturalism sau diversitate
• Interdependența economică / afaceri și contacte globale
– comunicare interculturală
• Tehnologiile comunicării / internet, facebook – ”satul
global”

ATELIER-COMUNICARE.COM
Este important să conșțientizăm rolul culturii în
comunicare?

Conștientizarea importanței culturii în comunicare este

importantă pentru succesul comunicării, dar această simplă
conștientizare nu implică sine qua non ideea egalității tuturor
practicilor culturale sau a acceptării tuturor normelor din
culturi diferite.

ATELIER-COMUNICARE.COM
2. Concepția
despre lume.
Lumea ca
Weltanschauung.
CONSTRUC ȚIA VIZIUNII ASUPRA LUMII.
Ce este Weltanschauung?

O viziune asupra lumii este orientarea cognitivă fundamentală

a culturii (sau a individului) și cuprinde întreaga cunoaștere și
punctul de vedere cu privire la lume. Poate să includă filosofia
naturală, fundamental, existențială, religia, postulate
normative, teme, valori, emoții, etica etc. Aceste convingeri ar
putea fi considerate axiome.

DICȚIONAR FILOSOFIE
Ce sunt valorile culturale și care este rolul acestora?

Valorile culturale (convingeri constante cu privire la

preferabilitatea unui anumit mod de conduită) au un caracter
evaluativ și normativ, informand cu privire la ceea ce este bun,
rău, drept sau nedrept. Valorile desemnează ceea ce e de
dorit și ghidează comportamentul. Normele sunt prescripții ce
ghidează comportamentul (inclusiv prohitiv, tabuurile), iar
atitutidinile, predispoziții de a evalua favorabil sau
nefavorabil anumite aspecte ale realității, influențează
comportamentul față de acestea. De regulă, avem o atitudine
favorabilă față de ceea ce este evaluat pozitiv în cultura
proprie.

STANICA ALIN
Care sunt principalele valori culturale?

Principalele valori culturale sunt legate de individualism și

colectivism (realizare de sine vs. binele comun) familia, religia
(importanța religiei în societate), materialismul, natura
urbană, știinţa, tehnica, progresul, schimbarea, competiţia,
munca, distracţia, egalitatea, rolurile de gen, vorbirea,
tăcerea, supunerea, autonomia interpersonală. Uneori valorile
diferitelor grupuri culturale pot fi diferite sau opuse pană la a
intra în conflict.
De exemplu, valorile centrale ale culturii americane sunt
individualismul sau competiția, pe cand unele culturi asiatice
apreciază solidaritatea de grup și colectivismul.

STANICA ALIN
Ce este concepția despre lume și care este rolul
acesteia?

Element critic al tranzacţiilor interculturale, aceasta reprezintă

orientarea culturală către lucruri precum Dumnezeu, natură,
viaţă, moarte, univers şi alte teme filosofice legate de
„fiinţare”. Aceasta ne ajută să ne plasăm în univers şi
reprezintă fundamentul oricărei culturi, pe care o influenţează
la un nivel profund, cu efecte subtile şi dificil de relevat.
Concepţia despre lume influenţează chestiuni foarte diferite,
de la felul cum îi vedem pe ceilalţi, la cum ne petrecem timpul
ş.a. Credinţele religioase reprezintă doar unul dintre factorii
diferenţiatori ai concepţiei despre lume.
STANICA ALIN
Ce concepții despre lume putem numi?

Psihologii A. Gilgen şi J. Cho remarcă o dihotomie între

concepţia despre lume a culturilor estice şi vestice:
În culturile estice oamenii sunt una cu natura şi o percep ca
un tot fizic şi spiritual; mintea şi trupul sunt un întreg ;
oamenii trebuie să accepte natura în loc să încerce să o
controleze ; ştiinţa şi tehnologia creează doar iluzia
progresului. În culturile vestice : oamenii sunt separaţi de
natură şi „puşi în umbră” de un Dumnezeu personal ; omul e
constituit din minte, corp şi suflet ; oamenii trebuie să
controloze şi să manipuleze natura pentru a supravieţui ;
ştiinţa şi tehnologia îmbunătăţesc viaţa.

STANICA ALIN
Ce concepții despre lume putem numi? (2)

Elemente ale concepţiei despre lume în culturile estice şi

vestice sunt prezentate comparativ şi de C. H. Dodd:
- Ruşine şi Vină : pentru estici a aduce ruşine grupului, a fi
vinovat înseamnă a fi exclus din grup; pentru vestici individul
este mai important decât grupul
- Sarcini şi Oameni : pentru estici, relaţiile dintre oameni sunt
importante; vesticii pun accentul pe sarcinile individuale
- Secular (Laic) şi Spiritual : culturile spirituale estice se
bazează pe intuiţie şi introspecţie; culturile laice vestice sunt
analitice şi logice

STANICA ALIN
Ce concepții despre lume putem numi? (3)

- Moarte şi Viaţă : esticii cred că morţii pot influenţa pe cei vii,

aducând noroc sau necazuri; vesticii sunt puţin înclinaţi spre o
asemenea credinţă
- Omenire şi Natură : esticii consideră că fac parte din natură
şi trăiesc în armonie cu aceasta ; vesticii cred că trebuie să
controleze natura
- A face şi A fi : esticii preferă relaţiile interumane armonioase,
de aceea „a fi” este mai important decât „a face”; pentru
vestici este mai important „a face”

STANICA ALIN
Ce concepții despre lume putem numi? (4)

- Linear şi Ciclic : pentru estici ciclul existenţei înseamnă

naştere – viaţă – moarte – renaştere ; pentru vestici nu există
renaştere după moarte
- Bun şi Rău : în toate culturile oamenii sunt consideraţi buni,
răi sau un amestec din cele două
- Fatalism şi Control : esticii sunt dominaţi de fatalism, cred
că tot ceea ce se întâmplă e dincolo de puterea de control a
unei persoane; vesticii au convingerea că sunt stăpânii
propriului destin

STANICA ALIN
3. Limba ca
Weltanschauung.

PARTICULARITĂ ȚILE CULTURALE ALE

COMUNICĂRII VERBALE ȘI NON VERBALE
Cum se construiește realitatea socială?

Percepţia socială este procesul prin care oamenii construiesc

realitatea socială, prin atribuirea de înţelesuri/semnificaţii
obiectelor sociale şi evenimentelor întâlnite în mediul lor.
Acesta este un aspect foarte important al comunicării, în
general, şi al celei interculturale, deoarece individul se
formează, cunoaște lumea şi se dezvoltă din punct de vedere
cultural - construcţia socială a realităţii, prin atribuirea de
înţelesuri.

STANICA ALIN
Care este relevanța limbii?

Diversitatea în ce priveşte categoriile limbajului duce la

diferenţe culturale în gândire şi percepţiile despre lume,
relativitate lingvistică. Aceasta evidenţiază relaţia de influenţă
reciprocă dintre limbaj şi cultură. Organizăm natura în
concepte, le acordăm semnificaţii, în mare măsură deoarece
suntem părtaşi la un anumit tip de convenţie de a o organiza
într-un anumit fel - o convingere care uneşte comunitatea
noastră lingvistică.

STANICA ALIN
Cum se naște lingual viziunea asupra lumii?

Hermeneutul Hans Georg Gadamer consideră că limba este

cea prin care avem acces la lume, care ne oferă o viziunea
asupra lumii. Fără limbă, nu putem avea o lume. Deși
înțelegem lumea doar dintr-un orizont, ne putem extinde
mereu orizonturile (fuziunea orizonturilor)
Noile descoperiri din fizica cuantică ne arată că este posibil ca
realitatea însăși să depindă de observația noastră asupra ei.

HANS GEORG GADAMER

Ce este Weltanschauung?

În fiecare limbă există o mulţime de sintagme intraductibile.

Termenul german german Weltanschauung se referă la o
viziune asupra lumii la care avem acces prin limbă. Wilhelm
von Humboldt consideră că diferenţele dintretre limbi nu
constaă în diferențe de semne, ci în faptul că fiecare limbă ne
oferă o viziune asupra lumii comună vorbitorilor.

W. VON HUMBOLDT
Ce diferențe rezultă din aceasta?

Într-o cultură, cu cât un obiect este mai important şi mai plin

de semnificaţii, cu atât vor exista în jurul lui o mai mare
diferenţiere lingvistică. De exemplu, în zona de câmpie se
distinge în general între zăpadă şi gheaţă, în vreme ce
eschimoşii au peste o sută de termeni prin care ei exprimă
diferitele lor experienţe cu privire la zăpadă şi gheaţă, de
obicei inraductibili.

NICOLAE RÎMBU
Care sunt principalele aspecte lingvistice de care
trebuie să ținem cont în comunicarea interculturală?

Traducerea se poate realiza cu dificultate atunci cand

cuvintele sunt unice uneia dintre limbi (aproape intraductibile).
Trebuie să ținem cont de semnificația unor cuvinte într-o limbă
poate fi alta, cu totul diferită, în alta, datorită unei traduceri
literale a unui enunț metaforic, datorită polisemiei.
De asemenea, sunt importante și particularitți precum
ordonarea (succesiunea) textuală cunoscută în Occident nu
este aceeași în Orientul arab, unde cititul se face nu de la
stînga la dreapt, ci invers.

STANICA ALIN
Ce campanii de publicitate eșuate pe piața
internațională datorită traducerilor inadecvate
puteți numi?

Royce a realizat modelul Silver Mist (CeaŃa de Argint)

care nu a avut succes în Germania, pentru că aici mist
înseamnă “excrement”.
Sloganul Pepsi “Revino la viață cu Generația Pepsi”(Come
alive with Pepsi Generation) a fost tradus în chineză prin:
“Pepsi îți va aduce strămoșii înapoi la viață”…
Sloganul Kentucky Fried Chicken finger lickin’good “atît
de delicios încît îți lingi degetele) în chineză era tradus cu
“mănîncă-ți degetul”.

PETRU BEJAN
Care sunt diferențele privind limbajul gestual?

Există foarte multe diferențe între culturi determinate de limbă

și la nivel gestual. Toate culturile au sisteme de comunicare
gestuală, „convenţii ale gestualităţii”, dictate de modele
culturale. Unele gesturi au acelaşi semnificaţii în mai multe
culturi iar altele diferă în această privinţă. Spre exemplu,
acceptarea este semnificată, în majoritatea culturilor, prin
mişcarea de sus în jos a capului iar în Bulgaria prin mişcări
de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga a capului,
în Tahiti prin ridicarea sprâncenei. Salutul este semnificat în
Franţa prin sărutarea interlocutorului, în Spania prin
îmbrăţişare iar la eschimoşi prin sărutul nazal.

STANICA ALIN
Care sunt diferențele privind exprimarea emoțiilor?

Diferențele culturale există și în ceea ce privește repertoriul

mimic, al exprimării emoțiilor. Dintre expresiile faciale,
zâmbetul ocupă un loc aparte între formele de exprimare
nonverbală, fiind cel mai important gest de salut şi o invitaţie
la comunicare. Formele în care apare sunt foarte variate şi pot
fi interpretate ca expresii ale emoţiilor şi sentimentelor diferite:
bucurie, simpatie, prietenie dar şi antipatie. După cum se ştie,
există unele profesii, precum cea de vânzător, recepţioner,
stewardesă şi altele, în care zâmbetul este o obligaţie
profesională. Cultura reglementeaza si cand este potrivit sau
nu să zambesti.

STANICA ALIN
Care sunt diferențele privind comportamentul cutanat?

Există culturi de contact și culturi de non-contact. Strângerea

mâinii este un tip de atingere corporală cutanată puternic
socializată. În majoritatea culturilor europene, salutul prin
strângerea mâinii este iniţiat de persoana mai în vârstă sau
de femei. Salutul prin sărutul mainii femeii de catre barbat
este considerat o forma de respect. În alte culturi, strângerea
mâinii ca formă de salut este înlocuită de alte tipuri de
performări nonverbale. În India copiii învaţă regula
„namaste”: privirea plecată, înclinarea în faţa celuilalt,
adoptarea unei poziţii de supunere, chiar de rugăciune.
Același ritual, numit „wai”, este învăţat în Thailanda.

STANICA ALIN
Care sunt diferențele privind tăcerea?

Pauzele în vorbire sau tăcerea au un rol semnificativ în

interacţiunile umane, sunt totodată influenţate de specificul
cultural. Tăcerea este considerată o virtute în Japonia, ca şi
un semn al respectabilităţii şi al încrederii. În această cultură,
tăcerea este plurisemnificantă : poate semnala, cu tact,
dezaprobarea, ori neacceptarea, existenţa unei dileme, ca şi
răgaz pentru a formula un răspuns sau o părere, deferenţa
faţă de interlocutorul mai în vârstă.

STANICA ALIN
Care sunt diferențele care țin de oculezie (privire)?

În majoritatea culturilor europene şi în cea americană contactul

cu privirea este considerat un semn de politeţe şi bună creştere.
În cultura SUA, apar deosebiri şi în această privinţă : indivizii
albi privesc interlocutorii mai mult când îi ascultă iar afro-
americanii atunci când li se adresează. În unele culturi asiatice,
este interzis tinerilor să-i privească în ochi pe cei mai în vârstă.
În ţări precum Nigeria, Porto Rico, Thailanda nu se recomandă
ca elevii să privească în ochii profesorilor. În ţările arabe,
funcţionează tabuu-ul privitor la femei, cărora nu li se permite
să-i privească în ochi pe bărbaţi. Acest lucru trimite la
diferenţele de status social şi inegalitatea dintre sexe..

STANICA ALIN
4. Spațiul și timpul în
analiza lui E.T. Hall

PROXEMICA ȘI CRONEMICA
Ce este proxemica?

Proxemica investighează modul în care individul structurează

inconştient spaţiul, distanţele interpersonale în tranzacţiile
cotidiene, organizarea spaţiilor în case şi clădiri şi nu în ultimul
rând în configurarea oraşelor.
Din perspectiva comunicării sociale, comportamentul în spaţiu
este un sistem nonverbal de comunicare umană, ce se află într-o
relaţie directă cu capacitatea de a comunica celorlalţi despre
sine şi de a stabili o legătură afectivă cu ei.

STANICA ALIN
Ce este distanța socială?

Distanţa socială se referă la gradul de intimitate a contactului

tolerat de oameni într-o anume situaţie. E.Hall a constatat că în
SUA sunt folosite 4 distanţe fundamentale : distanţa intimă, de
la contactul fizic direct până la 45 cm ; distanţa personală , între
45 şi 120 cm ; distanţa socială, între 120 şi 350 cm ; distanţa
oficială, mai mare de 350 cm. De asemenea, Hall a constatat că
în culturile sud-americane şi arabe distanţele sunt mai
apropiate decât în culturile nord şi central-europene și pot fi
influențate și de genul indivizilor.

STANICA ALIN
Ce este spațiul personal?

Spaţiul personal serveşte la păstrarea distanţei personale şi se

modifică în funcţie de interlocutor, context şi normele culturale.
Sfera privată este un domeniu personal protejat, care ia naştere
prin retragerea de bunăvoie şi temporară a unei persoane din
faţa altor persoane. Acest comportament este, în mare măsură,
dobândit şi influenţat de cultura căruia îi aparţin indivizii . Sfera
privată îndeplinește nevoia de autonomie personală, relaxare
emoţională, posibilitatea autoevaluării, comunicări limitate şi
protejate. Putem distinge și între teritoriul tribal, devenit azi
teritoriu social; teritoriul familial, teritoriul personal.

STANICA ALIN
Cum se organizează spațiul social?

Organizarea spațiului social este diferită de la cultură la cultură

și se referă la spațiul sacru, spațiul de ceremonii, dispunerea
spațială a cimitirelor, orașelor, amenajarea casei, organizarea
biroului, etc. În cultura clasei de mijloc din SUA, ca şi din
majoritatea culturilor europene vestice, locuinţa este compusă
din spaţii distincte în funcţie de activităţile domestice și orice
activitate într-un spaţiu care nu corespunde destinaţiei
respecive e considerată „nepotrivită”. O percepţie şi utilizare cu
totul diferită a spaţiului domestic se întâlneşte în cultura
japoneză, unde locuinţa tradiţională are pereţi mobili, ce permit
existenţa unor spaţii multifuncţionale

STANICA ALIN
Cum se organizează spațiul social?

Organizarea spațiului social este diferită de la cultură la cultură

și se referă la spațiul sacru, spațiul de ceremonii, dispunerea
spațială a cimitirelor, orașelor, amenajarea casei, organizarea
biroului, etc. În cultura clasei de mijloc din SUA, ca şi din
majoritatea culturilor europene vestice, locuinţa este compusă
din spaţii distincte în funcţie de activităţile domestice și orice
activitate într-un spaţiu care nu corespunde destinaţiei
respecive e considerată „nepotrivită”. O percepţie şi utilizare cu
totul diferită a spaţiului domestic se întâlneşte în cultura
japoneză, unde locuinţa tradiţională are pereţi mobili, ce permit
existenţa unor spaţii multifuncţionale

STANICA ALIN
Ce este cronemica?

Timpul este unul dintre sistemele fundamentale ale oricărei

culturi. Cultura joacă un rol fundamental pentru înţelegerea
timpului ca sistem cultural. Timpul este exprimat, conştient şi
inconştient, utilizat şi structurat, în culturi diferite. Nimic nu se
produce în afara unui cadru de timp dat. Fiecare cultură are
propriile sale cadre temporale în interiorul cărora funcţionează
modele care îi sunt particulare, ceea ce constituie un factor de
complicare a raporturilor interculturale. Astfel, pentru a putea
comunica efectiv în străinătate, este de asemenea necesar să
înţelegi limbajul timpului, ca şi limba vorbită a ţării în care te
găseşti.

STANICA ALIN
Ce culturi putem distinge după criteriul cronemic?

Există culturi monocrone (timp linear) și culturi policrone (timpul

ciclic.
Dar nu există culturi exclusiv monocrone și exclusiv policrone.
De asemenea, nu toate modelele monocrone sau policrone sunt
identice, fiecare tip are variante stricte şi variante suple.

STANICA ALIN
Cum sunt culturile monocrone?

Culturile monocrone, cum sunt cele vestice, tind să dea un

caracter sacru organizării timpului. În sistemele monocrone, care
au făcut posibilă apariţia societăţilor industriale, timpul este
considerat o realitate tangibilă. Expresii metaforice precum „am
pierdut timp”, „am câştigat timp”, „mi-am omorât timpul”, „a
trecut timpul” ş.a. sunt înţelese ad litteram. „Americanii
confundă uneori orarele şi programele cu realitatea”.

STANICA ALIN
Cum sunt culturile monocrone? (2)

Structurile temporale monocrone sunt arbitrare şi impuse

indivizilor, nu sunt conforme cu ritmurile biologice, de aceea
trebuie învăţate, exersate de către oameni.
Organizarea de tip monocron izolează indivizii, limitează şi
sărăceşte contextul interacţiunilor interpersonale, îi determină
să gândească şi să perceapă realitatea într-o manieră
fragmentară.
Adaptat performării unor sarcini „lineare”, modelul monocron se
dovedeşte dezastruos în realizarea unor activităţi care necesită
creativitate.

STANICA ALIN
Cum sunt organizațiile monocrone?

Organizaţiile monocrone, administrative, industriale,

educaţionale au şanse mai mari de a se dezvolta dar , pe
măsură ce se dezvoltă, se închid în ele însele şi, neţinând cont
de caracteristicile propriei lor structuri, tind să devină rigide.
Totodată, în acest tip de organizaţii, nu este luată în considerare
calitatea umană a membrilor lor.

STANICA ALIN
Cum sunt culturile policrone?

Culturile policrone, din care fac parte cele estice şi sud-

europene, pun accentul mai degrabă pe angajamentul
individului şi îndeplinirea sarcinilor, decât pe respectarea unui
anumit orar. Timpul este tratat într-o manieră mai puţin
concretă decât în sistemele monocrone.

STANICA ALIN
Cum sunt organizațiile policrone? (2)

În organizaţiile de tip policron , deşi aparent neorganizată,

colaborarea între şefi şi angajaţi este mai strânsă şi bazată pe
relaţii interpersonale. Pe de altă parte, acest sistem birocratic ,
care presupune implicarea conducătorilor la toate nivelurile şi
sarcinile organizaţiei, este lent şi greoi, aşa cum este perceput
de cei din culturile monocrone.
Dezavantajul organizaţiilor policrone este mai ales acela că
depind în prea mare măsură de capacităţile de conducere ale
managerilor, care trebuie să facă faţă mereu neprevăzutului şi
să stăpânească permenent situaţia generală.

STANICA ALIN
Cum se îmbină cele două tipuri de culturi?

În culturile dezvoltate din punct de vedere economic,

funcţionează ambele modele dar în moduri diferite.
Japonezii adoptă un model policronic când sunt între ei.
Planificările se pot modifica pentru a răspunde dorinţelor unei
persoane mai în vârstă, ceea ce reflectă atenţia la respectarea
ierarhiei; procesul de luare a deciziilor e influenţat de orientarea
către grup şi echilibrul social. În raporturile cu culturile
occidentale, mai ales în relaţiile de afaceri, japonezii au adoptat
sistemul monocron , manifestând o remarcabilă flexibilitate.
Francezii sunt din punct de vedere intelectual monocroni dar
comportamentul lor este policron.

STANICA ALIN
5. Variabile culturale
semnificative în
cultura națională cu
implicații în cultura
organizațională
5 .1. C ON T EX T UAL IZAREA S OC I AL
5 . 2 . I N D I V ID UAL ISM Ș I C OL EC T I V IS M .
5 . 3 . D I STAN ȚA I ERARHI C Ă
5 . 4 . TOL ERAN ȚA AMB I G U I T Ă ȚI I
5 . 5 . G EN U L
Ce rol are contextul fizic în accepțiunea lui Hall?

Orice comunicare este definită prin parametri contextuali, care

sunt condiţionaţi cultural.
Contextul fizic desemnează împrejurările fizice concrete în care
are loc o comunicare : spaţiu, decor, ambianţă, obiecte, mobilier,
lumină/întuneric, zgomot/linişte etc. Prin semnificaţiile sale
nonverbale, adeseori simbolice, contextul fizic afectează
comunicarea, determinând confort sau disconfort, nu numai fizic
ci şi psihic, pentru emiţător ca şi pentru receptor.
De asemenea, orice comunicare umană are loc într-un context
social, căci nici o interacţiune nu are loc într-un vacuum socio-
cultural, nu e un proces „pur”.

STANICA ALIN
Care sunt factorii contextului social?

Orice situaţie socială instituie un model şi un context de

comunicare ce guvernează conţinutul şi efectele
comportamentului comunicatorilor. Contextul social se referă la
forţe care influenţează modelele de comunicare şi fluxul
comunicării, de la un grup social la altul.
Factorii contextului social constau în : diferenţele individuale în
ce priveşte abilităţile, structura muncii indivizilor; atracţia
grupului, atitudinile, normele, similaritatea percepţiilor grupului,
disponibilitatea grupului spre schimbarea atitudinilor şi
credinţelor etc.

STANICA ALIN
Ce este contextual înalt (puternic)?

Hall a făcut distincţia între contextele culturale „înalte”,

respectiv culturile puternic contextualizate şi cele „joase”,
respectiv culturile slab contextualizate.
O comunicare sau un mesaj cu context înalt este aceea/acela în
care cea mai mare parte a informaţiei se află în contextul fizic,
fie în persoana înseşi, în timp ce foarte puţină informaţie este
codificată, explicită, transmisă parţial prin mesaj.

STANICA ALIN
Ce culturi au context înalt?

Culturile asiatice japoneză este puternic contextualizată în care

se acordă o mare importanţă codurilor nonverbale.
Şi alte culturi asiatice, precum cea chineză sau coreeană, sunt
înalt contextualizate. O explicaţie ar fi cea a influenţei majore în
Asia a budismului Zen, care valorizează tăcerea , lipsa
expresiilor emoţionale şi, în consecinţă, componenta nonverbală
a comunicării. Americanii consideră că japonezii, cei din urmă
au o manieră ocolită de a ajunge la subiectul conversaţiei.
Culturile latino-americane, amerindiene, arabe, greacă, turcă
sunt, de asemenea, înalt contextualizate.

STANICA ALIN
Ce este contextul slab?

În opoziţie cu culturile puternic contextualizate, mesajele

slab/jos contextualizate sunt comunicate în mod explicit, prin
codurile verbale. Acestea trebuie să fie detaliate şi foarte
precise. În ce priveşte gradul de contextualizare a comunicării,
există o mare varietate culturală.

STANICA ALIN
Ce culturi au contextul slab?

Cele din Elveţia, Germania, America de nord şi Scandinavia. În

aceste culturi, înţelesurile literale, detaliile specifice,
programarea timpului sunt esenţiale. Poate că joasa
contextualizare a acestor culturi se datorează faptului că
acestea au sisteme cognitive şi comportamentale bazate pe
logica de sorginte aristoteliană şi pe raţionamentul de tip linear.
În culturile înalt contextualizate, tipul de logică este unul
comprehensiv, iar cunoaşterea e dobândită în mai mare măsură
prin intuiţie şi contemplare. Unele culturi , precum cea franceză,
italiană, engleză, prezintă deopotrivă trăsături ale celor jos şi
înalt contextualizate..

STANICA ALIN
Ce este individualismul? Dar colectivismul?

Individualismul se referă la tendinţa unei culturi de a evidenţia

importanţa identităţii individuale faţă de identitatea de grup,
drepturile individuale faţă de drepturile grupului şi nevoile
individuale faţă de cele ale grupului.
În opoziţie cu aceasta, colectivismul este tendinţa unei culturi
de a evidenţia importanţa grupului faţă de cea a individului,
obligaţiile grupului faţă de cele ale individului, precum şi nevoile
intra-grupului faţă de nevoile şi dorinţelor individului.
Această variabilă determină felul în care oamenii convieţuiesc
(singuri, în familie, în triburi), valorile lor, felul cum comunică.

STANICA ALIN
Care sunt culturile individualiste și prin ce se
caracterizează acestea?

Cele mai individualiste 10 naţiuni sunt cele din SUA, Australia,

Marea Britanie, Canada, Olanda, Noua Zeelandă, Italia, Belgia,
Danemarca, Suedia.
Oamenii din culturile individualiste sunt mai distanţi din punct
de vedere fizic şi sufleteşte de ceilalţi şi zâmbesc mai mult. Cei
din culturile individualiste sunt încurajaţi să dezvolte o mai
mare varietate a expresiilor emoţiilor în afara grupului de
apartenenţă, deoarece pentru aceştia libertatea individuală este
o valoare supremă.

STANICA ALIN
Care sunt culturile colectiviste și prin ce se caracterizează
acestea?

Cele mai puţin individualiste naţiuni sunt cele din Venezuela,

Columbia, Pakistan, Peru, Taiwan, Thailanda, Singapore, Chile,
Hong Kong. În culturile colectiviste oamenii sunt mai apropiaţi din
toate punctele de vedere și tind să îşi atenueze emoţiile în
interacţiunile cu cei din afara grupului lor, deoarece cel mai
important lucru este menţierea coeziunii grupului. Într-o cultură
colectivistă ca cea chineză, se înregistrează cea mai scăzută
frecvenţă, intensitate şi durată a expresiilor emoţionale, deoarece
comportamentul nonverbal e reglementat foarte strict, în vederea
păstrării armoniei de grup şi a ierarhiei.

STANICA ALIN
Ce este distanța ierarhică?

Distanța ierarhică - dimensiune de bază a comunicării

interculturale şi totodată factor de diferenţiere între culturi, numită
distanţa puterii, exprimă gradul în care puterea prestigiul şi bogăţia
sunt inegal distribuite într-o cultură.
De altfel, culturile diferă şi în privinţa modului cum este obţinut
statusul social : în India statusul este predeterminat de clasa
socială sau casta căruia îi aparţine individul, în SUA acesta este
determinat de avere.

STANICA ALIN
Care sunt culturile cu distanță ierarhică mare? Dar mică?

În ordine descrescătoare, culturile în care puterea şi influenţa sunt

concentrate în mâinile câtorva oameni sunt : Filipine, Mexic,
Venezuela, India, Singapore, Brazilia, Hong Kong, Franţa şi
Columbia. De asemenea, culturile africane şi asiatice, în general,
care menţin relaţiile de roluri puternic ierarhizate, sunt caracterizate
de o accentuată distanţă a puterii.
Cele mai scăzute scoruri au fost înregistrate de Hofstede în Austria,
Israel, Danemarca, Noua Zeelandă, Irlanda, Suedia, Norvegia,
Finlanda, Elveţia şi Marea Britanie. SUA se situează puţin mai jos
faţă de media distanţei puterii, ceea ce indică mai mici diferenţe de
stutus social decât în multe alte ţări.

STANICA ALIN
Cum influențează distanța ierarhică comunicarea?

Distanţa puterii afectează comportamentul nonverbal : în cultura

indiană, cu un înalt scor al distanţei puterii şi cu sistemul său rigid
de caste, interacţiunile dintre indivizii aparţinând diferitelor clase
sociale sunt sever limitate; orice contact al membrilor unor caste
inferioare cu cei din casta cea mai înaltă.
Semnalele paravocalice sunt şi ele diferenţiate în funcţie de distanţa
puterii : indivizii din culturi cu un scor jos al IDP, precum americanii,
sunt percepuţi în culturile cu scor înalt ca fiind gălăgioşi, exageraţi
şi copilăroşi.

STANICA ALIN
Ce este toleranța față de incertitudine?

Nesiguranţa este o predispoziţie culturală către risc şi ambiguitate

iar la nivel individual această calitate este numită toleranţă faţă de
incertitudine.
Unele culturi valorizează schimbarea, altele stabilitatea şi
siguranţa.

STANICA ALIN
Care sunt culturile cu o toleranță mai mare față de
incertitudine? Dar mai mică?

Cel mai adesea, ţările a căror cultură este originară din regiunea
mediteraneeană şi cele din America de Sud, prezintă cel mai înalt
nivel al respingerii nesiguranţei. Printre primele 10 se numără :
Grecia, Portugalia, Belgia, Japonia, Peru, Franţa, Chile, Spania,
Argentina şi Turcia. La polul opus se află ţările cu cea mai mare
toleranţă la nesiguranţă iar lista e dominată de culturile nord-
europene si sud-asiatice, unele dintre ele fost colonii britanice :
Singapore, Danemarca, Suedia, Hong Kong, Irlanda, Marea
Britanie, Filipine, SUA, Canada şi Noua Zeelandă.

STANICA ALIN
Ce rol are religia în această variabilă?

Dacă se ia în calcul şi factorul religios , se constată că ţările în care

predomină religia catolică resping în mai mare măsură nesiguranţa
iar cele în care predomină credinţa protestantă, hindusă sau
budistă tind să accepte în mai mare măsură nesiguranţa. Posibila
explicaţie este că religiile estice şi cele protestante sunt mai puţin
„absolute”, pe când cea catolică este mai „absolută” şi „sigură”.

STANICA ALIN
Care sunt caracteristicile comunicării în funcție de această
variabilă?

Oamenii din ţările cu tendinţă accentuată de a respinge nesiguranţa

îşi dezvăluie în mai mare măsură emoţiile decât cei din ţările care
acceptă nesiguranţa, iar comportamentele nonverbale sunt mai
puternic reglementate. Când americanii comunică cu indivizii din
aceste culturi cei dintâi par nonconformişti şi neconvenţionali iar
ceilalţi sunt percepuţi de americani ca fiind prea rigizi. Intracţiunea cu
indivizi din afara grupului propriu induce o stare de anxietate mai
mare în culturile care resping nesiguranţa. Cu cât grupurile manifestă
o mai ridicată acceptare a nesiguranţei, cu atât este mai mare
toleranţa faţă de cei din alt grup sau cultură.

STANICA ALIN
Ce culturi putem distinge după gen?

Putem distinge între culturi masculine și culturi feminine.

Orice cultură recunoaşte diviziunea sexuală a speciilor în masculin şi
feminin dar diferenţele între culturi apar în privinţa atributelor, regulilor
şi modelelor de comportament pe care culturile le atribuie conceptelor
de „masculinitate” şi „feminitate”.
Tot astfel cum fiinţele umane sunt percepute ca masculine şi feminine,
la fel şi culturile pot fi feminine sau masculine. Este vorba despre
orientarea de gen a unei culturi, care influenţează numeroase aspecte
ale comportamentelor nonverbale.

STANICA ALIN
Care sunt culturile masculine și prin ce se caracterizează
acestea?

În culturile masculine, regulile de gen sunt mai rigide iar trăsături

precum puterea, competitivitatea, ambiţia ş.a. sunt valorizate.
Hofstede a măsurat gradul în care indivizilor de ambele sexe le sunt
atribuite activităţi şi roluri asociate masculinităţii şi feminităţii.
Conform acestuia, primele 10 ţări cu cel mai ridicat procent al orientării
spre masculinitate sunt : Japonia, Austria, Venezuela, Italia, Elveţia,
Mexic, Irlanda, Marea Britanie, Germania şi Filipine.

STANICA ALIN
Care sunt culturile feminine și prin ce se caracterizează
acestea?

În culturile feminine sunt valorizate atribute precum afecţiunea,

compasiunea, emoţionalitatea.
Țările cu cel mai mic procent al orientării masculine sunt : Suedia,
Norvegia, Olanda, Danemarca, Finlanda, Chile, Portugalia, Thailanda
şi Peru.

STANICA ALIN
Care sunt culturile androgine și prin ce se caracterizează
acestea?

În culturile „androgine” , regulile de gen sunt mai puţin rigide şi

stereotipe iar indivizii de ambele sexe pot exprima atitudini şi
comportamente considerate în alte culturi ca fiind specific masculine
sau feminine.
Comportamentele nonverbale exprimă atât trăsături masculine,
precum dominanţa şi furia, cât şi feminine, precum căldura şi
emotivitatea.

STANICA ALIN
6. Romania vs. Grecia
după tipologia lui
Hofstede
STUDIU DE CAZ
Cum putem valorifica cercetările lui Hofstede?

Pe siteul http://geert-hofstede.com/ pot fi accesate mai multe aplicații

ce valorifica și în spațiul online cercetările și ipotezele sale.
Una din aceste aplicații se numește ”Cultural tools – country
comparison”* și poate fi folosit pentru a obține trăsăturile unor culturi
naționale după modelul celor cinci dimensiuni de mai sus, la care s-a
adaugat și ”indulgența”.

ATELIER-COMUNICARE
Care este profilul României?

Conform acestor date, în România ar predomina o cultură în care

există o puternică distanță ierarhică, de tip colectivist (atașament față
de grup), relativ feminină (contând mai degrabă calitatea vieții decât
succesul personal), puternic reticentă față de incertitudine (atașament
față de reguli, reticență față de comportamente neconforme), moderat
orientată pe termen lung (valorizând moderat cumpătarea și
recompensele viitoare), valorizând mai degrabă înfrânarea.

ATELIER-COMUNICARE
România
Profil cultural
Cum arată cultura României față de cea a Greciei?

Am luat drept comparație Grecia din cauza apropierii geografice și

culturale (țară ortodoxă membră a UE).
Grecia ar fi o societate mai puțin ierarhică decât a noastră, ceva mai
”masculină” (favorizând competiția, ambiția, succesul) și mult mai
puțin ”înfrânată”. În schimb, ar fi total reticentă față de incertitudine
sau necunoscut.
Firește că aceste descrieri trebuie luate drept ceea ce sunt –
aproximări. Gradul lor de relativitate e foarte ridicat.

ATELIER-COMUNICARE
România în comparație cu Grecia
*Datele pentru aceste profiluri de țară provin dintr-o cercetare din 2010 realizată de Michael Minkov
pe baza World Values Survey.
7. Tendințe actuale
în cultura globală

METISAJ CULTURAL,
INTERCULTURALITATE ,
TRANSCULTURALITATE ȘI
MULTICULTURALISM,
Ce este o societate multiculturală?

Conceptele de multiculturalitate multiculturalitate,,

interculturalitate interculturalitate,, transculturalitate
transculturalitate sunt tot mai frecvente. Oricine ştie că trăim
într-o «« societate multiculturală.
Prin societate multiculturală se înțelege în general convieţuirea
diferitelor culturi (în sens antropologic) în interiorul unui sistem
social (de cele mai multe ori în culturi (în sens antropologic) în
interiorul unui sistem social (de cele mai multe ori în cadrul unei
naţiuni), chiar dacă , chiar dacă această convieţuire este
paşnică sau conflictuală.

NICOLAE RIMBU
Care sunt modelele de societate multiculturală?

Există trei modele de societate multiculturală:

1. Modelul asimilaționist care vizează adaptarea culturală
a minorităților și migranților.. O altă versiune a acestuia o
constituie modelul integrativ, în care asimilarea este privită ca
un proces de lungă durată, timp în care reprezentanţilor unei
culturi minoritare le sunt garantate anumite drepturi care ţin de
educaţie, religie şi participare la viaţa politică. de educaţie,
religie şi participare la viaţa politică.

NICOLAE RIMBU
Care sunt modelele de societate multiculturală? (2)

2. Modelul Apartheid vizează o strictă delimitare a

culturilor minoritare până la ghetoizarea acestora.
3. Model policentric -o convieţuire a diferitelor culturi într-o
societate în care acestea sunt în mod principial considerate
egale.

NICOLAE RIMBU
Ce este interculturalitatea? Dar transculturalitatea?

Interculturalitatea cuprinde ansamblul fenomenelor ce iau

naştere la întâlnirea dintre două culturi.
Însă culturile noastre nu mai au de facto de facto de mult
forma de mult forma omogenităţii, ci se caracterizează în mare
măsură prin amestecuri şi întrepătrunderi.” Această nouă
structură care depăşeşte conceptul tradiţional de „cultură”, este
numită transculturalitate.

NICOLAE RIMBU
Ce este metisajul?

Termenii hibriditate, metisaj cultural cultural ,

sincretism sunt forme de interculturalitate, a căror trăsătură
comună o reprezintă corelarea creatoare sau contopirea
elementelor culturale străine adesea ca urmare a contactelor
interculturale nemijlocite. Metisajul desemnează mai întâi
amestecul biologic dintre diverse etnii (ideologie colonială),
termenul fiind transpus în mod în mod metaforic ş metaforic şii
îîn domeniul n domeniul culturii.

NICOLAE RIMBU
Ce este interculturalitatea? Dar transculturalitatea?

Interculturalitatea cuprinde ansamblul fenomenelor ce iau

naştere la întâlnirea dintre două culturi.
Însă culturile noastre nu mai au de facto de facto de mult
forma de mult forma omogenităţii, ci se caracterizează în mare
măsură prin amestecuri şi întrepătrunderi.” Această nouă
structură care depăşeşte conceptul tradiţional de „cultură”, este
numită transculturalitate.

NICOLAE RIMBU
8. Cultura globală și
conflictul civilizațiilor

CONFLICTELE CONTEMPORANE
Care sunt marile civilizații contemporane?

Marile civilizaţii contemporane, aşa cum le defineşte Huntington,

sunt următoarele: sinică sau sau confucianistă, comună Chinei
şi comunităţilor chineze din sud-estul Asiei, japoneză, hindusă ,
specifică nu numai Indiei, ci şi comunităţilor indiene din afara
statului indian, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-
americană, africană.

NICOLAE RIMBU
Există un conflict al civilizațiilor?

Conflictul civilizaţiilor nu este o simplă dispută terminologică şi

semiotică, un conflict între definiţii şi semnificaţii, ci o realitate în
mijlocul căreia trăim, o problemă politică nu una academică.
Conflictele, în lumea contemporană multicivilizaţională, apar în
genere de-a lungul liniilor de falie dintre marile civilizaţii.
Reluând o teză mult mai veche, Huntington afirmă că întreaga
istorie marile civilizaţii. este guvernată de forţe ostile unele faţă
de altele. În Europa, de pildă, naţiunile moderne s-au născut în
s-au născut în urma unor urma unor lupte aprige şi îndelungate.

NICOLAE RIMBU
Ce formă ia astăzi conflictul?

Rivalitatea dintre superputeri este înlocuită cu conflictul

civilizaţiilor, conflict pasibil oricând de amplificare prin
propagarea sa în rândul ţărilor înrudite. De pildă, în războiul
din din fosta Iugoslavie, Rusia ortodoxă a sprijinit diplomatic,
poate şi militar, Serbia, Croaţia şi Slovenia catolice au fost
susţinute de ţările preponderent catolice, în vreme ce bosniacii
musulmani au primit ajutor din partea Arabiei Saudite, Turciei,
Iranului, Libiei şi a altor ţări musulmane. Acest sprijin, de o
parte şi de alta, n-a avut în esenţă o motivaţie ideologică,
economică sau politică, ci exclusiv culturală.

NICOLAE RIMBU
Există un declin al Occidentului?

Huntington vorbeşte de declinul Occidentului în termenii

economiei, statisticii, demografiei. Este un proces lent care poate
dura secole. Declinul treptat al Occidentului favorizează
procesul de renaştere a altor civilizaţii. Valorile şi instituţiile sale
au fost atractive pentru cei din alte spaţii culturale, fiindcă ele
erau văzute drept sursă de putere și de prosperitate. Astăzi o
asemenea concepţie nu mai este acceptată în sud-estul Asiei.

NICOLAE RIMBU
Ecare este rolul comunicării interculturale în acest
context?

În acest context, comunicarea interculturală trece drept

premisa esenţială a dialogului dintre civilizații și a coexistenţei
paşnice a tuturor culturilor.

NICOLAE RIMBU
9. Sensibilitatea
culturală ca factor
pozitiv în
comunicarea
interculturală:

DE LA DEPĂȘIREA ETNOCENTRISMULUI LA
ADULAȚIA ALTERITĂ ȚII. PREJUDECĂ ȚI ȘI
STEROTIPURI ÎN COMUNICAREA
INTERCUTURALĂ
Ce este sensibilitatea culturală?

Sensibilitatea culturală – conștientizarea diferențelor culturale;

factor pozitiv în comunicarea interpersonală presupune:
• Evitarea privirii ”etnocentrice”
• Evitarea stereotipiilor
• Identificarea diferențelor culturale (evitarea asumpției
similarității)
Sensibilitatea la aceste diferente este un factor necesar
pentru succesul unei comunicari interculturale – respectiv a unui
dialog adevarat.

ATELIER-COMUNICARE.COM
Ce este identitatea culturală?

Atitudinile de etnocentrism şi alteritate culturală sunt strâns

legate de conceptul de identitate culturală. Atitudinile de
etnocentrism şi alteritate sunt opuse şi interdependente.
Identitatea culturală presupune conştiinţa apartenenţei la o
colectivitate culturală şi în acelaşi timp conştientizarea diferenţei
faţă de alte colectivităţi, resimţite ca „străine”. Ea constituie în
acelaşi timp o barieră în comunicare, pentru că poate implica un
registru de comunicare prestabilit şi ritualizat.

STANICA ALIN
Ce este etnocentrismul?

Etnocentrismul este o grilă perceptuală prin care culturile

interpretează şi judecă toate celelalte culturi. Este sentimentul
că „noi suntem normali, avem dreptate” iar ceilalţi „sunt
anormali, nu au dreptate”, lucru ce priveşte oricare aspect al
culturii.
Etnocentrismul nu e, de obicei, intenţionat, ca şi cultura în
general, ci este în mare măsură învăţat la nivelul
inconştientului. Etnocentrismul caracterizează deopotrivă
culturile tradiţionale, ca şi cele moderne, este o trăsătură
culturală universal răspândită, atitudinea inerentă oricărei
afilieri la un grup sau comunitate socio-culturală.

STANICA ALIN
Ce este recunoașterea alterității?

A recunoaşte însă pe „altul/celălalt” ca fiind totodată

asemănător şi diferit faţă de „mine” presupune a relativiza
propriul sistem de valori, a depăşi atitudinea etnocentrică şi a
recunoaşte alteritatea. Mijloacele prin care oamenii pot realiza
aceasta sunt toleranţa şi respectul

Nu numai etnocentrismul exagerat este dăunător , ci şi

idealizarea alterităţii şi implicit subevaluarea propriei identităţi
culturale, atunci când se consideră că valorile, atitudinile,
comportamentele altora sunt, în principiu, superioare.

STANICA ALIN
Care sunt formele etnocentrismului?

Etnocentrismul se manifestă deopotrivă în forme pasive şi

active.
Formele pasive sunt expresii simplificate şi elemente ale
reprezentărilor sociale, care se manifestă mai ales ca
prejudecăţi si stereotipuri.
Formele active ale etnocentrismului, precum rasismul,
xenofobia, ţin de comportament iar stereotipurile şi prejudecăţile
servesc la justificarea unor acţiuni şi raporturi existente între
diferite grupuri rasiale, etnice, religioase, culturale.

STANICA ALIN
Ce sunt prejudecățile?

Prejudecăţile influenţează procesele de comunicare, prin faptul

că angajează o atitudine negativă, faţă de un grup sau faţă de
membrii unui grup, atitudine bazată pe o generalizare eronată şi
rigidă.

STANICA ALIN
Ce sunt stereotipurile?

Stereoptipurile sunt generalizări învăţate, de obicei negative, în

legătură cu un grup şi care rămân fixate în minte şi sunt
vehiculate de indivizi. Numite şi „substitute ale observaţiei”, ele
apar spontan, din dorinţa de a schematiza şi raţionaliza, în
principiu fiind necesare deoarece răspund unor necesităţi de
facilitare a cunoaşterii.

Stereotipurile descriu anumite situaţii, generalizându-le şi

neţinând cont, în fapt, de obiectul căruia li se aplică.

STANICA ALIN
Ce este sensibilitatea culturală? (2)

În comunicarea interculturală, conştientizarea diferenţelor dintre

culturi, în ce priveşte modelele de comportament şi convingeri ,
se datorează adeseori unor stereotipuri, bazate pe ceea ce se
învaţă în cursul diferitelor experienţe de viaţă. Ele reprezintă
tendinţa de a schematiza şi generaliza caracteristicile unei
categorii sau grup.
În interacţiunile interculturale este indicat să se ia în
considerare caracteristicile individuale ale celor cu care
comunicăm.

STANICA ALIN
10. Dificultăți de
comunicare
interculturală
reflectate în
cinematografie.

VIZIONAREA FILMULUI A GOOD LIE

(2014)
Vă mulțumesc pentru
atenție!

SPOR ÎN TOATE!