ARHITECTURA NAVEI

INFO
Elemente matematice și reprezentări
geometrice
2017 – 2018
În general în ştiinţă, în descrierea proceselor fizice, apar
formulări matematice de forma

2
s dm sau s dm

în care, în general, „s” reprezintă în mod tipic distanţa

şi „dm” are semnificaţia unei proprietăţi diferenţiale „m”.
Aceste tipuri de integrale apar în mod
sistematic în ştiinţă şi inginerie şi sunt
cunoscute ca momente de ordinul I şi
respectiv de ordinul II. Ordinul este dat de
exponentul variabilei „s”. În ingineria
navală cele mai comune proprietăţi pentru
„m” sunt lungimea, aria, volumul, masa şi
forţa (greutatea).
 Momentul de ordinul I al ariilor
În figură, aria totală A este divizată în elemente infinitezimale
(diferenţiale) „dA”. Momentul fiecărui element dA faţă de o axă este
produsul dintre elementul dA până şi distanţa până la axa
considerată. Momentul total al ariei A faţă de o axă se determină prin
însumarea momentelor individuale ale elementelor suprafeţei care
reprezintă, în fapt, un proces de integrare.

Momentul ariei A faţă de axa x şi y

se determină cu relaţiile

My x dA
şi respectiv,

Mx y dA
Dimensiunea momentelor
de ordinul I este [m3].
 Centrul geometric (centroidul)
Centroidul unui obiect sau al unei suprafeţe reprezintă
centrul lor geometric. Aria totală AT este divizată în
elemente infinitezimale de dimensiune δAn aflate la
distanţa xn faţă de axa y şi respectiv la distanţa yn faţă de
axa x. Coordonatele centroidului sunt x si respectivy
Toate aceste elemente sunt rezentate în figură.
 Matematic, relaţiile de calcul pentru determinarea coordonatelor
centroidului sunt

n n
xi Ai xi Ai
x1 A1 x 2 A2 ... x n An i 1 i 1
x n
A1 A2 ... An AT
Ai
i 1

n n
y i Ai y i Ai
y1 A1 y 2 A2 ... y n An i 1 i 1
y n
A1 A2 ... An AT
Ai
i 1

în care,
yi = distanţa verticală de la fiecare element δA până la axa x, [m];
xi = distanţa orizontală de la fiecare element δA până la axa y, [m];
AT = aria totală [m2].
Dacă fiecare element δA este suficient de mic
astfel încât să devină un element diferenţial,
atunci relaţiile de mai sus pot fi scrise sub forma

x dA x dA y dA y dA
x şi respectiv y
dA AT dA AT
În multe cazuri este necesar calculul pentru figuri
geometrice compuse după cum este exemplul din figură
unde forma poate fi divizată în două suprafeţe cunoscute.
Centroidul suprafeţei totale se poate determina cu relaţiile

şi respectiv

în care semnificaţia notaţiilor este cea din figură.

Relaţiile anterioare pot fi rescrise pentru cazul general în care

sunt „n” suprafeţe regulate

şi respectiv
Pentru dreptunghi (originea sistemului de axe în
centoidul suprafeţei)
Pentru triunghi dreptunghic (originea la
intersecţia catetelor)
Pentru triunghi dreptunghic (originea în
centroidul ariei)
Pentru triunghi isoscel (originea în centroidul
ariei)
Pentru cerc (originea în centroidul ariei)
 Pentru inel circular (originea în centroidul
ariei).
Relaţiile sunt aproximative şi sunt valabile pentru cazul în care t are
valoare mică.
 Momentul de ordinul II al ariilor

Momentul de ordinul II al ariei (I) este o mărime des utilizată în

ingineria navală atât în aplicaţiile de teoria navei cât şi în
calculele structurale. Reluînd o figură anterioară

Momentul de ordinul II, care

reprezintă momentul de inerţie, se
defineşte cu relaţiile

şi respectiv

Dimensiunea momentelor de ordinul II este [m4].

În general, în aplicaţiile inginereşti, este necesară
determinarea momentelor de ordinul II (momentele de
inerţie) faţă de axele centrale principale (care trec prin
centroidul suprafeţei).

Pentru cazul diverselor figuri geometrice regulate în

literatură există relaţii cunoscute pentru evaluarea
momentelor de inerţie al ariilor.
 Teorema lui Steiner
În multe aplicaţii este necesară determinarea momentului de ordinul II
faţa de axe care nu trec prin centroidul suprafeţelor. În aceste cazuri
se utilizeaza teorema lui Steiner cunoscută şi sub numele de teorema
axelor paralele.
Momentele de inerţie faţă de axele x şi
respectiv y se determină cu relaţiile

şi respectiv

în care d1 şi d2 sunt distanţele până la

axa x şi respectiv y iar Ixc şi Iyc sunt
momentele de ordinul II faţă de axele
centrale principale.

Se poate observa că, faţă de axele centrale principale,

valorile momentelor de inerţie sunt minime.
 Momentul de inerţie polar

Reprezintă practic momentul de inerţie faţă de axa z.

Iz x2 y 2 dA

În conformitate cu teorema axelor perpendiculare,

momentul de inerţie al unei suprafeţe plane faţă de o
axă normală la acel plan este egal cu suma
momentelor de inerţie faţă de celelalte două axe
perpendiculare conţinute în acel plan.

Jz Ix Iy
 Observaţie importantă
Dacă în locul elementelor de suprafaţă, δA, sunt
utilizate elemente de masă, δm, atunci problema
revine la a calcula coordonatele centrului de
greutate (CG) şi respectiv a momentelor de inerţie
mecanice [t·m2], momentele de ordinul I fiind
momente statice iar cele de ordinul II momente de
inerţie.
 MOMENTELE DE INERŢIE MECANICE ALE UNEI
STRUCTURI PLUTITOARE

În relaţiile (1), (2) şi (3) semnificaţia notaţiilor este:

Pi – este elementul de masă curent;
n – este numărul de elemente de masă considerate.

- reprezintă momentele de inerţie proprii („inherent”) ale

elementului de masă considerat faţă de propriile axe
centrale principale de inerţie (sistem de coordonate
paralel cu sistemul dat de referinţă);
Xi, Yi şi Yi – sunt coordonatele centrului de greuate ale elementului de
masă curent, faţă de un sistem de coordonate dat; de regulă, acest
sistem de referinţă este cupla 0 (K0), perpendiculara prova pentru
distanţele după x, PD (planul diametral) pentru distanţele după
direcţia y şi LB (linia de bază) pentru distanţele după direcţia z.

Xg, Yg şi Yg – sunt coordonatele centrului de greuate ale structurii

plutitoare, faţă de un sistem de coordonate dat (acelaşi de la
punctul anterior);
Ixx – momentul de inertie faţă de axa longitudinală, x, care trece prin
centrul de greutate al structurii plutitoare [tm2];

Iyy – momentul de inerţie faţă de axa transversală, y, care trece prin

centrul de greutate al structurii plutitoare [tm2];

Izz – momentul de inerţie faţă de axa verticală, z, care trece prin centrul
de greutate al structurii plutitoare [tm2].
Aceste momente de inerţie se mai numesc şi
transferabile deoarece pot fi scrise faţă de un
sistem de coordonate oarecare. Trebuie însă
menţionat că valorile acestor momente de inerţie
sunt minime atunci când sunt scrise faţă de
sistemul de axe de coordonate care este
localizat în centrul de greutate al amsamblului,
acestea fiind axe centrale principale de inerţie.
În raport cu acest ultim sistem de axe sunt
definite şi mişcările corpului după cele 6 grade
de libertate.
Evaluarea momentelor de inerţie pentru un caz de
încărcare la o navă tip pipelayer