Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIDRODINAMICĂ
Viteza crește
Viteza este invers de-a lungul
proporțională cu acestei linii
distanța dintre liniile de curent.
de curent.
Viteza crește
de-a lungul
acestei linii
de curent
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi
Pentru un flux bidimensional, irotational, incompresibil, potențialul și funcția de
curent se supun ecuației lui Laplace. Funcțiile care se supun ecuației lui Laplace
se numesc funcții „armonice”.
Întrucât j și Ψ se supun aceleiași ecuații diferențiale (pentru 2D, curgere
irrotatională, incompresibilă), o soluție la o problemă de curgere potențială poate
fi utilizată direct pentru a genera o soluție la o a doua curgere potențială prin
interschimbarea lui j și Ψ .
Prin suprapunerea (însumarea) de diferite curgeri potențiale se pot genera noi
curgeri potențiale (Principiul Superpoziției).
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Generalităţi- Potenţialul complex al mişcării
Din relaţiile
Rezultă
Rezultă:
deci
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Determinarea circulaţiei vitezei şi a debitului
Știind că
Rezultă
Debitul de fluid care trece prin curba C între A şi B este definit de relatia:
Dar
Se obține
Dacă înlocuim
Se obține
Liniile de potențial
Dacă C > 0, mişcarea are sensul divergent (fig. a) şi sursa se numeşte sursă
pozitivă sau izvor.
Dacă C < 0, mişcarea este convergentă (fig. b) şi sursa se numeşte sursă negativă
sau puţ.
Semnificaţia fizică a constantei C se obţine calculând debitul Q al sursei printr-un
cerc de rază oarecare
de unde
În acest caz potenţialul complex are forma:
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
2. Mişcarea produsă de o sursă punctiformă – tratare directă
Fluidul curge radial dintr-o linie prin origine perpendiculară
pe planul x-y. Fie m rata volumului emanată din linie (per
unitatea de lungime). Apoi, pentru a satisface conservarea
masei:
prin integrare
și se obține:
Mărimea M=2pk se
numeşte momentul dipolului.
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
4. Mişcarea produsă de un dipol
– tratare indirectă
Rezultă f(z)=k/z cu z≠0. Potenţialul complex al
dipolului poate fi scris sub forma:
sau
sunt cercuri cu centrele pe axa Ox care trec prin origine, iar liniile de curent
rezultă
şi deci
a b
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
2. Curgerea în jurul unui cilindru cu circulație
Mişcarea în jurul cilindrului cu circulaţie se obţine din compunerea mişcării în jurul
cilindrului cu mişcarea produsă de vârtejul de intensitate G plasat în origine:
sau
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
2. Curgerea în jurul unui cilindru cu circulație
Se disting trei cazuri:
- Radicalul este real
Cele două puncte de stagnare sunt situate pe semicercul inferior şi
sunt simetrice faţă de diametrul vertical (fig. a)
- Radicalul este nul si
Cele doua puncte de stagnare sunt
confundate (fig. b).
- Radicalul este imaginar și
Cele doua puncte de stagnare sunt situate pe semiaxa imaginară negativă, unul în
interiorul cercului, altul în exteriorul lui (fig. c)
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
Superpoziție de curgeri elementare:
2. Curgerea în jurul unui cilindru cu circulație
Componentele vitezei în coordonate polare şi viteza pe cerc sunt
Componentele de viteză (u, v), respectiv în direcțiile (x, y), pot fi obținute direct
din f prin diferențierea în raport cue z. Acesta este:
Legile de putere cu n = 2
Dacă n = 2, atunci w = Az2 și liniile de curent
corespunzătoare unei anumite valori a lui ψ sunt acele
puncte care satisfac:
care este un sistem de
hiperbole echilatere. Acest lucru poate fi văzut prin rescrierea componentelor
reale și imaginare. Observând că sin2θ = 2sinθcosθ și
rescriind sinθ =y/r și cosθ =x/r se vede (la simplificare)
că fluxurile sunt date de j = 2Axy.
Câmpul de viteză este dat de ∇φ, sau
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme
Legile de putere cu n = -1: dublet
Dacă n = −1, liniile de curent sunt date de
Acest lucru este mai ușor de interpretat în termeni de
componente reale și imaginare:
Astfel, liniile de curent sunt cercuri tangente la axa x în origine. Cercurile din
jumătatea superioară curg astfel în sensul acelor de ceasornic, cele din jumătatea
inferioară curg în sens opus acelor de ceasornic. Componentele vitezei sunt
proporționale cu r−2; iar valorile lor la origine sunt infinite. Acest model de curgere
este de obicei denumit dublet sau dipol și poate fi interpretat ca o combinație
dintre o pereche sursă-puț de putere infinită menținută la o distanță infinit de
mică. Câmpul de viteză este dat de:
Sau în coordonate polare:
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Transformarea profilurilor şi a vitezelor
Funcţia de transformare operează asupra întregului domeniu, transformând liniile
de curent dintr-un domeniu în linii de curent omoloage în domeniul transformat.
Liniile echipotenţiale şi vitezele de asemenea sunt transformate,după cum şi
anumite linii de curent formate de curbe închise, care pot fi folosite drept profiluri
hidrodinamice (fig.).
În privinţa transformării vitezelor, fie o
mişcare reprezentată prin potenţialul
complex, în planul xy:
f=j(x, y)+Ψ(x, y)
şi fie funcţia de transformare:
se obţine:
adică viteza complexă în planul transformat z este egală cu produsul dintre viteza
complexă în planul z şi derivata funcţiei de transformare.
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date
a). Curent plan paralel (fig.)
Fie o mişcare caracterizată de potenţialul
complex f=Cz.
Coeficientul C fiind un număr complex
C=A+iB, avem:
Spectrul mişcării este redat cu atât mai detaliat cu cât ochiurile reţelei sunt mai
mici, iar aceasta depinde de Dq.
c). Mişcarea produsă de un vârtej rectiliniu indefinit (fig.)
Dacă axa vârtejului este perpendiculară în origine pe planul xOy, mişcarea este
reprezentată prin potenţialul complex:
f(z)=-iClnz=Cq-iClnr.
Această mişcare se obţine înmulţind cu –i funcţia
f(z)=Clnz care reprezintă izvorul punctiform
(cazul anterior).
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date
c). Mişcarea produsă de un vârtej rectiliniu indefinit
În acest caz liniile echipotenţiale sunt razele, iar liniile de curent sunt cercurile cu
centrul în origine. Viteza fiind tangentă la cercuri, se obţine:
iar circulaţia G pe o linie de curent în sensul creşterii lui j
(considerând C > 0) este: G=2 p r v=2 p C
de unde C=G/2p, deci v=G/2pr
Se vede că circulaţia G joacă în această mişcare rolul lui Q din cazul anterior al
izvorului punctiform. Viteza v se numeşte viteză indusă de vârtej.
Circulaţia G este nenulă numai pentru curbe care înconjoară originea, pentru orice
alte curbe închise, care lasă originea în exteriorul lor, circulaţia este nulă:
𝚪 = ර 𝒗 ∙ 𝒅𝑺
Dacă sensul de parcurgere a curbei C este sensul lui v, proiecţia lui ds pe v este
rdq, pozitivă pe porţiunea ABC şi negativă pe CDA a parcursului, astfel că:
𝚪 𝚪 𝚪 𝚪
𝚪 = ර 𝒗 ∙ 𝒅𝑺 = න 𝟐
𝒓𝒅𝜽 + න 𝟐
𝒓𝒅𝜽 = 𝜽 𝟐 − 𝜽 𝟏 + 𝜽𝟏 − 𝜽𝟐 = 𝟎
𝑨𝑩𝑪 𝟐𝝅 𝑪𝑫𝑨 𝟐𝝅 𝟐𝝅 𝟐𝝅
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date
c). Mişcarea produsă de un vârtej rectiliniu indefinit
În mod identic se poate demonstra că pe orice altă curbă care se închide în jurul
lui O (nu numai pe liniile de curent) circulaţia este G=2pC.
Câmpul mişcării este irotaţional, în afara originii, de aceea această mişcare se
numeşte mişcare de circulaţie într-un câmp potenţial.
Introducând în
Se obține
MIŞCĂRI POTENŢIALE PLANE
3. Transformări conforme- Mişcări reprezentate prin funcţii analitice date
d). Scurgerea printr-o fantă de deschidere 2a
Rezultă că liniile echipotenţiale j=k sunt elipse
homofocale, focarele fiind punctele A, B, limitele
fantei (fig.).
Pe axa reală, elipsa se reduce la segmentul AB, iar
hiperbola la segmentele x-∞A şi Bx+∞.
Debitul care se scurge prin fantă este Q=ΨA-ΨB.
Rezultă că în punctul B, unde x=a, y=0, ψ=0, iar în
punctul A, ψ=πC, adică Q=πC.
Viteza complexă este: