Decizie nr. 1/2013 din 21/01/2013 Publicata n Monitorul Oficial nr.

118 din 1/03/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 19/2012 Livia Doina Stanciu presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului Lavinia Curelea presedintele Sectiei I civile Ionel Barba presedintele Sectiei de contencios administrativ si fisc al Roxana Popa presedintele delegat al Sectiei a II a civile Corina Michaela Jjie presedintele Sectiei penale Aurelia Rusu judecator la Sectia I civila Mihaela Paraschiv judecator la Sectia I civila - judecator raporto r Cristina Iulia Tarcea judecator la Sectia I civila Viorica Cosma judecator la Sectia I civila Cristina Luzescu judecator la Sectia I civila Elena Floarea judecator la Sectia I civila Carmen Tranica Teau judecator la Sectia a II a civila Paulina Lucia Brehar judecator la Sectia a II a civila Mirela Politeanu judecator la Sectia a II a civila - judecator ra portor Marian Buda judecator la Sectia a II a civila Marioara Isaila judecator la Sectia a II a civila Minodora Condoiu judecator la Sectia a II a civila Gheorghita Lutac judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal Emanuel Albu judecator la Sectia de contencios administrativ si fisca l judecator raportor Dana Iarina Vartires judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal Carmen Maria Ilie judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal Simona Camelia Marcu judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal Rodica Florica Voicu judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal Mirela Sorina Popescu judecator la Sectia penala Lavinia-Valeria Lefterache judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 19/2012 este legal constituit conform dispozitiilor art. 330^6 al in. 7 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile art. 27^1 alin (2 ) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionare administrativa a na ltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile u lterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedin tele naltei Curti de Casatie si Justitie. Prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de C asatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleon ora Constantin. Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov, autorul initial al sesizarii

, nu a desemnat un reprezentant pentru sustinerea recursului n interesul legii. La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent al naltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Aneta Ionescu, desemnata n conformitate cu dispoziti ile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativ a a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completar ile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursurile n interesul legii declarate de prim -adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie s i Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov privind interpretar ea si aplicarea dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/20 03 n referire la calitatea procesuala activa a organizatiilor sindicale n actiuni promovate n numele membrilor de sindicat, precum si a dispozitiilor art. 269 alin . (2) [fost 284 alin. (2)] din Legea nr. 52/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, privind determinarea instantei compete nte teritorial n solutionarea conflictelor de munca n cazul acestor actiuni. Reprezentanta prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul n interesul legii, punnd co ncluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se as igure interpretarea si aplicarea unitara a legii, n sensul de a se stabili ca org anizatiile sindicale au calitate procesuala activa n actiunile promovate n numele membrilor de sindicat, iar instanta competenta teritorial este cea de la sediul sindicatului reclamant. Presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asupra recursurilor n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursurilor n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitara Prin recursurile n interesul legii declarate n conformitate cu prevederile art . 329 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Braso v, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar n cazul actiunilor n justit ie promovate de organizatiile sindicale n numele membrilor lor, n temeiul dispozit iilor art. 28 alin. (1) si (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abro garii acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciara avnd un caracter neunitar sub aspectul stabilirii le gitimarii procesuale active a organizatiilor sindicale si, ca urmare, n ceea ce p riveste determinarea instantei competente teritorial sa judece aceste cereri. 2. Examenul jurisprudential Verificarile efectuate de catre Parchetul de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie n cadrul examenului jurisprudential au relevat existenta unei practici neunitare cu privire la problema de drept mentionata, att la nivelul curtilor de apel, ct si la nivelul sectiilor civile ale instantei supreme, n solutionarea conf lictelor negative de competenta, la dosar fiind atasate hotarri judecatoresti exe mplificative. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. ntr-o prima orientare jurisprudentiala, identificata inclusiv la nivelul sectiilor civile ale instantei supreme, n solutionarea conflictelor negative de competenta, s-a apreciat ca, n ipoteza analizata, organizatiile sindicale au legi timare procesuala activa, iar instanta competenta teritorial sa solutioneze cere rile formulate de acestea pentru apararea drepturilor si intereselor membrilor o rganizatiei este cea de la sediul sindicatului. n argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca potrivit dispozitiilor a rt. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 n vigoare la data formularii cererilor

de chemare n judecata, sindicatele apara drepturile membrilor lor n fata instantel or judecatoresti si au dreptul de a ntreprinde orice actiune n justitie n numele me mbrilor de sindicat, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor n ca uza. Solutia legislativa a fost mentinuta si prin dispozitiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 care, n cuprinsul alin. (3), statueaza expres ca, n exercitarea acestor atributii, organizatiile sindicale au calitate procesuala ac tiva, conferindu-li-se, asadar, legitimare procesuala activa ope legis. n consecinta, n determinarea instantei competente teritorial sa solutioneze o atare cerere, potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) ] din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, se t ine seama de sediul sindicatului, chiar si n acele situatii n care unii dintre mem brii de sindicat domiciliaza n circumscriptiile altor tribunale, pe temeiul copar ticiparii procesuale active si al prorogarii de competenta. 3.2. ntr-o alta opinie, inclusiv la nivelul instantei supreme, s-a apreciat n aceleasi ipoteze ca, din interpretarea dispozitiilor art. 28 din Legea sindicate lor nr. 54/2003, n vigoare la data formularii cererilor de chemare n judecata, org anizatia sindicala sta n proces doar n calitate de reprezentant al membrilor de si ndicat, n numele si interesul carora a promovat actiunea. Calitatea procesuala ac tiva apartine membrilor de sindicat, deoarece existenta sau inexistenta drepturi lor reclamate prin actiunea n justitie urmeaza a fi stabilita n privinta acestora din urma. Prin art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 se confera organizatiei sind icale un drept de reprezentare legala, ntruct att norma speciala, anterior mentiona ta, ct si dispozitiile art. 69 din Codul de procedura civila, referindu-se la dre pturile de dispozitie ale partilor, au n vedere pe titularul drepturilor procesua le, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislatia muncii, ceea ce presupune ca ntotdeauna, indiferent daca dreptul de reprezentare izvoraste din le ge sau este conventional, reclamant si titular al drepturilor procesuale si al d repturilor deduse judecatii este cel reprezentat, iar nu persoana reprezentantul ui. Faptul ca organizatia sindicala actioneaza n calitate de reprezentant legal r ezulta si din prevederile art. 222 din Codul muncii, anterior modificarii acestu i act normativ prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr . 53/2003 - Codul muncii (devenit art. 219 din Codul muncii, republicat). n consecinta, dispozitiile legale referitoare la competenta teritoriala de so lutionare a acestor cauze se raporteaza la membrii sindicatului, titulari ai dre pturilor pretinse, iar nu la reprezentantul acestora, respectiv organizatia sind icala, deoarece textele din Codul de procedura civila si din legile speciale car e instituie norme de competenta, referindu-se la domiciliul prtului sau reclamantu lui, dupa caz, nu pot avea n vedere pe reprezentantii legali sau conventionali ai partilor. Ca atare, n aplicarea dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, repu blicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], de terminant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau resedinta membrilor de sindicat n numele carora reprezentantul s-a adresat justitiei. 4. Opinia prim-adjunctului procurorului general Prim-adjunctul procurorului general a sustinut, n esenta, ca organizatiile si ndicale au legitimare procesuala activa, iar n determinarea competentei teritoria le potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu mo dificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine seam a de sediul sindicatului - reclamant. S-a mentionat totodata ca desi problema de drept analizata vizeaza situatiil e actiunilor formulate n temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezl egarea acesteia pe calea unei decizii cu caracter obligatoriu pentru viitor este necesara din perspectiva conflictelor de competenta ce vor fi solutionate de cu rtile de apel, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Codul de procedura civ ila, precum si din perspectiva recursurilor aflate pe rolul curtilor de apel ori care vor fi solutionate de aceste instante n care chestiunea ncalcarii normelor d

e competenta teritoriala absoluta este invocata ca motiv de recurs de parti sau din oficiu. 5. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Brasov Prin Adresa nr. 899/29 din 6 februarie 2012, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov a solicitat pronuntarea unei decizii n interesul legii n vederea s olutionarii problemei de drept supuse interpretarii. Desi prin sesizare s-a constatat ca la instantele din raza teritoriala a Cur tii de Apel Brasov s-au pronuntat solutii divergente asupra problemelor de drept invocate, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov nu a exprimat un punct de vedere. 6. Raportul asupra recursului n interesul legii Raportul ntocmit n cauza, conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedura ci vila, a concluzionat ca, n cazul actiunilor promovate n temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale au legitimare proces uala activa, iar n determinarea competentei teritoriale potrivit dispozitiilor ar t. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile u lterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine seama de sediul sindicatului - r eclamant. 7. nalta Curte Examinnd sesizarile cu recurs n interesul legii, raportul ntocmit de judecatori i raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unitar, retine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursurile n in teresul legii sunt admisibile, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dis pozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizar ii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Practica neunitara ce face obiectul prezentului recurs n interesul legii a fo st generata de formularea imprecisa a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 care recunosteau organizatiilor sindicale posibilitatea de a formula actiuni n justitie n numele membrilor lor, pentru valorificarea drep turilor acestora izvorte din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si d in acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, fara a fi nevoie de un mandat expres din partea celor reprezentati n acest fel. Practica neunitara s-a mentinut si dupa adoptarea Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, n care se statueaza expres asupra calitatii procesuale active a organizatiilor sindicale atunci cnd introduc n justitie o actiune n numele membrilo r lor, fiind identificata, n privinta actiunilor n justitie formulate sub imperiul Legii sindicatelor nr. 54/2003. Chiar daca problema de drept analizata vizeaza situatiile actiunilor formula te n temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezlegarea ace steia pe calea unei decizii cu caracter obligatoriu pentru viitor este necesara din perspectiva conflictelor de competenta ce vor fi solutionate de curtile de a pel, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Codul de procedura civila, precu m si din perspectiva recursurilor aflate pe rolul curtilor de apel ori care vor fi solutionate de aceste instante n care chestiunea ncalcarii normelor de competen ta teritoriala absoluta este invocata ca motiv de recurs de parti sau din oficiu . Referitor la interpretarea dispozitiilor legale n discutie se retine ca potri vit dispozitiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organiza tiile sindicale apara drepturile membrilor ce decurg din legislatia muncii, stat utele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele indi viduale de munca, precum si acordurile privind raporturile de serviciu ale funct ionarilor publici, n fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii ori alesi. Prin art. 28 alin. (2) din acelasi act normativ se prevede ca, n exercitarea

atributiilor respective, organizatiile sindicale au dreptul de a ntreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune n justitie n numele memb rilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor n cauza. Actiu nea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel n c auza se opune ori renunta la judecata. Prin instituirea dreptului organizatiilor sindicale de a formula actiuni n ju stitie n numele membrilor lor, chiar si n lipsa unui mandat expres din partea aces tora, cu pastrarea nsa a drepturilor de dispozitie procesuala din partea titulari lor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimarii procesuale extraordinare a acestor o rganizatii, depasind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legala. Aceasta interpretare a dispozitiilor art. 28 a fost sustinuta de o parte a j urisprudentei, dar si de doctrina care a abordat direct situatia calitatii proce suale a organizatiilor sindicale din perspectiva dispozitiilor mentionate anteri or, asa cum s-a subliniat n raportul ntocmit n cauza. Referitor la categoria interesului aparat prin posibilitatea recunoscuta org anizatiilor sindicale de a formula actiune n numele membrilor lor, concluzia este n sensul ca legitimarea procesuala activa a fost recunoscuta organizatiilor sind icale, n considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie ca erau interese d e grup, fie individuale. Aceasta concluzie se desprinde att din formularea dispozitiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se refera expres inclusiv la apara rea drepturilor ce decurg din contractele individuale de munca, precum si din ac ordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, situatie n c are interesele sunt cu precadere individuale, ct si din dispozitiile fostului art . 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modific arile si completarile ulterioare), care acorda posibilitatea de a fi parti n conf licte de munca n mod expres sindicatelor, pe lnga salariati, angajatori, patronate , alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie n temeiul legilor spe ciale ori al Codului de procedura civila. Tinnd cont ca n cadrul conflictelor de munca sunt cuprinse si conflictele decu rgnd din executarea contractelor individuale de munca, pe lnga cele colective, apl icnd principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizatiil e sindicale au legitimare procesuala activa, inclusiv n conflictele individuale d e munca. Faptul ca interpretarea data de o parte a jurisprudentei si doctrinei, n sens ul ca, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindic ale actioneaza n calitate de reclamante, a reprezentat si vointa legiuitorului a fost confirmat de evolutia legislativa ulterioara abrogarii Legii sindicatelor n r. 54/2003, si anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului socia l nr. 62/2011, republicata, prin care se prevede expres calitatea procesuala act iva a acestor organizatii. Att timp ct organizatiei sindicale i se recunoaste legitimare procesuala activ a, fiind reclamant, n determinarea competentei teritoriale, potrivit art. 269 ali n. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa se tina seama de sediul sindicatului. ntr-o atare interpretare si aplicare a legii nu se neaga caracterul exclusiv al competentei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigur ata o protectie mai eficienta a drepturilor si intereselor membrilor organizatie i sindicale. Aceasta solutie este aplicabila si n situatia n care organizatia sindicala act ioneaza pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sin dicat, avnd domiciliile n circumscriptiile unor tribunale diferite, n acelasi temei al legitimarii procesuale active extraordinare a organizatiei sindicale. n concluzie, raportat la actiunile reglementate expres de lege, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar n determinarea competentei terito riale potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine s eama de sediul sindicatului - reclamant.

Pentru considerentele aratate, n temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 d in Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Lege a nr. 202/2010, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii DECIDE: Admite recursurile n interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Le gea sindicatelor nr. 54/2003 (n prezent abrogata prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileste ca organizatiile sindicale au calitate procesuala activa n a ctiunile promovate n numele membrilor de sindicat. n interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta teritorial n solutionarea conflictelor de munca n cazul acestor actiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 21 ianuarie 2013. Presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, LIVIA DOINA STANCIU Prim-magistrat asistent, Aneta Ionescu --------------nalta Curte de Casatie si Justitie Decizie nr. 2/2013 din 18/02/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 313 din 30/05/2013 Decizia nr. 2/2013 privind sesizarea prim-adjunctului procurorului general al Pa rchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si a plicarea dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicarea disp ozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modi ficat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru acc elerarea solutionarii proceselor, n privinta proceselor ncepute nainte de intrarea n vigoare a acestui act normativ COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 21/2012 Livia Doina Stanciu - presedintele naltei Curti de Casatie si Justiti e - presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi scal Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Carmen Elena Popoiag - judecator la Sectia I civila Mihaela Tabrca - judecator la Sectia I civila Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila - judecator rapor tor

Cristina Iulia Tarcea - judecator la Sectia I civila Danut Cornoiu - judecator la Sectia I civila Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila Paulina Lucia Brehar - judecator la Sectia a II-a civila Ileana Izabela Dolache - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila - judecatorraportor Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Rodica Florica Voicu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Gabriela Elena Bogasiu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Carmen Srbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Elena Cantar - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal - judecator-raportor Simona Camelia Marcu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursurile n interesul legii ce formeaza obiec tul Dosarului nr. 21/2012 este legal constituit conform dispozitiilor art. 3306 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202 /2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, si ale ar t. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administra tiva a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si comple tarile ulterioare, n vigoare la data constituirii. Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedin tele naltei Curti de Casatie si Justitie. Prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de C asatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleon ora Constantin. La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent, doamna Aneta Ion escu, desemnata n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul de organ izare si functionare administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republ icat, cu modificarile si completarile ulterioare, n vigoare la data desemnarii. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare sesizarea prim-adjunctului procurorului genera l al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretar ea si aplicarea dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicar ea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fo st modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pen tru accelerarea solutionarii proceselor, n privinta proceselor ncepute nainte de in trarea n vigoare a acestui act normativ. Reprezentantul prim-adjunctului procurorului general, doamna procuror-sef ad junct Antonia Eleonora Constantin, a sustinut recursul n interesul legii si a sol icitat sa se stabileasca faptul ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de pr ocedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, nu se aplica proceselor n care prima instanta a fost nvestita nainte de intrarea n vigoare a Legii nr. 202/2010. Presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asupra recursurilor n interesul legii.

NALTA CURTE, delibernd asupra recursurilor n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitara Prin recursul n interes ul legii declarat n conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura c ivila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, n vigoare la data sesizarii, de prim -adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie s i Justitie, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la "i nterpretarea si aplicarea dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/20 10 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfe l cum a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, n privinta proceselor ncepute na inte de intrarea n vigoare a acestui act normativ". 2. Examenul jurisprudential n urma verificarilor jurisprudentei la nivel national s-a constatat ca n proce sele ncepute anterior datei de 25 noiembrie 2010, data intrarii n vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, in stantele de control judiciar nu au un punct de vedere unitar cu privire la probl ema de drept supusa dezlegarii n cauza de fata. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. ntr-o prima orientare jurisprudentiala s-a considerat ca dispozitiile art . 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin dispozitiile art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru a ccelerarea solutionarii proceselor sunt aplicabile numai n situatia n care cererea introductiva de instanta a fost formulata dupa intrarea n vigoare a Legii nr. 20 2/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. n argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca n situatia n care cererea de chemare n judecata a fost formulata anterior intrarii n vigoare a Legii nr. 202 /2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si prima i nstanta a solutionat procesul fara a intra n judecata fondului ori judecata s-a f acut n lipsa partii care nu a fost legal citata, devin aplicabile dispozitiile ar t. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, n forma anterioara modificarii sale prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii pr oceselor, conform art. XXII alin. (2) din aceasta lege. 3.2. ntr-o alta opinie s-a considerat ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Cod ul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Le gea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor sunt aplicabile atunci cnd cererea de apel a fost formulata ulterior intrarii n v igoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. n acest sens, s-a aratat ca din interpretarea gramaticala a dispozitiilor art . XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea ca dispo zitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, n forma modificata, sa se aplice cererilor de apel nregistrate dupa data de 25 noiembrie 2010, de vreme ce textul face referire la cererile formulate. Prin urmare, n cadrul unui litigiu pornit nainte de intrarea n vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, no ile reguli de procedura vor fi aplicabile acelor cereri formulate n cadrul litigi ului, dupa data intrarii n vigoare a legii. Cererea de apel este o cerere formulata n cadrul unui litigiu, astfel nct preve derile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, n noua redactare adusa pri n Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proces elor, se vor aplica atunci cnd calea de atac a apelului a fost exercitata dupa in trarea n vigoare a acestei legi. 4. Opinia procurorului general Exprimndu-si punctul de vedere, prim-adjunctul procurorului general a aprecia

t ca primul punct de vedere exprimat este n acord cu litera si spiritul legii, ar gumentnd, n esenta, ca modificarilor care privesc aspecte procedurale ce pot fi in tegrate unui proces pendinte la data intrarii n vigoare a Legii nr. 202/2010 priv ind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor trebuie sa li se dea o aplicare unitara, n sensul raportarii acestora la momentul sesizarii originare a instantei, prin cererea de chemare n judecata. Or, cererea de apel prin care s e declanseaza un control judecatoresc total devolutiv din partea unei instante s uperioare este o cerere care se integreaza unui proces. 5. Raportul asupra recursului n interesul legii Raportul ntocmit n cauza a concluzionat ca fiind corecta una dintre solutiile identificate de examenul jurisprudential, respectiv aceea ca dispozitiile art. 2 97 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art . I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solut ionarii proceselor sunt aplicabile numai daca procesul a nceput, n prima instanta, dupa data intrarii n vigoare a actului normativ mentionat. 6. nalta Curte Examinnd sesizarea cu recurs n interesul legii, raportul ntocmit de judecatorul -raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unitar, r etine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul n inter esul legii este admisibil, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozi tiile art. 329 din Codul de procedura civila, n vigoare la data sesizarii, cu ref erire la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. n privinta solutiilor pe care le puteau pronunta instantele de apel, dispozit iile art. 297 alin. 1 din Codul procedura civila (n redactarea anterioara a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, p revedeau ca, n cazul n care, n mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra n cercetarea fondului ori judecata s-a facut n lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotarrea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante. n situatia existentei acestor motive de nelegalitate, hotarrea primei instante era obligatoriu desfiintata si cauza trimisa spre rejudecare, iar numarul desfi intarilor cu trimitere spre rejudecare nu era limitat. n forma supusa examinarii, art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila sta bileste ca regula, n cele doua ipoteze prevazute de text, este anularea hotarrii a pelate si evocarea fondului de catre instanta de apel, iar trimiterea spre rejud ecare constituie o solutie de exceptie ce poate fi dispusa doar atunci cnd sunt nd eplinite si urmatoarele conditii suplimentare: a) cel putin una dintre parti a s olicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, prin cererea de apel ori prin ntmpinare; b) solutia trimiterii spre rejudecare nu a mai fost dispusa anterior n cursul procesului. n determinarea ntelesului normelor tranzitorii continute n alin. (2) al art. XX II din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii p roceselor, interpretarea gramaticala, prin raportare, fie la categoria proceselo r ncepute, fie la categoria cererilor formulate, conduce la consecinte diametral diferite sub aspectul aplicarii principiilor noului act normativ. Pentru acest m otiv, interpretarea gramaticala trebuie dublata de o interpretare sistematica si teleologica a legii. Din perspectiva obiectului de reglementare, Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a operat modificari n privinta unor norme de competenta si a unor norme de procedura propriu-zisa, menite sa d evanseze punerea n aplicare a noului Cod de procedura civila. Din perspectiva aplicarii n timp a unora dintre modificarile operate, legiuit orul a nteles sa deroge de la regula generala continuta de art. 725 alin. 1 din C odul de procedura civila, potrivit careia dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei n vigoare, si proceselor n curs de judecata ncepu te sub legea veche, precum si executarilor silite ncepute sub aceasta lege, dat f iind caracterul flexibil al principiului enuntat si posibilitatea atenuarii sale .

Aceste situatii constituie tot attea ipostaze de supravietuire a legii vechi de procedura. Alin. (1) al art. XXII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru ac celerarea solutionarii proceselor, cu titlu de derogare de la principiul enuntat , reia reglementarea cuprinsa n art. 725 alin. 2 din Codul procedura civila, adau gndu-se si situatiile de desfiintare sau anulare, nementionate n norma generala. De asemenea, alin. (2) al art. XXII din Legea nr. 202/2010 privind unele mas uri pentru accelerarea solutionarii proceselor instituie o serie de derogari de la regula aplicarii imediate a normelor de procedura n procesele pendinte la data intrarii n vigoare a legii noi. n toate celelalte cazuri, textele de lege care cuprind modificari ale dispozi tiilor n materie procedurala din Codul de procedura civila sau din legi speciale, precum si cele care introduc noi reglementari procedurale, sunt de imediata apl icare, adica produc efecte si n cauzele sau executarile silite ncepute nainte de in trarea n vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea sol utionarii proceselor, daca respectiva cauza este n curs de solutionare sau execut area silita este n desfasurare. n demersul de lamurire a ntelesului si ntinderii sintagmei "se aplica numai pro ceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul n interesul legii ncepute, resp ectiv formulate dupa intrarea n vigoare a prezentei legi", se are n vedere si mate ria n care opereaza modificarile indicate n precedent de text, daca ea se integrea za unui proces ori daca poate avea o existenta de sine statatoare (de exemplu, s esizarile de recurs n interesul legii) ori complementara cailor de atac integrate unui proces (de exemplu, cererile la care se refera art. 2812a din Codul de pro cedura civila, introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor). Din aceste perspective, acelor modificari care privesc aspecte procedurale c e pot fi integrate unui proces pendinte la data intrarii n vigoare a Legii nr. 20 2/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor trebuie s a li se dea o aplicare unitara, n sensul raportarii acestora la momentul sesizari i originare a instantei, prin cererea de chemare n judecata. Edificatoare n acest context este distinctia dintre notiunea de "proces" si c ea de "cerere" la care textul de lege face trimitere. n sens larg, notiunea de "proces civil" este definita n doctrina juridica ca f iind mijlocul de realizare a justitiei constnd ntr-o serie de "activitati desfasur ate de catre instanta, parti, organe de executare si alte persoane sau organe ca re participa la nfaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei, n vedere a realizarii sau stabilirii drepturilor civile, conform procedurii stabilite de lege". n sens tehnic si juridic, s-a apreciat ca procesul civil parcurge o evolut ie, n faze de desfasurare, ncepnd cu etapa sesizarii instantei si pna la actul final al judecatii, care este hotarrea. Fiecare etapa evolueaza, la rndul sau, cu ajuto rul si n baza unor acte de procedura, care sunt stabilite de lege astfel nct sa asi gure scopul final al procesului - pronuntarea unei hotarri. Totodata, pentru a stabili ntelesul notiunii de "cerere" trebuie remarcata di stinctia dintre cererea ca forma si formalitate procedurala, cu referire la cond itiile prescrise pentru constituirea actului, si cererea ca act de procedura n se nsul dreptului procesual civil. n speta, cererea de apel, ca act de procedura, declanseaza un control judecat oresc total devolutiv din partea unei instante superioare, de unde rezulta ca es te o cerere care se integreaza unui proces civil aflat deja n evolutie. Ca atare, dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfe l cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unel e masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, sunt aplicabile numai daca procesul a nceput, n prima instanta, dupa data de 25 noiembrie 2010. n acelasi sens , n doctrina s-a sustinut ca dispozitiile legii noi nu sunt incidente apelurilor promovate dupa acest moment mpotriva hotarrilor pronuntate n procese ncepute anterio r intrarii n vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. n conformitate cu principiul previziunii efective, legea trebuie sa fie previ zibila si, tocmai de aceea, sintagma "cereri formulate" va trebui sa aiba n veder

e cererile adresate primei instante, nu si pe cele de exercitare a cailor legale de atac. n situatia n care legiuitorul ar fi dorit ca dispozitiile noii legi sa se apli ce si cererilor de apel formulate dupa intrarea sa n vigoare, ar fi prevazut n mod expres acest lucru n continutul art. XXII din acest act normativ. Dezlegarea propusa pentru problema de drept ofera o solutionare unitara n apl icarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si n acele situatii n care instantele de apel sunt nvestit e cu mai multe cereri de apel, formulate de partile din acelasi proces, cereri c are se pot situa la momente anterioare si, respectiv, ulterioare, datei de 25 no iembrie 2010. n astfel de situatii, raportarea la momentul sesizarii originare, reprezentat e de formularea cererii de chemare n judecata, confera nu doar previzibilitate, c i si o unitate de abordare conceptuala n actul jurisdictional pe care instanta de apel este chemata sa l pronunte. Solutia confera continuitate de rezolvare a situatiilor tranzitorii de genul celor analizate si din perspectiva viitoarei aplicari a noului Cod de procedura civila, de vreme ce solutia de principiu, consacrata la momentul sesizarii de a rt. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii procese lor, a fost preluata si de art. 480 alin. (3) din noul Cod de procedura civila, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare , dispozitiile noului cod vor fi aplicabile numai proceselor ncepute dupa intrare a sa n vigoare. Pentru considerentele aratate, nalta Curte va admite recursul n interesul legi i si va statua, n interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. XXII al in. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutiona rii proceselor, ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, se aplica proceselor nc epute, prin cerere de chemare n judecata, dupa intrarea n vigoare a actului normat iv mentionat. NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii declarat de prim-adjunctul procurorului gen eral al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii procesel or, stabileste ca: Dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au f ost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri p entru accelerarea solutionarii proceselor, nu se aplica proceselor n care prima i nstanta a fost nvestita nainte de intrarea n vigoare a Legii nr. 202/2010 privind u nele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 18 februarie 2013.

PRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, LIVIA DOINA STANCIU Prim-magistrat-asistent,

Aneta Ionescu nalta Curte de Casatie si Justitie Decizie nr. 3/2013 din 18/02/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 188 din 03/04/2013 Decizie privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza obiectul Dosar ului nr. 20/2012 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 20/2012 Rodica Aida Popa - vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Jus titie - presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi scal Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Carmen Elena Popoiag - judecator la Sectia I civila judecator raporto r Mihaela Tabrca - judecator la Sectia I civila Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila Cristina Iulia Tarcea - judecator la Sectia I civila Danut Cornoiu - judecator la Sectia I civila Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila Aurelia Rusu - judecator la Sectia I civila Rodica Susanu - judecator la Sectia I civila Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila Paulina Lucia Brehar - judecator la Sectia a II-a civila - judecator raportor Ileana Izabela Dolache - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila Constantin Brnzan - judecator la Sectia a II-a civila Rodica Florica Voicu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 20/2012 a fost constituit conform dispozitiilor art. 3306 alin. 2 din Codul de procedura civila si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentu l privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Rodica Aida Popa, vicepresedi ntele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin. La sedinta de judecata participa magistratul-asistent sef al Sectiei I civil

e, doamna Mihaela Calabiciov, desemnata n conformitate cu dispozitiile art. 273 d in Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii formulat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 di n Legea nr. 85/1992 privind vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie cons truite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, aflate la data optiunii chiriasului n patrimoniul unei soc ietati comerciale cu capital integrat privat, ca urmare a procesului de privatiz are. Doamna judecator dr. Rodica Aida Popa, presedintele completului de judecata, constatnd ca nu mai exista chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvntul r eprezentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Eleonora Constanti n, pentru sustinerea recursului n interesul legii. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului gen eral al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, a sustinut ca, n practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpret area si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 8 5/1992 privind vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fo ndurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, rep ublicata, fiind identificate doua orientari jurisprudentiale. ntr-o prima orientare a practicii s-a retinut ca prevederile Legii nr. 85/199 2, republicata, nu pot fi interpretate ca instituind o obligatie de a vinde aces te locuinte aflate n patrimoniul societatii comerciale cu capital integral privat , ntruct prtele - societati comerciale cu capital privat - au dreptul de a-si admini stra patrimoniul potrivit scopului si interesului propriu, iar acestora nu le po t fi impuse obligatii fundamentate pe ratiuni de justitie sau de protectie socia la, de a vinde catre chiriasi, n conditiile Legii nr. 85/1992, republicata, locui ntele aflate n patrimoniul lor. ntr-o a doua orientare a practicii, instantele au apreciat ca dispozitiile ar t. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, instituie o o bligatie de vnzare in rem, stabilita de legiuitor n considerarea obiectului la car e se refera, iar nu o obligatie in personam, n considerarea subiectului, respecti v a societatii comerciale proprietare a unor astfel de locuinte. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a mentionat ca a doua opinie est e considerata de catre procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie ca fiind n acord cu litera si spiritul legii si a solicitat admiterea recursului n interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa s e asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept ce a generat practica neunitara Prin recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca n practica judiciara n u exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea disp ozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si di n fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, aflate la da ta optiunii chiriasului n patrimoniul unei societatii comerciale cu capital integ ral privat, ca urmare a procesului de privatizare. 2. Examenul jurisprudential Prin recursul n interesul legii se arata ca, n urma verificarii jurisprudentei la nivelul ntregii tari, s-a constatat ca, n ceea ce priveste cererile de chemare n judecata formulate de chiriasi anterior intrarii n vigoare a Legii nr. 244/2011

pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile uni tatilor economice sau bugetare de stat, prin care s-a solicitat obligarea prtelor, societati comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare, prin pri vatizare, ale unor locuinte construite din fondurile statului sau ale fostelor u nitati economice ori bugetare de stat anterior intrarii n vigoare a Legii nr. 85/ 1992, republicata, altele dect cele de interventie, la vnzarea acestor locuinte, s olutiile instantelor de judecata sunt divergente. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti Examenul jurisprudential a relevat ca n practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispo zitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, cu privire la vnzarea locuintelor construite din fondurile statului sau ale unitati lor economice ori bugetare de stat aflate la data optiunii chiriasului n patrimon iul unei societati comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privatizare, identificndu-se doua orientari jurisprudentiale. 3.1. ntr-o prima orientare a practicii, cererile de chemare n judecata au fost respinse, retinndu-se, n esenta, ca prevederile Legii nr. 85/1992, republicata, nu pot fi interpretare ca instituind o obligatie de a vinde aceste locuinte aflate n patrimoniul societatii comerciale cu capital integral privat, ntruct prtele - soci etati comerciale cu capital privat - au dreptul de a-si administra patrimoniul p otrivit scopului si interesului propriu, iar acestora nu le pot fi impuse obliga tii fundamentate pe ratiuni de justitie sau de protectie sociala, de a vinde cat re chiriasi, n conditiile Legii nr. 85/1992, republicata, locuintele aflate n patr imoniul lor. O atare obligatie ar institui n privinta titularului actual al dreptului de p roprietate o sarcina exorbitanta, contrara dispozitiilor art. 1 din Primul Proto col aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fu ndamentale, si totodata aceste societati comerciale cu capital integral privat a r fi puse n imposibilitate de a-si realiza obiectul de activitate. n plus, aceste instante au considerat ca nu sunt tinute, n cauzele avnd acest s pecific, de efectele obligatorii ale Deciziei nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunt ate de nalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite n solutionarea recursul ui n interesul legii, ntruct prin aceasta decizie s-a statuat doar cu privire la ap licarea Legii nr. 85/1992, republicata, si n acele situatii n care contractul de nc hiriere a fost ncheiat dupa intrarea n vigoare a acestui act normativ. 3.2. ntr-o a doua orientare jurisprudentiala, cererile de chemare n judecata au fost admise cu motivarea ca obligatia de vnzare a locuintelor, instituita de art . 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, este o obligat ie in rem, stabilita de legiuitor n considerarea obiectului la care se refera, ia r nu o obligatie in personam, n considerarea subiectului, respectiv a societatii comerciale proprietare a unor astfel de locuinte. Instantele de judecata au apreciat ca, prin obligarea prtelor la ncheierea cont ractelor de vnzare-cumparare, nu se afecteaza patrimoniul acestora, ntruct, ca efec t al subrogatiei reale cu titlu particular, dreptul de proprietate asupra locuin telor va fi nlocuit cu pretul platit de chiriasul cumparator. S-a mai retinut totodata ca normele de justitie sociala instituite prin aces te prevederi legale, astfel cum au fost calificate prin numeroase decizii ale in stantei de contencios constitutional, care a retinut ca limitarea legala a exerc itiului dreptului de proprietate este conforma cu dispozitiile art. 44 din Const itutie si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, nu pot fi nlaturate de la aplica re pentru ratiuni ce tin de structura capitalului social al societatilor comerci ale debitoare ale obligatiei de a vinde ori de obiectul lor de activitate. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind n acord cu lit era si spiritul legii. Prin argumentele expuse s-au sustinut urmatoarele: Prin Legea nr. 85/1992, republicata, s-a conferit titularilor contractelor d e nchiriere dreptul de a cumpara, la cerere, locuintele construite din fondurile

statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat, cu exceptia locuinte lor de interventie. n solutionarea cauzelor analizate n prezentul recurs n interesul legii si pastre aza valabilitatea reperele de analiza fixate prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronuntata de nalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite n solutiona rea recursului n interesul legii, decizie prin care s-a statuat ca obligatia de a vinde intervine doar atunci cnd sunt ntrunite cumulativ urmatoarele conditii: a) locuintele sa fie construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat pna la intrarea n vigoare a legii: b) solicitantul sa fie titularul contractu lui de nchiriere, putnd fi sau nu angajat al unitatii proprietare; c) locuintele s a nu faca parte din categoria celor de interventie, n sensul art. 7 alin. 7 din L egea nr. 85/1992, republicata. De asemenea, sunt de retinut statuarile instantei de contencios constitution al, prin care a fost identificata "utilitatea publica" ce a stat la baza solutie i legislative analizate, decizii care au caracter obligatoriu pentru instantele de judecata. Pronuntarea unei decizii de unificare a jurisprudentei se impune chiar daca, n prezent, dispozitiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicata, au fost modi ficate prin art. I din Legea nr. 244/2011, n sensul stabilirii pretului de vnzare prin expertiza la valoarea de circulatie a bunurilor, ntruct normele tranzitorii c ontinute n art. II din Legea nr. 244/2011 prevad ca locuintele pentru care proced urile de vnzare au nceput sub imperiul Legii nr. 85/1992 n forma nemodificata se vnd la pretul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990 privind vnzarea de locui nte construite din fondurile statului catre populatie. Asadar, dezlegarea proble mei de drept prezinta importanta si din perspectiva situatiei chiriasilor care a u formulat cereri de cumparare a unor asemenea locuinte anterior intrarii n vigoa re a Legii nr. 244/2011. Dreptul de creanta al reclamantilor de a obtine pe cale judecatoreasca oblig area societatilor comerciale privatizate care au n proprietate locuintele la care se refera art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, la vnzarea acestor locuinte reprezinta un interes patrimonial care intra n sfera d e protectie a Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fund amentale. 5. Raportul asupra recursului n interesul legii 5.1. La data de 11 decembrie 2012, cu Adresa nr. 810/171/III-5/2011, Parchetu l de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie a transmis recursul n interesul leg ii declarat de procurorul general, n temeiul art. 329 din Codul de procedura civi la, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privi nd unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu privire la interp retarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr . 85/1992, republicata, aflate la data optiunii chiriasului n patrimoniul unei so cietatii comerciale cu capital integral privat, ca urmare a procesului de privat izare. Referitor la chestiunea admisibilitatii recursului n interesul legii, prin ra portul ntocmit n cauza s-a apreciat ca acesta ndeplineste conditiile de admisibilit ate impuse de art. 329 si art. 3305 din Codul de procedura civila, fiind exercit ate de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Just itie, care are legitimitate procesuala si avnd ca obiect o problema de drept pent ru care s-a facut dovada ca a fost solutionata n mod diferit, neunitar, prin hota rri judecatoresti irevocabile pronuntate de mai multe instante judecatoresti. 5.2. n ceea ce priveste solutia propusa prin raportul asupra recursului n inter esul legii ntocmit n cauza, s-a apreciat ca se impune admiterea acestuia, urmnd a s e stabili ca, n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, aceste prevederi instituie o obliga tie legala pentru societatile comerciale cu capital integral privat, devenite pr oprietare prin privatizare, de a vinde locuintele construite din fondurile statu lui sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat anterior intrarii n vigoare a Legii nr. 85/1992, republicata, cu exceptiile prevazute de lege. 6. nalta Curte Prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronuntata de nalta Curte de Casatie

si Justitie - Sectiile Unite n solutionarea recursului n interesul legii s-a statu at ca dispozitiile Legii nr. 85/1992, republicata, sunt aplicabile si n cazul con tractelor de nchiriere ncheiate dupa data intrarii n vigoare a acestui act normativ . Analiznd dispozitiile art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 82/1992 privind vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicat a, instanta suprema a retinut, pronuntnd decizia mentionata, ca, obligatia de vnza re a acestor imobile este una in rem. Ca urmare, pentru a beneficia de dispozitiile Legii nr. 85/1992, republicata , solicitantul trebuie sa aiba calitatea de chirias n momentul realizarii acordul ui de vointa (data naintarii cererii de cumparare), si nu la data intrarii n vigoa re a legii. De altfel, ratiunea acestei interpretari este impusa nu numai de continutul neechivoc al textelor de lege mentionate, ci si de scopul adoptarii acestei legi , care este acela de a crea posibilitatea ca oricare chirias al unei locuinte co nstruite din fondurile de stat si ale unitatilor economice sau bugetare de stat sa devina proprietar al locuintei respective, prin cumparare, n anumite conditii de pret si creditare. nsasi evolutia reglementarilor legale n materie, prin succesiunea lor logica ( Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992, Legea locuintei nr. 114/1996), ref lecta optiunea puterii legiuitoare de a lua masuri de protectie sociala, dnd posi bilitate tuturor chiriasilor sa cumpere locuintele pe care le ocupa. De asemenea, Curtea Constitutionala a statuat n mod constant caracterul propt er rem al obligatiei proprietarilor acestor locuinte de vnzare catre chiriasi a l ocuintelor, n conditiile Legii nr. 85/1992, republicata (deciziile Curtii Constit utionale nr. 437, 651/2009, 1.146/2010 si 814/2011). Astfel, s-a retinut ca, n cazul privatizarii unitatilor din ale caror fonduri a fost construita locuinta ce a facut obiectul vnzarii, obligatia de vnzare catre chiriasi, prevazuta de dispozitiile Legii nr. 85/1992, republicata, este o obli gatie in rem, instituita n considerarea obiectului (locuinta construita din fondu rile unitatii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, reglement ata n considerarea subiectului de drept n sarcina caruia exista obligatia de vnzare (societatea comerciala al carei capital social a suferit modificari n procesul d e privatizare). Nu pot fi retinute ca impedimente schimbarea structurii capitalului social a l fostelor unitati economice sau bugetare de stat din ale caror fonduri s-au con struit locuintele respective anterior intrarii n vigoare a Legii nr. 85/1992, si nici obiectul de activitate al societatilor comerciale astfel constituite. Asa cum s-a retinut prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronuntata de nal ta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite n solutionarea recursului n inter esul legii, prin reglementarea obligativitatii vnzarii ce intra sub incidenta Leg ii nr. 85/1992, republicata, se instituie o limitare a principiului autonomiei d e vointa a partilor. Ca urmare, sub acest aspect, consimtamntul, care sta de regula la baza contra ctului, trebuie sa se circumscrie necesitatii de ordin juridic, astfel cum este ea precizata de dispozitiile Legii nr. 85/1992, republicata. ntr-adevar, att prin acest act normativ, ct si prin Decretul-lege nr. 61/1990, s-a conferit titularilo r contractelor de nchiriere dreptul de a cumpara, la cerere, locuintele sau spati ile cu alta destinatie construite din fondurile statului sau ale unitatilor econ omice ori bugetare de stat, cu exceptia locuintelor de interventie. De altfel, n cuprinsul art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , facndu-se referire la locuintele construite din fondurile statului, se stabiles te ca acestea "pot fi cumparate" sau "vor fi vndute", ceea ce subliniaza ca naste rea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de nchiriere, care, fara a fi legat de vreun termen, poate formula cerere de cumparare. Obligatia de a vinde nsa intervine doar atunci cnd sunt ndeplinite cumulativ ur matoarele conditii: locuintele sa fie construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat pna la intrarea n vigoare a legii, solic itantul sa fie titular al contractului de nchiriere, putnd fi sau nu angajat al un

itatii proprietare, locuintele sa nu faca parte din categoria celor exceptate de lege. Totodata, este de observat ca legea nu conditioneaza obligativitatea vnzarii de existenta unui contract de nchiriere valabil ncheiat la data intrarii sale n vig oare, de acest moment fiind conditionata doar situatia locuintelor, care, potriv it dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicata, au fost "con struite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pna Ia data intr arii n vigoare a prezentei legi". n ceea ce priveste limitarea acestui principiu, respectiv al autonomiei de vo inta si al prerogativei dispozitiei juridice asupra bunurilor aflate n proprietat e, prin jurisprudenta sa constanta, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozit iile art. 7 alin. 1, 4 si 5 din Legea nr. 85/1992, republicata, "nu prevad o exp ropriere si nicio nationalizare sau orice alta masura de trecere silita a locuin telor n proprietatea publica a statului" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 814 din 21 iulie 2008). Textele de lege mentionate nu instituie o confiscare, ci o transmitere n prop rietatea detinatorilor de locuinte (fosti chiriasi ai acestora) a locuintelor si terenurilor aferente acestora dobndite prin cumparare de la unitatile economice sau bugetare de stat, nefiind ncalcate dispozitiile art. 44 alin. (8) din Constit utie. Prin deciziile de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate a dispoz itiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, instanta constitutionala a retinut ca aces t text de lege consacra o norma de justitie sociala, ntruct da posibilitatea chiri asilor sa cumpere locuintele la construirea carora au contribuit direct sau indi rect n vechiul sistem statal-juridic. Curtea Constitutionala a mai retinut ca, de si n proprietatea societatilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat si lo cuintele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptarii Const itutiei, a posibilitatii ca fiecare chirias al unei asemenea locuinte sa devina proprietar nu poate fi primita dect ca o limitare legala a dreptului de proprieta te al persoanelor juridice respective. Nu a fost retinuta nici contrarietatea te xtului de lege prevazut la art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicata - cu dispoz itiile art. 45 din Constitutie, deoarece, textul Legii nr. 85/1992, republicata, da posibilitatea chiriasilor sa cumpere locuintele Ia construirea carora au con tribuit direct sau indirect n vechiul sistem, acest fapt neechivalnd cu o restrnger e a liberei initiative. nalta Curte constata ca problematica de drept supusa examinarii prin prezentu l recurs n interesul legii se impune a fi analizata si din perspectiva dispozitii lor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, inclusiv n ceea ce priveste respectarea exigentelor art. 1 din Primul Protocol ad itional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamen tale. Conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatil or economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, cu modificarile ulterioare, bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea ace steia. Astfel, se constata ca societatea comerciala, n calitate de titulara a dreptu lui de proprietate asupra imobilului n litigiu, detine "un bun" n sensul Conventie i Europene a Drepturilor Omului. Art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeana a drepturilor om ului prevede ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bu nurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru o cauza de utilitate publica si n conditiile prevazute de lege si de principiile generale a le dreptului international. Aceste dispozitii nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform inter esului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sa u a amenzilor. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, el putnd fi supus deci anumitor limitari. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, analiznd solutii legislative ce consac rau un transfer obligatoriu al dreptului de proprietate de la un particular la a

ltul, a apreciat, n anumite circumstante, ca acestea au raspuns unui imperativ de utilitate publica, atunci cnd au fost adoptate n cadrul unei politici legitime de ordin social si economic. Sub acest aspect, Curtea a statuat, n mod constant, ca trebuie respectat modul n care statul membru concepe imperativele de utilitate p ublica, recunoscnd ampla marja de apreciere de care dispun autoritatile nationale n adoptarea unor politici economice sau sociale, cu exceptia situatiilor n care a precierea acestora se dovedeste a fi complet lipsita de o baza rezonabila si ca nu poate substitui, prin propria evaluare, aprecierile autoritatilor nationale. Situatia analizata, respectiv obligarea unei persoane juridice sa vnda un bun din patrimoniul sau, intra sub incidenta dispozitiilor art. 1 din Primul Protoc ol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fun damentale. Astfel, posibilitatea vnzarii este prevazuta de lege si urmareste un s cop legitim, constnd n oferirea posibilitatii chiriasilor de a cumpara locuintele, n considerarea contributiei lor la edificarea acestora, precum si a starii mater iale a acestor locuinte, aducnd o limitare a dreptului de proprietate al vnzatoare i, sub aspectul reglementarii dreptului de dispozitie, n sensul de a o obliga sa vnda. Nu se poate retine argumentul n sensul ca, prin vnzarea acestor locuinte la un pret de protectie sociala, societatile comerciale privatizate care au devenit p roprietare ale unor astfel de bunuri sunt puse n situatia de a suporta o sarcina exorbitanta, ntruct este afectata nsasi substanta dreptului de proprietate. n jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut ca art. 1 di n Primul Protocol aditional la Conventie nu garanteaza n toate situatiile o compe nsatie integrala pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de util itate publica, precum cele ce urmaresc masuri de reforma economica sau justitie sociala pot milita pentru o rambursare inferioara valorii de piata a bunului. Sub acest aspect, controlul Curtii se limiteaza la a determina daca modalita tile alese de legiuitor exced marjei de apreciere de care statul se bucura n acea sta materie (Cauza James s.a. vs. Regatul Unit, Marea Camera, Hotarrea din 21 feb ruarie 1986, cererea nr. 9.793/79 40, 46). Dezlegarea problemei de drept controversate n jurisprudenta instantelor prezi nta relevanta chiar daca dispozitiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicata , au fost modificate prin art. I din Legea nr. 244/2011, n sensul ca pretul de vnz are al unor astfel de locuinte va fi stabilit prin expertiza la valoarea de circ ulatie a bunurilor. Conform dispozitiilor art. II din Legea nr. 244/2011, locuin tele pentru care procedurile de vnzare au nceput sub imperiul Legii nr. 85/1992, r epublicata, se vnd la pretul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990. Fata de considerentele expuse, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 d in Legea nr. 85/1992 privind vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie con struite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetar e de stat, republicata, stabileste ca aceste prevederi instituie o obligatie leg ala pentru societatile comerciale cu capital integral privat, devenite proprieta re prin privatizare, de a vinde locuintele construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat anterior intrarii n vigoare a Legi i nr. 85/1992, cu exceptiile prevazute de lege. Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 18 februarie 2013.

Vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, Magistrat-asiste nt-sef, Rodica Aida Popa Decizie nr. 4/2013 din 18/03/2013 Decizie privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza obiectul Dosar ului nr. 1/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 226 din 19/04/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 1/2013 Rodica Aida Popa - vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Jus titie - presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi scal Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Mihaela Paraschiv - judecator la Sectia I civila - judecator-rapor tor Romanita Ecaterina Vrnceanu - judecator la Sectia I civila Aurelia Rusu - judecator la Sectia I civila Carmen Georgeta Negrila - judecator la Sectia I civila Dragu Cretu - judecator la Sectia I civila Carmen Minodora Ianosi - judecator la Sectia I civila Viorica Cosma - judecator la Sectia I civila Elena Floarea - judecator la Sectia I civila Iulia Manuela Crnu - judecator la Sectia a II-a civila Elena Crcei - judecator la Sectia a II-a civila - judecator-raportor Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila Adriana Chioseaua - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Constantin Brnzan - judecator la Sectia a II-a civila Gabriela Tatiana Nastase - judecator la Sectia a II-a civila Mariana Crstocea - judecator la Sectia a II-a civila Elena Cantar - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Carmen Magdalena Frumuselu - judecator la Sectia de contencios admi nistrativ si fiscal Cristina Rotaru - judecator la Sectia penala Geanina Cristina Arghir - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1/2013 este legal constituit, n conformitate cu dispozitiile art. 3306 alin. 4 din Codul de procedura civila raportat la art. 272 alin. 2 lit. a) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curt i de Casatie si Justitie. Mihaela Calabiciov

Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vic epresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare. La sedinta de judecata participa magistratul-asistent desemnat pentru aceast a cauza, doamna Ileana Peligrad, din cadrul Sectiei a II a civile a naltei Curti de Casatie si Justitie. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii declarat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind ap licarea dispozitiilor noului Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitar ea autoritatii parintesti ca urmare a divortului, cereri formulate anterior date i de 1 octombrie 2011, data intrarii n vigoare a noului Cod civil si aflate, n pre zent, pe rolul instantelor de judecata n caile de atac. Reprezentantul procurorului general, doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lnga nalta Curte de Cas atie si Justitie, arata ca, n ceea ce priveste divortul, aplicarea legii noi n cau zele n curs de solutionare la data intrarii n vigoare a Codului civil este regleme ntata n art. 40 si 42 din Legea nr. 71/2011, iar efectele divortului se vor produ ce de la data pronuntarii hotarrii de divort, deci ulterior intrarii n vigoare a C odului civil. Spre deosebire de vechea reglementare, noul Cod civil instituie pr incipiul exercitarii comune a autoritatii parintesti, care corespunde interesulu i superior al copilului, fiind o reflectie a art. 8 din Conventia Europeana a Dr epturilor Omului. n aceste conditii, aceasta dispozitie legala edictata tocmai n i nteresul superior al copilului trebuie sa fie de imediata aplicabilitate, inclus iv n caile de atac, apel sau recurs, instanta de divort fiind obligata sa se pron unte, indiferent daca a fost sau nu nvestita cu o astfel de solicitare de catre u na dintre parti. Pe cale de consecinta, este evident ca si n situatia n care partile nu solicit a aplicarea dispozitiilor noului Cod civil n solutionarea cererilor referitoare l a exercitarea autoritatii parintesti n caile de atac, instanta poate face aplicar ea lor imediata, prioritar fiind interesul superior al copilului. Precizeaza ca s-au avut n vedere dispozitiile art. 397 din noul Cod civil, acest articol consti tuind regula, celelalte doua texte instituind exceptiile, respectiv situatiile n care autoritatea parinteasca poate fi exercitata de catre un singur parinte sau de catre alte persoane. n concluzie, solicita admiterea recursului n interesul leg ii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicare a unitara a legii. Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, constatnd ca nu sunt ntrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbateril e nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asupra recursului n intere sul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problemele de drept ce au generat practica neunitara Prin recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca, n practica instantelo r de judecata, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispo zitiilor noului Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitarea autoritati i parintesti ca urmare a divortului, cereri formulate anterior datei de 1 octomb rie 2011, data intrarii n vigoare a noului Cod civil, si aflate, n prezent, pe rol ul instantelor de judecata n caile de atac. 2. Examenul jurisprudential n urma verificarii jurisprudentei la nivelul ntregii tari s-a constatat ca nu exista practica unitara n ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiil or noului Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitarea autoritatii pari

ntesti ca urmare a divortului, cereri formulate anterior datei de 1 octombrie 20 11, data intrarii n vigoare a noului Cod civil, si aflate, n prezent, pe rolul ins tantelor de judecata n caile de atac. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. ntr-o prima orientare jurisprudentiala, unele instante au retinut ca, fat a de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele si cererile aflate pe rol la data intrarii n vigoare a noului Cod civil se solutioneaza conform dispoz itiilor legale, materiale si procedurale n vigoare la data la care au fost pornit e procesele sau formulate cererile, cu exceptia cazului n care Legea nr. 71/2011 cuprinde dispozitii tranzitorii care prevad altfel. Or, Legea nr. 71/2011 nu cuprinde dispozitii speciale derogatorii de la aces t principiu, iar prevederile art. 6 alin. (6) din noul Cod civil trebuie corobor ate cu dispozitiile tranzitorii din Legea nr. 71/2011, care prevad expres situat ia n care legea noua este de imediata aplicare, respectiv consacra aplicabilitate a legii n vigoare la data sesizarii instantei pentru acele situatii care nu se nca dreaza n normele de exceptie. De asemenea, art. 6 alin. (6) din noul Cod civil nu trebuie interpretat auto mat n sensul ca ar reglementa aplicarea imediata a legii noi, ci doar ca institui e principiul aplicarii legii noi efectelor viitoare (consecintelor) ale unor sit uatii nascute anterior intrarii n vigoare a acesteia, expres si limitativ enuntat e (derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adop tie si obligatia legala de ntretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv r egimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate), daca situatiile exista si dupa intrarea n vigoare a legii noi. Pe cale de consecinta, s-a apreciat ca, n sensul art. 6 alin. (6) din noul Co d civil, legea noua se aplica, n lipsa unor dispozitii legale care sa prevada exp res aplicarea legii noi, asa cum sunt normele din art. 40 si 42 din Legea nr. 71 /2011, numai cererilor formulate dupa intrarea n vigoare, chiar daca privesc efec te viitoare ale unor situatii nascute anterior datei de 1 octombrie 2011. 3.2. ntr-o a doua orientare jurisprudentiala s-a considerat ca, n aceasta mater ie, n cauzele aflate n curs de solutionare se aplica dispozitiile noului Cod civil , iar efectele divortului se produc de la data pronuntarii hotarrii de divort. Astfel, se arata ca, n ceea ce priveste divortul, aplicarea legii noi n cauzel e n curs de solutionare la data intrarii n vigoare a noului Cod civil este regleme ntata n art. 40 si 42 din Legea nr. 71/2011, iar efectele divortului se vor produ ce de la data pronuntarii hotarrii de divort, deci ulterior intrarii n vigoare a n oului Cod civil. n argumentarea acestei opinii au fost invocate si prevederile art. 46 din Leg ea nr. 71/2011. Prin urmare, se apreciaza ca, n situatia cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii n vigoare a noului Cod civil, efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori vor fi supuse dis pozitiilor noului Cod civil, cu att mai mult cu ct instanta de tutela are obligati a de a se pronunta cu privire la exercitiul autoritatii parintesti, stabilirea l ocuintei copiilor si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare , nvatatura si pregatire profesionala a copiilor, chiar din oficiu, daca nu au fo st formulate cereri n acest sens. De asemenea, se arata ca interesul superior al copilului va fi cel care va c alauzi instanta n pronuntarea unei solutii n toate cauzele care privesc situatia a cestuia. Or, este evident faptul ca interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii parinti si dupa divortul acestora, noua reglementare prevaznd regula exerc itarii n comun a autoritatii parintesti. Aceasta este, de altfel, ratiunea modificarii legii n sensul nlocuirii ncredint arii copilului minor spre crestere si educare unuia dintre parinti, cu exercitar ea n comun a autoritatii parintesti. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a statuat ca dispozitiile noului Cod civil sunt de imedia ta aplicare chiar si n cererile formulate anterior intrarii sale n vigoare, aflate n caile de atac, iar solutia se justifica n considerarea interesului superior al

copilului si pe faptul ca, n aceasta materie speciala, asistam la o atenuare a pr incipiului disponibilitatii. Totodata, s-a apreciat ca, desi la data formularii acestor cereri si chiar l a data pronuntarii sentintei de catre instanta de fond erau n vigoare dispozitiil e Codului familiei si ale Codului civil din 1864, n masura n care solutionarea cau zei n caile de atac are loc dupa intrarea n vigoare a noului Cod civil, att institu tia divortului, ct si cea a exercitarii autoritatii parintesti asupra minorului s unt guvernate de dispozitiile acestui nou Cod civil, dispozitii de imediata apli cabilitate. Astfel, n conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/201 1 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, divortul pr onuntat anterior intrarii n vigoare a noului Cod civil produce efectele stabilite de legea n vigoare la data cnd s-a pronuntat hotarrea ramasa irevocabila. Aceste dispozitii impun instantei de control judiciar sa solutioneze cereril e accesorii divortului referitoare la copiii minori, din perspectiva noului Cod civil. De altfel, aceste prevederi legale se coroboreaza si cu cele ale art. 6 alin . (6) din noul Cod civil, care prevad ca dispozitiile legii noi se aplica si efe ctelor viitoare ale situatiilor juridice ivite sub imperiul legii vechi derivate din starea de casatorie. Prin urmare, prevederile legii noi se vor aplica relatiilor dintre parinti s i copii, n situatia n care divortul se afla nca pe rol, n calea de atac, apel sau re curs, divortul nefiind nca pronuntat, solutionat irevocabil. n consecinta, judecarea n caile de atac a cererii de divort si a capetelor de cerere accesorii acestuia, referitoare la raporturile dintre parinti si copiii l or minori, reclama o analiza din perspectiva dispozitiilor noului Cod civil, n vi goare la data solutionarii cailor de atac. De altfel, n privinta efectelor divortului asupra raporturilor dintre parinti si copiii lor minori, ceea ce primeaza n mod absolut este interesul superior al minorului, astfel nct orice decizie dispusa de catre instanta de judecata trebuie sa aiba n vedere, cu prioritate, acest interes superior al copilului. Or, este evident faptul ca interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii parinti si dupa divortul acestora, noua reglementare prevaznd regula exerc itarii n comun a autoritatii parintesti, doar prin exceptie, pentru motive temein ice care tin de interesul superior al copilului, instanta de tutela putnd sa disp una exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte. Aceasta este, de altfel, ratiunea modificarii legii n sensul nlocuirii ncredint arii copilului minor spre crestere si educare unuia dintre parinti, cu exercitar ea n comun a autoritatii parintesti. A dispune cu privire la relatiile personale si patrimoniale dintre parinti s i copiii lor minori prin aplicarea legii n vigoare la data introducerii cererii d e divort, anterioara intrarii n vigoare a noului Cod civil, ar conduce la crearea unor situatii absurde, n care, pentru solutia pronuntata prin hotarrea de divort, ar trebui solicitata imediat modificarea impusa de noile norme legale, pentru a se respecta interesul superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezv oltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv, la viata de familie, drept afirmat si prin art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului. Or, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, prevazuta de art. 397 din noul Cod civil, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit dect pentru motive justificate de interesul sau superior. Prin urmare, att timp ct, pe parcursul solutionarii cauzei, a intervenit aceas ta dispozitie legala edictata tocmai n interesul superior al copilului, aceasta t rebuie sa fie de imediata aplicabilitate, inclusiv n caile de atac, apel sau recu rs. De altfel, n conformitate att cu prevederile art. 42 din Codul familiei, ct si potrivit dispozitiilor art. 396 din noul Cod civil, asupra cererilor accesorii d ivortului, referitoare la raporturile dintre parinti si copiii lor minori, insta nta de divort este obligata sa se pronunte, indiferent daca a fost sau nu nvestit a cu o atare solicitare de catre una dintre parti, pe cale principala ori pe cal

e reconventionala. Pe cale de consecinta, este evident ca si n situatia n care partile nu solicit a aplicarea dispozitiilor noului Cod civil n solutionarea cererilor referitoare l a exercitarea autoritatii parintesti, n caile de atac, instanta poate face aplica rea lor imediata, fara a se ncalca principiul disponibilitatii, avnd n vedere ca, n aceasta materie, primeaza interesul superior al copilului. 5. Rapoartele asupra recursului n interesul legii Raportul ntocmit de judecatorul-raportor al Sectiei I civile asupra recursulu i n interesul legii, conform art. 3306 alin. (6) din Codul de procedura civila n v igoare, a statuat ca prevederile art. 396 si urm. din noul Cod civil, referitoar e la efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori, sunt aplicabile si cererilor de divort formulate nainte de intrarea n vigo are a noului Cod civil, aflate n faza apelului sau a recursului, art. 39 alin. (2 ) din Legea nr. 71/2011 reprezentnd o norma derogatorie de la prevederile art. 22 3 din aceeasi lege. Raportul ntocmit de judecatorul-raportor al Sectiei a II-a civile asupra recu rsului n interesul legii, conform art. 3306 alin. (6) din Codul de procedura civi la, a concluzionat ca dispozitiile noului Cod civil privind exercitarea autorita tii parintesti ca urmare a divortului prevazute la art. 397-399 sunt aplicabile si cererilor formulate anterior datei de 1 octombrie 2011, data intrarii n vigoar e a noului Cod civil, si aflate pe rolul instantelor de judecata specializate n c aile de atac, fata de prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 confor m carora "divortul pronuntat anterior intrarii n vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea n vigoare la data cnd s-a pronuntat hotarrea ramasa ire vocabila", coroborate cu dispozitiile art. 6 alin. (6) din acelasi act normativ potrivit carora "dispozitiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile si efectel or viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii n vigoare a aceste ia, derivate din... casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de ntretiner e... daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea n vigoare a legii noi". 6. nalta Curte de Casatie si Justitie Examinnd sesizarea cu recurs n interesul legii, rapoartele ntocmite de judecato rii-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unita r, retine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul n inter esul legii este admisibil, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozi tiile art. 329 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii s i existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Practica neunitara ce face obiectul prezentului recurs n interesul legii a fo st generata de aplicarea dispozitiilor noului Cod civil asupra cererilor referit oare la exercitarea autoritatii parintesti ca urmare a divortului, cereri formul ate anterior datei de 1 octombrie 2011, data intrarii n vigoare a noului Cod civi l, si aflate, n prezent, pe rolul instantelor de judecata n caile de atac. Prevederea care a stat, n principal, la baza practicii neunitare mentionate a nterior este cea continuta de art. 397 din noul Cod civil (Exercitarea autoritat ii parintesti de catre ambii parinti), potrivit careia, "dupa divort, autoritate a parinteasca revine n comun ambilor parinti, n afara de cazul n care instanta deci de altfel", care instituie regula exercitarii n comun a autoritatii parintesti. Potrivit legislatiei anterioare, si anume art. 42 si 43 din Codul familiei, regula era cea a exercitarii drepturilor parintesti de catre un singur parinte c aruia i se ncredinta copilul. n ceea ce priveste aplicarea n timp a prevederilor noului Cod civil, asa cum s e retine n doctrina recenta, la care s-a facut trimitere n raport, art. 6 din noul Cod civil contine anumite dispozitii privind aplicarea n timp a legii civile, nsa textul stabileste reguli generale n materie, deci reguli care au vocatia sa se a plice si n cazul unor acte normative viitoare, n masura n care acestea nu vor conti ne dispozitii exprese privind succesiunea legilor n timp. Astfel, n ceea ce priveste aplicarea n timp a Codului civil din 2009 n raport c u reglementarile anterioare, trebuie avute n vedere si dispozitiile corespunzatoa

re din Legea nr. 71/2011. Potrivit art. 223 aflat n cadrul cap. X intitulat "Dispozitii finale" al Legi i nr. 71/2011 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, "daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile n materie c ivila sau comerciala n curs de solutionare la data intrarii n vigoare a Codului ci vil se solutioneaza de catre instantele legal nvestite, n conformitate cu dispozit iile legale, materiale si procedurale n vigoare la data cnd acestea au fost pornit e". Ca atare, prevederile art. 223 se aplica doar daca Legea nr. 71/2011 nu cont ine norme derogatorii. Or, potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 (articol aflat n sectiun ea 1 "Dispozitii tranzitorii si de punere n aplicare a cartii a II-a Despre famili e a Codului civil" din cap. IV intitulat "Dispozitii cu privire la cartea a II-a D espre familie a Codului civil si cu privire la unele legi"), "divortul pronuntat anterior intrarii n vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea n vigoare la data cnd s-a pronuntat hotarrea ramasa irevocabila". Astfel, legiuitorul leaga, ca regula, momentul n functie de care trebuie dete rminata legea aplicabila efectelor divortului nu de data formularii cererii de d ivort, ci de cea a ramnerii irevocabile a hotarrii. Aceste dispozitii legale sunt consecvente legislatiei aplicabile n materia di vortului. Astfel, att potrivit vechilor norme, art. 39 alin. 1 din Codul familiei , ct si normelor noului Cod civil, art. 382 alin. (1) (interpretat n sensul prevaz ut de art. 222 din Legea nr. 71/2011), casatoria este desfacuta din ziua cnd hota rrea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila. Referirea la cerinta ca "hotarrea prin care s-a pronuntat divortul sa fi rama s irevocabila" ramne valabila inclusiv n contextul intrarii n vigoare a noului Cod de procedura civila, atta timp ct prezentul recurs n interesul legii vizeaza cereri de chemare n judecata formulate chiar nainte de intrarea n vigoare a noului Cod ci vil, iar potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea n aplicar e a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, dispozitiile Codului d e procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite ncepute dupa intrarea acestuia n vigoare. Efectele divortului sunt reglementate de prevederile art. 382 si urm. din no ul Cod civil, cele cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori regasindu-se la art. 396 si urm. n aceeasi sectiune mentionata anterior (Dispozitii tranzitorii si de punere n aplicare a cartii a II-a "Despre familie" a Codului civil) se regasesc prevederi derogatorii de la regula mentionata n art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, p entru anumite situatii, de exemplu, art. 44 (referitor la aplicarea n timp a disp ozitiilor art. 386 din noul Cod civil, ce reglementeaza regimul juridic al actel or ncheiate n frauda celuilalt sot) si art. 45 (privitor la aplicarea n timp a disp ozitiilor art. 388 din noul Cod civil privind acordarea despagubirilor si cele a le art. 390 din noul Cod civil privind acordarea prestatiei compensatorii). Printre acestea nu se afla dispozitiile ce reglementeaza efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori. Mai mult, prin art. 46 din Legea nr. 71/2011 se prevede expres posibilitatea modificarii inclusiv a dispozitiilor hotarrilor judecatoresti privitoare la rela tiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati nainte de intrarea n vigoare a Codului civil, potrivit dispozitiilor art. 403 din noul Cod civil, n cazul schimbarii mprejurarilor avute n vedere la momentul pronuntarii divo rtului. Sintagma "divortati nainte de intrarea n vigoare a Codului civil" nu poate nsem na dect divortati prin hotarre irevocabila, ntruct, asa cum s-a mentionat anterior, doar de la aceasta data se produc efectele divortului, cererile accesorii, asa c um sunt cele privind numele purtat dupa divort sau custodia copilului, neputnd n m od logic deveni irevocabile separat sau mai devreme. Interpretnd a fortiori acest text de lege se ajunge la concluzia ca prevederi le legii noi se aplica relatiilor dintre parinti si copii cu att mai mult daca di vortul se afla pe rol ntr-o cale de atac. n cazul n care partile solicita n apel sau recurs aplicarea normelor noului Cod

civil n ceea ce priveste custodia comuna, conform art. 397 din noul Cod civil, n u se poate aprecia ca aceasta cerere ar fi inadmisibila conform art. 294 alin. ( 1) din Codul de procedura civila, asa cum s-a retinut n unele hotarri n care s-a mbr atisat prima opinie prezentata n cadrul pct. 3.1. Astfel, pe de-o parte, nu s-ar putea retine schimbarea cauzei sau a obiectul ui litigiului, prin solicitarea aplicarii art. 397 din noul Cod civil, avnd n vede re ca n acest caz este vorba despre aplicarea legii n timp, iar nu de modificarea unor elemente ale actiunii civile. Pe de alta parte, nu se poate retine nici ca ar fi vorba despre o cerere nou a formulata direct n apel sau recurs, lund n considerare ca ncredintarea spre creste re si educare unuia dintre parinti/exercitarea autoritatii parintesti de catre a mbii parinti reprezinta modalitati de exercitare a unei singure masuri de ocroti re care se dispune, potrivit legii, n interesul superior al copilului minor, chia r fara a exista o cerere expresa a sotilor n acest sens, tocmai pentru a se evita lasarea minorilor fara ntretinere si ngrijire n perioada de timp pna la formularea n mod expres a unei astfel de cereri de catre parinti sau alte persoane prevazute de lege. n ceea ce priveste normele de drept a caror aplicare n timp este supusa interp retarii naltei Curti n cadrul prezentului recurs n interesul legii, asa cum s-a ret inut mai sus, practica neunitara a fost generata de aplicarea dispozitiilor noul ui Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitarea autoritatii parintesti ca urmare a divortului, cereri formulate anterior datei de 1 octombrie 2011, dat a intrarii n vigoare a noului Cod civil, si aflate, n prezent, pe rolul instantelo r de judecata n caile de atac. Continutul institutiei autoritatii parintesti este prevazut la art. 483 si u rm. din noul Cod civil. Analiznd aceste prevederi, concluzia este n sensul ca "exercitarea autoritatii parintesti ca urmare a divortului" implica nu numai luarea unei decizii cu priv ire la custodia comuna, reglementata de art. 397 din noul Cod civil care institu ie regula n materie, ci si posibila statuare asupra celorlalte aspecte incluse n i nstitutia complexa a autoritatii parintesti, care privesc, de exemplu, situatia existentei exceptiilor de la regula mentionata anterior, locuinta copilului dupa divort, drepturile parintelui separat de copil, stabilirea contributiei parinti lor, dispozitiile procedurale specifice. n concluzie, prevederile art. 396-404 din noul Cod civil, referitoare la efec tele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori, s unt aplicabile si cererilor de divort formulate nainte de intrarea n vigoare a nou lui Cod civil si aflate pe rolul instantelor de judecata n caile de atac, art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 reprezentnd o norma derogatorie de la prevederil e art. 223 din aceeasi lege. Pentru considerentele aratate, n temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 di n Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii declarat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 223 raportat la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileste ca prevederile art. 396-404 din noul Cod civil, referit oare la efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii l or minori, sunt aplicabile si cererilor de divort formulate nainte de intrarea n v

igoare a noului Cod civil si aflate pe rolul instantelor de judecata n caile de a tac. Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedura civila. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 18 martie 2013.

VICEPRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, Magistrat-asiste nt, RODICA AIDA POPA Decizie nr. 5/2013 din 15/04/2013 Decizie privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza obiectul Dosar ului nr. 2/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 280 din 17/05/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 2/2013 Ileana Peligrad

Rodica Aida Popa - vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Alina Iuliana Tuca - judecator la Sectia I civila Romanita Ecaterina Vrnceanu - judecator la Sectia I civila Constantin Brnzan - judecator la Sectia a II-a civila Paulina Lucia Brehar - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Elena Crcei - judecator la Sectia a II-a civila Mariana Crstocea - judecator la Sectia a II-a civila Iulia Manuela Crnu - judecator la Sectia a II-a civila Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila - judecator-raportor Ileana Izabela Dolache - judecator la Sectia a II-a civila Marioara Isaila - judecator la Sectia a II-a civila Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila Nela Petrisor - judecator la Sectia a II a civila Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II a civila Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal Ana Maria Dascalu - judecator la Sectia penala Mariana Ghena - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2/2013 este legal constituit, n conformitate cu dispozitiile art.

3306 alin. 3 din Codul de procedura civila raportat la art. 272 alin. 1 din Regu lamentul privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Cas atie si Justitie. Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vic epresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare. La sedinta de judecata participa magistratul-asistent desemnat pentru aceast a cauza, doamna Ileana Peligrad, din cadrul Sectiei a II-a civile a naltei Curti de Casatie si Justitie. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii declarat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind in terpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) si ( 5) si art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, raportat la dispozitiile art. 725 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila si art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificarii pe cale legislativa a valorii-prag prevazute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 ntre data introdu cerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei si data pro nuntarii hotarrii judecatorului-sindic. Reprezentantul procurorului general, doamna Antonia Constantin, arata ca mod ificarea legala a valorii-prag n sensul majorarii acesteia nu produce efecte asup ra conditiilor de admisibilitate a cererilor formulate anterior intrarii n vigoar e a legii noi, ntruct, potrivit art. 725 alin. 4 teza I din Codul de procedura civ ila care completeaza Legea nr. 85/2006, actul de procedura ndeplinit nainte de int rarea n vigoare a legii noi ramne supus legii vechi, sub imperiul caruia a fost ef ectuat. Totodata, chiar daca reglementarea se regaseste n cuprinsul unei legi de procedura, conflictul de drept intertemporal va fi rezolvat, n lipsa unor norme t ranzitorii exprese n cuprinsul legii de modificare, prin aplicarea principiului n eretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 6 alin. 1 teza a II-a din noul Cod civil. n concluzie, solicita admiterea recursului n interesul legii si pronuntarea un ei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii. Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, constatnd ca nu sunt ntrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbateril e nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asupra recursului n intere sul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problemele de drept ce au generat practica neunitara Prin recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca, n practica instantelo r de judecata, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea s i aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) si (5) si art. 14 9 din Legea nr. 85/2006 raportat la dispozitiile art. 725 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila si art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efecte le modificarii pe cale legislativa a valorii-prag prevazute de art. 3 pct. 12 di n Legea nr. 85/2006 ntre data introducerii cererii creditorului pentru deschidere a procedurii insolventei si data pronuntarii hotarrii judecatorului-sindic. 2. Examenul jurisprudential n urma verificarii jurisprudentei la nivelul ntregii tari s-a constatat ca nu exista practica unitara n ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiil or art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) si (5) si art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la dispozitiile art. 725 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila si art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificarii pe cale legislativa a valorii-prag prevazute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 ntre data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvente

i si data pronuntarii hotarrii judecatorului sindic. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. ntr-o prima orientare jurisprudentiala, unele instante au retinut ca veri ficarea conditiilor de admisibilitate a cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei referitoare la conditia valorii-prag se realizeaza prin r aportare la forma prevazuta de dispozitiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 la data introducerii cererii. n acest sens, s-a aratat ca, potrivit art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila care completeaza Legea nr. 85/2006, n virtutea art. 149 din acest act nor mativ, actul de procedura ndeplinit nainte de intrarea n vigoare a legii noi ramne s upus legii vechi. S-a sustinut si ca cerinta legala privind valoarea-prag a creantei apartine dreptului substantial, iar nu celui procesual, or, numai dispozitiile procesuale sunt de imediata aplicare. Majorarea legala, dupa momentul introducerii cererii creditorului, a valorii -prag nu are relevanta n analiza conditiilor prevazute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei, ntruct s-ar ncalca principiul neretroactivitatii legii, ia r o interpretare contrara ar echivala cu o prejudiciere a creditorului care, fii nd diligent, a solicitat deschiderea procedurii, conformndu-se dispozitiilor proc edurale n vigoare la data formularii cererii, fara a-i fi imputabila schimbarea c onditiilor legale de admisibilitate pe parcursul solutionarii cererii. Instantele care au adoptat aceasta orientare jurisprudentiala au considerat ca aceasta solutie rezulta implicit si din prevederile art. 31 alin. (3) din Leg ea nr. 85/2006 care prevad modalitatea de verificare a cuantumului minim al crea ntei n situatia n care sunt nregistrate si alte cereri mpotriva aceluiasi debitor, n acest caz ndeplinirea conditiilor prevazute de alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor urmnd a se verifica prin raportare la valoarea nsumata a crea ntelor tuturor creditorilor care au formulat cereri cu respectarea valorii-prag prevazute de lege. 3.2. ntr-o a doua orientare jurisprudentiala s-a considerat ca, n aceasta mater ie, ndeplinirea cerintelor legale referitoare la deschiderea procedurii insolvent ei la cererea creditorilor trebuie verificata n raport cu norma referitoare la va loarea-prag n vigoare la data pronuntarii hotarrii judecatorului-sindic. S-a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 33 alin. (4) si (5) din Legea nr. 85/2006, analiza starii de insolventa a debitorului si, implicit, a ndeplinirii conditiilor cumulative prevazute de art. 3 pct. 1 lit. a), art. 3 pct. 6 si 12 d in lege se realizeaza la momentul la care judecatorul sindic se pronunta asupra cererii creditorului. n acest sens, s-a aratat ca Legea nr. 85/2006 este o lege de procedura, astfe l cum rezulta din chiar titlul sau, iar, potrivit dispozitiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedura civila, cu care legea insolventei se completeaza n virtut ea art. 149, dispozitiile noii legi de procedura se aplica din momentul intrarii sale n vigoare si proceselor n curs de judecata ncepute sub legea veche. n caz contrar, pentru situatii tranzitorii de genul celor analizate, s-ar gen era un tratament juridic diferentiat ntre creditorii care au formulat cereri pent ru deschiderea procedurii insolventei nainte de majorarea valorii-prag si cei car e au formulat astfel de cereri dupa modificarea pe cale legislativa a acestei va lori. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a nvederat ca, potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (1) di n lege, procedura va ncepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre deb itor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii pre vazute expres de lege. n privinta creditorilor, prin art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se arat a ca orice creditor ndreptatit sa solicite deschiderea procedurii mpotriva unui de bitor prezumat n insolventa poate formula o cerere introductiva, n care va preciza : a) cuantumul si temeiul creantei; b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului; d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debi torului, caz n care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, moda litatea n care ntelege sa participe la reorganizare. Notiunea de "creditor ndreptatit sa solicite deschiderea procedurii" este exp licata n cuprinsul art. 3 pct. 6 din lege, aratndu-se ca, prin aceasta, se ntelege creditorul a carui creanta mpotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile si depaseste valoarea-prag, prevazuta la pct. 12 al aceluiasi articol, chiar si dupa compensarea datoriilor reciproce, d e orice natura. Prin art. 3 pct. 12 din lege, sub denumirea de valoare-prag, s-a prevazut un cuantum minim al creantei pentru care poate fi introdusa cererea creditorului, aceasta constituind totodata un criteriu legal, obiectiv, cuantificat/cuantifica bil, de natura a prentmpina formularea unor cereri de deschidere a procedurii cu c aracter sicanatoriu pentru debitor ori pentru creante derizorii, date fiind cons ecintele deosebit de importante ale acestei etape a procedurii pentru existenta debitorului. Asadar, de lege lata, creditorul care formuleaza cererea introductiva va tre bui sa dovedeasca, n aceasta faza a procedurii, cerintele legale cu privire la cr eanta pe care o invoca mpotriva debitorului, respectiv: - caracterul cert, lichid si exigibil al creantei de mai mult de 90 de zile; - valoarea creantei, egala sau superioara valorii-prag. n ceea ce priveste insolventa, ca stare a patrimoniului debitorului care se c aracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata dato riilor certe, lichide si exigibile, legea instituie, prin art. 3 pct. 1 lit. a), n considerarea dificultatilor standardului de proba, o prezumtie relativa, de in solventa vadita, care opereaza atunci cnd debitorul nu a platit, n termen de 90 de zile de la scadenta, datoria sa fata de creditor. Din perspectiva procesuala, cererea creditorului constituie un act de proced ura prin care se nvesteste tribunalul competent cu analiza starii de insolventa a debitorului, urmarindu-se, n aceasta faza, deschiderea n interes propriu si n inte res general a unei proceduri pentru toti creditorii, n vederea lichidarii averii debitorului. n consecinta, modificarea legala a valorii-prag n sensul majorarii acesteia nu va produce efecte asupra conditiilor de admisibilitate a cererilor formulate an terior intrarii n vigoare a legii noi, ntruct, potrivit art. 725 alin. 4 teza I din Codul de procedura civila, cu care Legea nr. 85/2006 se completeaza, actul de p rocedura ndeplinit nainte de intrarea n vigoare a legii noi ramne supus legii vechi, sub imperiul careia a fost efectuat. Pe de alta parte, valoarea-prag reprezinta un criteriu legal, obiectiv, la c are se raporteaza cuantumul creantei invocate de creditor sub aspectul caracteru lui cert al acesteia. Asadar, notiunea analizata se refera la un aspect de drept substantial ce vi zeaza calitatea creantei invocate de creditor, pentru a obtine declansarea unei proceduri colective. Chiar daca reglementarea se regaseste n cuprinsul unei legi de procedura, con flictul de drept intertemporal va fi rezolvat, n lipsa unor norme tranzitorii exp rese n cuprinsul legii de modificare, prin aplicarea principiului neretroactivita tii legii, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 6 alin. (1) teza a II-a din noul Cod civil. n consecinta, normei de modificare a valorii-prag n sensul majorarii cuantumul ui creantei, intervenita pe parcursul solutionarii cererii creditorului pentru d eschiderea procedurii insolventei, nu i se poate da o aplicare retroactiva n priv inta cererilor formulate anterior intrarii sale n vigoare. n examinarea conditiilor de admisibilitate si temeinicie asupra cererii credi torului, judecatorul-sindic urmeaza sa se raporteze la caracterele creantei invo cate, prevazute de legea n vigoare la data introducerii cererii, iar nu de la mom entul pronuntarii hotarrii. A da o alta interpretare nseamna, pe de o parte, a-i solicita creditorului, nc a de la data introducerii cererii, o anumita conduita care nu era prevazuta de l

ege si, pe de alta parte, a admite faptul ca solutionarea cererii creditorului e ste supusa unor factori aleatori, interveniti n perioada dintre introducerea cere rii si solutionarea acesteia. Or, principiul previziunii legitime se opune unei astfel de interpretari si aplicari a legii, astfel nct, n lipsa unor norme tranzitorii din actul normativ de modificare, se impune aplicarea legii din forma n vigoare la data introducerii ce rerii. Prin urmare, n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1), ar t. 33 alin. (4) si (5) si art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 725 al in. 1 si 4 din Codul de procedura civila si art. 6 alin. (1) din noul Cod civil, n lipsa unor norme tranzitorii contrare n actul normativ prin care se majoreaza v aloarea-prag, ndeplinirea cerintei cuantumului minim al creantei, prevazuta de ar t. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, se verifica de judecatorul-sindic prin rapor tare la data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii ins olventei 5. Raportul asupra recursului n interesul legii Raportul ntocmit de judecatorul-raportor al Sectiei a II-a civile asupra recu rsului n interesul legii, conform art. 3306 alin. 6 din Codul de procedura civila , a concluzionat ca modificarea pe cale legislativa a valorii-prag prevazute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 nu va produce efecte asupra conditiilor de admisibilitate a cererilor formulate anterior intrarii n vigoare a legii noi, deo arece, potrivit art. 725 alin. 4 teza I din Codul de procedura civila care compl eteaza Legea nr. 85/2006, actul de procedura ndeplinit nainte de intrarea n vigoare a legii noi ramne supus legii vechi, sub imperiul caruia a fost efectuat. 6. nalta Curte de Casatie si Justitie Examinnd sesizarea cu recurs n interesul legii, raportul ntocmit de judecatorul raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unitar, r etine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul n inter esul legii este admisibil, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozi tiile art. 329 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii s i existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Problema de drept care intereseaza prezentul recurs n interesul legii este ce a care vizeaza modificarea legala a valorii prag n sensul majorarii cuantumului c reantei, intervenita pe parcursul solutionarii cererii creditorului pentru desch iderea procedurii insolventei. Potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, procedura va ncepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute de lege. Articolul 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 arata ca orice creditor ndreptat it sa solicite deschiderea procedurii mpotriva unui debitor, prezumat n insolventa , poate introduce o cerere introductiva, n care va preciza: a) cuantumul si temeiul creantei; b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii; c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului; d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debi torului, caz n care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, moda litatea n care ntelege sa participe la reorganizare. Conform art. 33 alin. (4) din actul normativ anterior mentionat, daca judeca torul-sindic stabileste ca debitorul este n stare de insolventa, i va respinge con testatia si va deschide, printr-o sentinta, procedura generala, situatie n care u n plan de reorganizare poate fi formulat numai de catre administratorul judiciar sau de catre creditorii detinnd mpreuna sau separat minimum 20% din valoarea mase i credale si numai daca acestia si exprima intentia de a depune un plan n termenul prevazut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2) din Legea nr. 85/ 2006. Din dispozitiile legale anterior mentionate rezulta ca, nainte de a statua te meinicia cererii creditorului, judecatorul sindic va trebui sa verifice admisibi

litatea cererii acestuia, respectiv: - daca cererea de deschidere a procedurii ndeplineste conditiile de forma gene rale impuse de art. 112 si 132 din Codul de procedura civila, sub sanctiunea nul itatii cererii; - daca cererea ndeplineste conditiile de forma speciale impuse de art. 31 alin . (1) din Legea nr. 85/2006. Este de mentionat ca neindicarea cuantumului si a temeiului creantei poate p une judecatorul-sindic n imposibilitatea de a verifica caracterul cert, lichid si exigibil de mai mult de 30 de zile al creantei, ceea ce va duce fie la nulitate a cererii de deschidere, fie la respingerea acesteia. Art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 prevede ca valoareaprag reprezinta cuan tumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Modificarea valorii-prag a creantei de la 10.000 lei la 30.000 lei s-a produ s prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului n r. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedur a insolventei si pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 priv ind taxele judiciare de timbru si de la 30.000 lei la 45.000 lei prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura i nsolventei. Desi aceasta modificare legislativa a generat probleme de aplicare a legii n timp, n situatia n care cererea de deschidere a procedurii s-a nregistrat nainte de intrarea n vigoare a unei legi care majoreaza valoarea-prag, din interpretarea li terala a art. 3 pct. 12 reiese ca valoarea-prag este o cerinta pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Asadar, valoarea-prag trebuie raportata la legea n vigoare la data sesizarii instantei de catre creditor. A proceda altfel nseamna a ncalca principiul neretroactivitatii consacrat expr es de art. 6 alin. (1) din noul Cod civil. Potrivit principiului neretroactivitatii legii civile, aceasta valoare-prag constituie o cerinta supusa normelor legale n vigoare la data promovarii cererii si, n niciun caz, o conditie ce ar trebui ndeplinita la data deschiderii proceduri i n conformitate cu legea n vigoare la data solutionarii cererii de chemare n judec ata. n consecinta, interpretnd si aplicnd corect prevederile art. 3 pct. 12 din Lege a nr. 85/2006, judecatorul-sindic va analiza ndeplinirea conditiei referitoare la existenta creantei n cuantumul prevazut de lege prin raportare la momentul intro ducerii cererii de deschidere a procedurii. Pentru considerentele aratate, n temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 di n Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii declarat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. ( 4) si (5) si art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 725 alin. 1 si 4 di n Codul de procedura civila cu referire la efectele modificarii pe cale legislat iva a valorii-prag prevazute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, stabileste ca judecatorul-sindic va analiza ndeplinirea conditiei referitoare la existenta creantei n cuantumul prevazut de lege prin raportare la momentul introducerii cer erii de deschidere a procedurii. Obligatorie. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 15 aprilie 2013.

VICEPRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, RODICA AIDA POPA Magistrat-asistent, Ileana Peligrad Decizie nr. 6/2013 din 15/04/2013 Decizie privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza obiectul Dosar ului nr. 3/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 245 din 29/04/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 3/2013 Rodica Aida Popa - vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Jus titie - presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi scal Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Alina Iuliana Tuca - judecator la Sectia I civila - judecator-rapor tor Romanita Ecaterina Vrnceanu - judecator la Sectia I civila Elena Floarea - judecator la Sectia I civila Aurelia Rusu - judecator la Sectia I civila Paula Pantea - judecator la Sectia I civila Cristina Iulia Tarcea - judecator la Sectia I civila Cretu Dragu - judecator la Sectia I civila Cristina Luzescu - judecator la Sectia I civila Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila Ileana Izabela Dolache - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Iulia Manuela Crnu - judecator la Sectia a II-a civila - judecatorraportor Paulina Lucia Brehar - judecator la Sectia a II-a civila Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila Nela Petrisor - judecator la Sectia a II-a civila Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Ana Maria Dascalu - judecator la Sectia penala Mariana Ghena - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3/2013 a fost constituit conform dispozitiilor art. 3306 alin. 2 din Codul de procedura civila si ale art. 272 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintel e naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna procuror Antonia Constantin. La sedinta de judecata participa doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asiste

nt la Sectia I civila, desemnata n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regu lamentul privind organizarea si functionarea administrativa al naltei Curti de Ca satie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii formulat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu mo dificarile si completarile ulterioare, cu referire la bunurile confiscate prin h otarri de condamnare sau ca efect al masurilor administrative cu caracter politic , ce pot fi restituite prin echivalent. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratnd ca la dosarul cauzei a u fost depuse urmatoarele nscrisuri: practica judiciara, raportul ntocmit de judec atorii raportori si 3 cereri de interventie accesorie, formulate de Asociatia Fo stilor Detinuti Politici din Romnia, de Tomus Alexandra, n nume propriu, precum si n numele a 255 de persoane, care au semnat cererea, si de Asociatia Fostilor Dep ortati n Baragan. Fata de aspectele cuprinse n referatul magistratului-asistent referitoare la cererile de interventie formulate n cauza, Curtea acorda cuvntul reprezentantei pr ocurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie. Doamna procuror Antonia Constantin pune concluzii de respingere, ca inadmisi bile, a cererilor de interventie, aratnd ca dreptul de sesizare a naltei Curti de Casatie si Justitie cu recurs n interesul legii apartine numai titularilor prevaz uti expres si limitativ de art. 329 din Codul de procedura civila. nalta Curte, delibernd, n raport cu dispozitiile art. 51 cu referire la art. 32 9 din Codul de procedura civila, respinge, ca inadmisibile, cererile de interven tie accesorie formulate de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romnia, Tomus Alexandra si Asociatia Fostilor Deportati n Baragan. Doamna judecator Rodica Aida Popa, presedintele completului de judecata, con statnd ca nu mai exista chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvntul repre zentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Constantin, pentru sus tinerea recursului n interesul legii. Doamna procuror Antonia Constantin, reprezentantul procurorului general al P archetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, a sustinut recursul n int eresul legii, punnd concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei deciz ii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, n sensul d e a se stabili ca n temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu m odificarile si completarile ulterioare, pot fi acordate despagubiri materiale nu mai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul reglementarii actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul jur idic al unor imobile preluate n mod abuziv n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1 989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2 005 privind reforma n domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora part ea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie. A sustinut ca din verificarea j urisprudentiala a rezultat o practica neunitara a instantelor, conturndu-se doua mari orientari: - ntr-o prima orientare s-a apreciat ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se refera ex clusiv la imobile prin natura lor si la bunuri mobile devenite imobile prin dest inatie, raportat la dispozitiile art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; n favoarea acestei opini i sunt argumentele de interpretare gramaticala si sistematica a normei juridice; - ntr-o a doua orientare s-a decis ca pot fi restituite si bunuri mobile, conf orm principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus; s-a apreci at ca din analiza Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare , n cadrul normativ reprezentat de legile de reparatie, se constata ca, daca cu p rivire la bunurile imobile au fost adoptate mai multe acte normative, pentru res

tituirea bunurilor mobile nu exista niciun act normativ similar; trimiterea la d ispozitiile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulte rioare, si ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, n u are semnificatia unei limitari a sferei bunurilor, ci a prentmpinarii posibilita tii de a se acorda o dubla reparatie pentru aceleasi prejudicii. n sustinerea recursului n interesul legii arata ca prima orientare jurispruden tiala este n litera si spiritul legii, deoarece trimiterea expresa a legiuitorulu i la prevederile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioa re, conduce la concluzia ca persoana ndreptatita poate solicita echivalentul valo ric al bunurilor ce vizeaza numai domeniul de aplicare al acestor acte normative . De aceea principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus nu poa te fi aplicat, atta vreme ct textul de lege indica clar si concis bunurile la care se refera. Aceasta concluzie este sustinuta de interpretarea sistematica a disp ozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) si ale art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/200 9, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora acordarea masuril or prevazute de lege atrage ncetarea de drept a procedurilor de solutionare a not ificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si co mpletarile ulterioare, nlaturndu-se, astfel, posibilitatea derularii unor procedur i paralele, cu aceeasi finalitate. Recursul n interesul legii aduce si un argumen t de interpretare teleologica, ce decurge din expunerea de motive a initiatorulu i proiectului Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, ca re a aratat ca adoptarea acestei solutii legislative a fost justificata de dific ultatile legate de procesul punerii n aplicare a Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Solicitnd admiterea recursului n inter esul legii, subliniaza si utilitatea demersului, fata de faptul ca, desi termenu l de prescriptie pentru introducerea cererilor de despagubiri s-a mplinit, pe rol ul curtilor de apel se afla nca asemenea cauze, ce pot fi solutionate diferit. Vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Rodica Aida Popa, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pro nuntare asupra recursului n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept ce a generat practica neunitara Prin recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca n practica judiciara n u exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea disp ozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile c u caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate n pe rioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioa re. Astfel, n urma verificarii jurisprudentei la nivelul ntregii tari, s-a constat at ca, n ceea ce priveste cererile de chemare n judecata formulate de persoanele v izate de Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, n temeiu l art. 5 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, solutiile instantelor de jude cata cu privire la categoriile de bunuri pentru care pot fi solicitate despagubi ri sunt divergente. Mai precis, problema de drept care a generat practica judeca toreasca neunitara vizeaza determinarea categoriilor de bunuri pentru care pot f i solicitate despagubiri n temeiul acestei dispozitii legale. La dosar au fost at asate hotarri judecatoresti exemplificative. 2. Examenul jurisprudential 2.1. ntr-o orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca, din conditia impusa de legiuitor pentru acordarea despagubirilor reprezentnd echivalentul valoric al bun urilor confiscate - anume aceea ca bunurile respective sa nu fi fost restituite sau sa nu se fi obtinut despagubiri prin echivalent n conditiile Legii nr. 10/200 1 privind regimul juridic al unor imobile preluate n mod abuziv n perioada 6 marti e 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioar e, si ale Legii nr. 247/2005 privind reforma n domeniile proprietatii si justitie

i, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare -, rezulta ca numai echivalentul banesc al bunurilor ce intra n domeniul de regle mentare al acestor doua acte normative de reparatie poate fi solicitat n temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Or, n domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, republicata, cu modifica rile si completarile ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificata si complet ata prin Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intr a dect terenurile si constructiile (imobile prin natura), precum si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin destinatie), n acest sens f iind prevederile art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Asadar, chiar daca art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modif icarile si completarile ulterioare, nu se refera n mod expres numai la imobile, a ria sa de aplicare vizeaza exclusiv astfel de bunuri si, eventual, bunurile mobi le devenite imobile prin destinatie, care fac obiectul legilor speciale de repar atie mentionate n acest text si pentru care nu s-au obtinut, nca, masuri reparator ii. 2.2. ntr-o alta opinie s-a sustinut ca Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie temei legal pentru restituirea prin echivale nt att a bunurilor imobile, preluate n urma aplicarii masurilor abuzive prevazute de acest act normativ, ct si a celor mobile, ntruct legiuitorul s-a referit n cuprin sul art. 5 alin. (1) lit. b) la bunuri confiscate, nu la bunuri imobile confisca te, or ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (regula de interpreta re logica a legii civile potrivit careia unei formulari generale a textului lega l trebuie sa i corespunda o aplicare a sa generala, fara a introduce distinctii p e care acesta nu le contine). Asadar, din analiza Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulte rioare, n cadrul normativ reprezentat de legile de reparatie, se constata ca, dac a pentru restituirea imobilelor confiscate abuziv de stat au fost adoptate succe siv, n timp, diferite acte normative, pentru restituirea bunurilor mobile confisc ate ca efect al condamnarilor sau masurilor administrative cu caracter politic n u a existat, pna la aparitia legii precizate, niciun alt act normativ similar, as tfel nct nu se poate afirma, n mod rational, ca aceasta categorie de bunuri nu ar f ace obiectul ei de reglementare. Trimiterea din art. 5 alin. (1) lit. b) la Legea nr. 10/2001, republicata, c u modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificaril e si completarile ulterioare, vizeaza situatia n care, ntre bunurile confiscate, s -au aflat si imobile pentru care persoanele ndreptatite au obtinut despagubiri n t emeiul acestor acte normative si urmareste a evita situatia n care s-ar putea obt ine o dubla despagubire pentru acelasi imobil. Norma de trimitere nu poate fi in terpretata n sensul ca ar exclude bunurile mobile din categoria bunurilor pentru care se pot acorda despagubiri materiale. 3. Opinia procurorului general Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind n acord cu lite ra si spiritul legii. Prin argumentele expuse s-au sustinut urmatoarele: Din analiza dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, c u modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca legiuitorul a impus o dubl a conditionare pentru acordarea despagubirilor reprezentnd echivalentul valorii b unurilor confiscate, si anume: - bunurile sa fi fost confiscate prin hotarrea de condamnare sau, dupa caz, ca efect al masurii administrative abuzive; - bunurile sa nu fi fost restituite persoanei ndreptatite sau aceasta sa nu fi obtinut despagubiri prin echivalent, n conditiile Legii nr. 10/2001, republicata , cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005, cu mod ificarile si completarile ulterioare. Trimiterea expresa a legiuitorului la prevederile Legii nr. 10/2001, republi cata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, conduce la concluzia ca persoana ndrepta

tita poate solicita echivalentul valoric numai pentru bunurile ce vizeaza domeni ul de aplicare al acestor acte normative. Or, n sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, c u modificarile si completarile ulterioare, se circumscriu, prin excelenta, numai bunurile imobile. Prin urmare, persoana ndreptatita poate solicita despagubiri, reprezentnd echi valentul valoric, numai pentru terenuri cu sau fara constructii (imobile prin na tura), bunuri mobile devenite imobile prin ncorporare n constructii si pentru util aje si instalatii preluate odata cu imobilul, reglementarea n materie fiind de st ricta interpretare si aplicare. 4. Raportul asupra recursului n interesul legii 4.1. La data de 8 februarie 2012, prin Adresa nr. 12.770/5.045/III-5/2012, Mi nisterul Public - Parchetul de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie a sesiza t nalta Curte de Casatie si Justitie cu solutionarea recursului n interesul legii declarat de procurorul general, n temeiul art. 329 din Codul de procedura civila, cu privire la "interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b ) din Legea nr. 221/2009, modificata si completata, n referire la bunurile confis cate prin hotarri de condamnare sau ca efect al masurilor administrative cu carac ter politic, ce pot fi restituite prin echivalent". Referitor la chestiunea admisibilitatii recursului n interesul legii, prin ra portul ntocmit n cauza s-a apreciat ca acesta ndeplineste conditiile de admisibilit ate impuse de art. 329 si art. 3305 alin. 1 din Codul de procedura civila, fiind exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si avnd ca obiect o problema de drept solutionata n mod diferit, neuni tar, prin hotarri judecatoresti irevocabile pronuntate de mai multe instante de j udecata. 4.2. n ceea ce priveste solutia propusa prin raportul asupra recursului n inter esul legii ntocmit n cauza, s-a apreciat ca se impune admiterea acestuia, urmnd a s e stabili ca, n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi acor date despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac ob iectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, rep ublicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata s a nu fi obtinut deja o reparatie. NALTA CURTE, examinnd sesizarea cu recurs n interesul legii, raportul ntocmit de judecatorii raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unitar, retine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul n inter esul legii este admisibil, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozi tiile art. 329 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii s i existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu cara cter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate n perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Parte a I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare, prev ede ca: "(1) Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administra tive cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau de scendentii acesteia pna la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei preva zute la art. 4 alin. (4), n termen de 3 ani de la data intrarii n vigoare a prezen tei legi, obligarea statului la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . b) acordarea de despagubiri reprezentnd echivalentul valorii bunurilor confis cate prin hotarre de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunu rile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echiva lent n conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile prelu ate n mod abuziv n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modif icarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma n domeniile proprietatii si justitiei, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare". n temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi acordate despagubiri numai pentru acele categor ii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie - Legea n r. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr . 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare -, cu conditia ca partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie n temeiul acestor legi, pentru urmat oarele argumente: a) Interpretarea logica a normei legale analizate sustine aceasta concluzie. Asa cum rezulta din cuprinsul sau, art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 22 1/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza dreptul oricar ei persoane care a suferit condamnari cu caracter politic n perioada 6 martie 194 5-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu cara cter politic de a solicita acordarea de despagubiri reprezentnd echivalentul valo rii bunurilor confiscate prin hotarre de condamnare sau ca efect al masurii admin istrative, "daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut de spagubiri prin echivalent n conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate n mod abuziv n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2 005 privind reforma n domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare". Din conditia impusa de legiuitor pentru acordarea despagubirilor reprezentnd echivalentul valoric al bunurilor confiscate - anume aceea ca bunurile respectiv e sa nu fi fost restituite sau sa nu se fi obtinut despagubiri prin echivalent n conditiile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulter ioare, si ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare -, rezulta ca numai echivalentul banesc al bunurilor ce intra n domeniul de reglemen tare al acestor doua acte normative de reparatie poate fi solicitat n temeiul art . 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ul terioare. Numai n acest fel se justifica trimiterea expresa a legiuitorului, n cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile s i completarile ulterioare, si ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si complet arile ulterioare. Or, asa cum rezulta din continutul prevederilor art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, n dom eniul de reglementare al acestei legi, astfel cum aceasta a fost modificata si c ompletata prin Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, n u intra dect terenurile si constructiile (imobile prin natura), precum si utilaje le si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin destinatie). Regula de interpretare logica ubi lex non distinguit, nec non distinguere de bemus nu este aplicabila normei analizate, ntruct ea presupune, prin ipoteza, un t ext legal conceput n termeni generali. Or, desi n cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modi ficarile si completarile ulterioare, legiuitorul reglementeaza acordarea de "des pagubiri reprezentnd valoarea bunurilor confiscate", fara a distinge ntre bunuri m obile si bunuri imobile, ulterior, prin trimiterea expresa, facuta n cadrul acele iasi norme, la dispozitiile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si c ompletarile ulterioare, si ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completari le ulterioare, individualizeaza categoriile de bunuri pentru care pot fi acordat e despagubiri.

Raportarea facuta de legiuitor la cele doua acte normative determina o disti nctie n privinta bunurilor ce intra n sfera de reglementare a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulter ioare, si nlatura aplicarea regulii de interpretare mentionate anterior. b) Interpretarea gramaticala a normei analizate conduce la aceeasi concluzie. Astfel, art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca pot fi solicitate "despagubiri reprezentnd ec hivalentul valorii bunurilor confiscate (...), daca bunurile respective nu i-au fost restituite (...) n conditiile Legii nr. 10/2001 (...) sau ale Legii 247/2005 ". Termenul "respective" se raporteaza la bunurile confiscate, pe care, ulterio r, le individualizeaza prin trimiterea facuta la cele doua legi de reparatie. Le gatura pe care acest termen o realizeaza ntre categoria bunurilor confiscate, pen tru care pot fi solicitate despagubiri si cea a bunurilor care nu au fost deja r estituite n conditiile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si complet arile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ul terioare, nu poate avea dect semnificatia unei identitati ntre cele doua categorii de bunuri. c) Concluzia este sustinuta si de o interpretare sistematica a dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel, potrivit alin. (5) al acestui articol: "Acordarea de despagubiri n co nditiile prevazute la alin. (1) lit. b) atrage ncetarea de drept a procedurilor d e solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificaril e si completarile ulterioare". Numai daca despagubirile acordate n temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Lege a nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se refera la aceleas i categorii de bunuri pentru care partea interesata poate obtine reparatii n baza Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau a Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se justifica reglementarea enuntata anterior, cuprinsa n alin. (5) al aceluiasi articol, si al carei scop nu poate fi dect acela de a nlatura posibilitatea derularii unor proce duri paralele, avnd aceeasi finalitate. Intentia legiuitorului de a limita categoriile de bunuri pentru care pot fi solicitate despagubiri n conditiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/20 09, cu modificarile si completarile ulterioare, la acele bunuri care fac obiectu l legilor speciale de reparatie - Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificaril e si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completa rile ulterioare -, rezulta si din expunerea de motive care a nsotit proiectul Leg ii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Initiatorul proiect ului legislativ a sustinut necesitatea adoptarii acestui act normativ inclusiv p rin argumente legate de dificultatile de punere n aplicare a Legii nr. 10/2001, r epublicata, cu modificarile si completarile ulterioare, n ceea ce priveste restit uirea n natura sau prin echivalent a imobilelor preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarri judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natur a politica, prevazute de legislatia penala, savrsite ca manifestare a opozitiei f ata de sistemul totalitar comunist, bunuri pe care art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, le c alifica ca fiind imobile preluate n mod abuziv. Interpretarea propusa nu ncalca art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conv entia Europeana a Drepturilor Omului. n jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drep turilor Omului a afirmat n mod constant ca normele Conventiei Europene nu impun s tatelor contractante nicio obligatie specifica de reparare a prejudiciilor cauza te nainte ca ele sa ratifice Conventia si ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conve ntie nu poate fi interpretat ca restrngnd libertatea statelor contractante de a al ege conditiile n care accepta sa restituie bunurile ce le-au fost transferate nain te de ratificarea Conventiei. Or, adoptarea unei norme care sa reglementeze dreptul persoanelor ndreptatite de a beneficia de acordarea de despagubiri numai pentru anumite categorii de bu

nuri confiscate face parte din marja de apreciere n ceea ce priveste politica eco nomica si sociala, pe care Curtea Europeana a recunoscut-o ca fiind la dispoziti a statelor contractante. Fata de considerentele expuse, n temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 di n Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea proceselor. NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fa c obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesa ta sa nu fi obtinut deja o reparatie. Obligatorie. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 15 aprilie 2013.

VICEPRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, Magistrat-asiste nt, RODICA AIDA POPA Adriana Stamatescu

nalta Curte de Casatie si Justitie Decizie nr. 7/2013 din 15/04/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 263 din 10/05/2013 Decizie privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza obiectul Dosar ului nr. 4/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 4/2013 Rodica Aida Popa - vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Jus titie - presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi scal Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale

Alina Iuliana Tuca - judecator la Sectia I civila Romanita Ecaterina Vrnceanu - judecator la Sectia I civila Elena Floarea - judecator la Sectia I civila Aurelia Rusu - judecator la Sectia I civila Paula Pantea - judecator la Sectia I civila Cristina Iulia Tarcea - judecator la Sectia I civila - judecator-rapor tor Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila Ileana Izabela Dolache - judecator la Sectia a II-a civila - judecatorraportor Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Iulia Manuela Crnu - judecator la Sectia a II-a civila Paulina Lucia Brehar - judecator la Sectia a II-a civila Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Liliana Visan - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Iuliana Rciu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal - judecator-raportor Rodica Voicu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Luiza Maria Paun - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Ana Maria Dascalu - judecator la Sectia penala Mariana Ghena - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4/2013 este legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentu l privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vic epresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror sef adjunct. La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent n cadrul Sectiei de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, desemnat n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul pr ivind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Jus titie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii declarat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind na tura juridica a termenului de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 d in Codul de procedura civila, la dispozitia creditorului, debitorului sau organu lui de executare, pentru a sesiza instanta de executare cu validarea popririi. Doamna judecator Rodica Aida Popa, presedintele completului de judecata, con statnd ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvntul reprezent antului procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si J ustitie, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, pentru sustinerea recursul ui n interesul legii. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de C asatie si Justitie a sustinut recursul n interesul legii, astfel cum a fost formu lat si motivat n scris, si a solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatarii existentei unei jurisprudente neunitare cu privire la natura juridica a termenu lui de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura c ivila, la dispozitia creditorului, debitorului sau organului de executare, pentr

u a sesiza instanta de executare cu validarea popririi. Presedintele completului de judecata, doamna judecator Rodica Aida Popa, a d eclarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asupra recursului n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitara Recursul n interesul legii vizeaza natura juridica a termenului de 3 luni pre vazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispozi tia creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instan ta de executare cu validarea popririi. 2. Examenul jurisprudential Prin recursul n interesul legii se arata ca n practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la natura juridica a termenului de 3 luni prev azut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispozit ia creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instant a de executare cu validarea popririi. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. Unele instante de judecata au apreciat ca termenul de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila este unul imperativ , nerespectarea sa atragnd decaderea creditorului, debitorului sau organului de e xecutare din dreptul de a solicita instantei de executare validarea popririi. Ac este instante au retinut, n esenta, ca din interpretarea coroborata a prevederilo r art. 460 din Codul de procedura civila cu dispozitiile art. 456 din acelasi co d rezulta ca tertul poprit trebuie sa si ndeplineasca obligatia n termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar creditorul poate, daca tertul poprit nu si ndepli neste aceasta obligatie, sa ceara, n termen de 3 luni de la data cnd acesta trebui a sa si execute obligatia, validarea popririi. S-a retinut, de asemenea, ca, n con formitate cu dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila, ntruct cererea d e validare reprezinta un act de procedura, n sensul acestei norme legale, n situat ia n care nu este formulata n termenul de 3 luni prevazut de lege n favoarea celor n drept sa ceara validarea, termen al carui punct de plecare este clar delimitat de lege, anume expirarea celor 15 zile de la data cnd tertul a primit nstiintarea de efectuare a popririi, n cauza, opereaza decaderea, ca sanctiune de drept proce sual civil pentru neefectuarea n termen a actelor de procedura. Prin urmare, reti n aceste instante, tertul poprit nu are la dispozitie un termen de 3 luni pentru ndeplinirea obligatiei, ci acest termen este pentru creditor si numai nlauntrul a cestuia el poate formula cererea de validare a popririi, dupa expirarea acestui termen cererea fiind tardiva, astfel nct acest termen nu este unul prohibitiv, ci unul imperativ din punctul de vedere al caracterului sau. 3.2. Alte instante au avut un punct de vedere contrar celui expus anterior, n sensul ca termenul de 3 luni prevazut de art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila este unul prohibitiv, care mpiedica formularea cererii de validare a popr irii nainte de mplinirea lui. Prin urmare, considera aceste instante, formularea c ererii de validare a popririi dupa mplinirea acestui termen nu este supusa vreune i sanctiuni, dar este, totusi, limitata de mplinirea termenului de perimare a exe cutarii silite, de 6 luni, prevazut de art. 389 din Codul de procedura civila. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a opinat n sensul ca prima orientare jurisprudentiala, con form careia termenul de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Cod ul de procedura civila este un termen de procedura, nlauntrul caruia trebuie ndepl init un anumit act, nerespectarea acestuia fiind sanctionata cu decaderea, este n acord cu litera si spiritul legii. n esenta, procurorul general a argumentat n sensul ca termenul n discutie este unul procedural, imperativ, natura acestuia decurgnd din ratiunea si finalitatea avute n vedere de legiuitor la reglementarea lui, aceea de a imprima celeritate n desfasurarea fazei executionale a procedurii. Or, n lipsa unui termen pentru intr

oducerea cererii de validare a popririi sau n situatia n care s-ar accepta teza ca racterului prohibitiv al termenului, s-ar ajunge la situatia de neconceput ca o asemenea cerere sa poata fi introdusa oricnd, ceea ce ar avea drept consecinta me ntinerea si perpetuarea unei stari de incertitudine n care s-ar gasi subiectele d e drept implicate n procedura popririi. 5. Raportul asupra recursului n interesul legii Raportul cuprinde solutiile diferite date de instantele judecatoresti proble mei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza acestea, constata ca proble ma de drept n discutie nu se regaseste n doctrina si jurisprudenta Curtii Constitu tionale si propune un proiect de solutie care mpartaseste practica judecatoreasca ce considera ca natura juridica a termenului de 3 luni, reglementat de dispozit iile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, este aceea a unui termen pr ocesual, imperativ, a carui nerespectare atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a introduce cererea de validare a popririi. 6. nalta Curte nalta Curte a fost nvestita, pe calea recursului n interesul legii, cu pronunta rea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a di spozitiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, referitor la natura juridica a termenului de 3 luni, prevazut la dispozitia creditorului, debitorulu i sau organului de executare, pentru a sesiza instanta de executare cu validarea popririi. Institutia popririi, ca modalitate de executare silita indirecta asupra bunu rilor mobile, a cunoscut modificari substantiale de reglementare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului d e procedura civila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005 . Anterior acestei reglementari, n procedura de nfiintare si validare a popririi , instanta de judecata avea un rol principal, deoarece, dupa depunerea cererii d e executare de catre creditor, presedintele ordona facerea popririi prin comunic area ei celui de-al treilea si dispunea citarea acestuia si a datornicului, prec um si comunicarea catre acestia a copiei de pe cererea de poprire (art. 455 din Codul de procedura civila), iar daca se dovedea ca tertul poprit este dator, ins tanta valida poprirea condamnnd pe tertul poprit sa plateasca suma poprita credit orului (art. 457 din Codul de procedura civila). Prin urmare, nainte de intrarea n vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005, att n fiintarea, ct si validarea popririi erau faze obligatorii n cadrul procedurii exec utarii silite mobiliare prin poprire. n sistemul procesual instituit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 /2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005, poprirea po ate parcurge doar n unele cazuri doua faze, aceea a nfiintarii si aceea a validari i popririi, deoarece simplificarea formelor executionale a constituit unul din o biectivele actului normativ n discutie. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civil a, asa cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005, daca tertul popri t nu si ndeplineste obligatiile ce i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, n termen de 3 luni de la data cnd tertul popri t trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, n vederea validarii popririi. Si acest text a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ord onantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea C odului de procedura civila, astfel nct, la data sesizarii instantei supreme cu rec ursul n interesul legii, forma n vigoare a articolului avea urmatorul continut: "Daca tertul poprit nu-si mai ndeplineste obligatiile ce-i revin pentru efect uarea popririi, inclusiv n cazul n care, n loc sa consemneze suma urmaribila a libe rat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, n terme n de 3 luni de la data cnd tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca s uma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, n vederea validarii popririi" .

Se constata ca aceasta dispozitie legala reglementeaza validarea popririi do ar ca o procedura de exceptie, determinata de conduita tertului poprit, spre deo sebire de vechea reglementare, care instituia regula popririi urmata de validare n toate situatiile, indiferent de conduita tertului poprit. Aceasta situatie este justificata de faptul ca art. 456 din Codul de procedu ra civila, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr . 138/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005, instit uie o serie de obligatii n sarcina tertului poprit care, n termen de 15 zile de la comunicarea popririi, trebuie sa consemneze suma de bani sau sa indisponibilize ze bunurile poprite si sa trimita dovada executorului sau sa plateasca direct cr editorului suma cuvenita acestuia. n situatia n care tertul poprit nu respecta obligatiile instituite prin art. 4 56 din Codul de procedura civila, creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanta de executare n vederea validarii popririi, n termen de 3 lu ni de la data cnd tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmar ibila. Acest termen a fost interpretat diferit n practica instantelor de judecata, u nele instante retinnd ca art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila instituie un termen imperativ, a carui nerespectare atrage decaderea din dreptul de a sol icita instantei de executare validarea popririi, alte instante retinnd, dimpotriv a, ca acest text de lege instituie un termen prohibitiv, care mpiedica formularea cererii de validare a popririi nainte de mplinirea lui. Pentru determinarea naturii juridice a acestui termen trebuie subliniat fapt ul ca termenul procedural este intervalul de timp nauntrul caruia trebuie ndeplini t sau este oprit sa se faca un anumit act de procedura. Aceasta definire a terme nului procedural impune n mod logic un prim criteriu de clasificare, n termene imp erative (peremptorii) sau prohibitive (dilatorii), n functie de caracterul lor. Se constata ca termenul prevazut de art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila este un termen imperativ, pentru ca nauntrul acestuia trebuie ndeplinit act ul de procedura care consta n sesizarea instantei cu cererea de validare a poprir ii. Este total lipsita de fundament argumentarea instantelor care au considerat caracterul prohibitiv al acestui termen, att timp ct art. 460 alin. 1 reglementeaz a obligatia pozitiva de a face un act de procedura si nu o obligatie negativa, d e a nu face respectivul act. Termenul n discutie este, deopotriva, si un termen legal, fix si absolut, deo arece legea l impune, iar nerespectarea lui, n lipsa unor alte dispozitii contrare , afecteaza eficacitatea sesizarii instantei de executare prin intervenirea sanc tiunii decaderii. n ceea ce priveste sanctiunea aplicabila n cazul nerespectarii termenului de 3 luni, impus de art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, au fost si insta nte care au apreciat ca, desi termenul este legal si absolut, nerespectarea lui nu poate atrage sanctiunea decaderii, deoarece legea nu impune o astfel de sanct iune. Cu privire la acest aspect se retine ca, potrivit art. 103 alin. 1 din Cod ul de procedura civila, neexercitarea oricarei cai de atac si nendeplinirea orica rui altui act de procedura n termenul legal atrag decaderea, n afara de cazul cnd l egea dispune altfel sau cnd partea dovedeste ca a fost mpiedicata printr-o mprejura re mai presus de vointa ei. Prin urmare, pentru a opera decaderea nu este necesar ca legea sa prevada sa nctiunea decaderii pentru nerespectarea fiecarui termen n parte, fiind suficient faptul ca partea nu si-a exercitat dreptul procedural n termenul peremptoriu fixa t de lege. n conditiile n care Codul de procedura civila instituie ca regula decaderea pe ntru nerespectarea termenelor imperative prevazute de lege, aceasta opereaza ori de cte ori exista un termen legal si imperativ nauntrul caruia trebuie exercitat dreptul procedural, iar legea nu prevede o derogare expresa de la sanctiunea dec aderii. Asa cum s-a aratat, sistemul executional stabilit prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005, a instituit o procedura mai accelerata de executare si a sch

imbat reglementarea institutiei formei de executare silita prin poprire, institu ind ca regula executarea fara validare. n conditiile n care validarea popririi apare ca o procedura speciala, justific ata de nerespectarea de catre tertul poprit a obligatiilor legale, reglementarea unui termen de sesizare a instantei, care nu ar fi supus unei sanctiuni procedu rale, prin care sa se sanctioneze conduita neglijenta a partii care nu si-a exer citat n termen dreptul procedural, ar fi nu numai n dezacord cu dispozitiile art. 103 alin. 1 din Codul de procedura civila, dar si lipsita de logica, golind de c ontinut att scopul legiuitorului de a eficientiza si accelera procedura execution ala, ct si caracterul special al procedurii validarii popririi. Pentru considerentele aratate, n temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila s tabileste ca termenul de 3 luni de la data cnd tertul poprit trebuia sa consemnez e sau sa plateasca suma urmaribila, n care creditorul, debitorul sau organul de e xecutare poate sesiza instanta de executare n vederea validarii popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a carui nerespectare atr age sanctiunea decaderii. Obligatorie. Pronuntata n sedinta publica, astazi, 15 aprilie 2013.

Vicepresedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, RODICA AIDA POPA Magistrat-asistent, Aurel Segarceanu Decizie nr. 9/2013 din 10/06/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din 26/07/2013 Decizia nr. 9/2013 privind judecarea recursurilor n interesul legii ce formeaza o biectul Dosarului nr. 6/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Completul competent sa judece recursul n interesul legii Dosar nr. 6/2013 Livia Doina Stanciu - presedintele naltei Curti de Casatie si Justiti e, presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile

Ionel Barba scal

- presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi

Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Romanita Ecaterina Vrnceanu - judecator la Sectia I civila Paula C. Pantea - judecator la Sectia I civila Mihaela Tabrca - judecator la Sectia I civila Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila Alina Sorinela Macavei - judecator la Sectia I civila, judecator-raport or Minodora Condoiu Adriana Chioseaua aportor Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila Nela Petrisor - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Eugenia Marin - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Niculae Manigutiu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Dana Iarina Vartires - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal, judecator-raportor Carmen Srbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Carmen Maria Ilie - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala Ioana Bogdan - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursurile n interesul legii ce formeaza obiec tul Dosarului nr. 6/2013 este legal constituit conform dispozitiilor art. 516 al in. (1), (2) si (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, re publicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita n continuare Codu l de procedura civila, si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privin d organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justiti e, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedin tele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin. La sedinta de judecata participa domnul magistrat-asistent-sef Bogdan George scu, desemnat n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind or ganizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, r epublicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursurile n interesul legii formulate de Cole giul de conducere al Curtii de Apel Pitesti si de procurorul general al Parchetu lui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicar ea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2 011 pentru stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c )-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor, aprobata prin Legea nr. 109/2012, cu referire la revizuirea din oficiu a pensiil or prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, atunci cnd printr-o hot arre judecatoreasca definitiva si irevocabila s-au dispus anularea deciziei de re calculare emise n temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri n dome niul pensiilor, cu modificarile ulterioare, si mentinerea n plata a pensiei de se rviciu, n cuantumul anterior. - judecator la Sectia a II-a civila - judecator la Sectia a II-a civila, judecator-r

Reprezentantul procurorului general, doamna procuror-sef adjunct Antonia Ele onora Constantin, a sustinut recursul n interesul legii si a solicitat, n temeiul art. 517 din Codul de procedura civila, admiterea recursului n interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea uni tara a legii n privinta problemei de drept care formeaza obiectul judecatii. Presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asupra recursurilor n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursurilor n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitara Recursurile n interesul legii, astfel cum au fost sintetizate prin recursul n interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Cur te de Casatie si Justitie, vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 11 9/2010 privind stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor, aprobata prin Legea n r. 109/2012, cu referire la revizuirea din oficiu a pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri n domeniul pen siilor, cu modificarile ulterioare, atunci cnd printr-o hotarre judecatoreasca def initiva si irevocabila s-au dispus anularea deciziei de recalculare emise n temei ul Legii nr. 119/2010 si mentinerea n plata a pensiei de serviciu, n cuantumul ant erior. 2. Examenul jurisprudential Prin recursurile n interesul legii se arata ca, n practica judiciara, nu exist a un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul judecatii. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. ntr-o prima orientare jurisprudentiala, majoritara, deciziile de revizuir e emise n temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2 011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, au fost mentinute ca legale, retinndu-se c a prin acest act normativ a fost reglementata o alta etapa n procesul de transfor mare a pensiilor speciale n pensii de asigurari sociale, etapa n care s-a procedat la revizuirea, cu respectarea principiului contributivitatii, a cuantumului pen siilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 care au facut obiec t al recalcularii. Faptul ca decizia de recalculare precedenta, emisa n temeiul Legii nr. 119/20 10, a fost anulata n cadrul unei proceduri judiciare ce a fost finalizata printro hotarre judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care s-a dispus si mentin erea n plata a pensiei de serviciu anterioare nu nseamna ca nu mai pot fi aplicate prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012. Dimpotriva, si n aceste situatii sunt incidente dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/ 2012, ntruct obligatiile rezultate din anularea prin hotarri judecatoresti definiti ve si irevocabile a deciziilor de recalculare emise n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, subzista doar att timp ct este n vigoare si temeiul le gal n baza caruia au fost pronuntate hotarrile judecatoresti respective. n acest se ns s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2 012, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012. Puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotarrea judecatoreasca anterioa ra prin care a fost anulata decizia de recalculare a pensiei emise n temeiul Legi i nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, va functiona numai pentru perioada d e timp ct obiectul judecatii precedente este n fiinta si ct timp se pastreaza temei ul juridic ce a stat la baza emiterii sale, iar obligatiile rezultate din anular ea deciziilor de recalculare subzista doar att timp ct este n vigoare temeiul legal n baza caruia au fost pronuntate hotarrile judecatoresti definitive si irevocabil

e. Totodata, s-a retinut ca nu se aduce atingere dreptului de proprietate, fiin d invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului n Cauza Ana Maria F rimu mpotriva Romniei si alte 4 cereri (Decizia din 7 februarie 2012, publicata n M onitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, paragrafele 44 si 48), si nici principiului stabilitatii raporturilor juridice, ntruct respec tarea acestui principiu nu exclude o interventie ulterioara a legiuitorului, dac a anumite circumstante obiective sunt de natura sa impuna o atare interventie. 3.2. ntr-o a doua orientare jurisprudentiala, minoritara, deciziile de revizui re au fost anulate, considerndu-se ca dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu sunt aplicabile, ntruct se ncalca autoritatea de lucru judecat izvorta din hotarri judecat oresti irevocabile prin care s-a stabilit n favoarea reclamantilor dreptul de a b eneficia n continuare de pensia speciala, n cuantumul avut anterior aplicarii Legi i nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, invocndu-se principiile ce decurg din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Pravednaya mpotriva Ru siei, Hotarrea din 18 noiembrie 2004). Astfel, s-a retinut ca aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat presupun e ca partea care a cstigat procesul sa se poata prevala, ntr-o noua judecata, de d reptul recunoscut printr-o hotarre judecatoreasca, fara ca instanta n fata careia este invocata aceasta aparare sa mai poata lua n discutie existenta dreptului, ce ea ce rezida n obligativitatea dezlegarilor date prin hotarrea judecatoreasca ante rioara cu privire la problemele de drept dezbatute care sunt reiterate n noul lit igiu. ntruct dreptul de a beneficia de cuantumul pensiei, astfel cum a fost stabilit anterior recalcularii efectuate n baza Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulter ioare, a fost recunoscut printr-o hotarre judecatoreasca irevocabila prin care sa stabilit ca aplicarea acestui act normativ este contrara principiilor institui te prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundament ale, nu se mai poate recurge la revizuirea pensiei prin aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, dect cu ncalca rea principiului securitatii raporturilor juridice si al drepturilor astfel stab ilite care constituie un "bun" n sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la C onventie. n acest sens, au fost invocate si considerentele Deciziei nr. 215 din 13 mart ie 2012, pronuntata de Curtea Constitutionala, prin care s-a aratat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu cupri nde prevederi care sa mpiedice executarea unor hotarri judecatoresti definitive si irevocabile, att timp ct este n vigoare temeiul legal n baza caruia aceste hotarri a u fost pronuntate. 4. Opinia procurorului general Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e a apreciat ca prima orientare jurisprudentiala majoritara este n litera si spir itul legii, pentru urmatoarele considerente: n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, s-a realizat recalc ularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, n scopul integrarii pensiilor de serviciu n sistemul public de pensii, utilizndu-se algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/200 0 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu mo dificarile si completarile ulterioare. Cuantumul pensiilor a fost determinat pri n nmultirea punctajului mediu anual realizat cu valoarea punctului de pensie, pe baza documentelor existente n dosarele de pensionare. Procedura de recalculare a pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, a fost detaliata si s-a desfasurat n baza metodologiei de recalcular e prevazute de Hotarrea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalcular e a categoriilor de pensii de serviciu prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor, care, n cuprinsu l art. 2, a stabilit un termen de 30 de zile de la data intrarii sale n vigoare p entru realizarea acestor operatiuni. Cu privire la masurile promovate prin Legea nr. 119/2010, cu modificarile ul

terioare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, n Cauza Ana Maria Frim u mpotriva Romniei si alte 4 cereri (Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior ) si n Cauza Constantin Abaluta si altii mpotriva Romniei (Decizia din 15 mai 2012, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 586 din 16 august 2012), ca reforma sistemelor de pensii s-a bazat pe motive obiective, respectiv context ul economic si corijarea inegalitatilor existente ntre diferitele sisteme de pens ii, si ca reducerea cuantumului pensiilor a reprezentat o modalitate de a integr a aceste pensii n sistemul unitar prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ulterior de Legea nr. 263/2010 privind sistemul u nitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind menit e sa asigure echilibrul bugetar si sa corijeze disparitatile existente ntre difer itele sisteme de pensii, astfel nct motivele care au stat la baza adoptarii aceste i legi nu au fost considerate nerezonabile sau disproportionate, iar masurile cr iticate de reclamanti nu au fost de natura sa i faca pe acestia sa suporte o sarc ina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2 012, a instituit o noua procedura de revizuire a pensiilor, distincta si ulterio ara celei realizate prin Legea nr. 119/2010. Astfel, prin art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2 011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, s-a prevazut ca pensiile prevazute de art . 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor acestei legi, se revizuiesc, din ofi ciu, de catre casele teritoriale de pensii n evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, n termen de 30 de zile de la dat a intrarii n vigoare a acestei ordonante de urgenta. Rezulta astfel ca au format obiect al procedurii de revizuire toate deciziile de recalculare a pensiei emise n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, fara vreo distinctie, dupa cum acestea au fost sau nu atacate n justitie, iar n aceasta din urma ipoteza , indiferent daca au fost sau nu mentinute de instante. ntruct ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, sfera de aplicare a procedurii instituite prin acest act normativ nu poate fi limitata doar la rev izuirea deciziilor de recalculare care nu au fost contestate n justitie ori n priv inta carora contestatiile au fost respinse si nici la procedurile initiate de be neficiarii deciziilor de recalculare a pensiilor emise n baza Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au formulat cereri n temeiul art. 1 alin. (3) d in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/20 12. n sensul celor statuate n jurisprudenta Curtii Constitutionale (deciziile nr. 214/2012 si nr. 215/2012), dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 5 9/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu fac trimitere si nici nu urmaresc a nularea ori lipsirea de efect a hotarrilor judecatoresti prin care s-au anulat de ciziile de recalculare emise n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulteri oare, si al Hotarrii Guvernului nr. 737/2010 si nu pot fi retinute ncalcari ale di spozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a liberta tilor fundamentale si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la aceeasi conven tie. n plus, din prevederile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2 011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, rezulta ca s-a urmarit ca n procedura de r evizuire sa nu fie afectate, prin restituire, drepturile de pensie deja ncasate d e beneficiari, fie n baza unor hotarri judecatoresti, fie n baza deciziilor de reca lculare, de vreme ce obligatia de restituire instituita prin text vizeaza doar p lata catre beneficiari a diferentelor dintre cuantumul cuvenit al pensiei, rezul tat n urma recalcularii, si cel obtinut n urma revizuirii, pentru perioada de la 1 septembrie 2010 si pna la data revizuirii. Ca atare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu a retroactivat asupra prestatiilor deja ncasate de beneficiarii drepturilor de pensie, acestea nefiind supuse restituirii, iar efectele hotarril or judecatoresti prin care s-au anulat deciziile emise n temeiul Legii nr. 119/20 10, cu modificarile ulterioare, si s-a dispus plata pensiilor n cuantumul avut an terior recalcularii au ramas cstigate pe toata perioada cuprinsa ntre data ramnerii

definitive si irevocabile a acestor hotarri judecatoresti si data emiterii deciz iilor de revizuire n temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, apro bata prin Legea nr. 109/2012. n acest sens, au fost invocate, mutatis mutandis, si considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicata n Monitorul Of icial al Romniei, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011. 5. Raportul asupra recursurilor n interesul legii Prin raportul ntocmit, n temeiul art. 516 alin. (7) din Codul de procedura civ ila, judecatorii-raportori au propus si au motivat proiectul solutiei de admiter e a recursurilor n interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se as igure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor ce formeaza obiectul ju decatii, n sensul primei orientari jurisprudentiale. 6. nalta Curte Examinnd sesizarile cu recurs n interesul legii, raportul ntocmit de judecatori i-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unitar, retine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursurile n in teresul legii sunt admisibile, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dis pozitiile art. 515 din Codul de procedura civila, referitoare la autorul sesizar ii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Problema de drept ce formeaza obiectul judecatii vizeaza interpretarea si ap licarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, cu referire la revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioar e, n ipoteza n care, printr-o hotarre judecatoreasca definitiva si irevocabila, pro nuntata n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, s-au dispus anu larea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu si mentinerea n plata a acest ei pensii. Practica neunitara care a determinat promovarea prezentului recurs n interesu l legii a fost creata de interpretarea diferita a notiunilor de "putere de lucru judecat" si de "bun" n sensul art. 1 din Primul Protocol al Conventiei pentru ap ararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a principiul ui stabilitatii raporturilor juridice izvorte din hotarri judecatoresti irevocabil e. Analiznd att argumentele prezentate de instante n cele doua opinii jurisprudent iale contrare, precum si argumentele invocate de Ministerul Public - Parchetul d e pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, ct si jurisprudenta relevanta a Curti i Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, nalta Curte de Casat ie si Justitie retine urmatoarele: Sub aspectul existentei puterii de lucru judecat a hotarrii judecatoresti pri n care a fost solutionata contestatia mpotriva deciziei de recalculare a pensiei dispusa n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, fata de contest atia formulata cu privire la decizia de revizuire a aceleiasi pensii, emisa n tem eiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109 /2012, se constata ca cele doua hotarri judecatoresti sunt pronuntate n baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulteri oare, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenta "lucrului judecat", potrivit art. 1201 din Codul civil, este nevoie de o tripla identitare: de parti, de obiect si de cauza, care nu se regaseste n situatia analizata, ntruct cele doua contestatii, desi implica aceleas i parti si au acelasi obiect, nu se ntemeiaza pe aceeasi cauza. Sub acest aspect, n Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea Constitutionala a p recizat ca "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 are n vedere o noua pro cedura de recalculare a pensiilor, distincta si ulterioara celei realizate prin Legea nr. 119/2010". Ca atare, puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotarrea judecatoreasc a prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisa n temeiul Legii nr.

119/2010, cu modificarile ulterioare, este limitata n timp, existnd numai atta vre me ct este n vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestatiei. n acelasi sens, referindu-se la hotarrile judecatoresti pronuntate n temeiul Le gii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, s-a exprimat de altfel si Curtea C onstitutionala n aceeasi decizie nr. 215 din 13 martie 2012, statund urmatoarele: "astfel de hotarri judecatoresti se bucura de autoritatea de lucru judecat si det ermina obligarea autoritatilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de catre instantele de judecata, nsa aceasta obligatie subzis ta att timp ct este n vigoare si temeiul legal n baza caruia au fost pronuntate hota rrile judecatoresti definitive si irevocabile". Tot astfel, Curtea Constitutional a s-a mai pronuntat si prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicata n M onitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statund ca aut oritatea de lucru judecat de care se bucura o hotarre judecatoreasca este una abs oluta pe toata durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronun tarii hotarrii. n acest context, nalta Curte apreciaza ca prezinta relevanta si considerentele cuprinse n Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publ icata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, n ca re s-a precizat ca "ceea ce se subsumeaza conceptului de facta praeterita este d obndirea calitatii de pensionar. [] drepturile rezultate n urma obtinerii calitati i mentionate [] se constituie n veritabile efecte rezultante ale actului de pensi onare, ceea ce nu nseamna ca actul de pensionare determina a priori si ad aeterna m cuantumul pensiei/drepturilor aflate n plata. Astfel, prestatiile de asigurari sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca f iind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe masura curgerii timpului", astfel nct "cuantumul pensiei la care este ndrituit pensionarul pentru perioada ce urmeaza unei luni ncheiate este mai degraba un efect viitor al raporturilor jurid ice trecute - facta futura, ntruct raportul juridic trecut, n speta de fata, se con stituie chiar n dobndirea calitatii de pensionar si toate prestatiile succesive lu nare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe masura trecerii timpului, dev in facta praeterita". Raportat la considerentele expuse, n contextul prezentei cauze, este de retin ut ca eventualele modificari legislative afecteaza numai de la momentul intrarii lor n vigoare pensiile care sunt n curs de plata. Astfel, prin Ordonanta de urgen ta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, legiuitorul romn a nteles sa modifice conditiile n care are loc pentru viitor revizuirea pensiilor d e serviciu, anterior reglementate prin Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulter ioare, si pusa n practica prin Hotarrea Guvernului nr. 737/2010, aflndu-ne, drept u rmare, n situatia unor proceduri legale separate si succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusa n baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, prin fapt ul ca a abrogat Hotarrea Guvernului nr. 737/2010, constituie o reglementare noua n materia recalcularii pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la ac ordarea si conditiile de acordare a acelor prestatii de asigurari sociale, respe ctiv asupra componentei necontributive a pensiei de serviciu, care constituie un drept neprevazut n Constitutie. Sub acest aspect, se constata ca, n Decizia nr. 8 55 din 18 octombrie 2012, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a precizat ca "legiuitorul est e liber de a dispune cu privire la acordarea si conditiile de acordare a unor dr epturi care nu sunt prevazute de Constitutie", iar, n Decizia nr. 871 din 25 iuni e 2010, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2 010, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 53 din Constitutie "s unt lipsite de relevanta, ntruct dreptul la pensie vizeaza pensia obtinuta n sistem ul general de pensionare, neexistnd un drept constitutional la pensie de serviciu , deci la suplimentul financiar acordat de stat". n temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, revizuirea se impune a fi realizata asupra tuturor pensiilor de s erviciu, fara a se face nicio distinctie, cta vreme n acest nou act normativ nu ex ista prevederi n acest sens, fiind corect aplicat principiul ubi lex non distinqu it nec nos distinquere debemus.

Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispozitii de pensionare supuse ante rior judecatii si finalizate irevocabil prin admiterea contestatiei, anularea re vizuirii si dispunerea punerii n plata a pensiilor de serviciu. Potrivit considerentelor anterioare privind efectele n timp nascute de dispoz itia de pensionare, o noua revizuire a unui drept confirmat pe cale judecatoreas ca poate avea loc atunci cnd dreptul se exercita prin prestatii succesive, ntruct n aceasta situatie prestatiile, constituind facta futura, intra sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intra n vigoare. n Decizia nr. 1.048 din 11 decembrie 2012, publicata n Monitorul Oficial al Ro mniei, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, Curtea Constitutionala a aratat ca "partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi ncadrata [. ..] n notiunea de bun, ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept cstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pna la data intrar ii n vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificat ia exproprierii". Prin urmare, legea noua, aplicndu-se numai prestatiilor efectuate dupa intrar ea sa n vigoare, nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotarri judecat oresti pronuntate sub incidenta altei legi. Posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranitatii statelor, iar, n acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca "statele parti la Conventie se bucura de o marja de apreciere destul de mare atu nci cnd este vorba de reglementarea politicii lor sociale. ntruct adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile si veniturile statului implica de obicei un examen al chestiunilor politice, economice si sociale, Curtea consi dera ca autoritatile nationale se afla n principiu ntr-o pozitie mai buna pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv si aceasta r especta alegerile lor, cu exceptia situatiei n care acestea sunt n mod evident lip site de o baza rezonabila" (Cauza Ana Maria Frimu mpotriva Romniei si alte 4 cerer i, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragraful 41). Ct priveste existenta unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonantei de u rgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, Curtea Consti tutionala, n Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, a considerat ca adoptarea acestui act normativ are natura unei situatii extraordinare, ntruct "prin aplicarea metodolog iei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotarrea Guvernului nr. 737/2010, emisa n aplicarea Legii nr. 119/2010, n practica, s-a aju ns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu s ituatia veniturilor realizate pe parcursul vietii profesionale a destinatarilor masurilor de recalculare, precum si faptul ca era necesara remedierea acestei si tuatii ntr-un termen ct mai scurt, pentru a se asigura valorificarea n mod just si n conformitate cu principiul contributivitatii a drepturilor de pensie a unor lar gi categorii socioprofesionale". De asemenea, referindu-se la temeiul adoptarii Legii nr. 119/2010, cu modifi carile ulterioare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mentionat ca "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptarii Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual si corijarea inegalitat ilor existente ntre diferitele sisteme de pensii" (Cauza Ana Maria Frimu mpotriva Romniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragraf ul 42). ntruct Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 este adoptata n scopul rem edierii procedurii prevazute de Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, se poate afirma ca argumentele Curtii Constitutionale sunt valabile si n sustiner ea existentei unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonantei de urgenta a Gu vernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012. Potrivit celor retinute de Curtea Constitutionala n considerentele Deciziei n r. 215 din 13 martie 2012, "Daca Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substantial prin care pensiile de serviciu au fost transformate n pensii co ntributive, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 reprezinta prevederea legala de natura procedurala prin care statul reglementeaza procedura recalcular ii pensiilor si modul de calcul al drepturilor de pensie, tinnd cont de specificu

l situatiilor categoriilor socioprofesionale n cauza". Practic, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, legi uitorul a nteles sa reglementeze o noua procedura de recalculare a pensiilor de s erviciu, distincta si ulterioara, denumita "revizuire", si avnd n vedere alte crit erii dect cele mentionate n Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si det aliate n Hotarrea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmeaza a fi reluata, indiferent de solutiile pronuntate n contestatiile solutionate n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, ceea ce de monstreaza ca niciun aspect dezlegat de catre instanta n temeiul Legii nr. 119/20 10, cu modificarile ulterioare, nu poate fi opus n cadrul noii proceduri cu puter e de lucru judecat. Drept urmare, particularitatea raportului existent ntre Legea nr. 119/2010, c u modificarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, apr obata prin Legea nr. 109/2012, se reflecta si n ceea ce priveste efectul pozitiv al puterii lucrului judecat. n doctrina, referitor la autoritatea n fata instantei civile a unei hotarri jud ecatoresti pronuntate de o alta instanta civila, se mentioneaza ca, daca cel deal doilea litigiu se suprapune doar n parte cu ceea ce a fost deja judecat, astfe l cum se ntmpla n speta de fata, n care cauza este diferita, atunci va interveni efe ctul pozitiv, care trebuie sa asigure evitarea contrazicerii ntre cele doua hotarr i. Aceasta nseamna ca instanta trebuie sa considere drept "dat" continutul hotarri i anterioare, pe care va trebui sa si fundamenteze propria hotarre (Adina Nicolae, "Relativitatea si opozabilitatea efectelor hotarrii judecatoresti", Editura Univ ersul Juridic, 2008, p. 229). Or, din moment ce revizuirea dispusa de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr . 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, impune reluarea procedurii de recal culare, acest "dat" al hotarrii judecatoresti anterioare ramne lipsit de continut. n aceste conditii, desi fundamentul efectului pozitiv trebuie gasit n imutabil itatea verificarii jurisdictionale si ceea ce a stabilit deja judecatorul nu mai poate fi reluat ntr-un proces ulterior (Adina Nicolae, "Relativitatea si opozabi litatea efectelor hotarrii judecatoresti", Editura Universul Juridic, 2008, p. 23 0), particularitatea amintita a raportului dintre Legea nr. 119/2010, aprobata p rin Legea nr. 109/2012, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aproba ta prin Legea nr. 109/2012, face ca acest efect pozitiv sa nu se manifeste, ntruct , chiar n continutul sau, noua lege permite reluarea verificarii jurisdictionale n scopul aplicarii unor noi criterii de revizuire. Concluzionnd, se poate afirma ca nu exista putere de lucru judecat a hotarrii judecatoresti pronuntate ntr-o contestatie prin care a fost anulata, n mod irevoca bil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, fata de o noua contestatie formulata mpotriva deciziei d e revizuire a aceleiasi pensii de serviciu, emisa n temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012. O atare concluzie este sustinuta si de opinia doctrinara potrivit careia "o hotarre nu se poate opune cu putere de lucru judecat unei cereri bazate pe o cauz a care a luat nastere dupa pronuntarea respectivei hotarri" (Adina Nicolae, "Rela tivitatea si opozabilitatea efectelor hotarrii judecatoresti", Editura Universul Juridic, 2008, p. 83) Pentru aceleasi argumente nu poate fi retinuta nici ncalcarea art. 6 din Conv entia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind ncalcarea dreptului de acces la instanta, ca efect al nlaturarii efectelor unei h otarri judecatoresti irevocabile. ntruct efectele hotarrilor judecatoresti prin care au fost anulate deciziile emise n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ul terioare, si pastrate n plata pensiile de serviciu au fost executate pna la moment ul emiterii noii decizii de revizuire date n temeiul Ordonantei de urgenta a Guve rnului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia ca acc esul la justitie este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotarri judecatoresti n det rimentul uneia dintre parti, astfel nct practica Curtii Europene a Drepturilor Omu lui (Hotarrea din 7 mai 2002, pronuntata n Cauza Burdov mpotriva Rusiei) invocata n opinia minoritara nu este incidenta.

Analiznd cel de-al doilea argument care a dat nastere practicii neunitare, ce l al existentei n patrimoniul contestatorilor a unui "bun" n sensul art. 1 din Pri mul Protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, rezultnd din recunoaste rea pe cale judecatoreasca, n mod definitiv si irevocabil, a dreptului de a ncasa pensia de serviciu, ntr-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observa ca a supra acestui argument s-au pronuntat deja att Curtea Constitutionala, ct si Curte a Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale carei considerente de princ ipiu sunt valabile si n prezenta cauza, Curtea Constitutionala a statuat, cu priv ire la regimul special al pensiilor de serviciu, n sensul ca "acestea sunt compus e din doua elemente, [. ..] si anume: pensia contributiva si un supliment din pa rtea statului [. ..]. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din b ugetul asigurarilor sociale de stat, pe cnd partea care depaseste acest cuantum s e suporta din bugetul de stat". S-a aratat, de asemenea, ca "acordarea acestui s upliment [. ..] nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, "partea necontributiva a pensiei de servi ciu, chiar daca poate fi ncadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea European a a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, n notiunea de bun, ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept cstigat numai cu priv ire la prestatiile de asigurari sociale realizate pna la data intrarii n vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprier ii". La aceeasi concluzie a ajuns si Curtea Europeana a Drepturilor Omului atunci cnd a apreciat ca "diminuarea pensiilor reclamantelor, desi substantiala [n propo rtie de aproximativ 70%], constituia o modalitate de a integra aceste pensii n si stemul general de pensii prevazut de Legea nr. 19/2000 pentru a obtine echilibru l bugetar si de a corecta disparitatile existente ntre diferitele sisteme. Dupa e xemplul Curtii Constitutionale, Curtea estimeaza ca aceste motive nu ar putea fi considerate nerezonabile sau disproportionate", iar "masurile criticate de catr e reclamante nu le-au facut sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, i ncompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor" (Cauza Ana Maria Frimu mpotriva Romniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragra fele 44 si 48). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a luat n considerare totoda ta faptul ca "reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv si nu a ad us atingere drepturilor la prestatii sociale dobndite n temeiul contributiilor pla tite n timpul anilor de activitate" (Cauza Ana Maria Frimu mpotriva Romniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragraful 45), recuno scnd astfel protectia notiunii de "bun" numai n limitele pensiei contributive. Avnd n vedere ca situatiile juridice din cauzele analizate n prezentul recurs s e suprapun integral cu cea avuta n vedere de Curtea Europeana a Drepturilor Omulu i n Cauza Ana Maria Frimu mpotriva Romniei si alte 4 cereri (Decizia din 7 februari e 2012, citata anterior) si ca sunt diferite de cauzele invocate n opinia minorit ara, n care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat anterior ncalcari al e drepturilor fundamentale, se poate aprecia cu temei ca acestea din urma (Curte a Europeana a Drepturilor Omului, Hotarrea din 18 noiembrie 2004, pronuntata n Cau za Pravednaya mpotriva Rusiei; Hotarrea din 31 mai 2011, pronuntata n Cauza Maggio si altii mpotriva Italiei; Hotarrea din 14 februarie 2012, pronuntata n Cauza Arras si altii mpotriva Italiei; Hotarrea din 14 decembrie 1999, pronuntata n Cauza Anto nakopoulos, Vortsela si Antonakopoulous mpotriva Greciei; Hotarrea din 28 martie 2 000, pronuntata n Cauza Dimitrios Georgiadis mpotriva Greciei) nu pot determina o alta solutie n prezentul recurs n interesul legii. n ceea ce priveste interpretarea diferita a principiului stabilitatii raportu rilor juridice, se observa ca respectarea acestui principiu nu interzice o inter ventie ulterioara a legislativului ntr-un domeniu deja reglementat, cu conditia c a o astfel de interventie sa fie impusa de motive obiective, iar eventuala inger inta asupra drepturilor pe care legea anterioara le-a recunoscut sa fie legala, legitima si sa pastreze un just echilibru ntre mijloacele utilizate si scopul urm arit a fi realizat.

Daca existenta unor motive obiective pentru adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 a fost demonstrata anterior, pe baza argumentelor preci zate n preambulul sau, n ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le ndepline asca ingerinta, constnd n reducerea pensiilor ca urmare a revizuirii acestora, tre buie avute n vedere aceleasi argumente care au stat la baza verificarii ingerinte i aduse prin Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, ntruct efectele acest or doua acte normative asupra "bunului" sunt identice. O analiza asupra ingerintei din perspectiva "dreptului la respectarea bunulu i", bun concretizat n pensia de serviciu, prin recalcularea acesteia n temeiul unu i act normativ, a fost realizata n cadrul recursului n interesul legii solutionat prin Decizia nr. 29/2011, prin care completul legal constituit al naltei Curti de Casatie si Justitie a decis ca Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care a suprimat acordarea beneficiului necontributiv suportat de bugetul de stat , diminund astfel pensia de serviciu pna la limita beneficiului contributiv, repre zinta o "ingerinta" din perspectiva respectarii dreptului de proprietate al recl amantilor, n raport cu art. 1 din Primul Protocol al Conventiei europene a dreptu rilor omului. S-a constatat, de asemenea, ca, pentru ca ingerinta sa nu conduca la ncalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceasta trebuie sa fie legala, sa urmare asca un scop legitim si sa respecte un raport rezonabil de proportionalitate ntre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat. Motivele prezentate anterior n demonstrarea inexistentei puterii lucrului jud ecat determina constatarea ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, apr obata prin Legea nr. 109/2012, nu reglementeaza raporturi juridice izvorte din ho tarrile judecatoresti irevocabile pronuntate n temeiul Legii nr. 119/2010, cu modi ficarile ulterioare, ci se aplica pensiilor platite dupa intrarea sa n vigoare, a cestea constituind fapte juridice constnd n prestatiile de asigurari sociale, subs ecvente actului de pensionare, corespunzatoare lunii n curs n care sunt calculate, n temeiul legii n vigoare la momentul platii. Prin urmare, nu se poate retine ncalcarea securitatii raporturilor juridice i zvorte din hotarrile judecatoresti irevocabile pronuntate n temeiul Legii nr. 119/2 010, cu modificarile ulterioare, iar, n ceea ce priveste prestatiile de asigurari sociale nascute sub imperiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, ap robata prin Legea nr. 109/2012, argumentele pentru care o astfel de ncalcare nu e xista au fost pe larg expuse att n Decizia nr. 29/2011 a naltei Curti de Casatie si Justitie, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 925 din 27 dece mbrie 2011, ct si n Decizia din 7 februarie 2012, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului n Cauza Ana Maria Frimu mpotriva Romniei si alte 4 cereri, cita ta anterior. Considerentele din cuprinsul acestor hotarri pot fi valorificate si n cauza de fata, pentru motive de identitate, deoarece revizuirea pensiei de serviciu din perspectiva unui alt temei juridic, cel al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr . 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, produce aceleasi consecinte juridic e ca si recalcularea prevazuta de Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare , respectiv diminuarea pensiei de serviciu. Astfel fiind, putem concluziona ca, atta vreme ct posibilitatea de recalculare a pensiilor de serviciu a fost deja acceptata, argumentul privind ncalcarea prin cipiului securitatii raporturilor juridice nu poate mpiedica revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioa re, ca urmare a aplicarii art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012. Pentru considerentele aratate, nalta Curte va admite recursurile n interesul l egii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti si de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n conse cinta, n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, va stabil i ca sunt supuse revizuirii si pensiile prevazute de art. 1 lit. c) -h) din Lege a nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, atunci cnd deciziile de recalculare emise n t

emeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si al Hotarrii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotarri judecatoresti irevocabile, fiind mentin ut cuantumul pensiei anterioare, fara a se putea retine puterea de lucru judecat a acestor din urma hotarri. NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursurile n interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Cu rtii de Apel Pitesti si de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curt e de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, stabileste c a sunt supuse revizuirii si pensiile prevazute de art. 1 lit. c) -h) din Legea n r. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au facut obiectul recalcularii con form prevederilor aceleiasi legi, atunci cnd deciziile de recalculare emise n teme iul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si al Hotarrii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotarri judecatoresti irevocabile, fiind mentinut cuantumul pensiei anterioare, fara a se putea retine puterea de lucru judecat a acestor din urma hotarri. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila. Pronuntata n sedinta publica, astazi, 10 iunie 2013.

PRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE Livia Doina Stanciu Magistrat-asistent-sef Bogdan Georgescu Decizie nr. 10/2013 din 10/06/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23/07/2013 Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza ob iectul Dosarului nr. 7/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Completul competent sa judece recursul n interesul legii Dosar nr. 7/2013

Livia Doina Stanciu - presedintele e, presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei Roxana Popa - presedintele delegat Ionel Barba - presedintele Sectiei scal Corina Michaela Jjie - presedintele Romanita Vrnceanu - judecator la

naltei Curti de Casatie si Justiti I civile al Sectiei a II-a civile de contencios administrativ si fi Sectiei penale Sectia I civila, judecator-raport

or Paula Pantea - judecator la Sectia I civila Mihaela Tabrca - judecator la Sectia I civila Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila Alina Sorinela Macavei - judecator la Sectia I civila Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila Adriana Chioseaua - judecator la Sectia a II-a civila Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila Nela Petrisor - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila, judecator-raportor Eugenia Marin - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Niculae Manigutiu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Dana Iarina Vartires - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Carmen Srbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Carmen Maria Ilie - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal, judecator-raportor Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala Ioana Bogdan - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 7/2013 este legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentu l de organizare si functionare administrativa a naltei Curti de Casatie si Justit ie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-sef-adjunct. La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent n cadrul Sectiei de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, desemnat n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul de organizare si functionare administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii declarat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind in terpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referir e la caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua modalitati de comunicare a procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala si a nstiintari i de plata. Doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele completului de judecata, constatnd ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvntul reprez entantului procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie s i Justitie pentru sustinerea recursului n interesul legii. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de C asatie si Justitie a sustinut recursul n interesul legii, astfel cum a fost formu lat si motivat n scris, si a solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatarii existentei unei jurisprudente neunitare cu privire la interpretarea si aplicare a dispozitiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2)

si art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioa re, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua modalitati de comunicare a procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala si a nstiintarii de plata. Presedintele completului de judecata, doamna judecator Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asup ra recursului n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitara Recursul n interesul legii vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor a rt. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari p rin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua modalitati de comunicare a procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala si a nstiintarii de plata. Dispozitiile legale vizate sunt urmatoarele: Art. 27 teza I din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari s i completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare , - "Comunicarea procesului-verbal si a nstiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientul ui" raportat la: - art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modifica ri si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulteri oare, - "Executarea sanctiunilor contraventionale se prescrie daca procesul-verb al de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului n termen d e o luna de la data aplicarii sanctiunii."; - art. 25 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modifica ri si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulteri oare, - "Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, n termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia."; - art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modifica ri si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulteri oare, -"mpotriva procesuluiverbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plngere n termen de 15 zile de la data nmnarii sau comunica rii acestuia." 2. Examenul jurisprudential Prin recursul n interesul legii se arata ca n practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor le gale citate, dezlegarea problemei de drept supusa analizei fiind menita a clarif ica modul de aplicare la speta a dispozitiilor art. 14 alin. (1) si art. 25 alin . (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale, respectiv a determina momentul de la care ncepe sa curga termenul de decadere, de 15 zile, prevazut de art. 31 alin. (1) din acelasi act normativ. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. Unele instante de judecata au considerat ca cele doua modalitati de comu nicare prevazute de art. 27 teza I din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si complet arile ulterioare, sunt subsidiare una fata de cealalta, comunicarea prin afisare fiind subsidiara comunicarii prin posta, cu aviz de primire. Comunicarea prin a fisare trebuie precedata de o comunicare prin posta, cu aviz de primire, iar atu nci cnd persoana sanctionata contraventional, desi avizata, nu s-a prezentat la o ficiul postal pentru ridicarea corespondentei ori a refuzat primirea coresponden

tei, autoritatea din cadrul careia face parte agentul constatator trebuie sa pro cedeze la comunicarea actului prin afisare la domiciliul sau sediul contravenien tului. n aceasta ipoteza, intervenirea prescriptiei executarii sanctiunii contravent ionale si momentul de la care curge termenul de decadere pentru introducerea plng erii contraventionale se verifica n raport cu data primirii efective a procesului -verbal de constatare a contraventiei si a nstiintarii de plata; atunci cnd o atar e comunicare nu s-a putut realiza, aplicarea celor doua institutii - prescriptia executarii sanctiunii si a decaderii din dreptul de a mai formula plngere - se r aporteaza la momentul comunicarii prin afisare. 3.2. Alte instante, pornind de la interpretarea gramaticala a normei, au cons iderat ca cele doua modalitati de comunicare prevazute de art. 27 teza I din Ord onanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr . 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferinta ntre ele, iar recurgerea la una dintre acestea este necesara si suficienta, pentru ca procedura de comunicare sa fie considerat a ndeplinita. Atunci cnd procedura de comunicare s-a realizat prin posta, cu aviz de primire, iar destinatarul corespondentei, desi a fost avizat, nu s-a prezenta t la oficiul postal pentru ridicarea corespondentei ori a refuzat expres primire a acesteia, comunicarea a fost considerata legal ndeplinita, fara a mai fi necesa ra ndeplinirea acesteia prin afisare. Termenul de 15 zile pentru introducerea plngerii contraventionale va curge fi e de la data la care destinatarul corespondentei a fost avizat, fie de la data l a care a expirat termenul de pastrare a corespondentei la oficiul postal si acea sta a fost returnata ori de la data exprimarii refuzului expres de primire, cons emnata de lucratorul oficiului postal. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a considerat ca, n interpretarea si aplicarea dispozitiilo r art. 27 teza I din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare: - raportat la art. 14 alin. (1) si art. 25 alin. (2) din acelasi act normativ , atunci cnd persoana sanctionata nu a fost prezenta la ntocmirea procesului-verba l sau a refuzat sa primeasca un exemplar al acestuia, precum si atunci cnd sancti unea s-a aplicat de o alta persoana sau un alt organ dect agentul constatator, ce rinta comunicarii procesului-verbal si a nstiintarii de plata, n scopul ntreruperii prescriptiei executarii sanctiunii contraventionale, este ndeplinita la data la care procesul-verbal a fost depus la oficiul postal, pentru expediere, indiferen t de data la care corespondenta a ajuns la destinatar; - raportat la art. 31 alin. (1) din acelasi act normativ, comunicarea prin af isare este subsidiara comunicarii prin posta, cu aviz de primire. n sustinerea opiniei sale, procurorul general arata ca, pentru a se produce e fectul ntreruptiv de prescriptie, este necesara si suficienta expedierea actului catre contravenient, prin posta, cu aviz de primire, aceasta reprezentnd o comuni care apta a fi primita, fara a mai fi necesar sa se astepte ori sa se realizeze o primire efectiva a actului din partea destinatarului, pentru ca, mai apoi, n fu nctie de atitudinea acestuia, sa se procedeze la afisarea actului; se considera, astfel, ca au existat diligentele necesare din partea organului constatator/san ctionator pentru conservarea dreptului de a obtine executarea sanctiunii si pent ru ndeplinirea obligatiei legale de comunicare; mai mult, nu sunt validate compor tamentele abuzive din partea persoanelor sanctionate contraventional care, amnnd o ri refuznd primirea corespondentei, pot determina depasirea termenului de prescri ptie prevazut de lege. Din perspectiva aplicarii dispozitiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guve rnului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, modalitatea prin care se aduce la c unostinta contravenientului continutul procesului-verbal de constatare si sancti onare a contraventiilor (pentru ipoteza de la art. 21 alin. (2) din Ordonanta Gu vernului nr. 2/2011, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/200 2, cu modificarile si completarile ulterioare) se considera a fi comunicarea act ului prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare, la domiciliul/sediul aces

tuia, aceasta din urma modalitate de comunicare functionnd doar subsidiar, atunci cnd procedura de comunicare prin posta nu a fost eficienta; n sprijinul acestei s olutii, procurorul general invoca dispozitiile art. 165 pct. 2 din noul Cod de p rocedura civila, aratnd ca aplicarea acestora n dezlegarea problemei de drept supu se discutiei este n masura sa conduca la o interpretare si aplicare a legii, de n atura a asigura si respecta garantiile prevazute de art. 6 paragraful 1 din Conv entia Europeana a Drepturilor Omului, prin realizarea unui just echilibru ntre in teresele contrarii din cadrul procedurii contraventionale. 5. Raportul asupra recursului n interesul legii Raportul cuprinde solutiile date de instantele judecatoresti problemei de dr ept si argumentele pe care se fundamenteaza acestea si evoca doctrina, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la materia supusa analizei. Raportul propune un proiect de solutie de admitere a recursului n interesul l egii, n sensul ca "n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 teza I rapor tat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanta G uvernului nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contraventie si a nstiintarii de plata, prin a fisare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicarii p rin posta, cu aviz de primire, iar cerinta comunicarii procesului-verbal de cont raventie si a nstiintarii de plata este considerata ndeplinita, n principal, n situa tia primirii efective a actelor de catre contravenient sau, n subsidiar, ca urmar e a afisarii acestora la domiciliu sau sediu, dupa caz". 6. nalta Curte nalta Curte a fost nvestita, pe calea recursului n interesul legii, cu pronunta rea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a di spozitiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si a rt. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua modalitati de c omunicare a procesuluiverbal de constatare si sanctionare contraventionala si a n stiintarii de plata si la caracterul valabil al comunicarii n aceste modalitati. 6.1. Prima problema de drept care trebuie dezlegata este aceea de a se determ ina caracterul celor doua modalitati tehnice de comunicare a procesului-verbal d e constatare si sanctionare a contraventiei, n sensul daca sunt alternative, recu rgerea la una dintre acestea fiind necesara si suficienta, sau daca una este sub sidiara celeilalte. Consideram ca modalitatea de comunicare a procesuluiverbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientu lui este subsidiara celei de comunicare prin posta, cu aviz de primire. Este adevarat ca din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjunct iei "sau" ar putea conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine d e preferinta, astfel nct s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalitati , iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila. Interpretarea gramaticala nu este nsa suficienta, pentru ca nu asigura respec tarea dreptului la aparare si a garantiilor instituite de art. 6 paragraful 1 di n Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, cu privire la acuzatiile n materie penala. n dreptul romnesc, desi contraventia a fost scoasa de sub incidenta legii pena le, ntreaga procedura de sanctionare si, ulterior, de contestare a procesului-ver bal de contraventie trebuie sa respecte garantiile art. 6 paragraful 1 sus-menti onat. n Cauza Anghel mpotriva Romniei, Hotarrea Curtii Europene a Drepturilor Omului d in 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul ca dreptul romnesc nu califica drept "fa pta penala" contraventia pentru care reclamantul a fost sanctionat cu amenda, le giuitorul romn alegnd sa scoata n afara legii penale unele fapte care, desi aduc at ingere ordinii publice, au fost savrsite n mprejurari care conduc la concluzia ca a cestea nu ntrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni. Curtea a considerat ca, n ciuda naturii pecuniare a sanctiunii aplicate efect iv reclamantului si a naturii civile a legii care sanctioneaza contraventia, pro cedura n cauza poate fi asimilata unei proceduri penale, deoarece dispozitia a ca

rei ncalcare a fost imputata reclamantului avea un caracter general si nu se adre sa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetatenilor. Din acest motiv, interpretarea si aplicarea dispozitiilor analizate urmeaza sa se realizeze printr-o alta metoda, cea mai adecvata fiind interpretarea logic a si sistematica, ntruct permite a se evidentia natura si importanta drepturilor o crotite. Numai n ipoteza n care se considera ca ndeplinirea procedurii de comunicare pri n afisarea actului se afla ntr-un raport de subsidiaritate fata de comunicarea pr in posta, cu aviz de primire, se poate afirma ca sunt respectate garantiile proc edurale. Contravenientului trebuie sa i se dea posibilitatea sa cunoasca efectiv actu l ncheiat, precum si data comunicarii acestuia, pentru a-si formula apararile (pln gerea contraventionala, exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii contravention ale). Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curtii Constitutionale confirma i poteza sustinuta, statund ca ratiunea comunicarii prin posta, cu aviz de primire, "consta n aducerea la cunostinta persoanei care a savrsit o contraventie a docume ntelor mentionate [...]. Rezulta ca aceasta modalitate de comunicare a procesulu i-verbal este de natura a asigura ncunostintarea efectiva a contravenientului n pr ivinta faptei savrsite si a sanctiunilor contraventionale aplicate". Astfel, procedura afisarii procesului-verbal de contraventie la domiciliul/s ediul contravenientului va fi utilizata numai n situatia n care nu s-a reusit, din diverse motive, comunicarea prin posta, cu aviz de primire. 6.2. Cea de-a doua problema care s-a cerut a fi dezlegata este cea a stabilir ii momentului comunicarii procesului-verbal de contraventie, n ipoteza n care pers oana sanctionata, desi avizata, prin oficiul postal, nu s-a prezentat n vederea r idicarii corespondentei sau a refuzat primirea acesteia. Acceptndu-se caracterul subsidiar al modalitatilor tehnice de comunicare a pr ocesului-verbal de contraventie, prin afisare, se ajunge la concluzia ca dispozi tiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectiva a actului. n situatia neprezentarii contravenientului la oficiul postal, dupa avizare, e xista un dubiu asupra luarii la cunostinta a actului comunicat. Nu se poate afirma de plano ca persoana avizata, prin atitudinea sa, ncearca sa amne la nesfrsit comunicarea procesului-verbal. Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem alleg ans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentarii persoanei avizate la of iciul postal. n ipoteza prezentata, reiese ca nu poate fi considerata ca fiind valabila com unicarea, daca persoana sanctionata nu s-a prezentat la oficiul postal pentru ri dicarea actului. Simpla expediere a procesului-verbal, fara ca acesta sa ajunga efectiv la de stinatar, nu este conforma cu dispozitia legala cuprinsa n art. 27 teza I din Ord onanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr . 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, care obliga organul cons tatator sa faca dovada ca a comunicat procesul-verbal si ca destinatarul a primi t actul; pentru o comunicare valabila, se impune deci ca organului constatator s a-i parvina "avizul de primire", care sa faca dovada ca destinatarul a luat efec tiv cunostinta de procesul-verbal de contraventie. Urmeaza, asadar, ca - n aceasta ipoteza, n care persoana sanctionata, desi avi zata, prin oficiul postal, nu s-a prezentat n vederea ridicarii corespondentei organul constatator sa apeleze la modalitatea tehnica subsidiara de comunicare, prin afisare, avndu-se n vedere ca returnarea plicului cu mentiunea "avizat", "nea vizat", "expirat termen pastrare" nu constituie momentul de la care ncepe sa curg a termenul de formulare a plngerii contraventionale. O alta interpretare se impune a fi facuta nsa n privinta refuzului explicit de primire a comunicarii prin posta, cu aviz de primire, cnd comunicarea se impune a fi considerata ca fiind realizata n momentul exprimarii acestui refuz, fara a m ai fi necesara efectuarea unei noi comunicari, n modalitatea subsidiara, aceea a afisarii. Aceasta, ntruct ndeplinirea procedurii de comunicare nu poate fi lasata la disc

retia destinatarului comunicarii care, fiind interesat n a o tergiversa, poate, p rin atitudinea sa subiectiva, sa mpiedice autoritatea sa realizeze comunicarea n t ermenele prevazute de lege. Un argument puternic n sprijinul acestei interpretari l constituie solutia pre vazuta de art. 165 pct. 2 din Codul de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel, potrivit acestor dispozitii legale, n situatia similara - a comunicar ii prin posta a unui act de procedura - n cazul refuzului expres de primire a cor espondentei, procedura se socoteste ndeplinita la data consemnarii de catre funct ionarul postal a acestui refuz. Legea procesual civila instituie, asadar, n situatia expres prevazuta, o prez umtie absoluta, de cunoastere a actului, fundamentata pe atitudinea subiectiva a partii, expres manifestata, si pe necesitatea prevenirii si sanctionarii abuzul ui de drept din partea acesteia. Aceasta modalitate de interpretare si aplicare a legii este n masura sa asigu re un just echilibru ntre interesele contrare din cadrul procedurii contravention ale, ntr-o maniera care sa nu reduca dreptul persoanei sanctionate contraventiona l, de a i se comunica actul prin care s-a dispus aceasta masura, la unul pur for mal (n varianta considerarii celor doua modalitati de comunicare ca fiind alterna tive), pe de o parte, si care, n acelasi timp, sa nu greveze obligatia autoritati i cu o sarcina imposibil de realizat, ce ar depinde n exclusivitate de vointa per soanei sanctionate, de a se prevala ntr-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de alta parte. Pentru considerentele aratate, n temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completari le ulterioare, stabileste ca: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contraventie si a nstiintari i de plata, prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsid iara comunicarii prin posta, cu aviz de primire. Cerinta comunicarii procesului-verbal de contraventie si a nstiintarii de pla ta este ndeplinita si n situatia refuzului expres al primirii corespondentei, cons emnat n procesul-verbal ncheiat de functionarul postal. Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedur a civila. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 10 iunie 2013.

Presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, LIVIA DOINA STANCIU Magistrat-asistent, Aurel Segarceanu

Decizie nr. 11/2013 din 10/06/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 460 din 25/07/2013 Decizia nr. 11/2013 privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza ob iectul Dosarului nr. 8/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL N INTERESUL LEGII Dosar nr. 8/2013

Livia Doina Stanciu e

- presedintele naltei Curti de Casatie si Justiti

- presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fi scal Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Romanita Ecaterina - judecator la Sectia I civila Vrnceanu Paula Pantea - judecator la Sectia I civila - judecator raportor Mihaela Tabrca - judecator la Sectia I civila Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila Alina Sorinela Macavei - judecator la Sectia I civila Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila Adriana Chioseaua - judecator la Sectia a II-a civila Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila Nela Petrisor - judecator la Sectia a II-a civila - judecator raportor Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Eugenia Marin - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Niculae Manigutiu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Dana Iarina Vartires - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Carmen Srbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal - judecator raportor Carmen Maria Ilie - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala Ioana Bogdan - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 8/2013 a fost constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. 2 d in Codul de procedura civila si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si J ustitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna procuror Antonia Constantin. Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti este reprezentat de doamna judecator Amelia Farmathy. La sedinta de judecata participa doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asiste nt la Sectia I civila, desemnata n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regu lamentul privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Cas atie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursurile n interesul legii formulate de Cole giul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parche tului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. 5 din Codul muncii cu privire la posibil itatea instantei de judecata, sesizate cu o contestatie mpotriva deciziei prin ca re s-a luat o masura disciplinara mpotriva salariatului, de a nlocui sanctiunea di sciplinara aplicata de catre angajator. Magistratul asistent prezinta referatul cauzei, aratnd ca la dosarul cauzei a u fost depuse: practica judiciara si raportul ntocmit de judecatorii raportori. Doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele completului de judecata, constatnd ca nu mai exista chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvntul re prezentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Constantin, si repr ezentantului Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti, doamna judecator Amelia Farmathy, pentru sustinerea recursurilor n interesul legii. Doamna procuror Antonia Constantin, reprezentantul procurorului general al P archetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, a sustinut recursul n int eresul legii, punnd concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei deciz ii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, n sensul d e a se stabili ca n solutionarea contestatiei formulate de salariat mpotriva deciz iei de sanctionare disciplinara, instantele judecatoresti au competenta de a exe rcita un control devolutiv de natura jurisdictionala, iar n masura n care constata ca sanctiunea aplicata este nejustificata, n raport cu gravitatea abaterii disci plinare, fiind gresit individualizata, vor nlocui sanctiunea disciplinara aplicat a de angajator cu o alta masura de sanctionare care, de regula, este mai blnda, a vnd n vedere si aplicarea principiului non reformatio in pejus. Doamna judecator Amelia Farmathy, vicepresedintele Curtii de Apel Bucuresti, desemnata de Colegiul de conducere al instantei sa sustina recursul n interesul legii, a solicitat admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa s e asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, n sensul de a se stabili ca , n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/ 2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul muncii), instanta de judecata, competenta sa solutioneze contestatia salariatului mpotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, nu poate nlocui sanctiunea, luarea masurii disciplinare fiind atributul exclusiv al angajatorului, conform art. 247 alin. (1) din Codul muncii. A sustinut ca aplicarea unei sanctiuni disc iplinare este atributul exclusiv al angajatorului, pentru ca acesta dispune de p rerogativa disciplinara, avnd competenta de a individualiza sanctiunea disciplina ra aplicabila n raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea n considerar e a mprejurarilor n care a fost savrsita fapta, a gradului de vinovatie, a consecin telor abaterii disciplinare, a comportamentului general al salariatului si a eve ntualelor sanctiuni suferite de catre acesta. Pe de alta parte, aplicarea sancti unii disciplinare nu constituie atributul instantei judecatoresti, care poate ex ercita numai un control de legalitate si temeinicie a actului de sanctionare dis ciplinara. n masura n care n urma controlului judecatoresc se constata ca angajator ul nu a respectat proportia ntre fapta savrsita de salariat si sanctiunea pe care i-a aplicat-o, se impune concluzia nelegalitatii masurii de sanctionare discipli nara n ntregul sau, cu consecinta anularii deciziei, iar nu a reindividualizarii s anctiunii. Daca s-ar accepta teza contrara, instanta de judecata ar ajunge sa se substituie angajatorului, ceea ce nu poate fi acceptat. Presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Livia Doin a Stanciu, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pron

untare asupra recursurilor n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursurilor n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept ce a generat practica neunitara Prin recursurile n interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curt ii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curt e de Casatie si Justitie s-a aratat ca n practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 a lin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii cu privire la posibilitatea insta ntei de judecata, sesizate cu o contestatie mpotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara mpotriva salariatului, de a nlocui sanctiunea disciplinara a plicata de catre angajator. Astfel, n urma verificarii jurisprudentei la nivelul ntregii tari, s-a constat at ca n cazul actiunilor avnd ca obiect contestatii mpotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara mpotriva salariatului, atunci cnd se admite contestati a, solutiile pronuntate sunt divergente sub aspectul posibilitatii instantei de judecata de a nlocui sanctiunea aplicata cu o alta sanctiune mai blnda. La dosar a u fost atasate hotarri judecatoresti exemplificative. 2. Examenul jurisprudential 2.1. ntr-o prima orientare jurisprudentiala s-a admis contestatia formulata de salariat, a fost anulata n parte decizia de sanctionare disciplinara si nlocuita masura sanctiunii aplicata de angajator cu o alta sanctiune disciplinara, potriv it gradului de vinovatie si pericolului concret al faptei. La pronuntarea acestei solutii s-a avut n vedere teoria potrivit careia prero gativa disciplinara a angajatorului nu este absoluta, discretionara, de natura a nlatura prerogativa instantei de judecata de a verifica modalitatea n care angaja torul a aplicat criteriile de individualizare si stabilire a sanctiunii discipli nare. O astfel de interventie a instantei tine de finalitatea actului de justiti e, de rezolvarea efectiva a litigiului dedus judecatii, deoarece instanta nu se poate limita doar la o constatare a legalitatii ori nelegalitatii actului sau fa ptului juridic contestat. Nu poate fi vorba de o imixtiune a organelor de jurisdictie n prerogativele d isciplinare, care prin natura lor apartin angajatorului, deoarece dreptul acestu ia de a dispune sanctionarea nceteaza odata cu aplicarea sanctiunii. Din acest mo ment intra n joc prerogativele organelor nvestite de lege cu controlul jurisdictio nal al actului de sanctionare. Acest control, n lipsa oricarei limitari exprese, este devolutiv si include dreptul organului jurisdictional de a pronunta o solut ie proprie. S-a retinut ca instanta, practic, doar modifica n parte decizia contestata, nl ocuind sanctiunea aplicata cu alta, retinnd ca partial, sub aspectul individualiz arii, respectiv al dozarii sanctiunii, decizia este nelegala n raport cu art. 266 din Codul muncii (anterior republicarii) care stabileste imperativ criteriile p e care angajatorul trebuie sa le aiba n vedere cumulativ la stabilirea sanctiunii disciplinare. 2.2. a) ntr-o alta opinie, s-a apreciat ca aplicarea unei sanctiuni disciplina re este atributul exclusiv al angajatorului pentru ca acesta dispune de prerogat iva disciplinara, avnd competenta de a individualiza sanctiunea disciplinara apli cabila n raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea n considerare a mpre jurarilor n care a fost savrsita fapta, a gradului de vinovatie, a consecintelor a baterii disciplinare, a comportamentului general al salariatului si a eventualel or sanctiuni suferite de catre acesta. Pe de alta parte, aplicarea sanctiunii disciplinare nu constituie atributul instantei judecatoresti care poate exercita numai un control de legalitate si te meinicie a actului de sanctionare disciplinara. n masura n care n urma controlului judecatoresc se constata ca angajatorul nu a respectat proportia ntre fapta savrsita de salariat si sanctiunea pe care i-a apl icat-o, se impune concluzia nelegalitatii masurii de sanctionare disciplinara n nt

regul sau, cu consecinta anularii deciziei, iar nu a reindividualizarii sanctiun ii. Daca s-ar accepta teza contrara, instanta de judecata ar ajunge sa se substi tuie angajatorului, ceea ce nu poate fi acceptat. b) S-a mai exprimat si opinia potrivit careia instanta de judecata ar ncalca p rincipiul disponibilitatii prin nlocuirea sanctiunii disciplinare, ntruct s-ar pron unta asupra unui lucru care nu s-a cerut. Potrivit principiului disponibilitatii, instanta este tinuta sa se pronunte, n limitele nvestirii, numai cu privire la persoanele care au fost chemate n judeca ta si asupra obiectului pricinii, stabilit de reclamant prin cererea de chemare n judecata, deoarece nicio dispozitie legala nu prevede posibilitatea instantei d e a se pronunta asupra vreunei chestiuni necerute de niciuna dintre parti si pus e n discutie din oficiu de catre instanta. De altfel, expresia aplicarii principiului disponibilitatii n procesul civil nu se refera la temeiurile cererilor, ci numai exclusiv la obiectul acestora, de ci la pretentiile concrete formulate de reclamant n cererea de chemare n judecata, cu referire concreta la cererile care au fixat cadrul procesual, au determinat limitele nvestirii instantei si au stabilit obiectul pricinii. 3. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bucuresti Prin sesizarea naintata naltei Curti de Casatie si Justitie cu Adresa nr. 1/17 7/CC din 6 ianuarie 2012, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti a so licitat pronuntarea unei decizii n interesul legii asupra problemei de drept supu se interpretarii, apreciind ca instanta nvestita cu o contestatie la decizia de s anctionare poate numai sa verifice respectarea de catre angajator a dispozitiilo r legale privind procedura aplicarii sanctiunii disciplinare si sa analizeze leg alitatea si temeinicia deciziei contestate, fara a se putea substitui angajatoru lui prin reindividualizarea sanctiunii, cu consecinta aplicarii unei sanctiuni m ai putin drastice. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a apreciat prima orientare jurisprudentiala ca fiind n aco rd cu litera si spiritul legii. Prin argumentele expuse, s-au sustinut urmatoarele: n solutionarea acestui conflict de munca instanta exercita un control devolut iv de natura jurisdictionala, deoarece verifica legalitatea si temeinicia masuri i luate, nu numai prin prisma materialului administrat, dar are si posibilitatea efectuarii unui probatoriu suplimentar. n masura n care constata ca masura sancti onarii este nejustificata n raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanta va dispune admiterea contestatiei, anularea partiala a deciziei contestate si nlo cuirea sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator cu o alta masura de s anctionare. Procednd n acest mod, instantele de judecata nu se transforma n organe disciplinare, pentru ca ele nu fac din oficiu cercetari administrative pentru st abilirea actelor si faptelor juridice prin care s-a ncalcat disciplina muncii, ci doar cenzureaza masura sanctionatoare aplicata deja de catre angajator, asigurnd un cadru de protectie a salariatului n raporturile sale cu angajatorul, cu respe ctarea principiului proportionalitatii. 5. Raportul asupra recursului n interesul legii 5.1. Sesizarea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bucuresti nr. 1/177/ CC din 6 ianuarie 2012 a fost transmisa Parchetului General prin Adresa nr. 1/S. U./2012 din 12 ianuarie 2012 a naltei Curti de Casatie si Justitie. Parchetul Gen eral a verificat jurisprudenta la nivelul ntregii tari n problema de drept enuntat a anterior si, constatnd ca, n cazul actiunilor avnd ca obiect contestatii mpotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara mpotriva salariatului, practica judiciara are un caracter neunitar, sub aspectul posibilitatii instantei de jud ecata de a nlocui sanctiunea disciplinara aplicata de angajator, a formulat recur s n interesul legii. 5.2. n ceea ce priveste solutia propusa prin raportul asupra recursului n inter esul legii ntocmit n cauza, s-a apreciat ca se impune admiterea acestuia, urmnd a s e stabili ca, n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) din C odul muncii: instanta de judecata, competenta sa solutioneze contestatia salaria tului mpotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, nu poate nlocu i sanctiunea, luarea masurii disciplinare fiind atributul exclusiv al angajatoru

lui, conform art. 247 alin. (1) din Codul muncii. 6. nalta Curte Examinnd sesizarile cu recurs n interesul legii, raportul ntocmit de judecatori i-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate n mod unitar, retine urmatoarele: nalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursurile n in teresul legii sunt admisibile, fiind ndeplinite cumulativ cerintele impuse de dis pozitiile art. 514 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizar ii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Textele legale vizate: Art. 250 din Codul muncii "Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila n raport cu gravit atea abaterii disciplinare savrsite de salariat, avndu-se n vedere urmatoarele: a) mprejurarile n care fapta a fost savrsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala n serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta." Art. 252 din Codul muncii "(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa n forma scrisa, n termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la c unostinta despre savrsirea abaterii disciplinare, dar nu mai trziu de 6 luni de la data savrsirii faptei. (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, n decizie se cuprind n mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, co ntractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost ncalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost nlaturate apararile formulate de salariat n ti mpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, n conditiile pr evazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept n baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul n care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. (3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului n cel mult 5 zile calenda ristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. (4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori , n caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resed inta comunicata de acesta. (5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele jud ecatoresti competente n termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicari i." Conform dispozitiilor art. 247 alin. (2) din Codul muncii, raspunderea disci plinara este atrasa prin savrsirea unei fapte n legatura cu munca si care consta nt r-o actiune sau inactiune savrsita cu vinovatie de catre salariat, prin care aces ta a ncalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Aceasta raspundere este atrasa ope legis atunci cnd sal ariatul a savrsit o fapta cu vinovatie si n legatura cu munca sa, prin ncalcarea no rmelor legale anterior mentionate. Prerogativa aplicarii sanctiunilor disciplinare apartine n mod exclusiv angaj atorului. n acest sens, art. 248 din Codul muncii prevede ca: "(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul n cazul n ca re salariatul savrseste o abatere disciplinara sunt: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei n care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de cond ucere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. (2) n cazul n care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta. (3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept n termen de 12 luni de la apl icare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara n acest ter men. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa n forma scrisa." n acelasi timp, criteriile de individualizare a sanctiunilor sunt prevazute d e art. 250 din Codul muncii, redat n precedent. Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecat oresti competente n termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii, p otrivit dispozitiilor art. 252 alin. (5) din Codul muncii. n solutionarea contestatiei formulate mpotriva deciziei de sanctionare discipl inara instantele au competenta de a analiza nu doar legalitatea, dar si temeinic ia masurii de sanctionare dispuse de angajator, conform dispozitiilor art. 269 a lin. (1) din Codul muncii, situatie n care va verifica modalitatea n care angajato rul a aplicat criteriile de individualizare si de stabilire a sanctiunii discipl inare. Acest atribut al instantei judecatoresti este consacrat de principiul aflari i adevarului n procesul civil, legiferat de art. 22 din Codul de procedura civila (fost art. 129 alin. 5 din vechiul Cod de procedura civila). n raport cu problema cu care a fost sesizata prin recursurile n interesul legi i din cauza pendinte, nalta Curte observa ca disciplina muncii este o conditie ob iectiva, necesara si indispensabila desfasurarii activitatii fiecarui angajator. Necesitatea respectarii unei anumite ordini, a unor reguli care sa coordoneze c onduita indivizilor, pentru atingerea scopului comun, se impune cu forta evident ei, rationament valabil pentru orice activitate umana desfasurata n colectiv. Punnd n evidenta importanta ndatoririi de a respecta disciplina muncii, Codul m uncii o enunta ca o obligatie distincta a salariatilor. Aceasta obligatie coresp unde dreptului angajatorului, prevazut n art. 247 alin. (1), de a aplica sanctiun i disciplinare salariatilor ori de cte ori constata ca acestia savrsesc abateri di sciplinare. n temeiul acestui principiu, disciplina muncii semnifica n mod obiectiv un sis tem de norme care reglementeaza comportarea salariatilor n desfasurarea procesulu i muncii colective. Din punct de vedere subiectiv, al salariatului, disciplina muncii constituie o obligatie juridica de sinteza, care nglobeaza si rezuma totalitatea obligatiil or asumate prin ncheierea contractului individual de munca. Totodata, aceasta obligatie este de natura contractuala, deoarece, desi este prevazuta generic n lege, ia nastere n mod concret, n sarcina unei persoane determ inate prin ncadrarea acesteia n colectivul de munca al unei unitati, ca urmare a nc heierii contractului de munca. ncheierea contractului de munca are ca efect subordonarea ierarhica, conditie obiectiva a organizarii si eficientei muncii. Legatura directa dintre contractu l individual de munca si raspunderea disciplinara determina att persoanele ndritui te sa aplice masura disciplinara, ct si conditiile si limitele aplicarii acesteia . n acest context, n cadrul legislativ evidentiat, nalta Curte retine ca, nvestita fiind cu judecarea contestatiei mpotriva deciziei de sanctionare emise de angaja tor, instanta are a verifica legalitatea si temeinicia masurii luate, exercitnd u n control devolutiv de natura jurisdictionala. Pentru a aprecia asupra gravitati i abaterii disciplinare, precum si asupra modului de individualizare a sanctiuni i n raport cu criteriile precis stabilite de legiuitor, instanta are nu numai pos ibilitatea aprecierii probelor administrate n cursul cercetarii disciplinare prea labile efectuate sub imperiul dispozitiilor art. 251 din Codul muncii, ci si pos ibilitatea administrarii nemijlocite a unui probatoriu suplimentar. n aceste conditii, daca constata ca sanctiunea disciplinara este nejustificat

a n raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanta va dispune admiterea con testatiei, anularea partiala a deciziei contestate si nlocuirea sanctiunii aplica te de angajator cu o alta masura de sanctionare. Procednd n acest mod, instantele de judecata nu se transforma n organe discipli nare, pentru ca ele nu fac din oficiu cercetari administrative pentru stabilirea actelor si faptelor juridice prin care s-a ncalcat disciplina muncii, ci doar ce nzureaza masura sanctionatoare aplicata deja de angajator, asigurnd un cadru de p rotectie a salariatului n raporturile sale cu angajatorul, cu respectarea princip iului proportionalitatii, potrivit caruia orice masura luata trebuie sa fie adec vata, necesara si corespunzatoare scopului urmarit. Aceasta nu constituie o imixtiune a instantei n prerogativa disciplinara a an gajatorului, deoarece dreptul acestuia de a dispune sanctionarea abaterii discip linare nceteaza odata cu aplicarea sanctiunii. Or, dupa acest moment, devin efici ente prerogativele instantei de a exercita controlul jurisdictional asupra legal itatii si temeiniciei deciziei de sanctionare, control ce include si dreptul org anului jurisdictional de a pronunta o solutie proprie. n fond, nu instanta este cea care aplica sanctiunea disciplinara, ci, nvestita fiind prin contestatia salariatului, instanta doar modifica n parte decizia cont estata, retinnd ca sub aspectul individualizarii, respectiv al dozarii sanctiunii , decizia este nelegala n raport cu dispozitiile art. 250 din Codul muncii, care stabileste imperativ criteriile pe care angajatorul trebuie sa le aiba n vedere c umulativ la stabilirea sanctiunii disciplinare. n acest context, se retine ca prerogativa disciplinara a angajatorului nu poa te fi una absoluta, discretionara, oricare dintre sanctiunile disciplinare putnd fi aplicata doar cu respectarea dispozitiilor legale n materie si, n orice caz, ac easta nu poate nlatura prerogativa instantei legal nvestite cu solutionarea unui c onflict de munca privind legalitatea si temeinicia unei masuri disciplinare de a verifica si modalitatea n care angajatorul a aplicat aceste criterii, n raport cu gravitatea abaterii savrsite de catre salariat. Din moment ce, conform dispozitiilor art. 252 alin. (5) din Codul muncii, de cizia poate fi contestata de catre salariat, jurisdictia muncii nu se poate rezu ma n acest caz doar la verificarea aspectelor formale ale actului unilateral al a ngajatorului si la respectarea procedurii disciplinare, de esenta controlului de legalitate fiind tocmai analiza modului de individualizare a masurii disciplina re. Procednd la nlocuirea sanctiunii, instanta nu da altceva sau mai mult dect s-a cerut, ci restabileste echilibrul ntre conduita culpabila a salariatului si sanct iunea disproportionata aplicata de angajator. Prin urmare, masura nlocuirii sanctiunii se subsumeaza analizei temeiniciei d eciziei de sanctionare. Per a contrario, daca instantei nu i s-ar recunoaste plenitudinea de compete nta, ar nsemna ca fapta disciplinara a angajatului culpabil sa ramna nesanctionata , ceea ce ar fi de neconceput din punctul de vedere al vatamarii drepturilor si intereselor angajatorului, caruia i este interzisa aplicarea unei alte sanctiuni pentru aceeasi abatere, potrivit dispozitiilor art. 249 alin. (2) din Codul munc ii. Pe de alta parte, liberul acces la instanta al salariatului ar fi iluzoriu d aca rolul instantei s-ar limita la verificarea legalitatii masurii disciplinare fara a cenzura mprejurarile n care a fost luata aceasta sanctiune, lasnd salariatul la liberul arbitru al angajatorului n stabilirea si aplicarea criteriilor de ind ividualizare a acestei masuri. n cauza de fata este pe deplin aplicabil rationamentul pe care nalta Curte de Casatie si Justitie l-a facut n Decizia nr. 16/2012, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012, referitor la existenta unor ratiuni de analogie cu privire la modul n care legiuitorul a nteles sa reglementez e, n cadrul legilor speciale, problema pusa n discutie si cu privire la modul n car e instantele au solutionat contestatiile mpotriva masurilor disciplinare luate de angajator n temeiul legilor speciale. Astfel, art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publi ci, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca: "Functi

onarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de con tencios administrativ, solicitnd anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare." n acelasi mod, dispozitiile art. 89 alin. (4) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si a l parchetelor de pe lnga acestea si al personalului care functioneaza n cadrul Ins titutului National de Expertize Criminalistice, cu modificarile si completarile ulterioare, statueaza: "Decizia de sanctionare poate fi contestata n termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul de munca si asigurari sociale n a carui circumscriptie teritoriala si are domiciliul contestatorul." Nu n ultimul rnd, dispozitiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privin d Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile ulterioare, stipuleaza ca "mpotriva hotarrilor prevazute la alin (1) se poate exercita recurs n termen de 15 zile de la comunicare de catre judecatorul sau procurorul sanction at ori, dupa caz, de Inspectia Judiciara sau de catre ceilalti titulari ai actiu nii disciplinare care au exercitat-o. Competenta solutionarii recursului apartin e Completului de 5 judecatori al naltei Curti de Casatie si Justitie...". Desi n toate aceste legi speciale nu s-a prevazut posibilitatea instantei de judecata sesizate cu o contestatie mpotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara mpotriva salariatului de a nlocui sanctiunea disciplinara aplicata de catre angajator, practica instantelor este unitara, n sensul ca, atunci cnd sanct iunea aplicata nu respecta principiul proportionalitatii, solutiile pronuntate s unt de reindividualizare a sanctiunii. n mod evident, procednd la nlocuirea sanctiunii, instanta va face aplicatiunea principiului non reformatio in pejus, consacrat de dispozitiile art. 481, respec tiv art. 502 din Codul de procedura civila. Procednd n acest mod, instanta procedeaza la echilibrarea raporturilor dintre parti, n sensul ca angajatului nu i se creeaza o situatie mai grea dect cea avuta anterior contestarii masurii disciplinare, nsa asigura si realizarea scopului ras punderii disciplinare, n sensul ca daca s-ar recunoaste numai dreptul instantei d e a anula sanctiunea aplicata, angajatul ar ramne nepedepsit, nemaiputndu-se aplic a o noua sanctiune pentru aceeasi fapta. Aceasta solutie este n acord cu jurisprudenta contenciosului constitutional c are a statuat ca "decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la insta ntele judecatoresti competente , pe aceasta cale contestatorul avnd posibilitatea de a beneficia de toate garantiile procesuale prevazute de lege, prin administra rea probelor necesare n fata jurisdictiilor care solutioneaza aceste cereri" (Dec izia nr. 63 din 17 februarie 2004 a Curtii Constitutionale, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 211 din 10 martie 2004). nalta Curte retine ca aceasta solutie este n acord si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea articolului 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind accesul efectiv la o instanta impartiala si dreptul la un proces echitabil, ca obligatie pozitiva a statelor n cadrul procedurilor referitoare la litigiile de drept privat purtate fie ntre par ticulari, fie ntre un particular si stat, prin organele ori institutiile sale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, n examinarea respectarii dreptului efe ctiv de acces n fata unei instante superioare a unui justitiabil, a statuat ca pr otectia drepturilor individuale nseamna "protectia unor drepturi concrete si efec tive, iar nu teoretice si iluzorii" (Hotarrea Airey contra Irlandei), iar obligat ia pozitiva a statelor semnatare este o obligatie de a face, asociata n mod tradi tional cu drepturile economice si sociale, fiind aceea de "a adopta masuri rezon abile si adecvate pentru protectia drepturilor ce revin individului" (Hotarrea Lo pez Ostra contra Spaniei). Sub aspect procesual, obligatia pozitiva a statelor semnatare include si obl igatia de a asigura o procedura judiciara echitabila, care sa permita transarea oricarui litigiu ntre persoanele private (Hotarrea Sovtransavto Holding contra Ucr ainei). Mai mult, legislatia nationala a statelor semnatare nu trebuie sa contina pr evederi care sa ncalce drepturile protejate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului ori sa permita tertilor o conduita contrara prevederilor Conventiei, ceea

ce literatura de specialitate a denumit "efectul orizontal" al Conventiei (Hota rrea Ghibusi contra Romniei). Curtea a mai statuat ca n domeniul de aplicare al art. 6 din Conventie se inc lud si litigiile de munca, inclusiv asa-numitul contencios disciplinar n fata ins tantelor disciplinare, iar instantelor le revine prerogativa de a efectua o exam inare corespunzatoare a afirmatiilor, motivelor si probelor (Hotarrea Buzescu con tra Romniei). Fata de considerentele expuse, n temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la ar t. 514 din Codul de procedura civila, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursurile n interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Cu rtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Cu rte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) raportat la art . 250 din Codul muncii stabileste ca: Instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului mpotriva sanctiun ii disciplinare aplicate de catre angajator, constatnd ca aceasta este gresit ind ividualizata, o poate nlocui cu o alta sanctiune disciplinara. Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedur a civila. Pronuntata, n sedinta publica, astazi, 10 iunie 2013.

PRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE LIVIA DOINA STANCIU Magistrat-asistent, Adriana Stamatescu Decizie nr. 12/2013 din 10/06/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 458 din 24/07/2013 Decizia nr. 12/2013 privind judecarea recursului n interesul legii ce formeaza ob iectul Dosarului nr. 9/2013 NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Completul competent sa judece recursul n interesul legii Dosar nr. 9/2013 Livia Doina Stanciu - presedintele e, presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei Roxana Popa - presedintele delegat Ionel Barba - presedintele Sectiei scal naltei Curti de Casatie si Justiti I civile al Sectiei a II-a civile de contencios administrativ si fi

Corina Michaela Jjie - presedintele Sectiei penale Romanita Vrnceanu - judecator la Sectia I civila Paula C. Pantea - judecator la Sectia I civila Mihaela Tabrca - judecator la Sectia I civila Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila, judecator-raport or Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila Alina Sorinela Macavei - judecator la Sectia I civila Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila Adriana Chioseaua - judecator la Sectia a II-a civila Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila, jud ecator-raportor Nela Petrisor - judecator la Sectia a II-a civila Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila Eugenia Marin - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal, judecator-raportor Niculae Manigutiu - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Dana Iarina Vartires - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Carmen Srbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fis cal Carmen Maria Ilie - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrati v si fiscal Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala Ioana Bogdan - judecator la Sectia penala Completul competent sa judece recursul n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 9/2013 este legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentu l privind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justiti e este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-sef adjunct. La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent n cadrul Sectiei de contencios administrativ si fiscal a naltei Curti de Casatie si Justitie, desemnat n conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul pr ivind organizarea si functionarea administrativa a naltei Curti de Casatie si Jus titie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. nalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul n interesul legii a luat n examinare recursul n interesul legii declarat de procuror ul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie privind in terpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 14 si art. 20 alin. (1) - (3) din Le gea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completa rile ulterioare, si a dispozitiilor art. 11 si 12 din Normele metodologice pentr u aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, cu referire la timbrarea cererilo r pentru ncuviintarea executarii silite, atunci cnd prin aceeasi cerere se solicit a ncuviintarea executarii silite pentru mai multe titluri executorii si atunci cnd cererea este formulata de mai multi creditori ori mpotriva mai multor debitori, n baza unui singur titlu executoriu. Magistratul-asistent a prezentat referatul cu privire la obiectul recursului n interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 9/2013 aflat pe rolul compl etului de judecata, aratnd ca prin raportul ntocmit n cauza se propune recalificare

a obiectului recursului n interesul legii, sub aspectul ipotezei referitoare la " interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 si art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justitiei", n sensul ca acesta priv este "modul de timbrare a cererii de ncuviintare a executarii silite, n situatiile pluralitatii de creditori si/sau de titluri executorii, n aplicarea art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3731 din Codul de procedura civil a, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ori, dupa caz, la art . 665 din Codul de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicat a, cu modificarile si completarile ulterioare", urmnd a fi mentinut n ceea ce priv este cea de-a doua ipoteza, referitoare la "aplicarea dispozitiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justitiei, n ceea ce priveste modul de timbrare a cererii de ncuviintare a executarii silite n situatia formularii cer erii de catre mai multi creditori". Doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele completului de judecata, a nvederat necesitatea ca, n prealabil, reprezentantul procurorului general al Par chetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie sa si precizeze pozitia cu p rivire la propunerea de recalificare a obiectului recursului n interesul legii, f ormulata de judecatorii-raportori. Avnd cuvntul cu privire la acest aspect, reprezentantul procurorului general, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, a precizat ca este de acord cu prop unerea de recalificare a obiectului recursului n interesul legii, ntruct, asa cum c orect s-a evidentiat si n raportul ntocmit n cauza, elementul-cheie n problema supus a dezbaterii l constituie modalitatea de timbrare a cererii de ncuviintare a execu tarii silite atunci cnd prin aceeasi cerere se solicita executarea mai multor tit luri executorii. Doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele completului de judecata, constatnd ca nu mai exista alte chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvnt ul reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie pentru sustinerea recursului n interesul legii, astfel cum ac esta a fost recalificat. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de C asatie si Justitie a sustinut recursul n interesul legii, astfel cum a fost formu lat si motivat n scris, si a solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatarii existentei unei jurisprudente neunitare cu privire la interpretarea si aplicare a dispozitiilor art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si comple tarile ulterioare, cu referire la art. 3731 din Codul de procedura civila, repub licat, cu modificarile si completarile ulterioare, ori, dupa caz, la art. 665 di n Codul de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicata, cu mo dificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 12 din Nor mele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, n ceea ce p riveste modul de timbrare a cererii de ncuviintare a executarii silite n situatiil e pluralitatii de creditori si/sau de titluri executorii. Presedintele completului de judecata, doamna judecator Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile nchise, iar completul de judecata a ramas n pronuntare asup ra recursului n interesul legii. NALTA CURTE, delibernd asupra recursului n interesul legii, constata urmatoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitara Recursul n interesul legii, n forma initiala, vizeaza interpretarea si aplicar ea dispozitiilor art. 14 si art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, cu m odificarile si completarile ulterioare, si a dispozitiilor art. 11 si 12 din Nor mele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, cu referir e la timbrarea cererilor pentru ncuviintarea executarii silite, atunci cnd prin ac

eeasi cerere se solicita ncuviintarea executarii silite pentru mai multe titluri executorii si atunci cnd cererea este formulata de mai multi creditori ori mpotriv a mai multor debitori, n baza unui singur titlu executoriu. Dispozitiile legale si normative vizate sunt urmatoarele: Art. 14 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare: "Cnd o actiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa j udiciara de timbru se datoreaza pentru fiecare capat de cerere n parte, dupa natu ra lui, cu exceptia cazurilor n care prin lege se prevede altfel." Art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completar ile ulterioare: "(1) Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. (2) Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita n cuantumul legal, n momen tul nregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, n cursul procesului, apar element e care determina o valoare mai mare, instanta va pune n vedere petentului sa achi te suma datorata pna la primul termen de judecata. n cazul cnd se micsoreaza valoar ea pretentiilor formulate n actiune sau n cerere, dupa ce a fost nregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de red ucerea ulterioara. (3) Nendeplinirea obligatiei de plata pna la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii." Art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760 /C/1999: "Cnd o actiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, dintre care unele evaluabile si altele neevaluabile n bani, taxa judiciara de timbru se datoreaza distinct pentru fiecare capat de cerere, dupa natura lui, cu exceptia cazurilor n care, prin lege, se prevede altfel." Art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760 /C/1999: "n cazul cererilor sau al actiunilor introduse n comun de mai multe persoane p entru acelasi obiect ori cnd obiectul este un drept sau o obligatie comuna, taxa judiciara de timbru se datoreaza n solidar." 2. Examenul jurisprudential Prin recursul n interesul legii se arata ca n practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor le gale si normative citate, referitoare la taxele judiciare de timbru, n acele situ atii n care printr-o singura cerere cuprinznd mai multe capete de cerere s-a solic itat ncuviintarea executarii silite pentru mai multe titluri executorii, precum s i n situatiile de pluralitate de creditori sau debitori. 3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti 3.1. Unele instante de judecata, fara motivare, au considerat ca se datoreaza o singura taxa judiciara de timbru, n cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din L egea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, putndu-se deduce d in continutul hotarrilor pronuntate ca, n aceasta orientare jurisprudentiala, inst antele s-au considerat nvestite cu un singur capat de cerere avnd ca obiect ncuviin tarea executarii silite, indiferent de numarul titlurilor executorii pe temeiul carora s-a solicitat ncuviintarea urmaririi, indicate n cerere, precum si de numar ul partilor din raportul juridic obligational reflectat de titluri. 3.2. Dimpotriva, alte instante au considerat ca se impune plata unor taxe jud iciare de timbru distincte n situatii complexe, dupa cum urmeaza: - n situatia n care executorul judecatoresc sau bancar a indicat n cerere mai mu lte titluri executorii, instantele au apreciat ca sunt sesizate cu cereri diferi te, corespunzator numarului de titluri executorii, cumulate ntr-o unica cerere de ncuviintare a executarii silite; n consecinta, s-a stabilit n sarcina creditorului /creditorilor plata unei taxe judiciare de timbru n cuantum de cte 10 lei pentru f iecare titlu executoriu, fara a se face vreo distinctie din perspectiva numarulu i creditorilor si/sau al debitorilor si nici a raporturilor dintre acestia; - au existat instante care au apreciat ca sunt nvestite cu cereri diferite chi ar n situatia n care s-a solicitat ncuviintarea executarii silite n baza unui singur

titlu executoriu; - au fost pronuntate, de asemenea, hotarri judecatoresti, toate ale aceleiasi instante, din care rezulta ca, n cazul unui creditor care tinde la valorificarea drepturilor recunoscute prin unul si acelasi titlu executoriu, mpotriva mai multo r debitori, taxa judiciara de timbru este datorata n considerarea fiecarui debito r n parte. Este de mentionat ca nu s-a identificat nicio hotarre pronuntata ntr-o cauza c u pluralitate de creditori si, concomitent, de debitori. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a considerat ca instantele de judecata au solutionat n mod neunitar problema timbrajului aferent cererii de ncuviintare a executarii silite ntemeiate pe mai multe titluri executorii si a sanctiunii aplicabile, considernd ca aceste chestiuni releva interpretarea si aplicarea diferita a dispozitiilor a rt. 14, respectiv art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificari le si completarile ulterioare, precum si a prevederilor art. 12 din Normele meto dologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999. n esenta, procurorul general sustine ca, atunci cnd prin aceeasi cerere se sol icita ncuviintarea executarii silite a mai multor titluri executorii, taxa judici ara de timbru n cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din acest act normativ se da toreaza pentru fiecare capat de cerere privind ncuviintarea executarii silite a u nui titlu executoriu, att n situatia pluralitatii de creditori, ct si n situatia plu ralitatii de debitori. n privinta sanctiunii prevazute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, procurorul general considera ca nende plinirea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru pentru unele dintre cap etele de cerere pna la termenul stabilit de instanta n acest scop atrage anularea capetelor de cerere netimbrate, urmnd a fi examinate pe fond capetele de cerere t imbrate corespunzator. 5. Raportul asupra recursului n interesul legii Raportul cuprinde solutiile date de instantele judecatoresti problemei de dr ept si argumentele pe care se fundamenteaza acestea si constata ca problema de d rept n discutie nu se regaseste n doctrina si jurisprudenta Curtii Constitutionale si nici a naltei Curti de Casatie si Justitie, deoarece litigiile cu acest obiec t nu intra n competenta de solutionare a instantei supreme. n raport se apreciaza ca se impune recalificarea obiectului recursului n inter esul legii, sub aspectul ipotezei referitoare la "interpretarea si aplicarea dis pozitiilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 si art. 11 din Normele metodologice pe ntru aplicarea acestei legi, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justitiei", n sensul ca acesta priveste "modul de timbrare a cere rii de ncuviintare a executarii silite, n situatiile pluralitatii de creditori si/ sau de titluri executorii, n aplicarea art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3731 Cod procedura civila 1865, dupa caz, art. 665 NCPC", urmnd a fi mentinut n ceea ce priveste cea de-a doua ipoteza, referitoare la "aplicarea dispozitiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1 997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al ministrului justitie i, n ceea ce priveste modul de timbrare a cererii de ncuviintare a executarii sili te n situatia formularii cererii de catre mai multi creditori". n acest sens se arata, n esenta, ca din cuprinsul sesizarii si al hotarrilor ju decatoresti atasate nu rezulta o practica neunitara n ceea ce priveste mprejurarea ca fiecare cerere de ncuviintare a executarii silite, precum orice cerere adresa ta instantei, trebuie timbrata - principiu ce rezulta din prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti [. ..] sunt supuse taxelor judiciare de timbru. ..", precum si n situatia pluralitatii de debitori. n ceea ce priveste sanctiunea nulitatii, aplicabila n cazul timbrarii unuia di ntre capetele de cerere principale si al netimbrarii celorlalte capete de cerere principale, se considera ca aceasta problema de drept are un caracter general, nefiind proprie materiei ncuviintarii executarii silite, ntruct se ntlneste ori de cte

ori o cerere principala sau incidentala cumuleaza mai multe capete de cerere pr incipale. n acest caz, se arata n raport, s-ar impune un examen jurisprudential n t oate materiile, nu numai n cel al ncuviintarii executarii silite, urmata de o sesi zare corespunzatoare a naltei Curti. Raportul propune un proiect de solutie de admitere a recursului n interesul l egii, astfel cum a fost reconsiderat prin recalificarea obiectului acestuia, n se nsul ca "n aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu refe rire la art. 3731 Cod de procedura civila 1865 sau, dupa caz, la art. 665 din Co dul de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicata, cu modifi carile si completarile ulterioare, cererea de ncuviintare a executarii silite se timbreaza n functie de numarul de titluri executorii supuse verificarii de catre instanta de executare", iar "Dispozitiile art. 12 din Normele metodologice pentr u aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1 999 al ministrului justitiei, se aplica cererii de ncuviintare a executarii silit e formulate n baza unui titlu executoriu de catre mai multi creditori aflati ntr-u n raport de indivizibilitate sau de solidaritate". 6. nalta Curte nalta Curte a fost nvestita, pe calea recursului n interesul legii, n forma reco nsiderata, prin recalificarea obiectului acestuia, asa cum rezulta din cele ce p receda, cu pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si apl icarea unitara a dispozitiilor art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modific arile si completarile ulterioare, cu referire la art. 3731 din Codul de procedur a civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ori, dupa caz, la art. 665 din Codul de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, rep ublicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind tax ele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1 999, n ceea ce priveste modul de timbrare a cererii de ncuviintare a executarii si lite n situatiile pluralitatii de creditori si/sau de titluri executorii. Practica neunitara a fost generata de semnificatia diferita acordata de catr e instante notiunii de "cerere de ncuviintare a executarii silite" din cuprinsul art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioar e, n diferite situatii particulare ce presupun fie un singur titlu executoriu, fi e mai multe asemenea titluri, nsa ntotdeauna un raport obligational complex, constn d ntr-o pluralitate de creditori. n functie de interpretarea data acestei notiuni, instantele au stabilit n mod corespunzator timbrajul aferent, limitndu-se la o singura taxa judiciara de timbr u, respectiv mai multe asemenea taxe, corespunzator numarului de pretentii ident ificabile n cuprinsul unui act procedural unic. Din hotarrile judecatoresti invocate n recursul n interesul legii reiese faptul ca, n practica, executorul judecatoresc solicita instantei, printr-un act proced ural unic, ncuviintarea executarii silite n baza mai multor titluri executorii ori a unui singur titlu executoriu, cu obligatii complexe (n hotarrile atasate - doar cu pluralitate de creditori). Nu constituie obiectul prezentei sesizari a naltei Curti determinarea corecte i solutionari a tuturor acestor pretentii n acelasi dosar al instantei ori a nece sitatii disjungerii lor si a formarii de dosare separate. De altfel, procurorul general a invocat o singura hotarre din care rezulta ca instanta de executare a disjuns cererile aceluiasi creditor mpotriva mai multor debitori, toate celelalte 80 de hotarri reflectnd solutionarea n acelasi dosar a tu turor pretentiilor. nfatisarea acelei hotarri a avut drept scop relevarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, si nu a unei practici neunitare n ceea ce priveste solutionarea mpreuna sau separata a pretentiilor creditorilor n ipotez ele date. nalta Curte va porni asadar de la premisa ca practica neunitara a fost genera ta de modul de stabilire a timbrajului n cazul unui act procedural unic continnd s olicitarea de ncuviintare a executarii silite n baza mai multor titluri executorii , cu acelasi creditor si debitor ori cu pluralitate de creditori ori a unui sing ur titlu executoriu, ce contine obligatii complexe. Toate hotarrile judecatoresti atasate recursului n interesul legii sunt pronun

tate anterior intrarii n vigoare a noului Cod de procedura civila, nsa problemele de drept n discutie sunt actuale si n conditiile noii reglementari, prevederile le gale relevante (art. 3731 din vechiul cod, respectiv art. 665 din noul cod) avnd un continut similar si aplicndu-se potrivit art. 24 din noul Cod de procedura civ ila si art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 134/201 0 privind Codul de procedura civila. n aplicarea prevederilor art. 663-665 din Codul de procedura civila adoptat p rin Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea de executare silita se depune de catre creditor, personal sau prin repr ezentant, la biroul executorului judecatoresc competent potrivit legii, care o nr egistreaza si procedeaza la deschiderea unui dosar de executare. Executorul judecatoresc solicita instantei de executare ncuviintarea executar ii silite, sens n care nainteaza, n copie certificata pentru conformitate cu origin alul, cererea de executare si titlul executoriu. Instanta de executare examineaz a, printre altele, daca nscrisul indicat reprezinta titlu executoriu n sensul art. 632-640 din noul cod, procednd, dupa caz, la ncuviintarea executarii silite sau l a respingerea cererii de ncuviintare a executarii silite. Din prevederile legale mentionate rezulta intentia legiuitorului de a raport a procedura ncuviintarii urmaririi silite la titlul ce a generat un raport juridi c obligational si pe baza caruia se solicita ncuviintarea instantei n acest sens, n semnnd ca numarul titlurilor executorii este relevant n determinarea numarului de cereri de ncuviintare adresate instantei, implicit n stabilirea taxei judiciare de timbru datorate. Se identifica attea cereri cte titluri executorii se invoca. Acest criteriu este explicabil prin faptul ca existenta titlului executoriu permite creditorului sa solicite instantei aprobarea urmaririi silite, dreptul d e a sesiza n acest fel instanta fiind o componenta esentiala a dreptului creditor ului la actiune, respectiv de a reclama protectia dreptului subiectiv (n acest se ns, V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Teoria genera la, vol. I, Editura National, Bucuresti, 1996, p. 251-260). Chiar daca dreptul d e a solicita ncuviintarea executarii silite este un element al dreptului subiecti v - n cauza, dreptul de creanta recunoscut prin titlul executoriu - el ramne disti nct de acesta si nu ar putea fi valorificat n absenta unui titlu executoriu (V. M . Ciobanu, op. cit., p. 253). Pe de alta parte, obiectul cererii de ncuviintare a executarii silite - n sens ul de pretentie concreta dedusa judecatii - nu se poate confunda cu obiectul exe cutarii silite, reprezentat de nsasi obligatia rezultata din titlul executoriu sa u, dupa caz, bunurile din patrimoniul debitorului [n acest sens, S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Drept procesual civil, Executarea silita, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 195, si Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe art icole (colectiv), vol. II, Editura Hamangiu, 2013, p. 222, de unde rezulta ca "o biectul executarii silite are o semnificatie diferita, n functie de modalitatea d e executare, respectiv executarea directa (n natura) sau indirecta (prin echivale nt)"]. Ceea ce pretinde creditorul este obtinerea aprobarii pentru efectuarea ce lorlalte acte de executare (a creantei sau a bunurilor debitorului), raportndu-se la nsusi titlul executoriu. Aceste consideratii pornesc de la premisa ca un titlu executoriu genereaza u n raport juridic executional stabilit, ca regula, ntre un creditor si debitorul s au (situatia de exceptie fiind aceea a pluralitatii de creditori). Ratiunea unui raport juridic executional ce implica doar doua parti rezida n caracterul unipatrimonial al executarii silite, fiind supuse urmaririi bunurile unei anumite persoane, independent de mprejurarea ca acelasi titlu executoriu men tioneaza mai multi debitori ai aceluiasi creditor (n acest sens, S. Zilberstein. V. M. Ciobanu, op. cit., p. 49). Fata de cele expuse rezulta ca acceptiunea comuna a notiunii de "cerere de nc uviintare a executarii silite" este ntrunita n ipoteza unui creditor si a unui deb itor pentru una sau mai multe creante rezultnd din acelasi titlu executoriu. Numa rul creantelor unui creditor mpotriva aceluiasi debitor dintr-un titlu este, prac tic, nerelevant, ct timp raportul executional, dupa cum s-a aratat, este distinct de raportul juridic obligational ce contine fiecare creanta recunoscuta prin ti tlul executoriu.

n raport cu aceasta semnificatie, n situatia mai multor titluri executorii inv ocate de catre un creditor mpotriva aceluiasi debitor sau a debitorului din fieca re titlu executoriu, n conditiile aratate anterior, este vorba despre cereri de s ine statatoare, corespunzator fiecarui titlu executoriu, care ar putea fi nregist rate la instanta n dosare separate. ntruct cererile nu au fost nsa formulate distinct, ci printr-un act procedural unic, se constata ca o asemenea situatie evoca ipoteza unei cereri cu mai multe capete principale de cerere, astfel cum este descrisa n art. 30 alin. (1)-(3) din Codul de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicata, cu mod ificarile si completarile ulterioare: "(1) Oricine are o pretentie mpotriva unei alte persoane ori urmareste soluti onarea n justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere naintea in stantei competente. (2) Cererile n justitie sunt principale, accesorii, aditionale si incidentale . (3) Cererea principala este cererea introductiva de instanta. Ea poate cupri nde att capete de cerere principale, ct si capete de cerere accesorii." Aceste dispozitii generale, prevazute n cartea I a noului cod, sunt aplicabil e si procedurii necontencioase, cum este aceea a ncuviintarii executarii silite [ conform Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole (colectiv), vol. II , Editura Hamangiu, 2013, p. 3]. Este de precizat ca vechiul Cod de procedura civila nu contine o descriere a situatiei unei cereri cu mai multe capete de cerere, nsa aceasta a fost unanim a cceptata, n doctrina si practica judiciara, n modalitatea n care se regaseste n noul cod. Se constata ca au procedat corect instantele care au identificat, n ipoteza c ererii de ncuviintare a executarii silite formulate de un creditor pe baza mai mu ltor titluri executorii, cu acelasi debitor, mai multe pretentii suprapuse ntr-o cerere unica, indiferent daca au facut sau nu trimitere expresa la prevederile a rt. 14 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare. Ca atare, fiecare capat principal de cerere trebuie timbrat distinct cu taxa judiciara de timbru prevazuta de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modi ficarile si completarile ulterioare. n situatia mai multor creditori mpotriva aceluiasi debitor, pe baza unui singu r titlu executoriu, problema timbrajului trebuie rezolvata din perspectiva dispo zitiilor art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 pr ivind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr . 760/C/1999, care prevad ca "n cazul cererilor sau al actiunilor introduse n comu n de mai multe persoane pentru acelasi obiect ori cnd obiectul este un drept sau o obligatie comuna, taxa judiciara de timbru se datoreaza n solidar". n doctrina s-a acceptat ca o situatie de exceptie de la regula raportului jur idic bilateral n faza executarii silite este aceea a pluralitatii de creditori, a tunci cnd mai multi titulari ai unei creante rezultate din acelasi titlu executor iu urmaresc un debitor comun. n acest caz, este ntrunita situatia de coparticipare procesuala activa, toti creditorii urmaritori putnd initia mpreuna formele de exe cutare a debitorului (S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, op. cit., p. 63). Ca atare, este posibila coparticiparea procesuala activa si n cazul cererii d e ncuviintare a executarii silite. Cu toate acestea, chiar si n situatia data, trebuie facuta distinctie prin pr isma naturii obligatiei stabilite prin titlul executoriu, deoarece norma special a viznd timbrajul se aplica doar daca cererea cu pluralitate de creditori are ace lasi obiect ori cnd obiectul este un drept sau o obligatie comuna. n conformitate cu prevederile art. 1.422 alin. (2) din noul Cod civil, "Oblig atia este divizibila ntre mai multi creditori atunci cnd fiecare dintre acestia nu poate sa ceara de la debitorul comun dect executarea partii sale din creanta". Art. 1.425 din noul Cod civil reglementeaza efectele obligatiei indivizibile , n alin. (2) prevazndu-se ca "Fiecare dintre debitori sau dintre mostenitorii ace stora poate fi constrns separat la executarea ntregii obligatii si, respectiv, fie care dintre creditori sau dintre mostenitorii acestora poate cere executarea int egrala".

De asemenea, art. 1.434 alin. (1) din noul Cod civil prevede ca "Obligatia s olidara confera fiecarui creditor dreptul de a cere executarea ntregii obligatii. ..". Toate prevederile citate din noul Cod civil si gasesc un corespondent n dispoz itiile vechiului cod. Se observa ca, n cazul obligatiilor divizibile ntre mai multi creditori, spre deosebire de cele indivizibile si solidare, fiecare creditor n parte poate cere s eparat executarea partii sale din creanta, ceea ce nseamna ca se stabilesc raport uri juridice obligationale distincte ntre fiecare creditor si debitorul comun. Numarul de raporturi juridice obligationale dintr-un titlu executoriu depind e de natura obligatiei, numarul raporturilor juridice cu acelasi debitor fiind e gal cu numarul creditorilor. Situatia data poate fi asimilata cu cea a unui numa r de titluri executorii egal cu numarul creditorilor, neavnd relevanta faptul ca fiecare creanta este recunoscuta prin acelasi nscris. Aceasta nseamna ca cererea de ncuviintare a executarii silite facuta n baza ace luiasi titlu executoriu nu are, de aceasta data, acelasi obiect si nici nu refle cta o obligatie comuna, caz n care nu sunt aplicabile dispozitiile art. 12 din No rmele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999. n aceasta situatie, fiecare creditor este titularul unei cereri distincte de n cuviintare a executarii silite, pe care trebuie sa o timbreze separat, n conformi tate cu art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile u lterioare. Aceeasi solutie este aplicabila si n ipoteza mai multor creditori care opun ct e o creanta distincta aceluiasi debitor, rezultata din acelasi titlu executoriu. Prevederile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justi tiei nr. 760/C/1999, sunt asadar aplicabile doar n situatia obligatiilor indivizi bile si solidare ntre creditori, nascute n baza unui titlu executoriu, caz n care c reditorii aflati ntr-un raport de indivizibilitate sau solidaritate datoreaza o s ingura taxa judiciara de timbru. Pentru considerentele aratate, n temeiul art. 517, cu referire la art. 514 di n Codul de procedura civila, NALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE n numele legii D E C I D E: Admite recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetul ui de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie si, n consecinta: n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1 997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioa re, cu referire la art. 3731 din Codul de procedura civila, republicat, cu modif icarile si completarile ulterioare, ori, dupa caz, la art. 665 din Codul de proc edura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si c ompletarile ulterioare, stabileste ca: Cererea de ncuviintare a executarii silite formulata de catre un creditor mpot riva aceluiasi debitor, n baza mai multor titluri executorii, se timbreaza n funct ie de fiecare titlu executoriu supus verificarii instantei de executare. Dispozitiile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146 /1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului just itiei nr. 760/C/1999, se aplica si cererilor de ncuviintare a executarii silite f ormulate n baza unui titlu executoriu, mpotriva aceluiasi debitor, de catre mai mu lti creditori aflati ntr-un raport de indivizibilitate sau de solidaritate. Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedur

a civila. Pronuntata n sedinta publica, astazi, 10 iunie 2013. PRESEDINTELE NALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE LIVIA DOINA STANCIU Magistrat-asistent, Aurel Segarceanu