http://www.jurnal.

md/ro/politic/2018/2/9/cele-mai-nesigure-localitati-din-republica-moldova-statistici/

Conform ratingului privind indicele criminalităţii şi siguranţei, Republica Moldova se situează pe locul 64
din 125 de ţări evaluate. Cu referire la spaţiul sud-est european, situaţia constatată în Republica Moldova
este mai bună decât în Ucraina şi Rusia, dar mai proastă decât în România şi Bulgaria. ONG-urile care
activează în domeniul combaterii violenţei şi torturii susţin că cifrele care sunt prezentate de organele
poliţiei sunt un vârf de aisberg, scrie Jurnal de Chişinău.

În realitate, cazurile de violenţă sunt mai multe, iar statul trebuie să identifice focarele în fiecare localitate
prin intermediul unor echipe multifuncţionale.

Raportul de activitate a poliţiei pentru anul 2017 ne arată că au fost înregistrate 32.322 de infracţiuni, în
scădere cu 12,4% comparativ cu anii trecuţi. Dacă în ceea ce priveşte principalele genuri de infracţiuni
(omoruri, violuri, tâlhării, jafuri), au fost înregistrate diminuări care oscilează între 11-21%, traficul de copii
a înregistrat o creştere de 25,93%, iar scoaterea ilegală a copiilor din R. Moldova a crescut cu 54,55%. În
raport nu este specificat numărul exact al copiilor traficaţi, judecând însă după cazurile apărute în presă
în 2017, cel mai des copiii sunt exploataţi sexual, pentru cerşit şi pentru muncă neremunerată.

În vara 2017, directorul Gimnaziului-internat Nr. 3 a fost reţinut şi riscă să fie condamnat pentru că ar fi
exploatat sexual un copil minor. Băiatul cu vârsta de 15 ani, dintr-o familie social vulnerabilă, aflat sub
tutela instituţiei de învăţământ, a fost selectat cu scopul exploatării sexuale. Într-un studiu elaborat în
2017 de către UNICEF şi Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor copilului, Maia Bănărescu, se
arată că, din numărul total al copiilor, în 2017, în evidenţa autorităţilor publice se aflau 169 de copii fără
identitate. Aceşti copii sunt principala ţintă a traficanţilor, spun psihologii. „Închipuiţi-vă ce simte un copil
care nu are niciun act de identitate, el nu există pentru statul său, valoarea sa este zero, aceşti copii sunt
grupul ţintă pentru asemenea infracţiuni. Copiii care nu au încredere în sine, care sunt singuri şi care nu
se pot apăra, pot fi uşor racolaţi, manipulaţi, exploataţi”, menţionează Irina Novac, psiholog-consilier.

Rata infracţională pentru 2017

Omoruri (tentative de omor) – 141

Vătămări intenţionate grave – 182

Infracţiuni ce atentează la viaţa sexuală – 539

Accidente rutiere – 2.512

Accidente în traficul rutier cu implicarea copiilor – 350 de minori, dintre care 12 au decedat şi 237 au
suferit diferite traumatisme

În mun. Chişinău s-au înregistrat 1.334 de accidente, soldate cu decesul a 61 de persoane şi

traumatizarea a 1.504.

În urma actelor de violenţă în familie, au decedat 24 de persoane

Violenţa în familie este una din cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană,
atât la nivel internaţional, cât şi la cel naţional. În 2017, în sfera relaţiilor familiale au fost comise 956 de
infracţiuni, printre care 31 de omoruri. Cifra a rămas neschimbată faţă de 2016, se arată în raport. Analiza
infracţiunilor în bază de gen comise în sfera relaţiilor familiale denotă faptul că, în urma acţiunilor violente
comise de către agresori în cadrul familiei, 762 de femei au devenit victime, dintre care 59 de copii de
gen feminin şi 45 de femei cu vârsta peste 50 de ani; 194 de bărbaţi, dintre care 31 de copii de gen
masculin. Pe de altă parte, 864 de agresori sunt bărbaţi, iar 92 – femei. În urma actelor de violenţă din
familie, 24 de persoane au decedat.

Deşi violenţa domestică nu poate fi acceptată în nici un caz, nici „ca tradiţie”, nici ca „remediu disciplinar”,
realitatea este de altă natură. Zilnic, femeile sunt abuzate fizic, verbal, psihic, emoţional, iar din lipsă de
încredere în organele de drept sau de frica agresorului, acestea preferă să tacă şi să rabde toate
umilinţele, chiar dacă acestea se răsfrâng asupra copiilor.

În realitate, cazurile de violenţă în familie sunt mult mai multe

„De la început doar mă numea în toate felurile. De vreo doi ani, a început să ridice şi mâna, am stat şi în
spital cu mâna ruptă, dar cui să mă jelui? Poliţistul de sector se schimbă în toată luna, asistenta socială
are şi ea un nebun acasă, care o bate, primarul mi-a zis că n-o să-mi fie mai bine divorţată”, ne spune o
doamnă dintr-o localitate de la nordul republicii, care vrea să rămână în anonimat.

Directoarea Centrului pentru reabilitarea victimelor torturii „Memoria”, Ludmila Popovici, consideră că
cifrele prezentate în raport sunt doar un vârf de aisberg, în realitate, cazurile de violenţă în familie sunt
mult mai multe. „Dacă ne uităm la dinamica infracţiunilor cu vătămări uşoare, am o rezervă fiindcă,
dincolo de leziuni uşoare şi medii, trauma afectează atât victima, cât şi pe cei din jur, inclusiv copiii.
Traumele din copilărie au nişte repercusiuni foarte grave asupra vieţii. Cifrele acestea nu reflectă cu
adevărat situaţia, deoarece sunt persoane care nu au unde să se adreseze. Salvarea vine de la echipele
multifuncţionale din teritoriu, iar statul trebuie să se asigure ca aceste echipe să funcţioneze adecvat. Noi
am avut multe întâlniri cu astfel de echipe din raioane (medici, poliţişti, asistenţi sociali) şi ei se confruntă
cu foarte multe probleme inclusiv cu acest cadru legal care nu este perfect, lipsa unor instrumente de
lucru în aspectul documentării”, ne spune Ludmila Popovici. Directoarea Centrului pentru reabilitarea
victimelor torturii este de părerea că statul ar trebui să identifice focarele de violenţă în familie în localităţi
prin intermediul unor echipe multifuncţionale.

Rata criminalităţii la nivel naţional în perioada analizată este de 92,56 infracţiuni la 10 mii de locuitori. În
acest context, analiza datelor a relevat că cele mai afectate unităţi administrativ-teritoriale din punct de
vedere al ratei criminalităţii sunt municipiile Chişinău şi Bălţi, precum şi raioanele Criuleni, Comrat şi
Cahul.

Adnotare

Structura tezei: Introducere, 4 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 206 titluri, 136

pagini text de bază. Rezultatele obţinute sunt publicate în 7 lucrări ştiinţifice.

Domeniul de studiu. Drept penal şi execuţional penal; Criminologie.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul de bază constă în cercetarea criminologică complexă şi analiza

ştiinţifică a criminalităţii feminine. Pentru realizarea acestui scop au fost trasate următoarele sarcini: analiza

studiilor şi reglementărilor juridice consacrate problemelor cercetării criminalităţii feminine şi situaţiei femeii în

societate; determinarea particularităţilor criminalităţii feminine moderne; analiza nivelului, structurii şi dinamicii

criminalităţii feminine; generalizarea şi analiza datelor privind specificul infracţiunilor săvârşite de către femei;

realizarea unei analize a complexului cauzal al criminalităţii feminine actuale; analiza particularităţilor

personalităţii femeilor infractoare; identificarea măsurilor de prevenire a infracţiunilor săvârşite de către femei;
studierea activităţii sistemului execuţional-penal privind prevenirea recidivei în rândul femeilor; elaborarea unor

propuneri şi recomandări în vederea perfecţionării sistemului de măsuri de prevenire a infracţiunilor săvârşite

de către femei.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică.Lucrarea reprezintă o cercetare monografică complexă dedicată analizei

aspectelor teoretice şi practice ale criminalităţii feminine care, în contextul condiţiilor actuale de dezvoltare a

societăţii, permite de a da noi aprecieri acestui fenomen, a determina orientările şi strategia luptei cu acest tip

de criminalitate.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în elucidarea complexului cauzal al criminalităţii feminine

la etapa actuală, urmată de înaintarea unor concluzii şi propuneri care permit de a realiza o abordare complexă

a procesului de eficientizare a activităţii organelor abilitate în domeniul prevenirii criminalităţii în rândul femeilor.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Semnificaţia teoretică rezidă în informaţiile şi

concluziile conţinute în lucrare care lărgesc cunoştinţele în domeniul criminalităţii feminine şi pot fi utilizate

pentru studierea continuă a fenomenului respectiv. Semnificaţia aplicativă a tezei constă în faptul că concluziile

şi recomandările formulate pot fi utilizate în activitatea practică a organelor de drept, precum şi în procesul de

studii din cadrul instituţiilor de învăţământ cu profil juridic.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Analizele critice, concluziile şi recomandările formulate îşi găsesc

aplicabilitatea în realizarea unor noi studii ştiinţifice, în procesul de elaborare a normelor juridice, în programele

de studii ale instituţiilor de învăţământ şi în activitatea organelor responsabile de prevenirea şi combaterea

criminalităţii.