Sfintii Cosma si Damian

Sfinții Cosma și Damian (în arabă ‫كوزم اس ودمي ان‬, transliterat: Kuzmas wa Dimyan; în greacă
Κοσμάς και Δαμιανός, transliterat: Kosmás kai Damianós; în latină Cosmas et Damianus; d. aprox. 287)
au fost doi medici arabi presupuși frați gemeni și martiri creștini din epoca timpurie a creștinismului. Ei
au practicat profesia de medici în portul Aegeae și apoi în provincia romană Siria.
Faptul că nu acceptau nici o plată pentru serviciile lor a făcut ca ei să fie numiți Anarghiroi (din
cuvântul grecesc Ανάργυροι, care înseamnă „fără arginți”, de unde provine expresia „doctori fără de
arginți”) ; s-a spus că prin aceasta ei i-au atras pe mulți la credința creștină.
Nu se știe nimic despre viața lor, cu excepția faptului că au suferit martiriul în Siria în timpul
persecuției anticreștine a împăratului Dioclețian. Conform tradițiilor creștine, frații gemeni s-au
născut în Arabia și au devenit medici pricepuți.
Saladino d'Ascoli, un medic italian din secolul al XVI-lea, susține că excipientul medieval, o
pastă alcătuită dintr-un medicament amestecat cu zahăr și apă sau miere destinat administrării
orale, cunoscut sub numele de opopira, un compus complex folosit pentru a trata diverse boli,
inclusiv paralizia, a fost inventat de Cosma și Damian.
În timpul persecuției anticreștine din vremea împăratului Dioclețian, Cosma și Damian au fost
arestați prin ordinul prefectului Ciliciei, un anume Lysias, care le-a cerut sub tortură să renunțe la
credința creștină. Cu toate acestea, potrivit legendei, cei doi au rămas credincioși credinței lor, fiind
atârnați pe o cruce, loviți cu pietre, săgetați și, în cele din urmă, au fost executați prin  decapitare.
Anthimus, Leontius și Euprepius, frații lor mai mici, care nu au fost despărțiți de ei pe
parcursul vieții, au împărtășit același sfârșit martiric.
Venerarea medicilor martiri Cosma și Damian s-a răspândit repede dincolo de Constantinopol;
relatări ale martiriului lor au fost rescrise de diverși autori precum Andrei Criteanul, Petru din Argos,
Teodor al II-lea Laskaris și un anume Maxim în jurul anului 1300. Au fost păstrate legende și în limbile
siriacă, coptă, georgiană, armeană și latină.
Încă din secolul al IV-lea, bisericile dedicate sfinților gemeni au fost înființate la Ierusalim, în
Egipt și în Mesopotamia. Devotamentul față de cei doi sfinți s-a răspândit rapid atât în Orient, cât și în
Occident. Theodoret menționează răspândirea presupuselor lor moaște. Relicvele lor, considerate
miraculoase, au fost îngropate în orașul Cyrus din Siria. Au fost construite biserici în onoarea lor de
arhiepiscopul Proclu și de împăratul Iustinian I (527-565), care au restaurat somptuos orașul Cyrus și l-au
dedicat gemenilor, dar au adus presupusele lor moaște la Constantinopol; acolo, după vindecarea lui,
atribuită mijlocirii lui Cosma și Damian, Iustinian a construit și împodobit în semn de recunoștință o
biserică la Constantinopol și a devenit un loc celebru de pelerinaj. La Roma papa Felix al IV-lea (526-530)
a rededicat Biblioteca Păcii (Bibliotheca Pacis) ca bazilică a Sfinților Cosma și Damian în Forumul
Vespasian. Biserica este în mare parte reconstruită, dar încă renumită pentru mozaicurile din secolul al
VI-lea în care sunt reprezentați sfinții.
Sfinții Cosma și Damian sunt considerați patronii medicilor, chirurgilor și farmaciștilor și sunt
uneori reprezentați cu însemne medicale .

În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, Bisericile Catolice Răsăritene și Bisericile Ortodoxe Orientale,

Sfinții Cosma și Damian sunt venerați ca un tip de sfinți cunoscuți sub denumirea de doctori fără de
arginți, această clasificare a sfinților este unică în Biserica Răsăriteană și se referă la cei care se vindecă
doar din dragoste pură pentru Dumnezeu și pentru om, respectând cu strictețe porunca lui Isus: „în dar
aţi luat, în dar să daţi”. («Δωρεὰν ἐλαβέ, δωρεὰν δότε... » Matei 10:8). În timp ce fiecare dintre doctorii
fără de arginți are propria zi de prăznuire, toți sunt sărbătoriți împreună în prima duminică din luna
noiembrie, într-o sărbătoare cunoscută sub numele de Soborul doctorilor fără de arginți.

„Slăviţilor făcători de minuni şi Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian! Iubindu-L pe Hristos
Dumnezeu din tinereţile voastre, nu numai meşteşugul doctorilor aţi învăţat, ci mai ales har neîmpuţinat
al tămăduirii tuturor bolilor aţi primit de la Dumnezeu. Pentru aceasta, şi pe noi, care cădem înaintea
cinstitei icoanei voastre, degrab auziţi-ne. Pe copiii care cer ajutorul vostru la învăţătură povăţuiţi-i cu
rugăciunile voastre, ca, râvnind vieţuirii voastre, să afle nu numai cele pământeşti, ci mai ales să
sporească în cucernicie şi în credinţa cea dreaptă. Celor ce zac de boală şi s-au deznădăjduit de ajutorul
omenesc, dar aleargă la voi cu credinţă fierbinte şi rugăciune osârdnică, tămăduire dăruiţi-le cu
cercetarea voastră cea milostivă şi de minuni făcătoare; aşijderea şi pe cei ce din pricina bolilor grele au
căzut în trândăvire, în puţinătate de suflet şi în cârtire, cu harul cel dat vouă de Dumnezeu întăriţi-i în
răbdare şi îndrumaţi-i ca să priceapă sfânta şi desăvârşita voie a lui Dumnezeu în ce ne priveşte şi să se
facă părtaşi ai harului mântuitor al lui Dumnezeu. Pe toţi cei ce aleargă la voi cu osârdie ocrotiţi-i de
bolile cele crunte, şi apăraţi-i de moartea năprasnică, şi cu puternica voastră mijlocire înaintea lui
Dumnezeu păziţi-i neclintiţi în dreapta credinţă şi ajutaţi-i în sporirea duhovnicească, ca împreună cu voi
să se învrednicească în veacul ce va să vină a lăuda şi a slăvi numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.”